Page 1

Buletin editat de Inspectoratul General pentru Imigrări noiembrie ediție nouă Nr.4/2013

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Colaborare excelentă între universități și I.G.I.


DIN SUMAR Cooperare româno-bulgară Experți I.G.I. în vizită de instruire în Grecia ”Sunt mândru că mă aflu în fruntea unei echipe de profesioniști” Escortele – o meserie făcută din pasiune Epigrame ”La serviciu” Invitaţie la teatru pentru solicitanţii de azil Colaborare excelentă între Universități și I.G.I.

6 7 8 10 14 15 16


3

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Editorial URMAŞUL LUI ŞAGUNA Când vorbim despre România, ne vine greu să avem preferinţe regionale, culturale, istorice, geografice, etnografice, folclorice. În viziunea mea, TERRA ROMANA este atât de completă, atât de frumoasă încât oriunde ar merge turistul, pelerinul se întâlneşte cu oameni primitori, având zâmbetul şi bineţea salutului mai îmbietoare decât în orice loc din alte lumi. În fiece loc întâlneşti o biserică, o mănăstire, un schit unde se aud rugile înălţătoare spre cerurile lui Dumnezeu, se aud cântările de strană, ori glasurile preoţilor sau călugărilor care-l roagă pe FIUL OMULUI să coboare euharistic spre mângâierea şi iertarea oamenilor. După ce poposirăm în ultimele două luni în perla MOLDOVEI la IAŞI, în „Ţara lui DROMIHETE” la Tulcea, în Cetatea sufletului românesc ALBA IULIA, în capitala tuturor românilor „Cetatea lui BUCUR”- BUCUREŞTI, hotărârea noastră a fost ca întâlnirea anuală cu colegii din structurile naţionale de imigrări, azil şi integrarea străinilor, veniţi în România, să se înfăptuiască pe „Coloana vertebrală a României”la SIBIU. Recunosc că am insistat personal să urcăm la SIBIU, dar nici colegii mei nu au fost împotrivă, deşi nu le spusesem toate gândurile mele legate de „hrana spirituală” pe care aveau să o primească pe mesele sufletelor lor. De ce la SIBIU? Pentru că de acolo a plecat Badea Cârţan cu desaga plină de cărţi, acolo este satul din obştea căruia s-au ridicat cei mai mulţi academicieni. Pe aceste pământuri au văzut lumina tiparelor primele publicaţii „Tribuna”, unde au scris marii poeţi români, „Telegraful” care de la înfinţare n-a mai avut odihnă şi nici întrerupere, acolo s-a născut GOGA care a scris ... „Plugarii” şi „Oltul”... în aceste ţinuturi a funcţionat Regimentul 1 de Graniţă Românesc la Orlat în timpuri de restrişte şi demult apuse. La Sibiu, DUMNEZEU l-a trimis pe ANDREI ŞAGUNA să medieze şi să se lupte cu autorităţile imperiale pentru drepturile românilor din Transilvania, pentru Biserica Ortodoxă străbună. Îmi revine în memorie pilda din Biblie cu fiul risipitor şi mă gândesc la dragostea părinţilor pentru copii. Baronul SAMUEL VON BRUKENTAL, al doilea copil la parinţi, gândindu-se că nu va fi moştenitor al întregii averi după legea de atunci, şi-a îndreptat atenţia spre dezvoltarea culturală a sa şi a familiei, îndrăgind pictura şi ajungând cel mai mare colecţionar al Transilvaniei, unul dintre primii din Europa. Meritele sale culturale au fost recunoscute, fiind numit Guvernator al Transilvaniei. Se spune despre pictură că reprezintă în culori şoaptele inimii, ale sufletului, fiind oglinda lui la fel ca şi ochii. Acesta a fost primul moment de „hrană spirituală” după finalizarea programului profesional şi-i mulţumesc pe această cale domnului profesor universitar dr. SABINADRIAN LUCA, directorul Muzeului Brukental pentru asigurarea condiţiilor de vizitare, apreciind profesionalismul şi disponibilitatea cadrelor care ne-au prezentat valoroasele lucrări din acest superb palat. Vizita conducerii I.G.I. şi a şefilor structurilor centrale şi teritoriale în prezenţa Mitropolitului ÎPS Laurenţiu Streza la Catedrala Mitropolitană din Sibiu

continuare în pagina a 2-a


4

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Editorial continuare din pagina 1

DE VORBĂ CU MITROPOLITUL În anii copilăriei şi mai apoi, când eram elev, numele lui ANDREI ŞAGUNA mi-a intrat în suflet. În cartea de istorie a României, despre domnia sa se amintea în trecere doar într-o frază. Bunicul meu Maftei „mi-a deschis ochii” cu privire la acest mare bărbat de stat şi stâlp al Bisericii Ortodoxe Transilvănene. Sigur, proeminenţa profetică a Mitropolitului Şaguna mi-am completat-o, de-a lungul anilor, din hrisoavele şi colaborările cu preoţi şi episcopi, întărite în momentele de vizită la biserica mitropolitană printr-o „adevărată predică” despre biserică, ortodoxie şi ANDREI ŞAGUNA, de către Î.P.S Laurenţiu STREZA. SIBIUL, ca şi alte oraşe româneşti, are demnitatea lui: demni sunt oamenii de acolo, demne sunt, prin ţinuta lor, primele case din marginea urbei şi clădirile din centru, însă, de cum intri pe strada Mitropoliei, ţi se înfăţişează înaintea ochilor o biserică grandioasă... mi-am spus dar, aici Casa Domnului este cât un oraş, este un Templu, este locul de unde ŞAGUNA îşi dorea poate cel mai mult să vorbească cu DUMNEZEU...! Cu toţii ne-am fi dorit să stăm de vorbă cu urmaşul lui ŞAGUNA, însă ştiam că programul Înalt Prea Sfinţiei sale nu este unul simplu. Voinţa Î. P. S. LAURENŢIU STREZA, Mitropolitul Ardealului, a fost să ne bucure cu prezenţa. Ziua se amesteca cu noaptea, iar curtea catedralei era plină de oameni. La vederea paşilor Înalt Prea Sfinţiei sale care se apropia de poarta bisericii l-am întâmpinat împreună cu cei aproape şaptezeci de colegi. Mitropolitul STREZA arăta ca un „cavaler al lui ŞAGUNA”, înalt, drept, cu demnitatea în piept şi-n privire, apărate toate de crucea şi icoana ce le purta atât de frumos. Pătrunşi de înalte simţăminte patriotice, de spiritul lui ŞAGUNA, de personalitatea Mitropolitului STREZA, am urcat sfioşi treptele bisericii, intrând acolo precum într-un „TEMPLU”. Câtă grandoare, câtă voie bună-n suflete, câtă pioşenie, ascultare şi legătură cu ŢARA şi DUMNEZEU am avut în noi, nu pot exprima în cuvinte, de aceea îl las pe cititorul care nu a fost acolo să ajungă şi să le primească pe toate în faţa altarului...! La început aveam impresia că mă aflu la Constantinopole în Catedrala Sfânta Sofia-proiectul fiind asemănător cel puţin în interior. Vorbele Mitropolitului Streza despre Transilvania, despre Şaguna, despre ce au trăit românii atunci, ce sacrificii s-au făcut de către înaintaşi pentru drepturile lor, ce contribuţie a avut Biserica Ortodoxă în dezvoltarea culturii şi învăţământului în limba română erau de nestăvilit... îi ieşeau din gură ca un fuior...erau ca un izvor albastru şi curat precum trăirea sa. Da, cuvintele Înalt Prea Sfinţiei sale STREZA semănau cu o predică spusă la un praznic, ele aveau în conţinut istorie, cultură, românism, ortodoxie, armonie... Erau vorbele Mitropolitului Ardealului bucurat că ofiţerii şi agenţii care lucrează pe linie de azil, migraţie şi integrarea străinilor au în competenţă şi o componentă vecină cu a bisericii: ajutorul dat acelora de pe alte continente care vin în România pentru a se integra. Nu este uşor să-ţi laşi casa, masa, familia mare şi să pleci, să-ţi iei lumea în cap, cum se spune în popor. Mă gândesc câtă lume cunoaşte că, după Revoluţia de la 1848, un general din afara Transilvaniei spunea: „Îi graţiez pe toţi în afară de Şaguna!!!” Mă gândesc, de asemenea, câtă lume din afara bisericii ştie că în semn de respect pentru Mitropolitul de atunci, la întronizare, li se spunea: „Să fii ca ŞAGUNA!” I-am mulţumit Î.P.S Laurenţiu Streza pentru timpul acordat, pentru cuvintele de mare învăţătură cultural-patriotică şi creştinească pe care ni le-a adresat. Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-i dea zile multe cu sănătate, să poată păstori la fel de bine pe scaunul lui ŞAGUNA şi-n altarul CASEI DOMNULUI! A doua zi, cu soarele deasupra noastră, lăsăm în urmă Sibiul cu satul Boiţa aşezat la intrare pe valea Oltului, marcaţi de un mare poet al locului: ”.....Demult, în vremi mai mari la suflet, Erai şi tu haiduc, moşnege, Când domni vicleni jurau pe spadă Să sfarme sfânta noastră lege;

„ La voi aleargă totdeauna Truditu-mi suflet să se-nchine Voi singuri străjuiţi altarul Nădejdii noastre de mai bine

Tu, frate plânsetelor noastre Şi răzvrătirii noastre frate, Urlai tăriilor amarul Mâniei tale-nfricoşate.” ”Oltul” de Octavian Goga

Al vostru-i plânsul strunei mele, Creştini ce n-aveţi sărbătoare, Voi, cei mai buni copii ai firii, Urziţi din lacrimi şi sudoare..........” ”Plugarii” de Octavian Goga

În drumul nostru de întoarcere ne-am bucurat privirea cu Mănăstirea Cozia, Turnu şi mai în aval Cotmeana, valori strămoşeşti despre care ne propunem să vorbim altă dată. Viaţa reintră-n parcursul ei, iar noi rămânem cu gândul la SIBIU, la MITROPOLIT şi la DUMNEZEU. Cetatea lui Bucur- Bucureşti Brumar- 25 Văleat 2013

Cu reverenţă, dr. Nelu Pop


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

5

Evenimente

Convocarea anuală de la Sibiu Timp de două zile, în perioada 21-22 noiembrie a.c., la Sibiu, s-a desfășurat întâlnirea anuală a șefilor structurilor județene de migrație, șefilor centrelor de cazare și proceduri pentru solicitanții de azil și centrelor de custodie publică. Inspectorul general, dl. chestor principal de poliție dr. Nelu Pop a deschis lucrările convocării. Conform agendei de lucru, au fost abordate subiecte de interes cu privire la activitatea pe linie de migrație, azil și culegerea de date și informații. De asemenea, s-au făcut referiri la teme din domeniul resurselor umane, financiare și logistice, gestionarea documentelor clasificate și informarea publică. Inspectorii generali adjuncți și directorii direcțiilor din cadrul Inspectoratului General pentru Imigrări au adus în discuție o serie de obiective pe termen scurt ce sunt pe agenda echipei manageriale. Printre acestea se află: alocarea unui nou sediu pentru structura centrală astfel încât noua locaţie să ne ofere desfășurarea activității în condiții optime, moderne, atât pentru lucrători cât şi pentru cetăţenii străini, beneficiarii direcți ai serviciului public asigurat prin I.G.I; îmbunătăţirea condiţiilor de procesare a cererilor de azil; extinderea ariei de implementare a programelor de integrare a refugiaţilor și creşterea semnificativă a capacităţii sistemului de azil prin deschiderea unui nou centru de primire și cazare pentru solicitanții de azil, în situaţia unui aflux masiv de solicitanţi de azil; intensificarea cooperării interinstituţională la nivel intern şi internaţional pentru îndeplinirea atribuţiilor specifice şi aplicarea strategiilor promovate şi dezvoltate de I.G.I.; importanța fondurilor europene și valorificarea lor eficient în funcţie de nevoile identificate la nivel instituțional. În luările lor de cuvânt, participanții au informat și asupra gradului de ocupare a funcțiilor în cadrul inspectoratului, care se află în prezent la un procent de 98%, a fost prezentat modul de repartiție a promoției 2012, constatările și recomandările ca urmare a activității de control, utilitatea proiectului de management al documentelor, au fost sintetizate câteva aspect pe linia gestionării documentelor clasificate și importanța comunicării cu mass media, considerat partener în popularizarea misiunii noastre pentru dezvoltarea relaţiilor publice. În finalul lucrărilor, inspectorul general a mulțumit șefilor de structuri pentru eforturile depuse în îndeplinirea misiunilor și a ținut să reamintească importanța cooperării interinstituționale dar și a colaborării dintre structurile inspectoratului în domeniul migrației și azilului. (Ermina MIHAI)


6

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Evenimente Cooperare româno-bulgară O delegație a Inspectoratului General pentru Imigrări a participat, la data de 31 octombrie 2013, la Ruse, în Republica Bulgaria, la o întâlnire de lucru, cu reprezentanții Ministerului Afacerilor Interne din Republica Bulgaria. Programată a se desfășura inițial la sediul Centrului Comun de Contact pentru Cooperare Polițienească și Vamală de la Giurgiu, delegația s-a reunit, ulterior, la Ruse, pentru a discuta asupra problematicii implementării prevederilor Acordului între Guvernul României şi Guvernul Republicii Bulgaria privind readmisia cetăţenilor proprii şi a străinilor, semnat la Bucureşti, la 23 iunie 2000. Printre discuțiile purtate la această întâlnire s-au detaliat și aspectele privind prevederile Acordului, în vederea crearii unui mecanism eficient de cooperare între autoritățile competente din cele două țări și intensificarea conlucrării dintre acestea în gestionarea fenomenului migrației ilegale a străinilor. De asemenea, s-au stabilit autoritățile competente care să ia act de notificarea cazurilor de readmisie în 72 de ore sau care să aprobe cererile de readmisie care exced acest termen. În situația trimiterii străinilor în Bulgaria, prin aplicarea Acordului pe varianta cererii de readmisie, s-a fixat un formular tip de readmisie și documentele care să fie anexate cererii de readmisie. În ceea ce privește posibilitatea pe care o dă Acordul, în articolul 14, ca cele două state să poată organiza acele ”aranjamente practice”, s-a delimitat clar valoarea juridică privind încheierea unor asemenea aranjamente administrative, precum și a procedurii de urmat pentru a putea invita partea bulgară pentru astfel de discuții sau pentru a da curs eventualelor invitații ale părții bulgare pentru astfel de aranjamente. În final, au fost discutate aspecte practice care țin de termene, autorități competențe, formulare, documente suport, modalități de cooperare interinstituționala etc. Delegația I.G.I. a fost formată din comisar sef de politie Octavian Predescu, șeful Serviciului Afaceri Europene și Cooperare Internațională (SAECI) din cadrul Direcției Resurse și Cooperare Internațională (DRCI), comisar de poliție George Bratu, expert in cadrul Serviciului Combaterea Şederii Ilegale şi Măsuri Restrictive, Direcţia Migraţie; subcomisar de poliție Dumitru – Valentin Trandafir, expert în cadrul Serviciului Custodie Publică, Returnări şi Escorte, Direcţia Migraţie și inspector principal de politie Cristina Păunescu, ofiter specialist în cadrul SAECI.

Simulări de interviuri cu BESA „Intervievarea persoanelor vulnerabile” a fost tema unui modul la distanță desfășurat la Valletta, în Malta, în perioada 8 – 11 octombrie 2013 pentru a pregăti cursanți ca traineri naționali și de a-i îndruma cu privire la utilizarea metodelor didactice prezentate în cadrul modulelor de pregătire ale BESA. Cursul de specializare a avut o structură combinată, constând în două părți: o primă fază de pregătire teoretică (e-learning), desfăşurată online, pe platforma informatică BESA, iar o a doua fază, întâlnirea cursanţilor cu trainerii face-to-face, care a avut loc în Valletta, Malta, la sediul BESA. Inspectoratul General pentru Imigrări a fost reprezentat de doi cursanți, respectiv inspector principal Sebastian Bardan – consilier juridic în cadrul Centrului Regional Rădăuţi şi subinspector Florea Bianca – ofiţer de decizie în cadrul Centrului Regional Bucureşti. Participanții au fost instruiţi, în prima fază, să listeze şi să aducă, pentru întâlnirea face-to-face temele pregătite, pentru a le putea discuta în cadrul lucrărilor. Capitolele cursului au vizat, în mod sistematic, toate etapele unui interviu cu o persoană vulnerabilă, după cum urmează: 1) Pregătirea interviului. 2) Stabilirea raportului, realizarea conexiunii cu solicitantul de azil. 3) Faza introductivă a interviului. 4) Introducerea unui subiect specific. 5) Faza narativă liberă. 6) Faza de investigare. 7) Finalizarea interviului. 8) Activităţi ulterioare interviului. A doua etapă a pregătirii, faza „face-to-face”, s-a desfăşurat în Valletta, Malta, pe parcursul a patru zile, în perioada 08 – 11.10.2013. Au participat în total 18 cursanţi, din care 16 reprezentanţi ai ţărilor din Europa Centrală şi de Est, precum şi doi reprezentanţi ai Înaltului Comisariat al Națiunilor Unite pentru Refugiați (ICNUR). Primele două zile au fost alocate sistematizării cunoştinţelor acumulate în prima fază despre intervievarea persoanelor vulnerabile, fiind extrem de interactive şi punând accent pe aspectele practice ale acestei tematici. Au fost dezbătute numeroase speţe, s-au realizat studii de caz, participanţii fiind actori ai unor simulări de interviuri, fiind fiecare, prin rotație, solicitant de azil, intervievator şi observator. Exerciţiile efectuate au avut ca principal rol evidenţierea dificultăţilor care pot apărea în cazul intervievării persoanelor vulnerabile, de abordare a interviului din diferite perspective, de a identifica soluţii în stabilirea unor bune căi de comunicare chiar şi în situaţii critice şi, în final, de a promova bunele practici identificate de reprezentanţii statelor participante. Schimbul de experienţe a fost productiv, la aceste cursuri participând, pe lângă cursanţii cu vechime în domeniu, doi reprezentanţi ai ICNUR– Biroul din Budapesta, care au împărtăşit din expertiza proprie acumulată. În cea de a patra zi s-a desfăşurat o pregătire informatică, privind modalităţile de lucru cu platforma on-line, activităţile pe care trainerii trebuie să le desfăşoare pentru pregătirea, monitorizarea şi respectiv evaluarea activităţilor desfăşurate de cursanţi în etapa de “e-learning”. Au fost prezentate instrumente informatice specifice trainerilor, opţiuni suplimentare ale platformei, care nu au fost accesibile din postura de cursanţi.


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

7

Evenimente Experți I.G.I. în vizită de instruire în Grecia Timp de o lună, doi ofițeri ai Inspectoratului General pentru Imigrări au participat, în Grecia, la o misiune pentru pregătirea personalului cu competențe în gestionarea proiectelor cu finanțare europeană, gestionarea proiectelor cu finanțare europeană, elaborarea instrumentelor interne de lucru în acest domeniu și acordarea de asistență pentru identificarea oportunităților de finanțare și elaborarea/implementarea proiectelor. Instituția vizată a fost Serviciul de Primă Recepție (FRS), autoritate publică din Grecia cu competențe legale în gestionarea migrației și azilului. ”BESA organizează o serie de misiuni pentru întărirea capacității instituționale unor state membre care trebuie să își rezolve anumite probleme care țin de migrație și azil” – ne-a declarat reprezentantul I.G.I., comisar-șef Gabriel Barbatei, șeful Serviciului Implementare Programe din cadrul Direcției Logistice. Împreună cu comisar-șef Mihaela Strugaru, șeful Biroului Gestionare Validare Fonduri Comunitare din cadrul Serviciului Financiar, cei doi ofițeri au participat la misiunea de implementare a Planului Operațional BESA, în Atena, în perioada 18 septembrie – 18 octombrie 2013. Activitatea a fost coordonată de dl Bertwin LUSSENBURG - manager de proiect desemnat la nivelul BESA. De asemenea, experții IGI au colaborat cu dna Francesca NASTRI - reprezentantul Comisiei Europene în Task Force for Greece, îndeosebi în ceea ce privește pregătirea contribuției FRS la elaborarea documentelor strategice care vor guverna implementarea Fondurilor Structurale în Grecia în cadrul financiar multianual 2014-2020. Obiectivele misiunii denumită ”AST 3.2.2” au fost atinse în termen, experții I.G.I. desfășurând o serie de activități, în mod individual, precum și în colaborare cu reprezentanții instituțiilor elene, după cum urmează: ”Cel puțin 2 persoane instruite în vederea identificării finanțărilor UE, elaborarea propunerilor de proiecte și implementarea proiectelor” a fost obținut prin intermediul a trei ateliere de lucru susținute de experții IGI, la care au participat patru reprezentanți desemnați la nivelul FRS. Pentru întocmirea ”unui manual livrat, cuprinzând proceduri interne și îndrumări pentru depunerea și implementarea proiectelor la nivelul FRS, în conformitate cu legislația aplicabilă fondurilor UE în domeniul Afaceri Interne și Sistemele de Management și Control ale Fondurilor SOLID”, au avut loc consultări pe o perioadă de opt zile, cu implicarea a cinci reprezentanți FRS și patru ai Autorității Responsabile pentru Fondul European pentru Frontiere Externe (Ministerul Ordinii Publice și Protecției Cetățenilor). De asemenea, a fost susținut un atelier de lucru în vederea familiarizării personalului FRS cu prevederile Manualului de proceduri privind proiectele finanțate UE, elaborat în cadrul misiunii.

Biroul pentru Migraţie şi Azil din Republica Moldova în vizită de studiu

O delegație a Biroului pentru Migrație și Azil din Republica Moldova a efectuat, în perioada 28 octombrie – 1 noiembrie 2013, o vizită de studiu la Centrele Regionale ale Inspectoratului General pentru Imigrări. Obiectivul principal al acțiunii l-a reprezentat promovarea principiilor de protecţie a refugiaţilor prin studierea celor mai bune practici în domeniul procedurii de azil şi susţinerea cooperării dintre autorităţile relevante din România şi Republica Moldova. Vizita de studiu s-a desfășurat în cadrul Proiectului ,,Iniţiativa Calitativă pentru Europa de Est și Caucazul de Sud” (QIEE), finanțat de Uniunea Europeană, cofinanțat și implementat de UNHCR, proiect derulat pe o perioadă de doi ani și axat pe îmbunătățirea procedurilor de azil și protecția refugiaților în șase țări (Armenia, Azerbaidjan, Belarus, Georgia, Moldova, Ucraina). Autoritățile Republicii Moldova au ales România ca stat partener în cadrul proiectului. În acest fel, delegația, formată din nouă persoane, dintre care șapte reprezentanţi ai Biroului Migraţie şi Azil şi doi reprezentanţi ai UNHCR Republica Moldova au asistat la o serie de activităţi specifice la nivelul Direcţiei Azil şi Integrare și au vizitat două centre regionale ale I.G.I., respectiv Centrul regional Bucureşti şi Centrul regional Giurgiu, precum şi Centrul de Custodie Publică Otopeni.


8

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Interviu Ce înseamnă să fii directorul Centrului Regional de Cazare și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara? Sunt directorul centrului de aproape doi ani, preluând conducerea într-un moment extrem de delicat, aș putea spune, la începutul anului 2012, când numărul străinilor care solicitau protecția statului român a fost covârșitor, înregistrându-se un record al cererilor de azil depuse în zona de competență, de la înființarea centrului și până în prezent. Deoarece acest centru a fost situat în zona de vest a țării, pe una dintre principalele rute ale migranților proveniți din zona de nord a Africii, a constituit o oportunitate pentru aceștia din urmă de a depune cererile de azil în zona noastră de competență, creându-se în acest fel o presiune enormă asupra capacității de cazare a centrului. Astfel, centrul s-a transformat într-un mic ”turn Babel” unde se vorbeau toate limbile Pământului, locuiau practicanți ai multor culte religioase, unde exista o mare diversitate culturală, socială și educațională. În acea perioadă, fiecare zi era o nouă provocare: asigurarea unui climat de siguranță persoanelor cazate în centru, oferirea serviciilor de asistență potrivit nevoilor individuale, organizarea și ”Sunt mândru că mă aflu în fruntea implicarea în activitățile de redistribuire a solicitanților de azil către alte centre din țară, primirea unei echipe de profesioniști” și recepția noilor sosiți în centru etc. Desigur, astfel de schimbări în activitatea de zi cu zi a centrului a necesitat adoptarea unor decizii în funcție de nevoile - afirmă directorul Centrului Regional de Cazare generate de situațiile create: redistribuirea unor sarcini lucrătorilor centrului, creșterea ritmului de și Proceduri pentru Solicitanții de Azil Timișoara, lucru în centru, perfecționarea procesului de subcomisar Filimon Pitea înregistrare și soluționare a cererilor de azil, întărirea cooperării cu structurile poliției de frontieră și a celor cu atribuții în domeniul ordinii publice, solicitarea sprijinului conducerii I.G.I. în vederea redistribuirii unor solicitanți de azil, consolidarea parteneriatelor cu ONG-urile de profil pentru accesarea unor servicii de asistență acordate solicitanților de azil. Care este activitatea de care vă simțiți foarte mândru? Este greu de precizat o activitate anume din centru care îmi creează o astfel de stare întrucât acest sentiment îl trăiesc cel mai des atunci când diverși cetățeni străini care au dobândit (sau nu) o formă de protecție în România sau aflați doar în tranzit în România, ne adresează mulțumiri pentru sprijinul pe care l-am oferit pe perioada șederii în centru. Unii dintre ei se întorc pentru a își oferi suportul semenilor în semn de recunoștință. Mă mai bucur foarte mult atunci când comunitățile locale de străini apreciază modul în care sunt tratați semenii lor aflați în momente dificile ale vieții sau atunci când, citind un articol de presă, constat că se vorbește despre oaza de liniște pe care au descoperit-o în Timișoara diverși refugiați forțați să-și părăsească, în grabă, din diverse motive, țara de origine. Cu atât mai mult, simt această mândrie atunci când sunt relatate astfel de lucruri chiar în presa internațională, ca o recunoaștere a acțiunilor cu caracter profund umanitar, pe care le întreprinedem în slujba uneia din cele mai defavorizate categorii de persoane. Totodată realizez că acest lucru nu ar fi fost posibil fără implicarea directă a tuturor factorilor din centru, începând de la cei care se ocupă cu primirea și înregistrarea solicitantului de azil și până la cei care susțin integrarea în societate a persoanei căreia i s-a recunoscut nevoia de protecție internațională. Întradevăr, auzim adesea despre vizitele importante pe care le primiți aici. Puteți să rememorați câteva dintre acestea? Așa cum am precizat anterior, ecourile despre ceea ce facem noi aici în Timișoara au depășit demult granițele țării, chiar dacă la noi în țară se cunoaște mai puțin despre activitatea din Centrul de Tranzit în Regim de Urgență. Pentru cei care încă nu sunt familiarizați cu această activitate, precizez că acest centru a luat ființă, în anul 2008, în urma semnării Acordului dintre Guvernul României, Înaltului Comisariat al Naţiunilor Unite pentru Refugiaţi (ICNUR) și Organizația Internațională pentru Migrație (OIM). Acest acord s-a bazat pe o colaborare mai veche a acestor parteneri, îndeosebi în anul 2005, când au fost evacuați în România, în regim de urgență, la solicitarea ICNUR, 438 de refugiați uzbeci, care au fost relocați ulterior în alte state, precum SUA și Canada. Prin acest mecanism, sunt evacuați temporar în România, refugiați aflați sub mandatul ICNUR, identificați în diverse zone de risc ale globului, cu suportul OIM, urmând ca ulterior să fie relocați în alte state de destinație, care, au agreat în prealabil acest lucru, oferind în continuare suportul necesar integrării acestora. Centrul de Tranzit în Regim de Urgență din


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

9

Interviu Timișoara reprezintă expresia concretă a angajamentului României de a se alătura statelor și organismelor internaționale, în efortul comun de a sprijini acele persoane aflate în căutarea protecției internaționale. Un astfel de demers nu putea trece neobservat, astfel că încă de la deschiderea sa și în continuare, în fiecare an, reprezentanți diplomatici ai unor state precum SUA, Canada, Marea Britanie, Franța, Germania și multe altele, au vizitat acest centru, ca o recunoaștere a misiunii nobile încredințate. În anul 2010, am fost onorați de vizita înaltului comisar al ICNUR, însuși ES Antonio Gutieres, care a fost plăcut impresionat de ceea ce se întâmplă aici. Vă amintiți câți străini erau cazați la început în centru și ce probleme existau? Centrul Regional de Cazare și Proceduri Timișoara a devenit operațional în anul 2004, fiind construit prin fonduri alocate de la bugetul statului precum și cu fonduri alocate prin programe de finanțare ale UE. La vremea respectivă, numărul cererilor de azil depuse în zona de competență era foarte redus, situându-se undeva la 200 - 300 de cereri pe an, spre deosebire de anul 2012, când, doar într-o singură lună, se înregistrau peste 200 de cereri de azil. Având în vedere că numărul persoanelor cazate în centru era extrem de redus (3-10 persoane), nu putem consemna că existau frecvent probleme... Au apărut însă, în ultimii ani, când media zilnică a străinilor cazați în centru se situa în jurul a 200 de persoane. Avem adesea situații de nerespectare a regulilor privind accesul în centru, atât în ceea ce privește părăsirea centrului cât și la intrarea în centru, aspect care a creat multe neplăceri și proprietarilor din vecinătatea centrului. De asemenea, atunci când numărul persoanelor cazate în centru este foarte mare, facilitățile de care se bucura (sala de sport, internet-ul, clubul pentru activitati recreative etc.) devin insuficiente, programul stabilit nu este întotdeauna respectat și atunci se creează anumite situații tensionate între diversele categorii de străini. Un alt aspect constatat, în aceeaşi perioadă, pe care l-am putea încadra în categoria “probleme”, este “asaltul” centrelor comerciale din oraș, și când spun aceasta nu mă refer la cumpărături, ci la alte metode de procurare a alimentelor sau a unor obiecte de îmbrăcăminte. Aveți o relație bună cu organizațiile care monitorizează drepturile străinilor din centru? Dar cu asociațiile care doresc să vă sprijine în activitatea dvs? Parteneriatele realizate între I.G.I. și diverse ONG-uri au condus la transparentizarea totală a modului în care I.G.I., prin centrele teritoriale asigură accesul solicitanților de azil la serviciile de asistență de care beneficiază. Astfel, în prezent, organizații neguvernamentale precum CNNR, ARCA, AID ROM, JRS au deschise birouri în incinta centrului nostru, oferind, în mod direct, servicii de consiliere pentru cunoașterea drepturilor de care aceștia se bucură, precum și alte servicii de asistență complementară, având ocazia de a purta discuții deschise cu beneficiarii acestor servicii și de a constata modul de accesabilitate a acestor servicii. Mai mult decat atat, pentru coordonarea activităților din cadrul Centrului de Tranzit din Timișoara, în aceeași incintă, funcționează biroul regional al ICNUR, organizația care monitorizează în întreaga lume situația persoanelor aflate în nevoie de protecție internațională. Sunteți mulțumit de activitatea echipei de lucrători de la centru? Da și sunt mândru că mă aflu în fruntea unei echipe de profesioniști, cu experiență, fără de care nu ar fi fost posibilă obținerea acestor rezultate, chiar dacă uneori constat că există și o anumită inerție pe anumite linii de muncă. Sunt bucuros că au fost repartizați centrului nostru ofițeri și agenți din promoția 2013, care au adus colectivului un plus de energie și vigoare, atât de necesară în situații precum cea din anul 2012. Profit de această ocazie pentru a le mulțumi pentru efortul depus în această perioadă critică și pentru modul în care s-au implicat în gestionarea acestor situații, urându-le totodată mult succes în continuare. Ce vă reproșați cel mai mult? Uitându-mă în urmă la acea perioadă, în care lucrurile s-au succedat cu mare viteză, într-un ritm accelerat, cu provocări și situații inedite, cu eforturi din partea tuturor, realizez că nu am alocat mai mult timp cunoașterii personalității tuturor lucrătorilor, a nevoilor acestora, pentru a aprofunda relațiile interpersonale existente la nivelul tuturor compartimentelor. De asemenea regret că unele persoane care s-au remarcat cu adevărat, în această perioadă, nu au putut beneficia de recompense. În continuare, perfecționarea comunicării reprezintă o prioritate, o nevoie de dezvoltare continuă, conștient fiind de însemnătatea acesteia în mobilizarea tuturor participanților pentru atingererea obiectivelor propuse. În această perioadă, cât ați fost directorul centrului, v-a impresionat destinul vreunei familii de străini cazate aici? Îmi amintesc cu plăcere despre o familie de afgani, formata din 4 membrii: 2 copii și parinții. Vârsta înaintată a acestora din urmă și starea de sănătate nu le permitea desfășurarea unor activități aducatoare de venituri, iar conceptul de “pensie” le era complet strain. În cele din urmă, pentru părinți s-a reușit obținerea unor ajutoare sociale acordate din fondurile primăriei, însă, din păcate, au fost pentru o perioadă limitată. Copiii, deși tineri, apți de muncă, nu își găseau un loc de muncă, chiar dacă beneficiau de acest drept. În final, cu sprijinul O.N.G.-ului local “Generație Tânără”, tinerii au urmat cursuri de formare profesională, cosmetician, respectiv conducător auto, facilitându-le totodată angajarea acestora cu sprijinul unor patroni locali. Au învățat ușor limba româna și s-au integrat rapid în comunitate, reușind ca din veniturile obținute să se îngrijească și de părinți. Fiind tineri ambițioși, au continuat să studieze, astfel că fetița a absolvit Facultatea de Științe Economice din Timișoara, și, recent, chiar și un master în domeniu, iar băiatul studiază în domeniul tehnic. Pentru că sunt persoane serioase, în multe situații, și noi îi solicităm pentru servicii de interpretare. Este o poveste de succes, în opina mea.


Page 10

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Carte de vizită

Escortele – o meserie făcută din pasiune ”Teama de pericol este de o mie de ori mai îngrozitoare decât ca autoritățile din țara de destinație să fie informate că sosim și pericolul prezent, şi neliniştea pe care ne-o provoacă să ne asigurăm de preluarea străinului. previziunea răului este mai de nesuportat decât răul Ca să înțelegeți mai bine, vă voi da un exemplu: în urmă cu însuşi” (Daniel Defoe, Romanul „Robinson Crusoe”) . două săptămâni, am făcut o escortă cu un cetățean de origine Suspans, emoții, incertitudine, pericol sunt cuvintele palestiniană. Să faci o misiune de escortă în Teritoriile care îi însoțesc pretutindeni pe cei 12 ofițeri de Palestiniene, este foarte greu pentru că, în primul rând, nu au escortă din cadrul Serviciului Custodie Publică, aeroporturi. Practic, nu ai cu ce să ajungi acolo. În acest caz, s Returnări și Escorte al I.G.I.. Amenințările curg de -a solicitat sprijinul Republicii Arabe Egipt și ni s-a dat un pretutindeni, pornind de la străinii escortați, acord de tranzit de la aeroportul din Cairo spre Peninisula autoritățile locale unde este predat străinul, bolile Sinai, punctul de frontieră de la Raffah. Chiar cu câteva ore tropicale, până la zborul în sine cu avionul care poate înainte de a ateriza la Cairo, în zona de graniță, au avut loc dura până la 35 de ore. Șeful structurii, comisar-șef niște ciocniri între palestinieni și egipteni, drept urmare nu lMirela Piroi se mândrește cu fiecare dintre au mai primit pe străin și ne-am întors cu el acasă, cu aceeași subordonații ei și ne mărturisește: ”sunt oameni cu cursă Tarom. Cu toate aprobările, cu hârtii de la Ambasada care aș pleca oriunde în lume, pentru că aș fi sigură că Egiptului la București, obținusem tot ce ne trebuia și tot nu am mă întorc în siguranță acasă”. avut succes. În cazul acesta, după ce am ajuns în România, străinul a optat să plece singur cu o cursă Turkish Airlines. Am Dacă asculți întâmplările acestor oameni din timpul obținut, din nou, toate acordurile de tranzit necesare și acesta s misiunilor, înțelegi cel mai bine ce înseamnă să -a intors acasa. sfidezi pericolul chiar când este la un pas de În majoritatea statelor tine. Am ales, la terțe nu avem nevoie de întâmplare, doi ofițeri viză pentru că beneficiem să ne relateze ce de pașaport de serviciu, înseamnă să fii ofițer dar sunt state unde aceasta este necesară. de escortă. Spre exemplu, Algeria ne Primul, comisarul de dă viză doar pe perioada poliție Alin Vicoleanu, misiunii. Dacă, prin lucrează din anul 2007, în anumite împrejurări, cum acest serviciu. Vorbește ar fi iarna, rămânem o zi engleza, franceza și face în plus, este periculos cursuri de arabă în pentru că riscăm să particular. De când a rămânem în ședere terminat Academia de ilegală acolo ca escortă. Poliție a lucrat la Poliția de Nu s-a întâmplat Frontieră. În 2010, a fost niciodată dar, într-o detașat în cadrul Agenției misiune de escortă am Europene Frontex ca fost foarte aproape și de ”screener” și apoi ca ”ofițer această situație. Mai coordonator”. În timp, exact, când să plecăm din toate acestea s-au Algeria, acolo a început transformat în experiență. să ningă și tot traficul Ori de câte ori se întoarce aerian a fost dat peste dintr-o escortă, în momentul când ajunge pe Aeroportul cap. Vă dați seama....a nins în Algeria....!!!! Am ridicat Otopeni, îi mulțumește lui Dumnzeu că a mai dus la bun sfârșit problema la Ambasada Algeriei, dar nu ne dă viză pe o misiune și că poate să își vadă fericit soția și cei doi copii. pașaportul nostru de serviciu decât pe misiune punctuală. Anul trecut, când a fost fluxul acela migrator maxim și am zburat și ”Misiunea noastră de escortă implică foarte multe activități, de câte trei - patru ori pe săptămână în nordul Africii, am pornind de la identificarea străinului, obținerea documentului schimbat pașapoarte întregi din cauza acestor vize de Algeria. de călătorie pentru acesta și terminând cu rezervarea biletului de avion, obținerea acordurilor de la compania aeriană, (dacă Dacă stau bine și mă gândesc am făcut escorte aproape peste există un tranzit aeroportuar pe un aeroport UE, conform unor tot. Am început cu țări din Africa ”Neagră” unde problema directive europene se solicită un acord de tranzit și asistență principală este că, acolo, nu ai o ambasadă ca să te poată din partea poliției de frontieră de acolo) și, nu în ultimul rând, aștepta cineva, un reprezentant al misiunii noastre trebuie să ne asigurăm că la destinație, dacă există o misiune diplomatice. Noi ne făceam datoria și îi informam, dar când diplomatică a României sau prin Ministerul de Externe, pentru ajungeam acolo, nimeni nu avea habar. De câte ori aterizam în


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Page 11

Carte de vizită Guineea Conakry, ne rugam ca la bordul avionului să fie o escortă franceză, să-i aștepe pe ei atașatul lor de interne ca să trecem și noi cu ei, altfel procedura de predare dura extrem de mult. Toate escortele sunt dificile. Dacă nu face scandal, avem întârziere de zbor, dacă nu avem întârziere de zbor, ajungem la destinație și ne întreabă ce este cu noi aici. Daca ajungem să îl predăm, nu ne dă voie să intrăm în țară, dacă reușim să intrăm în țară, la întoarcere aflăm că s-a anulat cursa și tot așa..... Noi trebuie să cunoaștem foarte bine străinul escortat. Avem datoria să vorbim cu el pe parcursul zborului și să-l tratăm ca pe o persoană obișnuită. Din acest punct de vedere suntem controlați mereu de angajații Consiliului Național pentru Refugiați care se îmbarcă cu noi în aceiași aeronava, fără să știm când și pe care cursă vom fi monitorizați dacă respectăm drepturile omului și nu ne comportăm abuziv cu străinii. Persoana escortată află că va părăsi teritoriul țării noastre în momentul în care merge la ambasadă să își ia documentul de călătorie sau doar cu aproximativ o oră înainte de plecare. Cei care o fac de bună voie aplică pentru retunare voluntară cu suportul nostru sau al Organizației Internaționale pentru Imigranți (OIM). Pe cei mai violenți care în mod repetat s-au opus returnării, când i-am transferat de la Centrul Arad, mașina nu a făcut dreapta spre Centrul Otopeni, ci stânga spre Aeroportul Otopeni. Abia acolo, în spațiul pus la dispoziție de poliția de frontieră iam informat că urmează să plece în țara de origine. De regulă acești oameni se întorc acasă împotriva voinței lor. Și atunci noi, cu multe ore înainte de escortă, mergem să îl cunoaștem, să vedem cum reacționează, dacă este violent, să ne facem o idee să vedem cum se va comporta în avion. Sunt unii care nu dau nici un semn de violență, care au un comportament exemplar în Centrul nostru și când ajung în aeronavă încep să se desfășoare. Au fost foarte multe cazuri când i-am găsit cu lame sau cioburi în gură pentru că știu că dacă reușesc să se taie vor fi dați jos din avion. În general imobilizăm doar acele persoane despre care avem date că au un comportament violent. Din proiecte europene, ne-am dotat cu sistemele bodycuff, foarte eficiente, care constau într-un sistem de centură cu cătușe. Înainte aveam cătușe clasice. Problema era la întoarcere când autoritățile de securitate din țările unde ne deplasam, le confiscau. Acuma le-am înlocuit cu cătușe din plastic sau din sfoară, foarte bine camuflate și de unică folosință. Au existat și probleme de ordin verbal, când căpitanul aeronavei are dreptul să ne dea jos. El este suveran și decide dacă returnare străinului constituie o amenințare pentru siguranța zborului, temeri mai mult ireale.... Companiile aeriene știu despre noi, sunt notificate oficial înainte de misiunea de escortare, dar decizia de la fața locului este numai a căpitanului, chiar dacă avem acceptul companiei respective. Ne alocă cinci minute în care ne pun trei întrebări și patru condiții. Nu au timp de pierdut cu noi pentru că au probleme mult mai importante. Cele mai sigure și indicate sunt zborurile comune organizate de Frontex. Sunt foarte bine puse la punct. Ajungi întotdeauna la timp. Ei au și un avion de rezervă în cazul în care, cel destinat inițial pentru zbor nu mai poate fi folosit. Colaborăm foarte bine cu Agenția Europeană Frontex. De altfel, serviciul nostru este punct de contact în relația cu Frontex în domeniul returnărilor forțate. Există un Punct Național de contact la I.G.P.F., iar pe problematica returnărilor forțate suntem numai noi vizați. Și în cadrul Frontex există un Sector de Returnări cu care colaborăm. Participăm la operațiuni comune de returnare organizate de statele membre, sub coordonarea Frontex și rambursate în proporție de 60 la sută de Frontex. Înainte era 100 %. Noi primim notificări despre zboruri și, în măsura în care avem cetățeni străini cu ședere ilegală pe care trebuie să îi îndepărtăm, este indicat și recomandat să mergi cu acest zbor. Acolo, când ajungi, predarea se face în avion, vine Poliția de Frontieră din țara respectivă și își ia oamenii. Este misiunea ideală. Avionul stă o oră, se alimentează și se întoarce într-un stat U.E., unde escortele se odihnesc și apoi ne întoarcem acasă. În avion te întâlnești cu colegi din Franța, Elveția, din toată Europa. Așa am reușit să ne facem o mulțime de relații și ne-am făcut și noi cunoscuți și.....de ce nu, respectați pentru faptul că escortele române nu au creat probleme pe zborurile comune. La noi, 99 la sută din escorte se fac pe curse comerciale. Când pleci de aici ești tu cu un străin într -un avion plin de români, dar când ne îmbarcăm pe următorul avion, noi suntem singurii români dintr-un avion de cetățeni din state terțe.

“Când pleci de aici ești tu cu un străin într-un avion plin de români, dar când ne îmbarcăm pe următorul avion, suntem singurii români dintr-un avion de cetățeni din state terțe”

În perioada când am lucrat pentru Frontex ca screener, în anul 2010, am învățat să ”intuiesc” din ce țară provine străinul care intră în țară fără documente. Dacă el îmi spunea că este din Palestina, spre exemplu, îl întrebam ce culoare au trenurile în țara lui, iar dacă el îmi răspundea că sunt galbene, în condițiile în care în Palestina nu există trenuri, discuția începea de la alte premize. Între timp, am urcat în ierarhia asta, am ajuns pe o poziție de ofițer coordonare Frontex și am lucrat în Grecia (la frotiera terestră dintre Turcia și Grecia), am coordonat interpreți, screeneri, chiar și câțiva greci am avut în subordine. Având un val mare de migranți, noi trebuia să îi selectăm pe naționalități, să îi transferăm la Atena, de unde, alți ofițeri care lucrau pentru Frontex, se ocupau de obținerea documentelor de călătorie și de repatrierea lor. Unii care erau albi spuneau ca sunt palestinieni


12

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Carte de vizită (pentru că știau că este foarte greu de escortat în acest teritoriu), iar care erau de culoare ziceau că sunt din Somalia. În realitate ei erau din Nigeria. Îmi amintesc că în anul 2010 când mi-am început activitatea pe Insula Samos, în Grecia, foarte mulți își riscau viața să ajungă aici. Distanța dintre insulă și Turcia este doar de 400 de metri pe mare. Cu o barcă cu un motor bun treci cam în 20 de minute. Numai că mulți nu au văzut apă în viața lor. Intrau în râu și mureau... . Erau în special femei și copii. Se presupunea că toți sunt musulmani și îi duceam în cimitirul musulman administrat de comunitatea turcă din Grecia. Niște movile de pământ fără identitate pentru că străinii nu aveau documente. La copilași se planta în pământ, conform tradiției musulmane, doar un copăcel. Comunitatea turcă a organizat acest cimitir pe un vârf de munte. Se făceau poze pentru identificarea persoanelor decedate, dar ce puteai înțelege după ce stăteau o săptămână în apă? Erau drame umane mari. Misiunile Frontex nu sunt chiar o ”relaxare” ... Când a început ”primăvara arabă” în Republica Arabă Egipt, eram tot în timpul unei escorte cu un palestinian. Împreună cu colegul meu, inspector principal George Iana am obținut acordul de tranzit din partea autorităților egipene. După ce am aterizat, polițiștii de frontieră egipteni ne-au condiționat să rămânem două zile la Cairo, în caz că ei nu pot să-l predea pe străin autorităților palestiniene la Raffah. Nu am avut încotro și am rămas. Fiind constrânși de sistemul de cazare de 110 dolari, diurna 30 dolari, am căutat un hotel în care să ne încadrăm. Am mers în centrul vechi și am găsit. Când a început revoluția arabă, noi eram acolo (în piața Tahrir). Comunicațiile s-au întrerupt, hotelul s-a închis. Cu puțin timp înainte ni s-a spus să ne cumpărăm apă pentru că se va bloca hotelul. Am stat acolo două zile fără vreun contact cu țara. Nu aveam internet, telefoane, nu aveam nimic. Se tăiau, se împușcau, a căzut o grenadă lacrimogenă chiar la noi în cameră. După două zile au dat drumul la comunicații și am reușit să luăm legătură cu Ambasada României dar nu puteam să ajungem pentru că trebuia să trecem prin mijlocul mulțimii. Era exclus. Și atunci am aranjat cu cineva de la hotel, căruia i-am dat ultimii bani pe care îi aveam și, cu o mașină de marfă ne-au transportat până la Aeroport. În Egipt erau impuse niște interdicții de circulație. Se instituise legea marțială, cine circula în anumite intervale orare se trăgea direct, fără somație. Deci nu puteai. Am avut o relație bună cu reprezentantul Tarom din Egipt care ne-a spus că dacă reușim să ajungem în cursul acelei zile la aeroport, plecăm (am stat în aeroport 14 ore). În țară nu s-a știut nimic despre noi. Soția mea era însărcinată și cineva a sunat-o să o întrebe dacă are vreo veste de la mine. Mulți consideră excursii ceea ce facem noi. Nu zic că unele țări nu sunt frumoase, dar este tot atât de adevărat că în unele am văzut doar aeroportul și drumul până la hotel. Nu mai zic de zonele unde nu te simți niciodată în siguranță. Mereu trebuie să ne creăm un sistem, să ne protejăm. Nu știu dacă, în plină zonă de război, îți vine să te urci în primul taxi și să mai ceri și factură ca să decontezi. Este o meserie frumoasă, nu ne-a forțat nimeni să rămânem aici... Toți care am rămas aici am făcut-o numai din pasiune și sper să mai dureze această pasiune. Până și viața noastră personală ne-am programat-o după prioritățile de la serviciu. Soției mele nu i-am povestit niciodată toate riscurile, dar cu siguranță că le intuiește. De multe ori am ajuns zgâriat acasă, iar alți colegi s-au ales cu vânătăi. Cu toate că avem la noi haine și lenjerie special pentru misiunile de escortă, anul trecut m-am ales cu o ciupercă (boală de piele transmisibilă) din Algeria. Nu sunt acolo cele mai bune condiții de cazare. Cele mai dificile escorte în țările musulmane, sunt în perioada ramadanului, pentru că ei nu mănâncă toată ziua, de la răsărit până la apus și sunt foarte irascibili, foarte nervoși, atât migranții cât și autoritățile. Pe zborurile comerciale, aveam surpiza că se servește mâncarea cu tacâmuri din metal, acuma le-au înlocuit cu tacâmuri din plastic, spre deosebire de zborurile comune organizate de Frontex unde se servesc doar sandvișuri, ca măsură de siguranță . Chiar și așa, oricând mă pot trezi cu o furculiță în ochi. Nu mai zic de faptul că de cele mai multe ori, noi nu mai apucăm să mâncăm. Credeți că stau să mănânc în avion lângă cineva despre care nu știu ce intenții are chiar și cu furculițe de plastic? Rolul returnaților este să ne amenințe tot timpul și mai ales când ajungem la destinație. Când nu avem ambasadă acolo și nu suntem în niciun fel protejați, tind de cele mai multe ori să îi cred. Am participat, în Amsterdam, la o serie de lecții la bordul simulatorului de zbor cu cei mai buni ofițeri pe escorte. Aici am fost pregătiți pentru tot felul de situații, de la cum salvezi migrantul când avionul cade în apă, până la cum să deschizi o ușă de la toaletă în 15 secunde în cazul în care migrantul s-a blocat înăuntru și nu mai vrea să iasă. Sunt situații când schimbăm vreo trei avioane până la destinație și cel mai mult am zburat 35 de ore. Se acumulează foarte multă oboseală, îi mulțumim lui Dumnezeu când aterizăm la Otopeni. Nu este vorba numai de suspansul misiunii, toate acestea se suprapun cu diferențele de fus orar, condițiile meteo când avionul te izbește de abia îndraznești să speri că mai ajungem acasă”.


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

13

Carte de vizită ”Misiunea este înainte de toate” Subcomisarul Valentin Trandafir lucrează la acest serviciu din 2004. Este cunoscut ca ”omul de legătură cu vorbitorii de franceză”. De curând, ofițerul se mândrește că, pe lângă carieră, a reușit să se împlinească și în plan personal: soția sa i-a dăruit o fetiță. Pentru că este unul dintre cei mai vechi oameni care se ocupă de escorte, am reușit să facem și o diferență între ce a însemnat această activitate cu zece ani în urmă.

ambasada Nigeriei la București, cei de acolo nici nu au vrut să se uite la el. Ba chiar l-au a r u n c a t spunând că este un fals. N or ocul nostru a fost că atunci era la aeroport consulul României la Abuja care venise să ne a c o r d e asistență. D u p ă intervenția lui, cel de la Poliția de Frontieră și-a schimbat atitudinea și a acceptat că acel document este emis de ambasada țării sale din București.

”În anul 2004, misiunile de escortă erau bine selecționate pentru că se făceau din bugetul Autorității pentru Străini, cum se numea atunci instituția noastră. Noi cumpăram biletele, nu eram condiționați să informăm tot și nici nu am avut cazuri de retur pentru că am trimis greșit o persoană. Aveam cam 10-12 escorte pe an, în medie cam una pe lună. Dacă stăm să ne gândim că în anii 2011-2012 aveam 2-3 și chiar 4 escorte pe săptămână, înseamnă ceva diferența asta. Numărul de escorte este dat, de regulă, de rutele de migrație ilegală. Un ofițer de la returnări și escorte nu stă niciodată opt ore pe scaun, indiferent câte documente are de întocmit și redactat și credetimă, nu sunt puține de loc.... Avem o muncă dinamică, dar trebuie să ai și unele calități pentru a face așa ceva. În final, se ajunge și la acea misiune de escortă care e posibil să fie una mai ușoară sau una grea. De fapt misiune de escortă ușoară nu Referitor la sprijinul în țara de tranzit, există o directivă există !!!! europeană care obligă fiecare stat membru al U.E. să acorde asistență pentru returnarea pe cale aeriană, iar, la destinație, Prima mea misiune de escortă a fost în 2004, în Maroc. Erau primim asistență consulară din partea misiunilor diplomatice trei străini și noi eram trei ofițeri. Acum proporția este de doi la ale României, acolo unde sunt prezente. Acolo unde nu sunt, un străin returnat, dar poate fi și de trei, chiar patru ofițeri la rugăm misiunile diplomatice care emit documentele de un străin, dacă returnatul este corpolent și cunoscut ca o călătorie să informeze poliția de frontieră respectivă care, în persoană extrem de violentă. Era tranzit de două sau trei ore la mare parte, ne așteaptă, sau dacă nu ne așteaptă ne cunosc. În Roma. Eram chiar pe la finalul ramadanului, prin toamnă. Au unele țări, ne-am creat relații personale cu aceștia. Nu am avut cerut să se ducă la toaletă în aeroport. Bineînțeles că i-am lăsat. altă cale, pentru că altfel riscăm să nu-l primească pe străin. Unul dintre ei s-a închis și, la un moment dat, am văzut sânge pe jos, pe sub ușă, probabil că a spart ceva din interior și și-a Ce mai mulți percep misiunile de escortare ca pe o călătorie tăiat venele. Prima misiune, primele probleme. Am izolat zona, într-o țară exotică. Însă emoțiile, stresul și gândurile noastre, nu am lăsat pe nimeni să intre, au fost informate autoritățile de nimeni nu le cunoaște. E o stare de nedescris. Ești aprins, iritat, frontieră de pe aeroport care la rândul lor au anunțat medicii. I și nu te simți liniștit până nu vezi persoana pe scaunul -am acordat un prim ajutor folosind tot ce-am avut la aeronavei, avionul în aer și până în momentul când îl predai în îndemână, inclusiv tricourile de pe noi cu care l-am badajat în țara de destinație. Consumul nervos este foarte mare. Sunt țări încercarea de-a ține hemoragia sub control. După acordarea unde rămâi tot timpul în hotel pentru că ori sunt revoluții, ori primului ajutor am reușit să îl îmbarcăm. sunt boli pe care nu ți-ai dori să le duci acasă. Am avut escorte Problema noastră a escortelor este că noi conducem acasă niște persoane care nu doresc să plece și își imaginează că noi nu înțelegem latura umană, că dorim cu orice preț să îi ”alungăm” din țară. Ideea de bază a oricărei misiuni de escorte este: ”nu se face o returnare cu orice preț”. În momentul în care, pe parcursul călătoriei, constați că viața străinului este pusă în pericol sau dacă acesta se ”zbate” excesiv după ce l-ai imobilizat, nu trebuie să folosești forța mai mult decât se impune, ci numai până la un anumit nivel. Dacă faci abuz, se poate ca străinul să moară chiar sub ochii tăi . Noi nu am avut cazuri în care să se ajungă nici măcar la leșin, dar alte state au avut astfel de cazuri. Cele mai multe probleme putem să spunem că le-am avut cu autoritățile locale la predarea străinului. De obicei, Nigeria este o țară unde mereu se iscă ceva. Acolo există un adevărat ”comitet de primire” a persoanelor escortate. Nu vorbesc numai de Poliția de Frontieră. Spre exemplu, când am ajuns cu un nigerian care avea un document de călătorie eliberat de

în Mali, în Ghana, Guineea, unde nu sunt misiuni diplomatice. Și atunci aflii cu adevărat ce înseamnă singurătatea... Trebuie să-ți mai găsești și un hotel, pentru că rezervările nu se fac din țară. Există o hotărâre de guvern ”învechită” (să-i spunem așa !!!) care stabilește niște bareme de cazare, de regulă cam 120 de dolari pe noapte. Dacă mergem în Congo (Kinshasa) și vrem să stăm într-un hotel securizat și climatizat care să ne țină departe de țânțarul anofel, sub 200 de dolari nu găsești nicăieri loc să te cazezi. De regulă căutăm zone sigure. Nici acei 32 de dolari diurnă nu sunt suficienți să mănânci la un restaurant. Și atunci, ca să nu ne întoarcem cu vreo febră tifoidă, plecăm de acasă cu hrană, inclusiv cu apă. Nu suntem mofturoși. Misiunea este înainte de toate. Nu contează cum mâncăm, important este să ducem la bun sfârșit misiunea. Toată responsabilitatea cade pe umerii șefului escortei care dacă ceva se termină rău, devine ”scriitor” la câte rapoarte are de făcut și semnat”.


14

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Timp liber

”La serviciu” Coator la invenții De mult fiind pe șeful supărat Că zeci de inovații mi-a furat Aflând că proiectează un fecior M-am implicat și eu … coautor. Viorel Martin

Compromis

Echitate Vrând să evite-anomaliile Împarte-n mod egal - şi basta Cu o colegă bucuriile, Necazurile... cu nevasta. Ioan Zaharia

Unde dai şi unde crapă Pe-o colegă o-ntrebai - Tu cu dragostea cum stai? - Bine stau şi fac şi bine, Dar cu altul, nu cu tine! Nicolae Gonţ-Topor

Colega La cabinet, o văd pe una Cum face zilnic pe nebuna, Începe gestul să-mi displacă Că e şi fără să se... facă! Gavril Moisa

Directorul

Timpul carierei Colega ce-a ştiut s-agaţe Şi şefi din cei mai mititei A stat, un timp, la boss în braţe Şi-acuma are jilţul ei. Gheorghe Bâlici

Colegul Când îmi cere referinţe La ce-ar vrea să mă refer? Că e primul la şedinţe, Sau că n-are caracter?! Sorin Beiu

Unui șef Subalternii dumitale, După câte se aude, Unii sunt aduși de șale Alții sunt aduși de rude. Ștefan Tropcea

Colega azi m-a eclipsat, Cu un mantou de nurcă nou, Dar a plecat de la birou, Cu-o vechitură de bărbat! Minodora Tătulescu

Îl preamăreşte secretara De dimineaţă până seara. Acasă, îl contestă soaţa... De seara până dimineaţa. Gheorghe Suciu

Promovare Colegul mi-a rămas fidel, Deşi serviciul ne separă. Şi astăzi când mă duc la el, Vorbim la fel... prin secretară. Mihai Danielescu

Pagină realizată de comisar Sorin Gabriel Vlad cu sprijinul revistei LUMEA EPIGRAMEI Secretara Dacă vreau ca să vorbesc C-un director, bunăoară, Trec de Zidul Chinezesc, Dar nu trec de secretară. Mihai Danielescu Unei secretare Sictirită-i şi ţâfnoasă Secretara - vrăbiuţă; Ce folos că e frumoasă Dacă nu e şi... drăguţă! Iulian Bostan Opinii Despre şeful de birou, (Om cu sufletul de aur) Soaţa zice: "Leneş bou!" Secretara: "Harnic taur!" Ica Ungureanu Fiasco Prins în pat cu Mia, Grea i-a fost ocara! L-a iertat soţia... Nu şi secretara! Viorel Cacoveanu


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

15

Timp liber Invitaţie la teatru pentru solicitanţii de azil de la Centrul Regional Maramureş Povestea de viață a cinci persoane care au trăit experiența refugiului a fost pusă pe scenă, la sfărșitul lunii octombrie, la Șomcuta Mare. Intitulat ”Nu ne-am născut în locul potrivit”, spectacolul a creat un context favorabil pentru cunoaşterea şi înţelegerea dinamicii migraţiei şi refugiului, precum și a statutului de refugiat. Echipa formată din actori din București și Târgu Mureș a reușit să transpună în sfera publică aspecte de importanţă fundamentală în contextul global contemporan, precum nevoia de refugiu, dreptul de a călători, ca drept fundamental al tuturor, problematica “străinului” în general. Evenimentul finanțat de Administraţia Fondului Cultural Naţional a reunit participanți ai autorităţilor locale, angajaţi ai Centrului Regional Maramureş, solicitanţi de azil, persoane beneficiare a unei forme de protecţie în România, alături de comunitatea din Şomcuta Mare şi localităţile învecinate. Cei prezenţi au apreciat dăruirea şi implicarea actorilor în a aduce în prim plan un subiect considerat delicat datorită contextului geopolitic actual. Publicul a remarcat de asemeanea inspiraţia scenografului Adrian Cristea de a titra în limba engleză şi arabă, replicile folosite de actori în timpul spectacolului. Seara de teatru s-a încheiat cu discuţii libere între public şi actori, pornind de la subiectul spectacolului şi terminând cu aplauze şi încurajări pentru toţi solicitanţii de azil prezenţi. (Simona CHIORAN)

Schiorul din spatele telefonului Cu toții îl cunoaștem de la telefonul dispeceratului tehnic al Centrului de Comunicații și Informatică al Inspectoratului General pentru Imigrări. Răspunde, cu multă răbdare, de exact opt ani, la orice întrebare. A moștenit, probabil, darul de a comunica de la părinții și bunicii lui care au fost, o viață întreagă, pedagogi. Chiar dacă unii dintre noi nu l-am întâlnit niciodată, știm, imediat, după timbrul vocii, că cel care răspunde la telefon este el, Florin Petrescu. Puțini dintre noi știm ce se ascunde în spatele acestui om. Printre întrebările legate de actualizarea softurilor sau instalarea unor noi echipamente, am îndrăznit și o curiozitate legată de energia și răbdarea de care dă dovadă în orice împrejurare. Mi-a răspuns că probabil este legată de sport. De la înot, la ciclism, schi sau alpinism, orice moment liber pe care îl are îl umple cu multă mișcare. Deviza lui în viață pare să fie aceeași cu a lui Friedrich Nietzsche: ”viața nu e oare de o sută de ori prea scurtă, pentru a ne îngădui luxul de a ne plictisi? Puțini dintre noi știm că, acest tânăr, bine ”camuflat” în spatele unui telefon, a reprezentat, ani la rând, Ministerul Afacerilor Interne la competiții de înot și schi și a obținut premii, chiar dacă nu era la nivelul concurenților ca performanță. Ciclismul pe teren accidentat este o altă pasiune care l-a determinat nu numai să participe, dar să fie și organizator. Iubește, de asemenea alpinismul și escalada. ”Față de lucrurile pe care le facem zilnic – ne mărturisește Florin, alpinismul îmi dă o satisfacție imediată. Cel mai mult, am reușit să urc, la noi, pe Vf. Moldoveanu din Făgăraș, dar mi-ar plăcea să pot atinge și cote mai mari de 2544 de metri.” Dintre toate sporturile pe care le practică constant, de schi se simte cel mai atras: ”Schiul îl iubesc cel mai mult pentru că mă face sa mă simt foarte liber”. Toate aceste trăiri ar fi fost inutile dacă nu ar fi avut cui să le împărtășească, așa că și-a propus să învețe și pe alții. ”Cea mai mare satisfacție – spune tânărul de la dispecerat, este atunci când copiii vin îndrumați de părinți pasionați să învețe să schieze, iar la plecare le este foarte greu să se despartă de mine. Este o mare realizare să-i vezi cum, în trei-patru zile, după ce le pun schiurile în picioare, urcă singuri cu teleschiul și apoi schiază până jos, în spatele meu”. Nu există o selecție după vârstă, cel mai mic a avut trei ani iar cel mai mare probabil 40. Așa cum oamenii îl solicită la telefonul dispeceratului tehnic, tot așa, mulți îl preferă ca instructor de schi. ”Secretul meu, în toate cazurile – ne dezvăluie Florin Petrescu, este să ai răbdare și să explici fiecăruia pe înțelesul lui”. Din experiența sa, a constatat că cei care fac mișcare în mod constant sunt mult mai deschiși și receptivi la orice schimbare. Pentru că se apropie sărbătorile de iarnă, colegul nostru ne provoacă la câteva lecții de schi pe Muntele Mic sau pe pârtiile ademenitoare din Austria. Dacă aveți o neclaritate, puteți suna la același interior...


16

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

Învățământ

Colaborare excelentă între universități și I.G.I. Universitățile românești se deschid, în fiecare an, și pentru studenții care sosesc din alte țări. Anul acesta, de exemplu, au fost admiși 6241 de tineri. Ca țări de provenineță, Moldova deține primul loc cu 2744 de cursanți, urmată de Israel și Tunisia cu 759, respectiv 594 de locuri. Cum este și firesc, înainte de a începe facultatea, studenții solicită viză și permis de ședere în scop de studii. Secretariatul fiecărei universități le înmânează câte o adeverință cu care trebuie să se prezinte la sediul Inspectoratului General pentru Imigrări din strada Eforie, numărul 3-5. Rectorul Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București, dl. Academician Ionel Sinescu ne-a declarat că ”există o colaborare foarte bună cu dl. comisar-șef Cristian Stoica și cu colegii acestuia”. De asemenea, în cadrul acestei școli există un birou care se ocupă de studenții străini și care este condus de dl. Marian Frânculescu. Domnia sa ține legătura cu ofițerii noștri de câte ori se ivește o problemă. ”De multe ori, ne spune dl. Frânculescu, rezolvăm unele neclarități telefonic, iar dacă apar probleme desosebite, le clarificăm prin corespondență”. La Academia de Studii Economice există ”Biroul Programe și Studenți Străini”. Aici, dna. Lelia Iordan are numai cuvinte de laudă la adresa instituției noastre: ”relaţia dintre Academia de Studii Economice şi cei de la Imigrări este excelentă. Avem o colaborare foarte bună, în special cu domnul Stoica, cel care se ocupă de problematica studenţilor străini. De câte ori avem probleme, ţinem legătura, ne sfătuim şi în funcţie de deciziile pe care le luăm împreună, stabilim ce avem de făcut. Totdeauna au fost deosebit de atenţi şi foarte receptivi la orice fel de problemă am avut şi mă bucur foarte mult că există încredere”. Dacă pe plan organizațional totul decurge perfect, ne-am interesat și la studenții care sosesc la sediul nostru dacă este loc și de mai bine. L-am întâlnit la ghișeu pe tunisianul Baroudi Ghassen, în vărstă de 23 de ani, care a fost de accord să ne răspundă la câteva întrebări.

”Viața de student este foarte frumoasă în România” Cum ați aflat de Inspectoratul General pentru Imigrări? La cămin am discutat cu colegii din anii mai mari, tot tunisieni, despre ce avem de făcut mai departe pentru obţinerea permisului de şedere. Ei mi-au spus unde trebuie să merg şi cu ce documente. De ce ați ales România? În ţara mea, admiterea la facultate se face în funcţie de nota obţinută la bacalaureat. Eu mi-am dorit să intru la facultate in Tunisia, la inginerie sau sport, având în vedere că practicam volei de performanţă. Deoarece nu aveam o medie atât de mare să fiu admis acolo, am început să caut oferte din străinătate. Într-o revistă, am găsit un anunţ al unei agenţii de studii. Acolo am văzut că în România este o facultate de inginerie unde cursurile se ţin în limba franceză. Am căutat informaţii pe internet despre această universitate. M-a încântat că este o instituţie cu experienţă şi că diploma obţinută ca urmare a absolvirii este recunoscută la nivel european. Totodată vroiam să experimentez viaţa de student într-o ţară străină. Am depus documentaţia la agenţia respectivă şi, la scurt timp, am primit răspuns că am fost acceptat. Am urmat procedura de obţinere a vizei şi, pe data de 02 octombrie 2010, am ajuns la Bucureşti. Necunoscând oraşul, am întrebat oamenii pe stradă cum pot ajunge la căminul


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

17

Învățământ studenţesc unde urma să mă cazez. Vreau sa vă spun că am fost şi în Franţa, Germania, în vacanţă, însă oamenii sunt mult mai sociabili şi mai serioşi aici. Ați întâmpinat probleme la obţinerea permisului de şedere? Nu am avut nici o problemă cu privire la documentaţie iar funcţionarul de la ghişeu a fost foarte amabil. Însă este destul de aglomerat în camera de aşteptare şi foarte multă gălăgie, făcută tot de cetăţenii străini care stăteau la rând, lucru care a îngreunat munca funcţionarului de la ghişeu. Ce recomandare ați face pentru îmbunătăţirea modului de lucru la ghişeele de relaţii cu publicul? Ar fi bine dacă acolo ar fi montate nişte ecrane cu numere de ordine. Astfel, cetăţeanul vine, îşi ia bon de ordine şi revine la ghişeu când îi vine răndul, evitându-se aglomerarea camerei de aşteptare. Între timp poate merge la o cafea sau poate rezolvă alte probleme. E adevărat că funcţionarii încearcă să organizeze activitatea prin întocmirea unor liste, însă mulţi dintre cetăţeni, atunci cînd ajung, scriu şi numele prietenilor sau al cunoştinţelor, fără ca aceştia să fie prezenţi, provocând nemulţumirea celorlalţi din sală. Cum ați reușit să vorbiți atât de bine limba română? În primul an de facultate am avut un curs de două ore săptămânal unde ni s-a predat limba română dar asta nu m-a ajutat foarte mult. În schimb mi-am făcut foarte mulţi prieteni români de la care am învăţat. La început ascultam şi căutam cuvintele în dicţionar. Am început să înţeleg foarte bine tot ce se vorbea în jurul meu însă nu puteam vorbi. Cam la doi ani după ce am ajuns aici, am început să şi vorbesc. Nu mi se pare o limbă grea pentru că, fiind o limbă latină, se aseamănă foarte mult cu franceza. Ce vă place la noi în țară? Viaţa de student este foarte frumoasă în România. Am parte de multă distracţie pentru că se organizează foarte multe petreceri pentru studenţi. Îmi place zăpada pentru că noi, în Tunisia, nu avem aşa ceva. În România am învăţat să schiez şi să patinez pe gheaţă. De asemena, îmi place marea. Şi noi avem o mare frumoasă însă nu atât de multe petreceri pe plajă. În Tunisia eve nimentele de genul asta sunt destul de rare şi trebuie să-ţi achiziţionezi un bilet cu aproape o săptămână înainte. Ați reamintit că în Tunisia practicați voleiul de performanţă. România v-a oferit posibilitatea de a conti nua? Da. Când am ajuns aici m-am interesat unde aş putea să joc, având în vedere că practic acest sport din anul 1998. Un prieten m-a îndrumat către Sala Polivalentă Rapid. M-am dus acolo şi am vorbit cu un antrenor. I-am spus că sunt jucător de performanţă înregistrat la un club de volei din Tunisia şi că nu pot face parte din echipă sau să particip la meciuri oficiale. L-am rugat să mă lase doar să mă antrenez. Am fost primit cu drag şi m-a chemat a doua zi cu echipamentul pentru a începe antrenamentul cu echipa. În acelaşi timp, m-am prezentat şi la o selecţie organizată de echipa de volei a universităţii unde sunt student şi am fost selectat ca atacant. Fac parte dintr-o echipă foarte bună. Am câştigat mai multe meciuri la nivel local, neam calificat la nivel naţional şi am jucat în mai mult oraşe din ţară printre care Bacău, Timişoara, Cluj. În anul 2011 am fost în turneu în Turcia unde am jucat cu echipele Universitatea din Sofia – Bulgaria, Universitatea din Berna – Elveţia, Universitatea din Istambul – Turcia şi Universitatea din Beirut – Liban. Ce proiecte aveți la finalizarea studiilor? Îmi place România dar, deocamdată, nu cred că voi rămâne aici deoarece salariile sunt foarte mici. Totuşi, dacă o să închei un contract cu o echipă de volei românească, o să mai amân plecarea un an. Sunt sigur că o să-mi fie dor de această ţară şi că o să mă întorc în vacanţă sau în vizită la prieteni. Vreau să vă spun că toţi prietenii mei care au fost aici afirmă că cea mai frumoasă perioadă din viaţa lor a fost cea petrecută în România. (Lavinia PREDA)


18

MIGRAŢIA ŞI AZILUL

ONU: aproximativ 35 de milioane de imigranţi su

Internaţional Deplasarea în scop de muncă a cetățenilor din Belarus - sub control teritoriul Belarus fără îndeplinirea condiţiilor referitoare la obţinerea unei aprobări prealabile refugiaţii şi solicitanţii de azil, managerii companiilor străine, persoanele care sunt angajate în baza acordurilor bilaterale (Federaţia Rusă şi Kazahstan cu care este în vigoare un acord vamal şi de liberă circulaţie).

Departamentul pentru Cetăţenie şi Migraţie din Belarus a fost creat în anul 2003 şi este principala autoritate cu competenţe în domeniul migraţiei. Prioritățile în activitățile privind migrația sunt: satisfacerea interesului naţional, prezervarea securităţii naţionale, asigurarea stabilităţii sociale, economice şi politice şi respectarea drepturilor şi libertăţilor migranţilor – s-a arătat, în luna octombrie, în cadrul unei misiuni de experți desfășurată la Minsk, ”Obiectivului Specific 2 (cunoştinţe de bază) în colaborare cu Proiectul Pilot 2 (Migraţie legală) din cadrul Procesului Praga”. Pentru cetăţenii statelor membre ale Comunităţii Statelor Independente (CSI) care călătoresc în Belarus (90% din imigranţi provin din Rusia, Ucraina şi Kazahstan), dar şi pentru belaruşii care călătoresc în aceste state există proceduri simplificate în ceea ce priveşte admisia şi şederea.

În privința traficului de persoane, reprezentantul Departamentului de Control al Drogurilor şi Antitrafic, a precizat, la aceeași întâlnire, că Belarus se confruntă cu trei tipuri: în scopul exploatării sexuale, pentru exploatare prin muncă şi pentru prelevarea de organe. O caracteristică a traficului de persoane este aceea că acesta se manifestă atât la nivel internaţional cât şi intern (ex. traficul în scopul exploatării sexuale şi prin muncă din zonele rurale/sărace către capitală sau marile oraşe). În acest context, reprezentantul autorităţilor naţionale a precizat că Belarus intenţionează să ratifice Convenţia Consiliului Europei cu privire la combaterea traficului de persoane.

Reprezentantul Ministerului Afacerilor Externe a precizat că una dintre sarcinile cele mai importante ale acestei instituţii este asigurarea protecţiei cetăţenilor belaruşi aflaţi în străinătate prin oferirea de sprijin, nu numai în probleme consulare, în caz de nevoie. MAE Belarus intenţionează O componentă importantă a migraţiei în Belarus o constituie deschiderea de noi ambasade în statele de destinaţie pentru emigrarea în scop de muncă a propriilor cetăţeni, în special în Federaţia Rusă sau în alte state din CSI. Având în vedere că oficial se consideră că Belarus este supus unui proces de „brain drain”, experții Departamentului pentru Cetăţenie şi Migraţie au precizat, că se încearcă menţinerea sub control a deplasării în scop de muncă a propriilor cetăţeni prin introducerea unor reglementări legale specifice (ex. existenţa unui contract de muncă înregistrat la o agenţie de recrutare şi plasare a forţei de muncă agreate de stat). În ceea ce priveşte regulile pentru ca un străin să poată fi angajat în Belarus sunt similare regulilor generale care guvernează angajarea în statele membre UE (ex. pot fi angajaţi atât de persoane juridice cât şi de persoane fizice, funcţia să nu poată fi ocupată de un cetăţean belarus). Pot fi angajaţi pe


MIGRAŢIA ŞI AZILUL

unt sub 20 de ani

19

Internaţional

proprii cetăţeni sau în cele tranzitate de aceştia, cu precizarea că acolo unde nu există misiuni diplomatice sau oficii consulare, asistenţa este asigurată de reprezentanţele Federaţiei Ruse. În ceea ce priveşte aspectele privind readmisia persoanelor şi semnarea unor astfel de acorduri, lucrătorii Departamentului pentru Cetăţenie şi Migraţie au precizat că sunt la început de drum. Aceste aspecte au căpătat noi valenţe datorită faptului că statisticile oficiale arată că pe teritoriul Belarus se află un număr de aproximativ 400.000 de străini înregistraţi (5% din totalul populaţiei), iar ţara este un teritoriu de tranzit pentru imigraţia ilegală (3.601 km. de frontieră, din care 1.160 km. cu Uniunea Europeană). Factorii care influenţează imigraţia ilegală pe teritoriul Belarus sunt atât de natură internă (lipsa controlului la frontiera cu Federaţia Rusă, regimul de liberă circulaţie cu statele membre CSI) cât şi externă (instabilitatea socio-politică în ţările sursă şi activitatea reţelelor de criminalitate organizată – trafic şi contrabandă). În aceste condiţii, Belarus a semnat două acorduri de readmisie (Turcia şi Kazahstan, aflate în proces de ratificare), a finalizat negocierile cu Federaţia Rusă (se preconizează semnarea în luna noiembrie 2013), a început renegocierea cu Ucraina şi a transmis autorităţilor compente din Georgia un prin proiect de acord. Reprezentanţii Comitetului pentru Frontierele de Stat au precizat buna cooperare cu Departamentul pentru Cetăţenie şi Migraţie, precum şi faptul că îşi exercită atribuţiile atât în punctele de control pentru trecerea frontierei sau la frontiera terestră/maritimă, dar şi în interiorul teritoriului, în colaborare cu celelalte structuri din cadrul Ministerului de Interne. În ciuda tuturor măsurilor legale impuse cetăţenilor care călătoresc în afara graniţelor, lipsa controlului la frontiera cu Federaţia Rusă face ca determinarea numărului de cetăţeni belaruşi care călătoresc temporar sau permanent în această ţară să fie imposibil. Delegaţia Comisiei Europene în Belarus a precizat că imigraţia ilegală nu constituie o problemă majoră în această ţară. Problema principală o constituie plecarea masivă a cetăţenilor belaruşi, în special către Federaţia Rusă, deşi salariile în zonele dezvoltate ale Belarus nu sunt foarte mici (aproximativ 500 USD). Deşi se confruntă cu probleme de personal în structurile guvernamentale, Belarus ţine sub control fenomenul infracţional (38.000 de deţinuţi la o populaţie de aproximativ 9.500.000 locuitori), dar şi încadrarea în muncă a propriilor cetăţeni (rata şomajului se menţine la aproximativ 1,6%).

“Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), biroul din Minsk a precizat că Belarus se confruntă cu o migraţie masivă a propriilor cetăţeni către Federaţia Rusă”

Reprezentanţii Delegaţiei Comisiei Europene în Belarus au declarat că autorităţile din această ţară sunt deschise cooperării cu UE, în prezent fiind în curs de implementare mai multe programe cu finanţare europeană în domeniile mediu, incluziune socială şi descentralizare. De asemenea, sunt implementate proiecte în domeniul migraţiei şi controlului la frontiere (ex. reconstrucţia punctelor de control pentru trecerea frontierei şi protecţia frontierei comune dintre Belarus şi Ucraina). Organizaţia non-guvernamentală ”La Strada” oferă consiliere şi sprijin potenţialilor emigranţi, atât din punct de vedere legal cât şi social. Informaţiile furnizate beneficiarilor serviciilor sunt colectate de către personalul organizaţiei din surse publice (interne) sau prin activităţi de colaborare cu ambasadele statelor cel mai frecvent vizitate de cetăţenii din Belarus. Din activitatea organizaţiei a rezultat, ca profil al emigrantului, că cetăţenii belaruşi care călătoresc în scop de muncă în statele membre UE nu sunt calificaţi, marea majoritate fiind angajaţi în domeniul construcţiilor sau agricultură. De cealaltă parte, belaruşii care călătoresc în scop de angajare în Federaţia Rusă sunt înalt calificaţi (aproximativ 20%) sau cu calificare medie (80%), fiind vizate meserii precum contabil sau manager. Reprezentanţii ONG au adus critici statisticilor oficiale prezentate, datorită lipsei de organizare şi calităţii scăzute. În acest context s-a afirmat că migraţia netă (număr persoane venite/număr persoane plecate) nu este atât de pozitivă. Organizaţia Internaţională pentru Migraţie (OIM), biroul din Minsk a precizat că Belarus se confruntă cu o migraţie masivă a propriilor cetăţeni către Federaţia Rusă, cifrele neoficiale arătând că aproximativ 1,6 milioane de persoane muncesc în această ţară. În acest context, la nivelul OIM Minsk se intenţionează deschiderea unor centre de informare a cetăţenilor cu privire la posibilităţile de emigrare legală, cu atât mai mult cu cât Belarus nu reprezintă o ţară atractivă pentru forţa de muncă străină. Ca şi reprezentaţii celorlaltor instituţii/organizaţii, şi OIM Minsk a declarat că problema cea mai sensibilă este lipsa controlului la frontiera comună cu Federaţia Rusă. (Emil NICULESCU)


REDACŢIA

DIRECTOR ONORIFIC Chestor principal de poliţie dr. Nelu POP REDACTOR ŞEF Comisar de poliţie Lucia TOCACI COLECTIV DE REDACŢIE Inspector de poliţie Ermina MIHAI, comisar-şef de poliţie Cristina PĂUN, comisar-șef Emil NICULESCU, inspector principal de poliție Simona CHIORAN, agent principal Lavinia PREDA Adresa redacţiei: lt.col. Constantin Marinescu, nr. 15 A, sector 5, București, e-mail: igi@mai.gov.ro I.S.S.N.- L 2344-5297

Bi004  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you