Page 1


NICULAE L. STĂNESCU (versuri) ROMEO M. BERBESCU (desene)

Andrisantul cunoscut (umor, satiră, atitudine)

3


4


Prefaţă Prin volumul de faţă, D-l N. L. Stănescu se prezintă ca aparţinător al opiniei publice româneşti, adânc ancorate în ciudatul cotidian al ţării. Dacă înainte de anul 1990, românii s-au complăcut întro atitudine de resemnare, dusă uneori până la stoicism, în prezent s-au trezit debusolaţi în nebuloasa transformărilor sociale. Cum însă realitatea postdecembristă nu corespunde aşteptărilor marei majorităţi a populaţiei, aceasta rătăceşte într-un câmp politic agresiv şi ostil, în primetrul căruia nu-şi mai regăseşte liniştea şi nici identitatea, sperând într-o redeşteptare a opiniei publice sănătoase, moralizatoare, în stare să purifice un mediu social bolnav. Autorul volumului intitulat sugestiv „ANDRISANTUL CUNOSCUT”, ca fin observator al evenimentelor oferite permanent de viaţa politică şi economică a ţării, într-o chinuitor de prelungită tranziţie, nu poate rezista ispitei de aşi transforma, protestatar, condeiul în spadă, spre a demasca actualele tare sociale. Protestul său, vădind mirare, îndoială, stupoare, se revoltă, îmbrăcând versurile în forma unor pamflete cu dedicaţie directă către guvernanţii incompatibili, oameni politici lipsiţi de onoare, cetăţenilor puşi pe căpătuială, justiţiei oarbe etc., adică tuturor celor care poluează mediul social. Pamfletele, pline de austeritate, de critici acide, uneori de un umor fin, sunt învăluite într-o ironie amară, dar nonviolentă, nici devastatoare şi nici trivială ci, dimpotrivă, finalitatea lor se vrea şi se vădeşte a fi moralizatoare şi educativă. Deşi ideile conţinute în stihuri revin sub forma unei continuităţi deprimante, autorul ar dori restabilirea unui echilibru al raporturilor interumane, în pofida unui orizont senin prea îndepărtat, cu cetăţeni plictisiţi de scandalurile 5


vieţii politice, cu oameni ce şi-au pierdut încrederea în clasa conducătoare şi instituţiile statului. Încercând să remedieze ce se mai poate, autorul demască realitatea ca pe o lume a riscului, în care individul devine vulnerabil, nemaifiind apărat de norme sau legi care, deşi există, nu funcţionează. Astfel, în „Reparaţie”, versurile sunt adresate celor care aplică Legea Fondului Funciar „doar cum vrea primarul”. În „Cotidiene” este remarcată întreţinerea stării de infracţionalitate „vezi preţul mărfii că-i mai mare, fără nici o justificare”, sau, când infractorii sunt reţinuţi, ei sunt eliberaţi „ de prea blânda justiţie”. Politicienii, ajunşi la putere, nu-şi mai respectă promisiunile din campania electorală şi, puşi pe îmbogăţire prin orice mijloace, îl fac pe alegătorul neutru să nu mai ştie cu cine să voteze, ajungând astfel, invariabil, la hotărârea „Votez cu vechii, că-s sătui” (CONSULTARE). Scena Parlamentului apare ca un soi de piaţă, unde puterea şi opoziţia se răfuiesc ori negociază, dar, în final, ajung la un acord acceptabil dacă partea materială este acceptabilă „dar nu-i firesc să ne gândim la al nostru bine mai întâi?”. Atenţiei autorului nu-i scapă nici situaţia deplorabilă a copiilor abandonaţi, a bătrânilor, a şomerilor, nici nepăsarea faţă de poluarea mediului înconjurător. În acest sens, în „RETROSPECTIVĂ” şi „PARALELĂ” se face un adevărat rechizitoriu la adresa societăţii, a omului în general, care îşi maltratează semenii (unii o duc foarte bine, alţii trăiesc de azi pe mâine) sau poluează iremediabil mediul înconjurător (omul e singura fiinţă pe Terra care, nonşalant, distruge cu bună ştiinţă, propriul mediu ambiant). Forma pe care o îmbracă versurile, este aceea de lectură uşoară, aproape narativă, plăcută, uneori cu stil riguros, dar degajat, exprimat sprinten, cu nerv, mânuit cu spontaneitate, supleţe şi multă naturaleţe, dar şi cu urme de umor ghiduş. Originalitatea catrenelor se amplifică în mod fericit printr-un final spiritual-moralizator a două versuri, ce închid, ca într-o 6


perlă, un aforism, o pildă bătrânească, un proverb sau o sentinţă justiţiară, care se vrea a fi un bob de înţelepciune oferit de autor, cu multă prietenie, cititorului, ca un fel de buchet festiv. Cât priveşte ilustraţia realizată de D-l ROMEO M. BERBESCU, se remarcă atât talentul cât şi inspiraţia autorului, care surprinde cele mai fine gesturi şi atitudini ale subiecţilor la care se referă. Aceste „ilustraţii” stârnesc ilaritate, mirare, ciudă, indignare sau toate la un loc, şi transmit privitorului un mesaj foarte uşor de înţeles: în lumea în care trăim, mai sunt încă mulţi indivizi care au ce să-şi reproşeze. Toate aceste desene (caricaturi), chiar dacă nu întotdeauna se potrivesc „mănuşă” versurilor pe care le oglindesc, exprimă atmosfera generală, contradictorie de multe ori, a perioadei de după 1990. Pamfletele D-lui N. STANESCU şi caricaturile D-lui R. BERBESCU sunt, adeseori, întrebări pe care şi le pun singuri, dar ni le adresează şi nouă, îndemnându-ne să privim cu seriozitate şi maturitate funcţia de purificatori ai mediului social poluat. Iar noi, cei mulţi, fără o solidă educaţie şi orientare politică, aşteptăm din partea celor doi autori şi alte lucrări de atitudine, spre trezirea şi însănătoşirea conştiinţei sociale româneşti.

Profesor Silvia Georgeta Dumitru

7


8


În memoria mamei mele care mi-a sădit în suflet dragostea de muncă, pace şi adevăr.

9


10


DEDICAŢIE Versurile următoare Se-adresează celor care Având puţină onoare Civică, se-nbăţoşează Şi fac lucruri ce lezează Bunul simţ, moralitatea, Prejudiciind dreptatea: Vorbesc mult, nu spun nimic, Promit mult, nu fac nimic, Mint de apele îngheaţă Şi se fofilează-n viaţă Pe cărărui tenebroase Pescuind doar slujbe grase Fără rupere de oase, Nu roşesc nici o clipită Atunci când iau sau dau mită, Mai pe scurt, şi vede-oricine, Îşi dau cinste pe ruşine. Noi, prin cele arătate Şi prin exemplele date, Vrem să-i sensibilizăm Pe cei vizaţi şi s-arătăm Că dacă unii trag foloase Iar ceilalţi doar ponoase, Nu este bine, nu-i moral, E ceva antisocial... Şi dacă cele prezentate Aici, par cam exagerate, Noi vă rugăm să ne scuzaţi. Sperând deci că vom fi iertaţi, Închiem cu recomandarea: CONTROLAŢI-VĂ PURTAREA. 11


12


COORDONATE (Celor fără principii morale) Există lucruri fără care Viaţa noastră, a tuturor, Ar fi lipsită de valoare: Muncă, pace şi adevăr. Prin muncă, omul îşi procură Hrana de fiecare zi, Trudind ades’ fără măsură. Dar altfel, n-ar putea trăi. Pacea este esenţială Pentru o viaţă liniştită. Alt cum, orice agoniseală, Doar într-o zi e risipită. Dar chiar muncind şi fiind pace, Când adevăru-i măsluit De cineva ce asta-i place, Omul tot nu e fericit. Aceste trei coordonate Sunt cheia vieţii pe pământ Şi-i musai a fi respectate. De nu, totul e vorbă-n vânt. Sunt însă oameni, din păcate, Ce se poartă fără ruşine Şi, lipsiţi de moralitate, Fac rău, când lor le face bine.

13


14


Fapta lor, deşi ne displace, Obligaţi suntem s-o suportăm, Iar pe ei, n-avem a le face Decât, cu toţii, să-i condamnăm. Când promovezi răul în lume Ca om, nu meriţi acest nume.

ECHITATE (Celor îmbogoţiţi peste noapte) În ţară, dup-optzeci şi nouă, S-anfiripat o viaţă nouă Care-a-mpărţit lumea în două: Pe de o parte muncitorii, De-alta întreprinzătorii. (Mă refer la cei veroşi, Pusi pe rele, mincinoşi) Primii, trăiesc şi azi din greu Aşa cum au făcut mereu Chibzuind fiecare leu, Ceilalţi, care mai de care Căutând cu-nfrigurare Să pună în aplicare „Idei” proprii, novatoare De câştig aducătoare (Le ştiţi Dvs. care) Şi trăiesc pe picior mare. Putem spune prin urmare: Cine n-are „idei clare”, Două’n tei el nu mai leagă, Trage pisica de coadă. Să nu vă plângeţi când vă este greu. Aşa a fost şi-aşa va fi mereu. 15


16


SPERANŢĂ (Unor nostalgici ai monarhiei) ... Doar dacă vine Mihai Rege, Se va putea vota o lege Să scape ţara de nevoi. - Ne luăm moşiile-napoi. Speranţa pluteşte ca un nor În sufletul oricărui muritor.

PROFESIONALĂ (Unor ziarişti fără pregătire corespunzătoare) ... Mai lasă jalea, nu fi trist, Te-ajută Bob, e ziarist. - El ziarist? Cum Dumnezeu, Că n-a mai dat pe la liceu Din clasa a treia. Şi ce scrie? - Tot ce suportă o hârtie Şi mai ales tot ce vrea bosul, Că de la el îi pică osul. Tusea cu junghiul când se-ntâlnesc, N-ai ce le face, se înfrăţesc!

17


18


DORINŢĂ (Adversarilor declaraţi ai Constituţiei) ... Domnul Cutare şi ai lui, Toţi slujitori ai binelui, Susţin într-una, sus şi tare, Că de-ar fi ei la guvernare Ar da ţării o bunăstare Cum nu a fost alta mai mare, Făcând o singură mişcare. - Şi care-ar fi soluţia? - Să schimbe Constituţia Şi apoi, la toţi ne-au promis, C-o să trăim ca-n paradis. Azi s-a mai deşteptat norodul. Plini de promisiuni e podul.

PRECIZARE (Celor care se tem să aplice cu fermitate legile în vigoare) ... De ce te miri? Tot nu-nţelegi Că-n ţara noastră nu prea-s legi? Şi dacă sunt, la o adică Cei ce-s în drept nu prea le aplică! Când intri-n tribunal, mătuşă, Speranţa să ţi-o laşi la uşă.

19


20


ALIANŢĂ (Celor din P.N.Ţ.C.D.) În ţară, toată lumea ştie Că-n lupta aspră pentru Glie, Ca sprijin, PNŢCD, Contează pe UDMR - Sunt chiar aşa-n relaţii bune? - Asta nu se mai poate spune, Da-n jocul ăsta ştii cum e: Scopul scuză mijloacele. Să scape de necaz săracul, Se face frate şi cu dracul.

INTRANSIGENŢĂ (Politicienilor care nu-şi pot însuşi alte păreri, chiar dacă sunt bune) ... E bun proiectul, aşa e Dar l-a propus FDSN Aşa încât nu-l pot vota. Eu sunt cu opoziţia. În plus, este semnat de-un „fost” Cum de ocupă acest post? Când beţe-n roate vrei să pui Găseşti o vină orişicui.

21


22


ONESTITATE (Pastorului L. Tökeş, care ponegreşte ţara în care trăieşte) ... Deşi-i maghiar şi reformat N-am ţinut cont, l-am apărat Când i-a fost greu şi l-am salvat De slugile Despotului Ce-au atentat la viaţa lui. Dar el, hain, drept mulţumire, Si-arată adevărata fire Bârfind în lume-ntreaga ţară. Merităm noi aşa ocară? Eu ştiu o veche morală: Pe cine nu laşi să moară...

REMEMBER (Iredentiştilor maghiari, care solicită cu obstinaţie autonomie teritorială pe criterii etnice) ... Ni s-a dat ce-am cerut, se ştie, Dar vrem şi autonomie. De nu, vom face mintenaş Un nou Ip, Trâznea sau Sărmaş! Când toleranţa e prea mare, Dracul îţi sare şi-n spinare.

23


24


FERMITATE (Liderilor sindicali care hotărăsc cu uşurinţă greva generală) Cozma, Mitrea şi Ciorbea, Constatând că viaţa-i grea, Ca să facă rânduială, Dispun: Grevă generală. Alte păreri, nu mai contează, Pe ei nu-i mai interesează Decât bani mulţi, muncă puţină, Şi pentru ei o limuzină. Răspuns îţi dau la întrebare: Unde nu-i cap, vai de picioare.

REVANŞĂ (Unor tineri care poartă podoabe caracteristice femeilor) Despre fete, zic coconii Grozăvindu-se ca zmeii: Ne-au luat ele pantalonii, Dar noi le-am furat cerceii. Cred că s-ar mai potoli Mintea de nu le-ar lipsi.

25


26


EDITORIALĂ (Responsabililor cu asigurarea de hârtie tipografică) Dezvoltarea presei este Cu-aşa criză de hârtie, Ca un om cu cinci neveste, Dar c-o singură simbrie. Casa, când n-are temelie, O smulge orice vijelie.

ERUDIŢIE (D-lui Severin, care a dovedit lacune de cunoştinţe generale) Este o enciclopedie, El şti tot, ne dă poveţe, Mai trebuie savant să fie, Formula apei s-o înveţe. Când eşti cu musca pe căciulă, Să nu scoţi porumbei pe gură.

ACORD (Parlamentarilor care-şi rezolvă cu prioritate problemele personale) ... Am fost aleşi să chibzuim La binele poporului. Dar nu-i firesc să ne gândim La-l nostru bine mai întâi? Că ştiţi cu toţi, la fel ca mine, Când eşti sătul munceşti mai bine. 27


28


De-aceea zic ca să votăm O lege şi s-o promulgăm Unde să-nscriem pentru toţi, Unele mici facilităţi: Salarii mari, pensie grasă, Şi pentru locuit, o casă. Este un minim necesar Pentru orice parlamentar, Care trudeşte pentru ţară, De dimineaţă până-n seară. - Deşi-s cu opoziţia, Apreciez poziţia Colegului care-a vorbit. Dar să votăm, că sunt grăbit, Pentru că, ştiţi foarte bine, Eu, şi mulţi colegi ca mine, Avem şi-alte obligaţii: AGA, CA, alte prestaţii La întreprinderi şi uzine Din toată ţara, de la mine, Care ne cer cu vehemenţă Să facem actul de prezenţă Măcar la şedinţele-n care Se cere de la fiecare Părerea lui referitoare La suma dividendelor Şi data împărţirii lor. Repet deci cele de mai sus: Sunt de acord cu ce s-a spus... Şi plec. Să ne vedem cu bine. Continuaţi şi fără mine. Nu te mai frământa, nepoate, Corbul la corb, ochii nu-i scoate. 29


30


LĂMURIRE (Întreprinzătorilor incorecţi care vând produsele indigene ca fiind de import) De ce am vânzare mare, Şi strâng banii cu lopata? Simplu-i pentru fiecare: Scrii doar de import şi gata. E un păcat, dar mititel, Eu nu-s decât un rechinel Printre rechini, printre corupţi. În viaţă trebuie să lupţi. Nu am nimic să-mi reproşez, Nu fac decât să m-adaptez.

INCORUPTIBILI (Unor vameşi mai indulgenţi) Politicoşi şi răbdători, Ei îşi fac treaba foarte bine, Aşa că, domnii călători Sunt „vămuiţi” cum se cuvine. Slujba este bunicică, Dacă nu curge, tot pică.

31


32


PREVEDERE (Celor care ţin cu dinţii de scaunele călduţe pe care le ocupă) Rog să fiu bine înţeles: Nu ştiu de voi mai fi ales, Iar asta, nu-i deloc o glumă. Cum să dau vrabia din mână? Cât timp am pâinea şi cuţitul, Mă ocup eu cu împărţitul.

ATESTARE (Celor care atribuie, nemeritat, dovezi de participant la Revoluţia din 1989) ... Cum facem Domnule Preşedinte Să-l ajutăm şi pe Melinte? - Eu văd doar o soluţie: A fost la Revoluţie. Mi-a închis gura. Ce să spun? La aşa slugă, aşa stăpân.

33


34


AUTORITATE (Celor care practică „nepotismul”) ... Nu pot s-aprob, nu-ndeplineşte Condiţia de căpătâi. - Aveţi dreptate, aşa este, Dar... e nepotul şefului, Care ştiţi bine cum e: Pe primul plan rudele. Şi-şi iubeşte nepoţelul, Nu ca-n „Boul şi Viţelul”. De vrei să ai viaţă bună, Şefului să-i cânţi în strună.

PLURIPARTITISM (Celor care fac discriminări în politica fiscală) Odată cu democraţia Ce ne-a scăpat de comunism, S-a adaptat şi-n România Râvnitul pluripartitism. Exploatând evenimentul, Dar fără nici un gând perfid, Mulţi oameni şi-au spus că-i momentul Să-şi facă propriul partid. Aşa fiind s-au pus pe treabă Şi, cum sunt oameni înţelepţi, Mai întâi, au purces în grabă Să-şi caute nişte adepţi. 35


36


În acest scop, neîntrecuţi, Au dus muncă de lămurire Prin vecini, rude, cunoscuţi, Şi printre morţi, la cimitire. Făcând o muncă satanistă, Cu mare grijă şi-alergături Au reuşit să strâng-o listă Cu-n număr minim de semnături. Victorioşi, cu lista-n mână, S-au prezentat la tribunal Şi numai într-o săptămână, S-au înscris ca partid legal. Iar munca le-a fost cu răsplată: Multe partide, zeci, o droaie, Au apărut aşa de-odată, Precum ciupercile pe ploaie. Deşi astfel legalizate, Nu avem sediu social, Aşa încât, s-a dat la toate Câte un spaţiu, cât mai central. Că sunt partide liliput, Nu contează, partid să fie Căci, după cum este ştiut, Aşa e în democraţie. Dar, după cum s-a constatat, Aceste sedii şi birouri, Încet, încet, s-au transformat În fel de fel de SRL-uri. 37


38


Şi SRL-urile’s bune, Ele aduc câştig, se ştie, Dar cine ne poate spune De ce nu plătesc chirie? Nu-i asta o discriminare Faţă de-alţi întreprinzători Care, plătind, duc în spinare Sute şi sute de profitori? Ce zice Executivul Care ţipă-n gura mare S-audă şi Legislativul Că nu-s surse de finanţare? Şi ce zice omul de rând, Supus de biruri înrobitoare Pe care le-achită plângând? El nu merită îndurare? Cum să crezi în democraţie Când doar câţiva se-mbogăţesc, Iar cei mai mulţi, precum se ştie, Pe zi ce trece, sărăcesc? Nu e deloc deci de mirare Că săracii-şi pierd optimismul Şi că, după cum se pare, Acum regretă comunismul. Dacă-i aşa, vreau să se ştie, O spun la cei plini de virtuţi: Aceşti ani de democraţie, Au fost doar nişte ani pierduţi. Când faci politică, ai tot. Nu faci, rămâi un sărăntoc. 39


40


CLARITATE (celor care emit legi confuze) Lasă, nu te mai lamenta, Că legile nu-s chiar aşa. În ele au şi ceva bun: Se pot intrepreta oricum. Nu mai încape îndoială, Unde e lege, nu-i tocmeală.

SCHIMBARE (Tinerelor care vor să plece în alte ţări, urmărind o viaţi de plăceri) O ducem greu în astă ţară, Şi vă propun să încercăm, Să schimbăm placa. Bunăoară, O raită prin Stambul să dăm. Pâinea, cât ar fi de-amară, Mai bună-i la tine-n ţară.

41


42


SPRIJIN (Celor care-şi transferă valută la bănci din străinătate) La redresarea economiei, Am şi eu micul meu aport: Spre bunăstarea României, Valuta toată, o export. Îmi pare foarte rău de tine, Dar tot mai milă mi-e de mine.

OCHI DE ARGUS (Paznicilor care se fac complici la furturile din întreprinderi) De la şofer, la cel mai mare, Eu ştiu ce-nvârte fiecare. De-nchid un ochi, la o adică Şi-atunci, ceva şi mie-mi pică. Nu poţi să scapi de nevoi, Când lupii-s ciobani la oi.

DELIMITARE (Celor care îşi fac o sursă de câştig din prostituţie) Dilema a fost foarte mare, Ce rol să joace fiecare? Şi au căzut la învoială: El proxenet şi Ea, momeală. Când treba e croită „bine”, Totul merge de la sine. 43


44


SOLUŢIE (Muncitorilor care se folosesc de sindicate ca de un instrument de presiune) La întreprinderile de Stat, Salariu-i bun şi garantat. Cu munca nu ne prea spetim, Uneori chiar mai şi chiulim Cu directorii ne sfădim, Şi-n ziua când nu se mai poate, Facem apel la sindicate Căci ele găsesc leac la toate. E clar, traiul e mai uşor Când ai un înger păzitor.

LOVITURĂ NEPERMISĂ (Parlamentarilor care nu doresc votarea legilor anticorupţie) ... Când punem în discuţie Legea anticorupţie? Vezi-ţi de treabă frăţioare, Craca ne-o tai de sub picioare. Dacă vrei să n-ai belele, Nu-ncurca iţele mele.

45


46


PROMOVARE (D-lui Emil Constantinescu, om politic după 1989) Mai ieri, eroul nostru fu promovat decan, Lucrând cu 3 unelte: busola, un ciocan Şi-o seceră, pe care, le-a mânuit cu spor Şi o perseverenţă de mare senior. Azi, când în ţara noastră, atâtea s-au schimbat, Abil, eroul nostru, s-a re-orientat. Acum sunt ape tulburi, domnia sa şi-a spus, Momentul e prielnic, ca să ţintesc mai sus. Dar, ca să n-am surprize, este neapărat Nevoie să-mi schimb părul. Pozez în democrat. Acestea fiind zise, s-a pus omul pe treabă Acţionând metodic, temeinic, fără grabă. C-o elocinţă rară şi chipul de bonom, El explica mulţimii, vorbind de la BALCON, Că cei ce-au luat puterea, sunt, toţi, oameni pătaţi Că nu au gir moral, deci trebuie schimbaţi. Şi tot aşa ţinând-o, omul avu succes, Primind şi-o recompensă: rector a fost ales. Fiind deci învestit cu-asemenea putere, A fost ales cu surle, şi şef la CDR Văd că ţine figura, îşi spuse bucuros, Ce-ar fi să-ncerc, nu strică, să trag mai mult folos. Ca Preşedinte-al ţării, mi-ar sta foarte frumos. Dar cum să fac? Spuneţi-mi. Staţi, mi-a venit ideea, Mă-ntorc din nou la lucru. Dar voi lucra cu CHEIA. Un loc bun în societate, Ocupi doar prin abilitate.

47


48


PERSEVERENŢĂ (Unora care caută scuze atunci când întrec măsura la băutură) Mi-a spus deunăzi un vecin, Să caut adevăru-n vin. De-atunci, tot beau, mă chinuiesc, Dar nu mă las pân-nu-l găsesc. Când scopul-i nobil şi frumos, Nici un efort nu-i de prisos.

OPERATIVITATE (Parlamentarilor care arată un vădit dezinteres pentru şedinţele de la Cameră) ... Deci, totul s-a clarificat. Trecem la vot imediat. - Îmi pare rău. Vă spun discret, Parlamentarii-s la bufet. Dacă vrei vine să trăieşti, Cu munca să nu te speteşti.

CRITICĂ (Parlamentarilor care denigrează ţata peste hotare) Se plâng mulţi pe la „curţi străine” Că-n ţara noatsră nu e bine Şi totu-ar trebui schimbat - Dar ce fac ei, s-au întrebat?

49


50


Şi cum de iau poziţie Doar cei din opoziţie Care, când vin la putere Au pe buze numai miere? Este uşor să scrii o jalbă. Mai greu e să te-nhami la treabă.

SPOVEDANIE (Unor „foşti” care zic că s-au pocăit) ... Trecutul meu, nu-i prea curat, Dar azi, sunt altul, m-am schimbat Sunt tolerant, vreau adevărul... - Mai trebuie să-ţi schimbi doar părul. Ne-nvaţă-o vorbă înţeleaptă: Omu-l cunoşti doar după faptă.

TESTAMENT POLITIC (Celor care fac politică gândindu-se numai la avantajele materiale) Un politician vestit, Simţindu-şi propriul sfârşit, S-a dus la fiul său iubit, Căruia astfel i-a vorbit: A sosit timpul, drag flăcău, Să-ţi transmit sfatul pe care eu L-am primit de la tatăl meu Care mi-a spus că şansa mea De a mă evidenţia 51


52


În viaţă, şi de-a progresa, Este numai politica., Şi s-a justificat aşa: Politica, bine se ştie, Este-o bănoasă meserie Atât pentru „majoritari” Cât şi pentru „minoritari”, Chiar dacă dorm în banca lor De deputat sau senator. Dar eu zic că nu-i bine-aşa, De-aceea eu ţi-aş sugera Că daca-ajungi parlamentar (Şi-asta se poate aranja) Să nu-ţi pierzi vremea în zadar Şi să combaţi, să iei cuvântul, Dar vezi de unde bate vântul: Când eşti în opoziţie, Să iei mereu poziţir, Să critici, dar să pari integru, Iar albul, să-l faci mereu negru. Când guvernezi, la o adică, Altă politică se-aplică: I-asculţi pe toţi surâzător, Promiţi că le dai tot ce vor, Pui cererile la dosar, Iar din ţânţar faci armăsar. Eu aşa am făcut mereu Şi-ţi spun sincer, nu-mi pare rău. E tot ce pot să-ţi spun. Cu bine, Restul depinde doare de tine. Nu fac nimic altceva, Trag spuza pe turta mea.

53


54


CLARIFICARE (Celor care-şi pierd timpul prin baruri) La o masă într-un bar, În faţa unui pahar Cu tărie, doi bărbaţi, Discutau contrariaţi, Întrebând din ce motive Doamnele-s mai longevive. Şi tot discutând aşa, S-a lăsat înserarea. Alături, un mucalit, Auzind ce s-a vorbit, Râde-n barbă mulţumit Şi le spune-n gura mare: La această întrebare, Doar un singur răspuns este: Doamnele nu au neveste. Când ai un păs, la o adică, Uiţi mai uşor la „una mică”.

DESTĂINUIRE (Fruntaşilor politici ai UDMR, care neagă caracterul etnic al acestui partid) Se spune de UDMR Că suntem un partid etnic Realitatea alta e: Noi suntem partid (h) UNIC. Când te-ai născut cu-anume fire, Poţi face orice, n-ai lecuire. 55


56


SULA-N COASTE (Extremiştilor magiari, care se consideră etnie superioară altora) Ca demni urmaşi ai grofilor, Noi cerem azi, românilor, Să ne dea un statut de-ndată D-etnie privilegiată. Se ştie, nimănui nu-i place, Să-i ceri ceva ce tu n-ai face.

MONOLOG (D-lui Emil Constantinescu, Candidat la preşedinţie) În actuala conjunctură, Lupta pentru candidatură, Fiind din ce în ce mai dură, M-a pus în mare-ncurcătură: Să stau cuminte-n banca mea Să mă propună cineva. Sau să mă autopropun? Cred cî aţa-i mai oportun. Că ştiţi, azi nu mai poţi conta Să te ajute cineva. Oamenii sunt aşa cum sunt Şi nu prea se ţin de cuvânt. De-aceea, spre a nu rata Ocazia de-a cadida, M-am hotărât să fac aşa: Mă propun singur candidat La funcţia supremă-n stat Şi merg pe mâna CDR, 57


58


Că mi-a promis susţinere. În paralel, ca om lucid, Mă înscriu şi într-un partid De pildă-n PNŢCD În care am încredere Şi ştiu că nu va refuza Să fiu trecut pe lista sa Pentru un loc cald în senat Sau chiar unul de deputat, Că nu este de lepădat. În acest fel, m-am aranjat. Şi-un post tot am asigurat. Prefer, desigur, şef de stat, Dar chiar de-o fi parlamentar, Manevra n-a fost în zadar. Iar pentru cum am procedat, Sper să nu fiu prea criticat. Pentru că ştiţi că nu se poate În viaţă să ajungi departe, Până nu dai vârtos din coate. Aşa a fost şi-aşa va fi Cât lumea va mai dăinui. Ce spun, nu-ngăduie tăgadă, Trecutul meu e o dovadă. Eu ştiu doar una şi bună: Ce-i în mână nu-i minciună.

59


60


INVIDIE (Unora care, datorită greutăţilor vieţii, se întreabă dacă nu-i mai bine de cei ce mor) ... Mi-ai povestiti, mai ieri, vecine, De unul care-o duce bine, Dar nu ştiu de cine-ai vorbit. - De-un frate al meu care-a murit. Şi care mi s-a confesat Că moare tare supărat Pe cei de la putere care, Deşi au spus în gura mare C-asigură la fiecare Un trai mai liniştit sub soare, Nu au făcut din ce-au promis, Decât puţin, dar au permis, Celor „mari” să se-mbogăţească Iar ceilalţi să sărăcească Mai mult, şi astfel s-a ajuns, La situaţia de plâns În care cei mai mulţi şomează, Flămânzesc sau emigrează. De-aşa ceva n-a fost scutit Nici el, şi s-a îmbolnăvit. Iar pân’ la urmă a murit, Spunându-mi cu un glas şoptit: Dacă nici tu n-o duci bine, Să vii grabnic după mine. Când viaţa-ţi este un calvar, Primeşti moartea ca pe un dar.

61


62


MEA CULPA (Pastorului L. Tökeş, care se căieşte că a fost informator al securităţii) Umil, eu vă mărturisesc Că am semnat, şi mă căiesc. Sunt însă popă re-format Aşa încât m-am adaptat Şi jur: stăpânul mi-am schimbat. Nu-mi pasă că lumea vorbeşte. Fac sluj doar celui ce plăteşte.

ŞANSĂ (Celor care se zbat cu greutăţile tranziţiei) ... Tranziţia e foarte grea, Zilnic o simt pe pielea mea. Cum pot să trec ce-această fază? - Doar Alba-Neagra te salvează. E clar, nu mi-a mai rămas decât Să fur, sau să-mi pun ştreangul de gât.

63


64


ALEGERE (Patronilor care folosesc munca „la negru”) ... Mai muncesc trei şomeri la mine Şi-ar fi un loc şi pentru tine, Dar, să ne înţelegem bine: Este „la negru”, îţi convine? - Când copilaşii-mi flămânzesc, Pot oare să mă mai tocmesc? Când oamenii sunt la strâmtoare, Legea o face cel mai tare.

PUNITIVĂ (Celor care dau pedepse prea blânde, pentru abateri grave) ... Pentru atac la drumul mare Şi crimă cu premeditare, Legea nu-ngăduie iertare. Îţi dau 3 ani. Cu suspendare. Mie-mi convine-această lege. Fac un an zdup, dar zece-s rege.

65


66


ORIENTARE (Celor care se ocupă cu afaceri dubioase) ... Eu am scăpat de sărăcie De când în urmă cu 3 ani Mi-am deschis o spălătorie. - Auto, sau... Nu doar de bani Vă spun la toţi, nu pot să tac: Când eşti cinstit, mori tot sărac.

FORŢĂ MAJORĂ (Celor de la RADET, care nu asigură necesarul de căldură convenit cu beneficiarii) Astăzi căldură nu vă dăm Dragi abonaţi, şi vă rugăm, Să ne mai păsuiţi. Vremelnic. Până găsim agentul termic, Că nu ştim cum de s-a făcut, De când cu geru-a dispărut. Scuza pentru o datorie Este, adesea, o hoţie.

67


68


AVERTISMENT (Guvernanţilor, care tot amână rezolvarea problemelor sociale) ... Privind protecţia socială, Asta-i decizia finală Şi-ordon: să fie aplicată Până, cel mult la... Sfântu-Aşteaptă. Şi, să nu spun de două ori, Altfel, vă fac ambasadori. Când nu te-ascultă vreun rebel, Îl promovezi, şi scapi de el.

MATRIMONIALĂ (Bărbaţilor care-şi caută soţii nepotrivite ca vârstă) Văduv, matur, cu bună stare, Tată a trei copii sărmani, Cau soţie iubitoare. Condiţii: Două zeci de ani. Când ţi-ai băgat pe dracu-n casă, Adio tihnei de la masă.

69


70


REVIGORARE (Celor care reliefează numai unele realizări) ... De acum, chiar în producţie, Se vede-o creştere reală. - Da. La acte de corupţie Şi evaziune fiscală. Cu vorbe fără-acoperire, Obrazului aduci ştirbire.

DECIZIE (Doamnelor, care prin căsătorie urmăresc numai partea materială) ... Nu-i o prostie, mă mărit. Riscul e mic, am chibzuit: Este bătrân, într-un an moare Şi-s singura moştenitoare. Nu-i înţelept ca cineva, Să sape groapa altcuiva.

71


72


GIRUETA (Politicienilor fără opinie, care trec dintr-un partid în altul, după cum le dictează interesele) Politica mare-i o artă A adaptării şi eu sunt De părere că „se poartă” Orientarea după vânt. Pomul, când n-are rădăcină, Vântu-l ia şi din grădină.

CONVINGERE (Celor care sunt de părere că este bine să lucreze numai 5 zile pe săptămână) ... Că-n Europa am intrat, E lucru de necontestat: Lucrăm 5 zile-n săptămână. - Da. E dovada cea mai bună. Iar 4 zile de-om lucra, Intrăm şi-n America Şi vom atinge, cum s-a spus, Nivelul celor din apus. Când pauza este prea lungă, Cu greu se strâng banii-n pungă.

73


74


UŞURARE (Politicienilor care contestă orice acţiune a partidului de guvernare) Onoarea noastră e salvată Şi conştiinţa împăcată: Am depus câte-o moţiune La fiecare sesiune. Noi cu jalba, ei cu treaba, N-am mâncat pâinea degeaba.

ALTERNATIVĂ (Politicienilor din opoziţie, care consideră că ei ar putea scoate ţara din criză) Programul de restructurare, Ar fi o şansă de slavare, Dacă se face şi-o schimbare: Să venim noi la guvernare. Când schimbi calul cu mârţoaga, Ai pierdut timpul degeaba.

75


76


APOLITICĂ (Liderilor sindicali care solicită cu insistenţă schimbarea guvernului) Ştim, situaţia e proastă, Însă nu e din vina noastră. Pentru tot ce s-a întâmplat, Numai guvernu-i vinovat, Şi cerem să fie schimbat. În caz contrar, v-avertizăm, Foc verde grevelor noi dăm. Puterea deci, să ia aminte: De-acum, vrem fapte, nu cuvinte, Căci sindicatul nu mai e Doar cureaua de transmisie Iar dac-o fi să ne luptăm, La Miron Cozma apelăm. La el şi la ortacii lui, Că-s spaima Bucureştiului. Când prinzi omul la cotiturâ, Să nu-l ierţi, pune-i pumnu-n gură.

HOTĂRÂRE (Unor patlamentari care-şi exprimă nemulţumirea într-un mod personal) Această lege n-o votăm Şi ca protest, ne exprimăm Clar, unitatea de voinţă. Părăsim sala de şedinţă. Nu-mi place-aşa. Nu mă mai joc Şi plec. Cu jucării cu tot. 77


78


ISTORIE (Iredentiştilor maghiari, care susţin că Transilvania aparţine Ungariei) ... Când am veit din răsărit, Prin veacul 10, am găsit Pe-aceste locuri doar ţărani Trăind aici de mii de ani, Care-şi spuneau daco-romani. - Şi aţi trăit ca buni vecini? Da. Ei ca slugi şi noi stăpâni. Străinul, de-i primit la masă, Te scoate-afară şi din casă.

CAMELEONISM (D-lui Patriciu şi celor asemănători lui, care, azi, fac caz de ideile liberale) Se spune despre Domn’ Patriciu Că are-o limbă precum briciu’ De ascuţită şi tăioasă Şi-o foloseşte ca pe-o coasă Cu care taie-n carne vie Uitând chiar şi de omenie. Aşa a făcut mai ieri, Contestând capitalismul, Vorbindu-i de râu pe boieri Şi lăudând comunismul. Aşa face şi acum Când, pornind pe un alt drum, Ponegreşte comunismul, Laudă capitalismul, 79


80


Practică liberalismul Şi ignoră lichelismul. Aceasta este o dovadă Certă, fără de tăgadă, Că omul şi-a văzut mereu Doar de interesul său. Deci, nu este de mirare Că, în orice-mprejurare El a căzut tot în picioare. Dar ce poţi crede de un ins Care-a scuipat unde a lins Şi linge unde a scuipat? - Că este-un mare democrat, Un Iago nou, imaculat. Ştim cu toţii adevărul: Lupu-şi schimbă numai părul.

CLEMENŢĂ (Partidelor care, deşi îi înfierează pe „foşti” îi racolează, totuşi, în partidele lor) ... Acum câtva timp, am visat Că ajunsesem deputat Şi tare mult m-am bucurat. - Deputat, tu? Fost PCR-ist, În SECU, nomenclaturist? Să fim serioşi, dragul meu Fii realist, ce Dumnezeu. Dar... într-un partid de-ai intra, Ar fi cu totul altceva. De-aceea eu ţi-aş sugera Să mergi pe la FDSN Sau chiar la Opoziţe 81


82


Şi vezi cum poţi să te-nvârteşti Pe la ei să te aciuieşti. Spui că n-ai fost comunist convins Ci de împrejurări împins Şi-adaugi, dacă este cazul Că ai schimbat şi tu macazul Aşa cum mulţi au mai făcut Şi toată lumea a tăcut Poţi să spui chiar, că nu-i păcat, Că eşti un mare democrat. Astfel, de intri în partid Ai avea un atu solid Pe care, dacă-l mânuieşti Abil, obţii tot ce doreşti. În viaţă ca s-ajungi departe, Lasă scupulele de-o parte.

COŞMAR (Iredentiştilor maghiari care susţin că au fost nedreptăţiţi la Trianon) Să fie clar, noi nu uitâm De „lucrătura” cu Antanta Şi Trianon. Dar nu cedăm: Ne socotim noi cu Atlanta. Când vrei să te războieşti, Nod şi în papură găseşti.

83


84


NECESITATE (Guvernanţilor, care acuză lipsa banilor) Bugetu-i mic, şi regretăm C-am fost siliţi să-l amendăm Cu severe economii. Dar, după anul două mii... Când vrei să-mi dai un ajutor, Nu aştepta până când mor.

TREZIRE (Iredentiştilor maghiari, nemulţumiţi de rezultatele convorbirilor de la Atlanta) ... Atlanta nu ne-a înţeles, Dar nu-i nimic, perseverăm, Şi tot mai credem în succes. - Dar pân-atunci? Îi şicanăm. Când ceartă cauţi cu lumânarea Ai şanse mari să-ţi rupi spinarea.

85


86


SCUZĂ (Parlamentarilor cu o conduită belicoasă) Că ne certăm, nu e frumos, Pare ceva neserios Dar, vă rog luaţi-o mai uşor Că face parte din decor. Şi-apoi, toţi ştim adevărul: Prin alte părţi, îşi smulg şi părul. N-au haz. Ceartă fără bătaie. Păcat de-atâta hărmălaie.

SOLIDARITATE (Grupurilor parlamentare din Senat) ... Sunt zvonuri cum că în Senat, Parlamentarii s-au grupat În trei: în stânga, comuniştii, În partea dreaptă, extremiştii Şi-n mijloc stau oportuniştii. Când îi vezi astfel, te cruceşti, Nici nu mai ştii ce să gândeşti Şi nici în cine să mai crezi. Atunci, cu cine să votezi? - Eu, să-ţi spun drept, m-apucă frica, Votez cu coana Zoiţica, Căci, ce mi-ai spus tu, frăţie, Seamănă c-o poezie A lui La Fontaine săracul: Ştiuca, broasa şi cu racul. În politică, se ştie, Nu-i loc de prietenie. 87


88


REPARAŢIE (Celor care nu respectă aplicarea Legii Fondului Funciar) Legea prevede cu dreptate, Şi titlul de proprietate Pentru pământul de la sate. Dar legea, şi ăsta-i calvarul, Se-aplică doar cum vrea primarul. Când brânza o-mparte motanul Rămâi nemâncat tot anul.

ÎNTREBARE (Guvernanţilor, care neglijează unele sectoare ale activităţii sociale) ... Cultura şi cu sănătatea, Ne-asigură perenitatea. - Dacă-i aşa, vă întrebăm, De ce să le mai finanţăm? Când treaba „curge” de la sine, Las-o aşa că merge bine.

89


90


EXTENUARE (Celor care nu se prea omoară cu munca) ... O veste bună. Ţi-am găsit Un loc de muncă potrivit. - Nu mă presa, ţi-am explicat Că eu sunt foarte ocupat: Noaptea, cum e şi firesc, Dorm, visez şi chibzuiesc, Iar ziua, mă odihnesc. Când dracul să mai şi muncesc? Trudeşte din greu bată-l vina, Trage la umbră rogojina.

EXPLICAŢIE (Conducătorilor PNŢCD care, în cadrul CDR, îşi arogă dreptul de lideri) ... Vă repet, nu este bine, Că sunt lupte intestine. Dar, o spun la fiecare: Eu sunt peştele cel mare. Mai aveţi vreo întrebare? Puteţi să vă rugaţi chiar şi la zei, Egalitatea, nu-i pentru căţei.

91


92


PROSPERITATE (Guvernanţilor, care au permis importul de mărfuri care se pot produce în ţară, dar nu au avut grijă şi de creşterea nivelului de trai) ... Priviţi la rafturi şi vitrine, Chiar la tarabe, toate-s pline Cu mărfuri bune, de import: Chiloţi, mărgele, vin, compot... Domnia ta, ce vrei să iei? - Salam. De cinci zeci de lei. Servim meniuri renumite: Pofta-n cui şi răbdări prăjite.

PERSPECTIVĂ (Liderilor sindicali care au transformat sindicatele în armă de luptă politică) ... Şi dacă vreţi să reuşim, E oportun să ne unim Sub flamura unui partid Onest, muncitoresc, solid, Pe care să-l numim, propun, Partidul Sindical Român. Doar astfel, data viitoare, Ajungem noi la guvernare. - Salut de-acum ziua cea mare. Să tragi tragi spuza pe turta ta, Te-ajută doar politica.

93


94


STRATEGIE

(Conducătorilor PNŢCD care, prin politica lor, au determinat alte partide să iasă din CDR) ... Ştii, zvonul s-a adeverit, Opoziţia s-a-ntărit: PSDR-ul şi cu PAC Şi-au făcit cozile colac Şi au ieşit din CDR Urmate de UDMR Şi de PL’ 93. - Cine mai vine după ei? Când scapi hăţurile din mână, Precis căruţa se dărâmă.

PROTEST

(Parlamentarilor care doresc posturi şi în conducerea unor unităţi economice) ... Soluţia n-o-mbrăţişez, Şi ca urmare, protestez. Rog să ne mai lăsaţi ceva, Măcar un AGA sau CA Căci, ca parlamentar şi om, C-o leafă doar de-un milion, Pe zi, pot duce-un trai decent Ca cei „aleşi” din Occident? - Întrebarea, e foarte grea Şi nu ştiu să răspund la ea. Însă, din câte am aflat, Ei, nu-s remuneraţi de Stat. Şi mai este o diferenţă Ei au mai multă decenţă. Cine-i cuprins de lăcomie, Uită de orice omenie. 95


96


RUGĂCIUNE (Mamelor care-şi abandonează copiii) Supărat, un copilaş, Se ruga la iepuraş. Tu la mine dacă vii, Să nu-mi aduci jucării, Că n-am chef de-aşa ceva. Eu o vreau pe mama mea. Aşa că, prin drumul tău, De-o-ntâlneşti, să nu fii rău Şi să-i spui că m-ai aflat Aici la orfelinat Şi că o aştept mereu Să o strâng la pieptul meu, Că i-o fi greu fără mine, Trăind singură pe lume. Greşelile din tinereţe, Le plătesc toţi. La bătrâneţe.

OGLINDA (Primarilor din Bucureşti, care nu se ocupă de gospodărirea oraşului) ... Te minunezi şi te cruceşti, De ce vezi azi în Bucureşti: Pe străzi, gunoaie în grămezi, Parcări prin spaţiile verzi, Iar trotuarele sunt pline, De bărăcuţe-magazine, Cu mărfuri scumpe, importate, Însă de proastă calitate 97


98


Dar preţuri foarte piperate. Copaci tăiaţi prin parc, tăciuni Şi fel de fel de mortăciuni, Solariile pentru copii, Maidane sunt cu bălării, Câini vagabonzi şi cerşetori Şi cete-ntregi de infractori. A ieşi seara la plimbare, E-o îndrăzneală foarte mare... Ce să-ţi mai spun, într-un cuvânt, A venit raiul, pe pământ. - Mai bine-ar fi doar în mormânt. Când nu-i harnic gospodarul, Degeaba cheltui bani cu carul.

AFECŢIUNE (Unor soţi „atenţi” cu soţiile lor) Iubind-o, El, de Anul Nou, I-a promis Ei, un mic cadou Şi-a aşteptat pân’ s-a ivit, Momentul cel mai potrivit: Când ea era la toaletă El i-a luat banii din poşetă. Când poţi să tragi un mic folos, Orice scrupul e de prisos.

99


100


EVRICA (Celor de la telefoane, care se „orientează” atunci când montează noi aparate) Dacă-şi dorea un telefon, Cu ani în urmă, orice om, Ştia că-i trebuie răbdare, Nervi tari şi luni de aşteptare. Acum, când totul s-a schimbat, Problema s-a simplificat: Dacă dai astăzi milionul, Mâine-ţi montează telefonul. Ai punga plină, o duci bine. De nu, e vai şi-amar de tine!

CONDIŢIONARE (Tinerelor care-şi caută parteneri de viaţă după criterii interesante) Tânără, bine educată, Artistă, foarte talentată. Caut un partener fidel, Tânăr, frumos tras prin inel, Dar care trebuie să ştie Şi lucruri de gospodărie: Făcut curat, gătit, spălat Şi chiar cu fierul de călcat, Că eu nu pot să fac nimic, Nu vreau unghiile să-mi stric. Dispensă dau numai la ani. În acest caz, vreau mulţi, mulţi bani. La drum cu gânduri necurate Când pleci, nu prea ajungi departe. 101


102


MODERNITATE (Tinerelor care ţin morţiş să fie extravagante) Pe străzi, adesea întâlnim Modelul ultra feminin: Un picior neacoperit, Cu ombilicul dezvelit, Într-o ureche, trei cercei, Fard şi parfum de mii de lei, Pe degete numai inele, La gât cinci şiruri de mărgele Şi multe alte zdrăngănele. Nasul pe sus, ton înţepat Şi mersul, galeş, legănat, Trăgând un căţeluş de lesă Juri că-i din basme o prinţesă. E uimitoare, e fatală, Este aproape ideală. Emană bucurie-n jur, Cu greu poţi să-i găseşti cusur. I-ar mai lipsi, un star să fie, Doar puţintică modestie. Adesea, ce-i strălucitor, Nu e deloc folositor.

103


104


BUNĂVOINŢĂ (D-lui M. Snegur, care nu prea osteneşte să-l scoată din închisoare pe Ilie Ilaşcu) ... Ştiu bine că-i nevinovat Şi că a fost încarcerat Că s-a bătut cu un nebun S-arate lumii că-i român. Eu nu zic că n-ar fi aşa, Dar, să rişti pentru-aşa ceva Gândesc că, orişice s-ar spune, E lipsă de înţelepciune. Totuşi, eu vreau să îl salvez Şi-o să merg să negociez. Dar, mă frământă o problemă, Care mă pune-n grea dilemă: Cine îmi garantează mie C-odată scos din puşcărie N-are chef de Preşedinţie? Când ţi-este scaunu-n pericol, Poţi face-orice, nu eşti ridicol.

COMPASIUNE (Unor medici, care nu dau atenţie cuvenită bătrânilor) ... Domnule doctor, am venit La un consult, că sunt răcit. Am ameţeli, noaptea tuşesc Şi nu pot să mă odihnesc. Mai am un junghi în şoldul drept Şi-o apăsare-aici, în piept, Iar... Stop, ce te văicăreşti? 105


106


Oare câţi ani vrei să trăieşti? Eu de-aş trăi cât dumneata, M-aş închina la Precista. Sincer să fiu, îţi spun cinstit, Nu ştiu de ce ai mai venit: Ai organismul vlăguit Şi ştim cu toţii, nu-i aşa, Că nu-i leac pentru-aşa ceva. N-am ce să-ţi fac, îmi pare rău, Speranţa-i doar în Dumnezeu Care, de-i spui o rugăciune, Poate că face o minune. Asta-i reţeta. Cea mai bună. Fă-o. Mai vino peste-o lună. Când ai trecut de 60 de ani, Eşti luat în seamă numai când ai bani.

CONFIDENŢĂ (Celor care se ocupă cu afaceri subterane) Furnicuţa-hărnicuţa, Supărată-i sărmănuţa Că, deşi fuga-fuguţa, Ca şi-n trecut ea munceşte, Mai nimic n-agoniseşte. Dimpotrivă, caliceşte. Te şi miri cum mai trăieşte. Pe când bunul ei amic, Greierele vreau să zic, Vecinul cel din poveste Care ştim ce harnic este Şi nici astăzi nu munceşte, Are tot ce-i trebuieşte 107


108


Şi o duce foarte bine Având cămările pline Cu tot felul de bucate, Din ţară sau importate. Şade deci îngândurată Şi nu ştie ce să facă Dar, vrând să afle răspuns, Ea la greieraş s-a dus Să afle ce meşteşug L-a dus la aşa belşug. El a invitat-o-n casă, A poftit-o şi la masă, Fără ca să pomenească De trecut, să n-o jignească. A ascultat-o atent, A servit-o şi cu-n Kent Şi când ea a terminat, I-a spus clar şi răspicat: - Pot să te-ajut să trăieşti, Fără să te mai speteşti. Astfel, de vrei s-o duci bine, Fă-te greieraş ca mine. Sfatul de vrei să-mi urmezi, Îţi spun cum să procedezi. Mărul putred, ştie-o lume, Strică şi pe cele bune.

109


110


SUBLINIERE

(Guvernanţilor care consideră că indexarea pensiilor asigură un trai decent) ... Nu mai ţipaţi în gura mare, S-a mai făcut o indexare Şi pensiile sunt mai mari Cu... 5 kile de gogoşari. - Mai trebuie oţet şi sare Şi suntem buni de conservare. Pentru bătrâni, un leac e sfânt: Le astupi gura cu pământ.

ILUZIE

(Celor care nu se interesează de aprovizionarea cu cele strict necesare) Bărbate, am visat azi noapte, Că-n piaţă se găseşte lapte Şi de cu zori eu am plecat, Să văd dacă-i adevărat. Am dat târcol prin magazine, M-am holbat şi pe la vitrine, Am bătut piaţa-n lung şi-n lat Dar n-am găsit ce-am căutat Şi, într-un mare magazin Cu fel de fel de mărfuri plin, Un vânzător am acostat: Lapte, aveţi? L-am întrebat. A rămas omul consternat Şi mi-a răspuns cam supărat: Te ţii de glume? El mi-a spus. N-am auzit de-acest produs. Când nu ai strictul necesar, Mărfurile scumpe-s în zadar. 111


112


CONSOLARE (Unor consoarte cu multă „personalitate”) ... Iubito, spune-mi ce-i cu tine? Azi, ai ţipat din nou la mine Şi nu ţi-am dat motiv, ştii bine. - O, dragul meu evenimentul Nu-l lua în seamă, e minor Eu îmi fac doar antrenamentul: Mă pregătesc de viitor. Când vrei să rămâi stăpână, Nu slăbi frâul din mână.

DIALOG (Celor care încurajează activităţile ilegale) ... Ştii bine, frauda fiscală, Corupţia, acte trucate Nu-s o invenţie-actuală Ele-s de veacuri practicate - Da, e perfect adevărat, Însă un lucru ai uitat: Atunci făptaşii dovediţi Erau cu toţii pedepsiţi Fiind închişi chiar şi pe viaţă Astfel erau scoşi de pe piaţă. Pe când acum la noi, bădie Plastografia-i meserie Iar frauda, vede oricine Se practică fără ruşine Şi furii, nu-s prea deranjaţi. Din contră, parcă-s toleraţi. 113


114


La fel, corupţia e-n floare Şi-o practică şi mic şi mare. - Nu-i chiar aşa, exagerezi, Prea-n negru lucrurile le vezi Şi apoi, chiar de-ar fi aşa Asta nu este treaba mea. Avem guvern, parlamentari Şi fel de fel de demnitari Care cunosc orice problemă Dar sunt şi ei într-o dilemă: Cum poţi să iei poziţie, Când suntem în tranziţie? Şi ce să faci când cei „pătaţi” Le sunt prieteni, fraţi, cumnaţi Sau chiar şi ei la o adică? Vezi dar că treaba se complică Iar rezolvarea-i delicată Şi cere multă judecată. Aşa că, zic s-o lăsăm baltă. Când se tolerează jaful, Din muncă te-alegi cu praful.

ELECTORALĂ (Celor de la PDAR, care au propus ca primar o persoană cu calităţi sportive) Partidele parlamentare Se pregătesc cu-nverşunare Pentru alegerile locale. Caută toţi, şi mici şi mari, Oameni cinstiţi ţi gospodari Pentru posturile de primari. PDAR-ul, mai grăbit, 115


116


După ce-a chibzuit tot anul., Şi-a sups că cel mai potrivt Om, ar fi Rică Răducanu, În Giuleşti zis şi Ricanu. E drept, s-a spus, nu-i prea şcolit, Dar ştie să se iscălească Iar dac-o ia pe buchisit Vezi chiar că ştie să citească S-a conchis astfel, în final Că-i candidatul ideal, - Eu ca alegător, vă spun Că-i candidatul cel mai bun. Cu el n-aveţi de ce vă teme Căci nu vă va crea probleme. Când vreţi ceva, să fiţi deschişi, El va semna cu ochii-nchişi. Când ai prieteni pe măsură, Scapi din orice încurcătură.

CONSULTARE (Alegătorilor care nu mai ştiu cu cine să voteze) ... Scuze, şi nu te supăra, Dar vreau să discutăm ceva: Acum, că vin „localele” Şi-apoi „parlamentarele” Trebui’ să ne orientăm, Să ştim cu cine să votăm. Aşa încât, te-aş întreba, Care este părerea ta? Ar fi mai bine pentru noi, Dacă alegem oameni noi? - Eu, şi ca şi mine sunt destui, 117


118


Votez cu vechii, că-s sătui. Şi-au luat de toate: maşini, case, Salarii mari, pensii frumoase, Rudele toate aranjate, Copiii prin străinătate, Posturi prin AGA şi CA Şi câte alte-asemenea Care, de le transformi în bani, Le-ajung pentr-o sută de ani. Deci, toţi îşi au chimirul plin Şi vor fura, sper, mai puţin. Dar, de vin alţii, nesătui, Ce crezi c-or face mai întâi? După ce răpun prada şi se satură, Leii devin miloşi şi lasă, la resturi şi căţeii.

REVENDICARE (Celor de la metrou, care cer, nejustificat, măriri de salarii) ... Un afiş mare pe-un panou, Anunţă grevă la metrou. Motivul, foarte-ntemeiat Şi pe deplin justificat De liderul de sindicat: Salariul mediu pe regie, Faţă de cel pe economie, E doar de patru ori mai mare, Ceea ce este o sfidare Pentru un muncitor erou Care lucrează la metrou Şi care, având muncă brută, Merită cincizeci la sută În plus la ce ia în prezent. 119


120


Doar astfel va trăi decent. - Bine gândit, nimic de spus, Nu-i rău ca să ţinteşti mai sus. Dar cei ce nu-s în sindicat Şi cei cu bani puţini, ce fac? ... Păi... să mănânce cozonac. De vrei să trăieşti mai bine, Să te gândeşti doar la tine.

SACRIFICIU (Iredentiştilor maghiari şi celor care le tolerează acţiunile) Pentru acea recomandare O mie două sute unu, Ne vom lupta, cu mic, cu mare, Chiar de-om pieri până la unu. Căci, nu putem să ratăm iar Prilejul care s-a ivit, De-a-nfiinţa un stat maghiar În scumpu-Ardeal, la răsărit. Pentru acest vis îndrăgit, Noi am dus lupte serioase, Şi pe români i-am izgonit Din şcoli, biserici şi din case. Şi nu ne vom opri aici Că avem sprijin în afară. În plus, mai avem şi complici: Cozile de topor din ţară. De asemenea ne bucurăm, De un climat legislativ Uşor confuz. Şi profităm, Aşa încât, n-avem motiv Ca lupta s-o abandonăm. 121


122


Totuşi, ne este puţin frică Şi asta e un handicap, Care-ar putea, la o adică, Să ne dea planul peste cap. Ne este teamă, bunăoară, Şi asta ne dă de gândit De o revoltă populară, Căci vom păţi ce-am mai păţit. Prudenţă deci, şi viclenie, S-acţionăm doar toţi de-odată Şi astfel Marea Românie, Va fi, curând, iar divizată. Cunosc care vă e jocul, Dar nu vă jucaţi cu focul.

INOCENŢĂ (Iredentiştilor maghiari, care n-au curajul să-şi asume responsabilitatea faptelor săvârşite) ... Nu vă îngrijoraţi, nu-i cazul, În mâna noastră e macazul: Improvizăm un nou scenariu, Şi-l facem ungur pe Cofariu. Când minciuna-i gogonată, Poţi scăpa basma curată.

123


124


METAMORFOZĂ (Celor de la CDR, care au câştigat alegerile din 1996) După zile agitate, Cu lozinci agrementate, Electoratu-i liniştit Şi răsuflă mulţumit: Convenţia a câştigat Aşa cum s-a pronosticat. Cu toate astea, ce păcat, Scorul nu a fost cel scontat. Deci, nu poate guverna Fără a se alia Cu cei de la USD Şi de la UDMR Două uniuni cu care, Mai ieri, la electorale Şi la prezidenţiale, S-au luptat din răsputeri, Ei având alte păreri Despre cum vor guverna Şi cum vor acţiona În caz că vor câştiga. Dar nu-i nimeni vinovat Pentru ce s-a întâmplat Şi, neavând de ales, Între ei s-au înţeles Să poarte negocieri, Cu adversarii de ieri, Pentru că, şi-un proverb spune: De vrei s-o duci bine-n lume Şi să iei tot cozonacul, Te faci frate şi cu dracul, Ceea ce, n-ar fi ruşine Dacă treaba iese bine. 125


126


Dar, aşa să fie oare? Ce răspuns daţi la-ntrebare? Că noi, ca alegători, Suntem încă răbdători Şi-aşteptăm să încolţească Sămânţa şi să rodească, Şi-abia încolo, spre cules, Vedea-vom cu ce ne-am ales. Nu mai vreau s-ascult nimic. Aleg răul cel mai mic.

NEDUMERIRE (Candidaţilor la alegerile parlamentare şi prezidenţiale din 1996) Campania electorală Care-a cuprins întreaga ţară De câtva timp, s-a terminat, Şi-mi pare rău, că sunt frustrat, De un spectacol şi vă spun, Că un spectacol aşa bun La care nu dai nici parale, N-a văzut nici Caragiale Căci, pe atunci, ştie oricare, Veşti apăreau doar prin ziare. Dar, cum acestea erau rare Şi puţini ştiutori de carte Ele nu ajungeau departe. Astfel, bietu’ electorat Rămânea tot neinformat. Acum, când am evoluat Starea de lucruri s-a schimbat: Avem ziare multe, bune, 127


128


Radio, televiziune, Care cu sârg ne-au informat Despre tot ce s-a întâmplat Şi despre cum s-au comportat În timp ce au cutreierat Întreaga ţară-n lung şi-n lat Toţi cei care au candidat La funcţia supremă în Stat La Cameră sau la Senat, Participând la adunări Şi ţinând ample cuvântări La meetinguri organizate Pe la oraşe şi la sate. În acest fel, toţi am aflat Cum cei ce se vor mari în Stat Adeseori s-au acuzat De rea credinţă, delăsare, Oportunism, delapidare, Corupţie şi defăimare A bietei ţări peste hotare, Pericol de restaurare Şi de măsuri nepopulare, Incompetenţă, îngâmfare, Toate strigate-n gura mare, Cerând alegătorilor Să le dea votul numai lor, Că-s cei mai buni, cei mai cinstiţi, Şi cei mai bine pregătiţi, Că vor munci fără răgaz Să scoată ţara din necaz, Având gata pregătită O formulă potrivită, Care, dacă se aplică Ne transformă-ntr-o clipită Într-o ţară fericită, 129


130


Unde vom putea trăi Chiar de nu vom munci. Nu spun cu câtă dărnicie Se împărţeau promisiuni, Şi cu câtă modestie Se strângeau zeci şi zeci de mâini, Şi câte mândre cununii, Nunţi, şi botezuri, cumetrii S-au celebrat, fiindcă aşa, Un naiv candidat spera Voturi în plus a câştiga, Dar nu s-a întâmplat aşa Şi a rămas neconsolat Că n-a fost ales şef se Stat... Dar şi eu sunt dezamăgit C-acest spectacol s-a sfârşit Şi că din nou s-a revenit La ştiri care nu au misterul Spectacolului inedit, Şi n-au nici sarea, nici piperul, Cu care m-am obişnuit La acest mare festival Extins la plan naţional. În plus, sunt şi îngrijorat De toate cele ce-am aflat La turnelul abia-ncheiat, Când s-a spus tare, răspicat, Că fiecare candidat Are pe cuget un păcat. O fi oare adevărat? De-aceea sunt nedumerit Şi mă întreb necontenit: S-o mai găsi un om cinstit Şi de cuvânt în ţara noastră? Care-i părerea Dvs.? Eu ştiu doar una bună: Semeni vânt, culegi furtună. 131


132


PRELIMINARII (Celor care au format coaliţia guvernamentală din 1996) ... Sperând că vom fi aliaţi Şi cum toţi suntem democraţi, Să convenim cadrul în care Vom merge la guvernare. Deci, să spună fiecare, Ce fel de pretenţii are. Începem cu USD, Care vă sunt vrerile? La această întrebare Se ridică în picioare Domnul Roman, cel mai mare Politician, om care, Ca român plin de decenţă Şi cinstit prin excelenţă Aşa cum lumea îl ştie, A răspuns cu modestie: - Noi, vrem mai întâi de toate, Să ţineţi cont, cu dreptate, De poroporţionalitate. Vrem deci să semnăm un act Ce va fi viitorul pact. Prin care să ne angajăm Reciproc, să cooperăm Atât în plan parlamentar, Cât şi guvernamental. În acest caz, contaţi pe noi Că v-ajutăm şi-n turul doi De la prezidenţiale Pentru că altfel, se pare, Nu aveţi şanse reale. - S-a notat. UDMR? 133


134


- Păi noi, ca şi USD, Vrem întâi să se semneze Pactul şi să consemneze, Frăţeasca colaborare Pentru noua guvernare. După asta, vom vedea Ce şi cum, vom discuta.. - Am notat şi ce-aţi spus voi. Acum, pisica e la noi, Şi, pentru-a scăpa de ea, Propun să procedăm aşa: Întocmim actul şi-l semnăm, Trecem apoi să-l discutăm Şi în final să-i aprobăm Pe cei ce-i nominalizăm În posturi cheie. Şi, aşa, Va fi uşor a demonstra Că se poate colabora Cu orişicine când se vrea. - Să dea Domnul să fie-aşa. Când ţi-ai ales tovarăş bun, Poţi pleca liniştit la drum.

FINALITATE (Celor din coaliţia guvernamentală formată în anul 1996) ... Acum, că s-a aprobat Cererea ce-aţi formulat, Putem trece mai departe De momentul greu în care Vom merge la guvernare. E timpul deci de-a acţiona Şi să ne luăm răspunderea 135


136


Să numim în Legistaliv, Şi apoi în Executiv, Oamenii cei mai pregătiţi, Cu chef de muncă şi cinstiţi Adepţi ai bunei rânduieli Şi chibzuiţi la socoteli, Incoruptibili, nepătaţi, Care nu sunt amestecaţi În acţiunile murdare, Zeci de evaziuni fiscale, Corupţie şi nepăsare, Populism şi incompetenţă Sau trafic de influenţă Care ştim că s-au practicat De cei care au guvernat În trecutul apropiat. E clar deci, mai întâi de toate, Fără rabat de calitate, Cinste şi austeritate Precum şi, e esenţial Un nepătat profil moral. De nu vom proceda aşa, Votanţii nu ne vor ierta... Dup-aceste directive, S-a trecut la tratative. - Noi, cei din PNTCD Care în Convenţie Deţinem majoritatea, Vrem a numi mai întâi, Şeful Executivului. Mai târziu, ne rezervăm Dreptul să mai discutăm. - Noi, cei uniţi în USD Cunoscuţi şi ca FSN, Vă cerem Externele 137


138


Căci, fiind dintre cei care Am mai fost la guvernare Avem multă experienţă, Şi oameni cu competenţă Unii din ei ştiind bine Două, sau trei limbi străine, Aşa încât, cererea, E firească, nu-i aşa? - Noi, cei din UDMR, Vrem minorităţile Pentru că numai aşa Ne vom putea apăra De românii şovini care Ne-acuză în gura mare De gânduri de separare Şi autoguvernare... Astfel, au ţinut-o aşa Cam o lună şi ceva Când au ajuns, în sfârşit La consensul mult dorit. S-a citit apoi, în plen, Lista noului guvern Care e, cu-adevărat, Aşa cum s-a declarat, Primul guvern democrat Şi foarte bine-ncadrat Cu specialişti de soi Cum n-au fost alţii la noi. Dar, cum se-ntâmplă-adeseori, Au fost şi unele scăpări Pe care le consemnăm Doar aşa să le cităm. Astfel, toţi am observat Cum că nu s-a respectat Ceea ce s-a spus mai ieri, 139


140


La-nceput de negocieri, Când s-a zis că nu se poate Fără austeritate. Dar, ce vedem astăzi noi? Trei miniştri-n loc de doi, Mai mulţi Secretari de stat Şi un întreg aparat De şefi şi de şefuleţi Prin centrale şi judeţ. Cât priveşte competenţa, Este clară diferenţa, Şi, vorbind doar de Externe, E clar, n-avem a ne teme De nimic, fiincă aici S-a găsit o minte brici Care ne-a mai ajutat În problemele de Stat, Când a vorbit într-un burg. Prin Europa, la Strasbourg. Acest om vajnic, citit, Haş doi e supranumit Pentru că, băiatul tatei Ştie şi formula apei... Dar şi la corupţi stăm bine Că avem, ştie oricine, La transporturi, omul care, Ca un bătrân lup de mare, A scăpat ţara de fiare Vechi, găsite pe vapoare... Dar, cu-aceste mici scăpări Să fim îngăduitori, Fiindcă ştim că nu se poate Să le faci bine pe toate Chiar de te strădui cât poţi Să îi mulţumeşti pe toţi. 141


142


În rest, totul merge strună, Suntem pe calea cea bună Şi-aşteptăm, cu nerăbdare, Mult trâmbiţata schimbare. Dacă, totuşi, vom vedea Că nimic nu s-o schimba, Avem, în continuare Înc-o şansă de schimbare: Alegerile următoare. Când una spui, dar alta faci mereu, Nu te mai cred, de-ai fi chiar Dumnezeu.

COTIDIENE (Celor care, într-o formă sau alta, contribuie la întreţinerea unei stări infracţionale în întreaga ţară) ... Mi-amintesc cu amărăciune, Un proverb plin de-ncelepciune, Pe care-l ştiu de la bătrâni: E vai de satul fără câini, Căci într-o astfel de aşezare, Poate să facă fiecare Ce vrea: să mintă şi să fure, Să ponegrească şi să-njure, S-arunce gunoiul pe străzi Sau să parcheze-n spaţii verzi, Violuri, jaf la drumul mare, Răfuieli între benzi rivale, Zeci de evaziuni fiscale, Persoane bine situate Însă cu gânduri necurate Probează că-s handicapate, Iar sute de veleitari 143


144


Pretind că-s revoluţionari Cu gândul la câţiva creiţari. Străini veniţi din patru zări Mai toţi pe dosnice cărări, Minoritari ce-şi fac de cap De parc-ar fi un stat în stat Şi câte alte-asemenea Care ne fac viaţa mai grea. Nu mai vorbesc de ce-i prin piaţă, Unde, în orice dimineaţă Vezi preţul mărfii că-i mai mare Fără nici o justificare. Te fură chiar şi la cântar, Iar de te plângi, e în zadar... Toate acestea sunt ştiute, Unele arhicunoscute, Dar legile-s aşa cum sunt Să le numeşti nu ai cuvânt, Iar cei ce sunt în drept să facă Ceva, preferă ca să tacă, Fiindcă, gândesc ei înţelept, Nu poţi ca să te iei de piept Cu oameni uneori sus puşi Dar la biserică neduşi Că riscu-i mare. Bunăoară, Se tem că-s daţi din slujbă-afară. Doar ziariştii, uneori, Căci ei n-au teamă de urmări, Dau la iveală câte-un caz Şi-atunci o spun de la obraz Că X sau Y a furat, Cutare a delapidat Sau şi-a-nsuşit nemeritat O casă din fondul de stat. Acum, siliţi de-mprejurări, 145


146


Se fac timide încercări Şi încep unele mişcări: Se-alertează poliţia, Intră-n joc şi justiţia Şi amîndouă, mână-n mână, Pornesc să fac-o treabă bună, Şi după dreaptă judecată, Să se aplice după faptă Pedeapsa binemeritată. Dar nu se-ntâmplă chiar aşa Că intervine-alcineva: Sunt avocaţii-apărători, Plătiţi cu mii de verzişori De-un oarecare Iscandaran Un Gigi Kent sau Dragodan Pentru că, unii avocaţi Sunt oameni mult mai învăţaţi Decât alţi bieţi licenţiaţi Şi sunt vestiţi, au nume mari, Unii sunt chiar parlamentari Şi combat cu înverşunare Capete de acuzare, Motivând care mai de care: Pârâtul nu e vinovat. Dovadă? El mi-a declarat Că pur şi simplu a uitat Cum că ar fi fost dator la stat. În acest sens, mi-a prezentat Cu probă, un certificat Medical, în care scrie Că suferă de-o maladie Care se cheamă amnezie. Deci, deşi pare sănătos, Se manifestă curios: Ştie tot ce are de luat, 147


148


Dar uită ce are de dat. E clar deci şi indubitabil, Omul este iresponsabil. Sper astfel că am demonstrat Că cel ce este-ncriminat Este complet nevinovat Şi sper să fie achitat... Afara celor de mai sus, Mai sunt şi altele de spus. De-exemplu: cum se desfăşoară În scumpa noastă ţărişoară Dragă mişcarea sindicală. În acest plan, pe cinstea mea, Avem cu ce ne lăuda Căci, liderii de sindicate, Toţi luptători pentru dreptate Şi echitate socială, Nu-şi prea pierd vremea la tocmeală Şi hotărăsc, fără sfială: De mîine, grevă generală Pe timp de-o zi, o săptămână Sau, dacă-i cazul, chiar o lună, Până când cei ce guvernează, Presaţi de-mprejurări, cedează. Aşa au procedat minerii, Şi CFR-iştii şi şoferii, Metalurgiştii şi docherii, Iar mai târziu, ca un ecou, Le-au răspuns cei de la metrou, Cerând toţi nejustificat, Salarii duble. Şi le-au dat. Şi s-a mai întâmplat ceva Ce nu-ntâlneşti altundeva: Dârz, liderul sindical, Un patriot înflăcărat De la metrou, i-a îndemnat Pe muncitori să nu cedeze 149


150


Sau, dacă nu să emigreze. Să plece toţi în alte ţări Aflate peste mări şi zări, C-acolo-i bine, ca dovadă Toţi câinii au colaci în coadă Iar laptele şi mierea curg Pe străzi din zori până-n amurg. Chiar şi posmagii sunt muieţi, Aşa că daţi-i zor băieţi, Luaţi viza şi ne-ntârziat, Mergeţi la pomul lăudat Unde stăinii-s aşteptaţi Cu flori în braţe. Şi pupaţi. În plus, se ştie de români Că-s muncitorii cei mai buni Pentru munci prost remunerate De indigeni neacceptate. E clar deci, aveţi şanse mari, S-ajungeţi chiar milionari... - Tot ce mi-ai spus tu, fârtate, E drept, sunt fapte adevărate, Însă, se pare c-ai uitat Un fapt la fel de-adevărat Pe care ţi-l amintesc eu: Poate să fie şi mai rău. Ştiu şi eu un proverb ce zice Să nu-ţi dea Domnul ce nu poţi duce, Că, dac-ar fi aşa, iertaţi, Toţi am umbla doar cocoşaţi Sun greutăţi. Ar fi mai bine? Nu. Deci, fă şi tu ca mine: Vezi-ţi numai de treaba ta Şi nu te mai amesteca În treburile altora. Altfel e vai de pielea ta. Să zică toţi ce-o vrea să zică. Peştele de la cap se strică. 151


152


GÂNDURI DE TOAMNĂ (Guvernanţilor care nu se îngrijesc de protecţia socială) Toamna a început c-o boare Prea rece pentru cei sărmani, Furându-le din buzunare Şi ultimii lor gologani. Primul semnal l-a dat uleiul Care, aşa inopinat, Şi-a triplat preţul, pe temeiul Că speculanţii l-au stocat. Aşa a explicat guverneul Acest atac la drumul mare, Şi ne calmează cu eternul Vom lua măsuri, aveţi răbdare. Nu-i rău ca să avem răbdare, Că poţi s-o cumperi fără bani, Dar pun şi eu o întrebare: Să mai răbdăm încă opt ani? Este fireacă întrebarea Şi mă gândesc neconsolat: De ce am mai votat schimbarea Când mai nimic nu s-a schimbat? Şi nu-s speranţe de mai bine Fiindcă, ziarele vorbesc, Cum că la iarna care vine Şi alte preţuri se măresc.

153


154


Totuşi, se-afirmă sus şi tare Că inflaţia-i constantă. De-aceea întreb: nu-i asta oare O afirmaţie şocanţă? Nu-s alarmist şi nu bârfesc Nici nu-mi răcesc degeaba gura Dar mă întreb, cu ce plătesc Lumina, apa şi căldura? Şi de plătesc, ce-o să mă fac? Ce-mi mai rămâne de mâncare? Şi de-mbrăcat, cu ce mă-mbrac? Cine-mi răspunde la-ntrebare? Am crezut tot ce s-a promis În toamna lui nouăzeci şi şase, Dar s-a văzut c-a fost un vis, Unul din cele mai frumoase. Acum, visul e un coşmar, Mă urmăreşte zi şi noapte, Mă lupt cu el, dar în zadar, Viaţa îmi pune-n faţă fapte. Aceste fapte, ştiu prea bine, Am simţit-o pe pielea mea, Rănesc adânc şi nu ştiu cine Să mă vindec m-ar ajuta. Dar nu vreau chiar o vindecare, Nu sunt aşa pretenţios, Însă, o ameliorare Ar fi multora de folos. 155


156


În acest sens, numai Puterea Ne poate da un ajutor, Dar cum să-şi dea ei cu părerea Când au şi ei grijile lor? Căci în guvern, ştim, sunt mai multe Partide, şi-s frecuşuri mari Deci, e firesc ca să-şi dispute Posturile de demnitari. La fel se-ntâmplă, din păcate Şi în distinsul Parlament, Unde se luptă toţi cu toate, Fără nici un menajament. Cu-atâtea-mprejurări haine, Ce ne rămâne de făcut? Să cerşim pe la porţi străine? Să ne-atârnăm ştreangul de gât? Se pare c-a uitat Puterea Că sunt puternici doar prin noi Şi că, de ne schimbăm părerea, Le luăm puterea înapoi. Cu-atâtea gânduri reci pe cap, Mă-ntreb, nu pentru prima oară: De iarna care vine scap? Voi mai ieşi în primăvară? Atunci când ţi-ai călcat cuvântul dat, Poţi să te speli oricât, rămâi pătat.

157


158


INTOLERANŢĂ (Falşilor revoluţionari, care revendică drepturi nemeritate) Grupuri de revoluţionari Sunt iar pe străzi să protesteze, Contra unor torţionari, Ce vor să-i marginalizeze. Asta, s-ar mai putea ierta, Necazul nu e aşa mare De n-ar fi şi intenţia De-a le umbla la buzunare. Pe stradă deci, ei au ieşit Obligaţi de oamenii legii Din Guvern, care s-au gândit Să le mai ia din privilegii. Dar nu este de tolerat, Pentru că nu e cu dreptate Să le iei celor ce-au luptat Din drepturile câştigate. Căci drepturile dobândite, Devin drept de necontestat, Şi nu mai pot fi ciopârţite, Chiar de s-au dat nemeritat. Şi nici nu pot fi împărţiţi În tabere, după culori: De-o parte, cei morţi şi răniţi, De alta, ceilalţi luptători.

159


160


De ce sunt oare vinovaţi Cei la care-a surâs norocul Şi au rămas nevătămaţi? Vă rog, nu vă jucaţi cu focul. Căci, când a fost la o adică Nimănui nu i-a fost uşor Chiar dacă, mulţi din ei, de frică, Au luptat la ... televizor. Dar ăsta nu-i motiv de ceartă Important e, precum se ştie, Că lupta nu a fost deşartă Şi c-am scăpat de tiranie. Deci, să ne bucurăm cu toţii, Vremea mâniei a trecut. De ce să mai dezgropăm morţii? Ce s-a făcut, e bun făcut. Şi, hai, să ne gândim un pic: Aceste drepturi câştigate Sunt nişte fleacuri, un nimic, Nu merită nici comentate. Că au transportul gratuit, Şi câte-un magazin central? Dar n-au impozit pe venit Şi nici dobânzi la capital. În plus, ca buni creştini ce sunt, Botezaţi chiar cu sfântul mir, Au primit şi ceva pământ, Ca loc de veci la cimitir. 161


162


Şi-au mai primit, cu chibzuială, Fiind ei mai săraci ca Iov, Apartamente-n capitală Şi-un loc de casă la Snagov. Cam asta-i tot şi nu ştiu cine, Să spună că-i nemeritat Ce s-a primit, că ştiţi, prea bine, Sunt alţii mai de condamnat. Dar asta este altă treabă, Unde n-avem nimic de zis. Noi cerem doar, cât mai de grabă, Să ni se dea ce s-a promis. În caz contrar avertizăm Şi să nu credeţi că-i un joc, Vom sta pe străzi să protestăm, Vom face grevă, ne dăm foc. Când vrei să bagi în oameni frică, Un pic de şantaj nu strică.

ŢARA FĂGĂDUINŢEI (Celor care nu veghează la respectarea legilor) Victorie. Trăim în fine, O bucurie nesperată: O ducem azi aşa de bine, Cum n-am mai dus-o niciodată. Şi-atunci când spun c-o ducem bine, Nu spun o vorbă-n vânt, aşa, Dovadă? Poate orişicine Să facă tot ceea ce vrea. 163


164


Are nevoie Cutărică, De-un lemn, de cărămizi, orice? Dărâmă iute, fără frică, Grajdul fostului CAP. Vede Cutare în ogradă, Că nu mai sunt lemne deloc? Nu-i bai, a Statului livadă Are şi pomi buni pentru foc. S-a terminat cumva livada? Nici o problemă, din pădure, Îşi poate completa grămada, Doar c-un firiz şi o secure. S-a terminat şi cu pădurea? Nu-i supărare, zău aşa, Îşi pune la rastel securea, Şi născoceşte altceva. Îşi aminteşte că-n grădină, Trec, la un metru îngropate, Conductele cu motorină, Un combustibil bun la toate. Folosind scule potrivite, Conducta poţi s-o găureşti, Şi uite aşa, pe negândite, Ai combustibil cât pofteşti. Vrea cineva să-şi facă-o casă Şi n-are loc? Ce fapt banal. Ce spue legea, lui nu-i pasă. Ia din islazul comunal. 165


166


E poluantă vreo uzină, Veche de câţiva zeci de ani? Nimeni nu poartă nici o vină De-poluarea costă bani. Şi ce-i dacă se poluează Pământul, aerul şi apa? Ăsta-i un fleac ce nu contează, Se dă producţie şi gata. Prin oraş, case, magazine. Garaje, chioşcuri mii răsar, Prin locuri amplasate bine: Spaţii verzi, parcuri, pe trotuar. Vedem astfel cum se creează, Un nou stil arhitectural, Un stil modern, ce se grefează Pe ambientul general. Avem în plus şi-alte distracţii Care nu sunt de neglijat Şi care ne dau satisfacţii Mai mari decât ne-am aşteptat. Avem azi drepturi despre care Nu se ştia nimic mai ieri Avem dreptul la exprimare Şi pe cel de a fi şomeri. Iar munca cea obositoare, Obligatorie cândva, Nu mai e o sperietoare. Munceşte numai cine vrea. 167


168


Avem tineri calificaţi, Oneşti şi muncitori, dar care, Nefiind prea solicitaţi, Se duc, mai toţi, peste hotare. În schimb, la noi mereu sosesc Străini. Fără calificare. Şi totuşi ei se-mbogăţesc Care o fi misterul oare? Avem însă şi temerari Localnici, care peste noapte Au devenit miliardari. Cum să nu lauzi aşa fapte? Avem şi-o nouă strategie De dezvoltare ce dă roade Culese de economie: Dolarul creşte, leul scade. Stăm bine şi cu sănătatea, Putem trăi sute de ani A crescut doar mortalitatea În rândul celor fără bani. Şi la învăţământ stăm bine, La noi nu e ca-n alte părţi: Merge la şcoală numai cine Îşi poate cumpăra şi cărţi. Avem copii abandonaţi Care, nu de puţine ori, Fiind total neîndrumaţi, Ajund, adesea, infractori. 169


170


Şi mai avem ceva cu care, Ne întâlnim adeseori: Fiinţe care cer mâncare, Câini vagabonzi şi cerşetori. Avem deci, tot ce se doreşte, Modul de viaţă-i salutar. Un singur lucru ne lipseşte, Tichia de mărgăritar. Toate aceste binefaceri, De nesperat odinioară, Sunt rolul marilor prefaceri Ce-au avut loc, recent în ţară. Mulţumim dar, cu înţelepciune Celor care, uitând de sine Ne conduc cu înţelepciune. Să le urăm numai de bine. Viaţa e grea, te hărţuieşte? Uiţi tot de râzi un pic. Mânzeşte.

EPIGONII DE TRANZIŢIE (Celor carer şi-au uitat trecutul) Îmi amintesc, cu nostalgie, De vremea când eram şcolar, Cum mă trudeam, cu stângăcie, Să citesc în abecedar. Cum ne spunea învăţătorul, Cu slove simple, dar fierbinţi, Ce sunt străbunii, ce-i poporul, Ce-i dragostea pentru părinţi. 171


172


Ne mai spunea despre străbuni Că erau dornici de dreptate, Viteji până la sacrificiu, buni, Mari iubitori de libertate. Şi cum aceştia s-au luptat Cu-nrobitorii de pământuri, Care veneau neîncetat, Aduşi de cele patru vânturi. Dar capul nu şi l-au plecat, Nici când n-au acceptat robia, Viaţa şi sângele şi-au dat Când le-a fost în pericol glia. Pentru hotarul ţării, sfânt, Ei şi cu dinţii s-au luptat, Dar nici o brazdă de pământ Din trupul ţării n-au cedat. Ei, prin devotamentul lor, Prin jertfele care le-au dat, Au fost far călăuzitor Pentru toţi cei ce le-au urmat. Tot ei, mi-au legănat pruncia Cu faptele lor din trecut, Şi-n suflet mi-au sădit măndria, De-a luăda tot ce-au făcut... Strămoşii noştri, ce cuvânt Răscolitor de amintiri Şi venerat precum un sfânt, Pictat pe sacrele zidiri. 173


174


Dar, s-au dus vremurile bune, Căci astăzi, cei ce i-am ales Ca să ne reprezinte-n lume, Se poartă de neînţeles. Mai mult, se spune sus şi tare Pe un ton aspru, apăsat, Că se poartă cu nepăsare Şi uneori, că au trădat. Şi încă ceva se mai spune, Ceva ce pare-adevărat: Prin lipsa lor de-nţelepciune Ei au scos ţara la mezat. Că ce poţi crede în purtarea Lor, care aproape zi de zi, Cerşesc bani, îndoind spinarea, La BIRD şi BERD sau FMI. Dar banii-aceştia, cu dobândă, E musai să-i dăm înapoi. Iar creditorii stau la pândă: De nu plătim, e vai de noi. Că ştim cu toţii, cine plăteşte, Are pretenţii, nu-i aşa? Faci doar ce ţi se porunceşte, Atât, şi nimic altceva. Iar când cu intrarea în NATO, Au făcut jocul la rechini, Şi Basarabia-au cedat-o, De bunăvoie, la vecini. 175


176


Jertfa ne-a fost însă-n zadar, În NATO tot n-am fost primiţi, Şi am rămas c-un gust amar Şi foarte mulţi bani cheltuiţi. Dar n-au gafat numai pe-afară, Asta s-ar mai putea uita, Însă nici chiar la noi în ţară Nu au cu ce se lăuda. Căci ne-au promis, cu vorbe multe, Luna şi petele de soare, Dar şi-au umplut pe căi oculte, Doar propriile buzunare. Astfel, pe larg s-a arătat, Cu argumente multe, clare Cum s-au vândut şi cumpărat Grâu, avioane şi vapoare. Despre acestea, am aflat La TV, radio, ziare, Care, toate au criticat Afacerile lor murdare. De-asemenea, s-au comentat, Unele cazuri dubioase Referitor la cum s-au dat Pământ, păduri, salarii, case. Şi nici nu este de mirare, Ei au şi pâinea şi cuţitul Iar zestrea ţării este mare, Nu-i greu să faci şi împărţitul. 177


178


Mai trist e, că exemplul lor, O spun deschis, fără-nconjur, Ca râia-i de molipsitor, Se-ntinde şi la cei din jur. Astfel, prin rândul celor care Sunt oameni simpli, din popor, Actele infracţionale Au crescut îngrijorător. Şi nu doar număru-a crescut, S-au mai şi diversificat Extrem de mult, aşa încât, Pericolul s-a agravat. Avertizez, să fie clar, Problema nu-i aşa banală Fiind periclitată chiar Siguranţa naţională. Căci, fraudele foarte mari, Comerţul „negru”, necontrolat, Spălarea banilor murdari, Slăbesc puterea unui stat. Mai recent, întâlnim frecvent Practica cea mai oneroasă: Trafic de droguri, armament Şi bancruta frauduloasă. La lista celor arătate, Menţionez cu-ngrijorare Şi fapte care, din păcate, Ne-ameninţă pe fiecare. 179


180


Mă refer la escrocherii La estorcări prin violenţă Violuri, crime, tâlhării Şi traficul de influenţă. La criminalii cu simbrie, La hoţii de prin buzunare, La traficul de carne vie Şi jaf armat la drumul mare. Cu fii care-şi omoară mama, Tată ce-şi necinsteşte fiica, Se completează panorama. Unde sunt azi ruşinea, frica? Unde ne sunt învăţătorii Mereu prezenţi la datorie? De ce astăzi uzurpatorii Nu sunt băgaţi la puşcărie? Din toate cele ce s-au spus, Concluzia e una clară: Vremea virtuţii a apus, E vai şi-amar de-ntreaga ţară. Sunt cuprins de îngrijorare De tot ce văd în jurul meu, Şi pentru că n-avem salvare. Speranţa-i doar în Dumnezeu. Stau trist deci, cu mâna la tâmplă, Nu mai pot scoate un cuvânt. De-ar şti strămoşii ce se-ntâmplă Azi, s-ar răsuci-n mormânt. Cel ce trecutul şi-a uitat, Nici mort nu merită iertare. 181


182


VIAŢA GREA (Unor parlamentari din Senatul României) Aleşii noştri, cu elan, Muncesc din zori şi până-n seară, Zi după zi, an după an, S-aducă bunăstarea-n ţară. Cu mânecile suflecate Şi-o râvnă de invidiat, Nimic nu lasă să le scape Din ceea ce-i de rezolvat. Lucrând cu-atâta-nfrigurare Şi într-un ritm ameţitor, Deloc nu este de mirare Că mai şi-adorm în banca lor. Dar asta nu-i cu supărare, Unii sunt doar bătrâni sărmani Care au o justificare: Au şaptezeci-optzeci de ani. Şi ştim cu toţi, orice s-ar spune, Vârsta ne macină pe toţi, Chiar de avem intenţii bune. Una-i să vrei, alta să poţi. De-aceea se reglementează Prin lege, ca cei ce-au muncit Mai mulţi ani, se pensionează. E un drept câştigat cinstit.

183


184


Şi totuşi, mulţi sunt obligaţi Să lucreze-n continuare, Deşi au fost pensionaţi. Asta e o dicriminare. Căci vor şi ei să pescuiască, Să-şi îngrijească nepoţelul, La soare să se încălzească, Sau să se plimbe cu căţelul. Dar nu mai pot, şi-s supăraţi Că li s-au pus poveri prea mari Pe cap când, fără-a fi-ntrebaţi, Au fost aleşi parlamentari. Desigur, cinstea nu e mică, Însă răspunderea-i prea mare Şi multora le este frică Ştiind c-abia pot sta-n picioare. Căci munca de parlamentari, Nu e bănoasă, nici uşoară Şi cere sacrificii mari. Dar ce nu fac ei pentru ţară? Astfel, zarul s-a aruncat, Deşi cu oarecare grabă, Iar ei, cu toţi, s-au resemnat Şi s-au şi apucat de treabă. Iar pofta lor de muncă-i mare, Efortul nu-şi precupeţesc. Cer doar să fie cu iertare. Dacă mai uită sau aţipesc. 185


186


Dar n-au de ce-şi cere iertare, Căci şi cei tineri aţipesc, Sau cască. Sau citesc ziare. Aşa, ei se mai odihnesc. Căci tensiunea este mare Şi atmosfera încărcată. Curg râuri-râuri de sudoare Pe faţa lor îmbujorată. Şi, ca să se mai dezmorţească, Ei şi-au făcut, cu toţi, în dar, Un club, unde să se-ntâlnească Din când în când la un pahar. În plus, stând prost şi cu cazarea, Mulţi locuind la Sofitel Unde nu-şi pot găti mâncarea, Vor să-ţi dureze şi-un hotel. Şi, ca să se mai redreseze Cu banii, ştiţi, leafa nu-i mare, S-au hotărât să-nchirieze Parcul auto din dotare. Lucrând cu-atâta hărnicie, Încrederea ne-au câştigat-o Că vom scăpa de sărăcie Şi vom intra-n curând şi-n NATO. Că s-au decis să nu cedeze, Chiar de vor mai avea rateuri Şi chiar de-ar fi să-şi neglijeze Puţinele lor S.R.L.-uri. 187


188


E clar deci, nu-i deloc uşoară Viaţa lor de parlamentari, Dar ei fac totul pentru ţară, Deşi au prejudicii mari. Pentru atâtea împliniri Şi pentru munca lor intensă Le suntem datori mulţumiri Şi chiar o mică recompensă. Mă gândesc la ceva cu care Să le aducem bucurii: Celor tineri, animatoare, Celor în vârstă, jucării. E bine-n viaţă să munceşti, Dar nici aşa, să te speteşti.

POVESTEA ŢIGARETEI II (Celor care muşamalizează afacerile murdare de contrabandă) Scandal. Veştile vin pe bandă, Aunţând c-au intrat în ţară, Multe ţigări de contrabandă. Şi nu e pentru prima oară. Delictul, căci delict se cheamă, Chiar dacă nu a fost flagrant, S-a făcut fără pic de teamă, Ceea ce nu-i deloc şocant.

189


190


Nu e şocant, nici de mirare Şi ştim cu toţii pentru ce Delictul a fost pus la cale De-un ofiţer din SPP. Cu mulţi complici, se-nţelege, Oamenii cu funcţii mici sau mari, Dar care nu au nici o lege, Fie ei chiar şi demnitari. Aşa fiind, legea impune Ca toţi cei ce vor fi găsiţi Participanţi la acţiune, Să fie aspru pedepsiţi. Astfel, recent s-au arestat Primii făptaşi cert dovediţi. Dar cazul nu e încheiat Se caută noi acoliţi. De-aceea, vâlva este mare, Mulţi tremură înfricoşaţi: Poliţia e-n căutare De alţi suspecţi sau vinovaţi. Dar unii-s greu de acuzat, Cei arestaţi sunt doar plebei, Ceilalţi au funcţii mari în Stat Cum poţi ca să te legi de ei? Cum poţi să pui sub acuzare Să zicem, un parlamentar? Ce s-ar gândi peste hotare? Gustul ar fi mult prea amar. 191


192


De-aceea zic, nu-i de mirare Că lume-ntreabă consternată: Se vrea o muşamalizare A cazului, ca altă dată? Ce se întâmplă-n ţara asta În care poţi să faci ce vrei? Cât timp să mai răbdăm năpasta Nenumăraţilor mişei? Suntem o ţară paradis Pentru esccroci şi declasaţi Care ne-afundă în abis Şi nici măcar nu-s deranjaţi. Am ajuns, după cum se vede, Un stătuleţ de mucava În care nimeni nu mai crede Că se va mai schimba ceva. Poţi oare să mai crezi în bine Când vezi atâta nedreptate? Cei mulţi, duc viaţă ca de câine Pungaşii, stau în libertate. Iar deseori, cei arestaţi Cu trudă de poliţie, Sunt repede eliberaţi De prea blânda justiţie. Câ ştim, aşa s-a întâmplat În multe cazuri din trecut. Dar lecţia nu s-a-nvăţat, O luăm mereu de la-nceput. 193


194


Ăsta-i motivul pentru care Cei puşi pe rele râd în cor. Fac o zi-două închisoare, Apoi îşi văd de treaba lor. Aşa şi-acuma, cei implicaţi Şi arestaţi în cazul dat, Au fost, mai toţi eliberaţi. Iar cercetarea s-a blocat. Şi cei de la Putere tac, Pentru ei, cazul e ridicol. Ei au alte dureri de cap: Algoritmul e în pericol. Cam asta e povestea. Toată. Un gând doar vreau să vă mai spun: Vinovat, ca şi altă dată, Va fi un nou acar Păun. Proverbu-i vechi, îl ştie orişicine: În ape tulburi, se pescuieşte bine.

STATISTICĂ

(Domnului V. Ciorbea, care a rezolvat problema sărăciei din ţară) Primul Ministru-i acuzat De aliaţii din „domnie” Că prea mult a întârziat Reforma în economie. Şi cum această-ntârziere Este o frână-n dezvoltare, Cer a fi scos de la putere. Altfel, ies de la guvernare. 195


196


Dar Premierul, cu migală, Le spune pe un ton patern: Răspunderea este egală Pentru toţi cei ce-s în guvern. Rog însă, nu fiţi supăraţi Şi promit că-ncepând de mâine, O să vă dau ca să mâncaţi Reformă câtă vreţi, pe pâine. Cu aşa trufanda pe masă, Meniul se va-mbogăţi Astfel, în fiecare casă, Doar oameni fericiţi vor fi. Ne bucurăm, ce vremuri bune, Nu vom mai flămânzi de mâine, Dar o-ntrebare tot se pune: Cine dă banii pentru pâine? Când omul nu-şi ţine cuvântul, Zadarnic umbreşte pământul.

REZOLVARE (Unor directori de întreprindere, care fac privatizări oneroase) Directorul unei uzine Are pe cap doar supărări: Producţia nu merge bine Şi toţi îi pun doar întrebări. El ar putea să se slaveze Lichidând stocurile, urgent, Dar, neputând să le plaseze, Riscă să intre-n faliment. 197


198


Ar mai fi încă o salvare Ce i-ar veni în anutor: Să treacă la privatizare, Dar nu are cumpărător. E bolnav deci, durerea-i mare Viaţa i-a devenit un chin, Tot căutând cu-nfrigurare Calea să-l scoată din declin. Şi a găsit, grija-i uitată: Cu bani luaţi de la CAR Cumpără el uzina. Toată. Azi de patron de SRL. Asta mai zic şi eu noroc: Doi iepuri dintr-un singur foc.

RETROSPECTIVĂ

(Speciei umane, singura specie de pe Terra care-şi maltratează semenii) La şcoală, dascălul le spune Copiilor că omul este Un animal cu raţiune Ce are propria-i poveste. Povestea a-nceput în urmă Cu mii de secole, pe când, Viaţa era numai o urmă Abia ivită pe pământ. Iar viaţa, germen de soi, Cu primul embrion în ape, S-a dezvoltat, luând forme noi Mereu tot mai evoluate. 199


200


Formele noi, treptat-treptat, Şi trecând eră după eră, S-au adaptat şi la uscat Şi au cuprins întreaga Terră. Aceste noi vieţuitoare, Trăind prin arbori sau savană, Au fost seminţele din care S-a născut specia umană. Ea nu s-a născut peste noapte, A fost lung drumul pân’ la om. Ea s-a desprins dintre primate Atunci când s-au dat jod din pom. Membrii acestei specii noi, Erau, desigur primitivi Cu păr pe corp, erau greoi Şi-au fost numiţi hominoizi. Ei şi-au ales propria cale: Au lăsat mersul patruped Specific altor animale, Şi-au adoptat mersul biped. Acest mers nou, le-a conferit Un avantaj destul de mare: Braţele lor au devenit. Arme de-atac şi apărare. Trăiau prin grote, vizuini, Pe-atunci lăcaşuri ideale Şi mâncau fructe, rădăcini, Seminţe sau mici animale. 201


202


Treptat însă s-au transformat, Căpătând forme noi, mai zvelte, Şi-ncet-încet au învăţat Să-şi construiască şi unelte. Un alt moment care-a avut O influenţă foarte mare, A fost cel când au început Să îmblânzească animale. Tot cam pe-atunci, au învăţat Să facă şi agricultură, Lucru care a însemnat Pentru ei, înc-o cotitură. Având hrană, s-au înmulţit; Grotele nu mai sunt utile Aşa încât şi-au construit Aşezări trainice, stabile. Această formă inedită De trai, în forma ei tribală, A fost şi prima reuşită De-organizare socială. Şi altceva s-a întâmplat, Ceva de mare ajotor: Şi-au făcut focul aliat Punându-şi-l în slujba lor. Dar ceea ce i-a separat Total de alte animale A fost cuvântul. El le-a dat Un nou mod de comunicare. 203


204


Astfel, s-au transformat curând În fiinţe superioare, Stăpâni a tot ce-i pe pământ Şi regi peste vieţuitoare. Iar atunci când au început Să folosească şi metale, În viaţa lor s-au petrecut Alte schimbări fundamentale. Schimbările, mai întâi lente, Au început să încolţească Atunci când stocul de-alimente A început să prisosească. Surplusul era însuşit De şefii obştiilor locale, Şi era apoi folosit În interese personale. Şi cum se-ntâmplă deseori, Cazuri sunt multe, dovedite, Există şi alţi profitori Dornici de bunuri nemuncite. Acesta a fost începutul Stratificării sociale, Deşi mai dăinuia trecutul Organizărilor tribale. Dar, aşa după cum se ştie, Răul odată infiltrat Se infiltrează pe vecie Nemaiputând fi extirpat. 205


206


Tot astfel şi în cazul dat, Cei puşi pe rapt s-au înmulţit Şi împreună s-au dedat La fapte de ne-nchipuit. Astfel, cu iniţiativă, Cu forţă şi cu despotism De la Comuna Primitivă Ei au trecut la sclavagism. A fost prima societate Bazată pe exploatare, Când noţiunea de dreptate S-a-nlocuit doar prin teroare. Trecerea la feudalism A făcut viaţa şi mai dură Iar apoi, în capitalism S-a întrecut orice măsură. Şi ca dovadă că nu-i glumă, Că ce s-a spus e-adevărat, Să privim puţintel în urmă Să veden ce s-a întâmplat. În forma de organizare De tip comuna primitivă, Averea obştii, mică, mare, Era averea colectivă. Iar hrana, ei şi-o împărţeau În părţi egale, ca-ntre fraţi, Iar când n-aveau, cu toţii răbdau Nu existau favorizaţi. 207


208


În sclavagism, omul era Fiinţa necuvântătoare Pentru stăpân, care putea Să-l vândă, sau chiar să-l omoare. Iar sclavii, cu toţii munceau Din greu, pân’ la epuizare Şi ca răsplată ei primeau Doar un sălaş şi cu mâncare. Dar viaţa este în mişcare, Totul se schimbă neîncetat, Aşa că vechile tipare, În timp şi ele s-au schimbat. A dispărut deci sclavagismul Cu legile lui perimate Şi-a apărut feudalismul Un nou tip de societate. Acum s-a abolit sclavia, Era mult prea costisitoare, Şi s-a-nfiinţat iobăgia, O mai cruntă exploatare. Căci feudalii-seniori S-au dovedit mult mai hulpavi Şi mult mai neîndurători Decât vechii stăpâni de sclavi. Ei la iobagi nu mai dădeau Nici hrană, nici de locuit, Deşi forţat îi obligau Să le muncească gratuit. 209


210


Şi tot forţat îi obligau Să lupte pentru ei la oaste Deşi nimic nu le plăteau Exceptând ghionturile din coaste. Iar atunci când nu mai puteau Răbda, fugeau de pe moşie. Stăpânii însă îi prindeau Şi îi băgau la puşcărie. Aşa fiind, feudalismul S-a condamnat singur la moarte Şi s-a născut capitalismul Sistemul cel mai crud din toate Căci banul este, de pe-acum, Pentru întreaga omenire, Început şi sfârşit de drum, Mijloc şi sccop de-mbogăţire. Tot de-acum, oamenii visează Să facă bani. Mulţi. Din orice. Cum îi procură nu contează, Scopul scuză mijloacele. O astfel de mentalitate. Paravan pentru conştiinţe, Are pentru societate Cele mai grave consecinţe. Căci, cu aşa justificare Mulţi cred c-au devenit imuni Şi comit, fără remuşcare. Tot felul de infracţiuni. 211


212


Astfel, ei fac uz de minciună Şi de acte falsificate, Cumpără mărfuri pe sub mână Şi-apoi le vând. Nefacturate. Recurg chiar la ameninţare, La sechestrare, violenţă, La acte de discreditare Şi trafic de influenţă. Spargeri prin case, magazine, Atac armat la drumul mare, Furturi de fabrici şi uzine Şi crimă cu premeditare. Corupţia-i o meserie Pe scară largă practicată, Însă corupţi, precum se ştie, Doar rar s-au dovedit vre-odată. Iar contrabanda e în floare Mărfuri multe, nevămuite, Intră şi trec peste hotare Pe drumuri bine tăinuite. Pentru afaceri oneroase, Discret din umbră dirijate, Se dau comisioane grase, Care nu sunt impozitate. Prin traficul de carne vie, Prin jocuri de noroc trucate, Proxenetism, pedofilie, Se strâng averi nemăsurate. 213


214


Bancruta frauduloasă, Evaziunile fiscale, Traficul de valută falsă, Sunt astăzi, acţiuni banale. Incitare la terorism, Intoleranţă religioasă, Prigoană, fundamentalism, Şovinism şi ură de rasă. Mulţi nou-născuţi abandonaţi De părinţi fără conştiinţă, Mii de minori exploataţi De oameni fără cuviinţă. Acest tratament criminal, Numai la om se întâlneşte, Pe când, în regnul animal, Aşa ceva nu se găseşte. Şi peste tot sunt fabricate Arme noi, de înaltă clasă Mereu tot mai sofisticate Pentru distrugerea în masă. Pădurile se defrişează Într-un ritm îngrijorător, Dar în loc nu se mai plantează Decât rar, câte-un pomişor. Iar poluarea otrăveşte Mediul înconjurător Şi nimeni nu se sinchiseşte De ce va fi în viitor. 215


216


Omul e singura fiinţă Pe Terra care nonşalant Distruge cu bunăvoinţă Propriu mediu ambiant. Acest comportament ilogic Perturbă factorii de mediu Şi echilibrul ecologic La care greu găseşti remediu. Iar consecinţele-s fatale Şi sunt uşor de înţeles: Secetă, ploi torenţiale Lovesc pământul tot mai des. Căci, sub căldurile toride Sau sub torentele de ape, Multe câmpii devin aride Iar altele sunt inundate. Şi dacă nu se vor lua Măsuri cât încă nu-i târziu Pământul se va transforma Încet dar sigur, în pustiu. La acest scurt rechizitoriu, Adaug numai un cuvânt Omul, inconştient notoriu, Îşi sapă propriul mormânt. Atunci când ţi-ai pierdut măsura, Se răzvrăteşte şi natura.

217


218


SCADENŢĂ (Celor de la Putere, care au aprobat înfiinţarea unei universităţi maghiare) În conjunctura actuală, S-a dovedit în multe cazuri, Când ai coloană vertebrală Nu poţi să ai decât necazuri. E cazul unor gazetari Care cu sârg scot la iveală Faptele unor demnitari Ce se abat de la morală. Dar cei vizaţi, sunt indignaţi. E fals. Noi n-avem nici o pată Şi vă rugăm să retractaţi De nu, vă dăm în judecată. Şi chiar aşa s-a întâmplat: După instrumentări formale, La câţiva gazetari s-au dat Amenzi. Chiar sancţiuni penale. La fel, faptul e elocvent Şi l-a incriminat tot neamul S-a-ntâmplat şi în Parlament E cazul domnului Pruteanu. De-aceea, şi luând în seamă Ce au păţit semenii lor, Mulţi oameni încep să se teamă Şi-atunci fac jocul şefilor.

219


220


În acest fel se explică Faptul că unii condeieri, Chiar demnitari la o adică Sunt pe post de condotieri. Însă această comportare, Pe plan mai larg cam păguboasă, Are o justificare: Ea este foarte sănătoasă. Fiindcă, după cum se ştie, Azi greu obţii o slujbă grasă Şi e curată neghiobie Să ai o fire belicoasă. De-aceea şi-i de înţeles, Mai marii zilei, cu dreptate, Şi-au însuşit cu mult succes O astfel de mentalitate. Dar să nu fim ne-nduplecaţi, N-au făcut asta din plăcere. Se ştie că au fost forţaţi, Altfel, cădeau de la Putere. Şi cum să laşi frâul din mână Odată ce-ai ajuns în şa? Asta n-ar fi decât o crimă Şi nimeni nu te-ar mai ierta. Iar de mai faci un compromis Nu este-aşa mare păcat, Mai ales dacă ai promis Celor care te-au ajutat. 221


222


Pentru că, toată lumea ştie Ce a făcut UDMR Întâi pentru Preşedinţie Şi apoi pentru CDR. Şi-acum când cer şi ei ceva, Cum să le spui că nu se poate? Nimeni nu face aşa ceva Dacă mai are demnitate. Şi nu-nţeleg de ce atât Tapaj, doar nu-i un cap de ţară Pentru că ei, nu vor decât Universitatea maghiară. Că mai au câte-o facultate În multe oraşe din ţară Unde-s locuri neocupate, Este o altă socoteală. Că una-i să-nveţi la comun, Cu-alte etnii needucate Şi alta e să fii stăpân, Singur pe-o universitate. Aşa că, dragi parlamentari Şi guvernanţi de la putete, Daţi dovadă că sunteţi tari. Aprobaţi tot ce vi se cere. Însă pe mine, muritor De rând, neştiutor, dar care Am mandat de alegător, Mă macină o-ngrijorare. 223


224


De ce ca loc de reşedinţă Au ales tocmai Cluj Napoca? Şi mă întreb, cu umilinţă, N-ar fi mai bine la Sapoca? Când ai tovarăş rău la drum, Ai grijă de ştreang şi săpun.

DÂRZENIE (Celor care mai cred în revenirea monarhiei) De curând, de prin ziare, Am aflat o veste care M-a lăsat mut de mirare. Se zice că Margareta, Graţioasa şi cocheta Odraslă a lui Mihai Fostul rege pe-acest plai, L-a făcut prinţ pe cel care Îi este soţ, dar nu are Sânge nobil. Prin urmare, A considerat firesc Să-i dea cin de neam domnesc, Demn de neamul ei regesc. Astfel, tânăra copilă Ne arată că-i subtilă, Că nu e deloc naivă Şi gândeşte-n perspectivă: Noi, proscrişii de mai ieri, Os de domn şi foşti boieri Ştim că ţara-i la strâmtoare Sărăcia-i foarte mare Şi, mulţi doresc o schimbaare. În această conjunctură, 225


226


Noi pândim la cotitură Pregătiţi de lovitură Şi cu oamenii de-afară, Plus cozi de topor din ţară, Toţi decişi şi fără frică, Vom porni la o adică Să schimbăm regimul care A dus ţara la pierzare. Pentru că vrem să se ştie, Dragostea de neam şi glie. Sunt motive pentru care Şi-ar da viaţa fiecare Patriot care mai are Ataşament de moşie Şi credinţă-n monarhie. Iar noi toţi suntem patrioţi Precum sunt românii toţi Şi nu ne temem de moarte, Ne jucâm viaţa ca pe-o carte Sperând că nu e departe Ziua când în România Va reveni bucuria. Căci azi, speranţa de mai bine E revenirea la trecut, Restituind cui se cuvine Averile ce le-au avut... Atât am avut de zis. - Apoi, s-a trezit din vis. Spânul, chiar de se bărbiereşte Degeaba, barba tot nu-i creşte.

227


228


FANARIOŢI INDIGENI (Guvernanţilor care, prin politica lor au sărăcit ţara) În anii de odinioară, Am învăţat şi ştim cu toţii Cam ce se întâmpla în ţară Când domni au fost Fanarioţii. Aceşti străini de neam şi glie Culeşi de „Poartă” din Fanar, Credeau că ţara-i o moşie De-a lor, luată din bazar. Se comportau deci ca atare Şi oprimau bietul popor, Care cu lacrimi de sudoare Plăteau pentru huzurul lor. Şi mai plăteau, precum se ştie, Pentru Sultan, pentru Viziri, Pentru călăii cu simbrie Şi pentru zeci şi zeci de zbiri. Toţi aceşti oameni, de strânsură Înfometaţi, tirani, păgâni, Puneau biruri peste măsură Pentru capul bieţilor români. Şi dacă birul era mare Pe-atunci nu ne mirăm la fel Ceea ce este de mirare, Este că astăzi e la fel.

229


230


Ieri, ştim, numai Înalta Poartă Ne strângea chinga zi de zi, Dar azi avem aceeaşi soartă, Doar că chinga-i la FMI. Căci azi, doar FMI dictează, Cuvântul lor este tabu Şi numai el apreciază La cine dă credit sau nu. Iar acest for cu gânduri bune, Nu prea renunţă-aşa uşor La clauzele ce le pune Dacă nu cânţi în struna lor. Şi guvernanţii noştri vajnici, Oameni versaţi, umblaţi prin lume, Oneşti, cu demnitate, harnici, Ascultă tot ce li se spune: - Vreţi împrumut? Nu vă-ncadraţi În deficitul bugetar. - Rezolvăm, nu vă supăraţi, Mai umblăm iar la buzunar. - Băncile nu-s privatizate, Noi nu vrem capital de stat. - Ştim asta, dar le vindem toate Pe te miri ce şi-am rezolvat. - N-aveţi surse de finanţare, Nu vrem să fim intoleranţi. - Şi pentru asta e salvare: Mărim preţul la carburanţi. 231


232


- Dar n-aveţi productivitate, Degeaba, totu-i în zadar. - Avem soluţia la toate Schimbăm raportul leu-dolar. - Aveţi prea mulţi salariaţi, Aşa rezultă din sondaj. - De asta nu vă-ngrijoraţi, Trimitem oamenii-n şomaj. - Marfa nu e de calitate Mulţi o privesc cam cu dispreţ. - Da. Dar o putem vinde-n rate Şi chiar la jumătate de preţ. În plus, am îmbunătăţit Sistemul de impozitare. Aşa încât s-au mai mărit Şi sursele de finanţare. Pentru drumuri, percepem taxe Care nu sunt de neglijat, Iar impozitele pe case, De zeci de ori le-am majorat. Mai luăm, şi asta e firesc Comision pentru dobânzi. Cei care economisesc, Înseamnă că nu sunt flămânzi. Accize la tutun, cafea, Alcool, chiar strânse cu încetul, Ne ajută de-asemenea Să ne consolidăm bugetul. 233


234


Recent, fiind la ananghie, Şi TVA-ul l-am mărit Iar azi avem, precum se ştie, O nouă sursă de venit. Facilităţile fiscale A trebuit să le-anulăm, Căci multe greutăţi reale, Nu ne permit să le-acordăm. Pe actele eliberate De-administraţia locală Ne revin sume importante Ce merg în visteria goală. Taxăm orice, să fie clar, Nimic nu dăm pe veresie - Da. Ne-aţi convins. Sugerăm doar Să puneţi bir şi pe prostie... Tot ce se-ntâmplă azi în ţară, O spunem sincer, cu decenţă, Se întâmpla şi odonioară Dau cu mică diferrnţă: Pe atunci, birul era mare, Dar ne furau fanarioţii. Astăzi, avem o consolare: Pielea ne-o iau compatrioţii. Când cerşeşti, poţi să obţii ceva. Dar fără muncă, nu te poţi salva.

235


236


FRĂMÂNTARE (Unora care nu-şi asumă nici o responsabilitate) El şi Ea, stau mână-n mână De mulţi ani. Ce bucurie. Se simt bine împreună, Deşi nu-s cu cununie. Împreună merg la teatru Sau cutreieră prin ţară Şi despică firu-n patru. Duc o viaţă exemplară. Viaţa lor e-o sărbătoare, Totuşi, Ea mai are-un spin Şi-l întreabă temătoare: Noi când ne căsătorim? Dar El, om plin de umor, Şi privind galeş la Ea, Îi răspunde gânditor: Cine cezi că ne mai ia? Zilele sunt mai frumoase Când n-ai gânduri serioase.

DESTIN (Celor care se cred născuţi pentru a conduce lumea) Viaţa este capricioasă Fiind marcată de destin. Pentru unii ea e frumoasă Dar pentru alţii, ea-i un chin. 237


238


Despre destin, bătrânii zic Că şi-l croieşte fiecare, Mâncând „mare” când a fost mic Sau „scăpându-se-n” scăldătoare. Şi încă ceva ei mai zic, Dar vă rog, fără supărare: Cine-a mâncat când a fost mic, Mănâncă şi când este mare. Acest lucru se vede clar Privind în jur cum, bunăoară Oameni fără de nici un har, În viaţă au o baftă chioară. În plus, doresc să vă mai spun Că toţi cei care-s „mâncăcioşi” Au încă ceva în comun: Ei sunt, mai toţi şi ticăloşi. Faptul acesta se constată În viaţa cea de zi cu zi Când s-a văzut şi nu o dată Cât de neomenoşi pot fi. Vor spune unii că-i prea aspru, Nemeritat acest cuvânt, Dar azi, când ţara-i un dezastru, Poţi folosi altul mai blând? Să-l luăm de exemplu pe Cutare, Un mic slujbaş, şters şi stupid, Speră s-ajungă un om mare, Doar că s-a-nscris într-un Partid. 239


240


Căci nu e om politic care Nu se visează Parlamentar Pilon de bază-n guvernare Sau... măcar simplu Demnitar. De-aceea la „electorale” Fac sute de promisiuni, Care nu-s decât vorbe goale, Sau, mai pe şleau spus, doar minciuni. Iar când ajung să ia Puterea, Se-aştern pe treabă cu mult spor: Întâi îşi rotunjesc averea Ei, rudele şi-amicii lor. În acest scop, cu obstinenţă, Apelează iar la minciuni, La traficul de influenţă Şi fel de fel de-nşelături. Iar în Parlament viaţa-i dură Vorbesc dicuţii, clevetesc Citesc ziarul, râd, înjură Uneori chiar se chelfănesc. Deci, munca lor este drăcească Iar când ajung seara acasă Sunt într-o stare pitorească Şi mizericordioasă. Un alt exemplu-i Cutărică, Suspicios, plin de-ndoieli Om de nimic la o adică Dar priceput la „învârteli”. 241


242


Om de afaceri el îşi spune, Dar se ocupă, din păcate Cu acte de înşelăciune Şi alte lucruri necurate. Alunecos precum un peşte Şi mut ca piatra funerară, El zilnic se îmbogăţeşte Înşelând mulţi naivi din ţară. Aceste două specimene, Care pozează-n mieluşei, De lege nu au a se teme Pentru că legea o fac ei. Şi o fac de aşa natură Încât, s-a văzut nu o dată Din orişice încurcătură Ei ies, mereu, basma curată. Căci azi, forţa Legii dispare Rapid, precum uleiul torţei Şi-n locul ei, discret, răsare În toată ţara legea Forţei. Doar în acest fel se explică Abuzurile ce se fac Şi lipsa de orice replică A celor care ştiu dar tac. Şi dacă tac, de ce tac oare Când toţi vorbesc doar de dreptate? Nu-i alt răspuns la întrebare Decât că e complicitate. 243


244


Şi unde e complicitate, Corupţia proliferează Ceea ce pun moţ la toate. Dar asta-i fleasc, nu mai contează. Abuzul deci se tolerează Şi nu-i deloc o întâmplare Că nimeni nu se sesizează, Iar fenomenul ia amploare. Azi, jaful din avutul public Se practică fără perdea Uitându-se preceptul biblic: Să nu furi bunul altuia. Aşa că fabrici şi uzine Rentabile, bine cotate, Sunt zilnic şi fără ruşine Fraudulos falimentate. Iar după ce-s falimentate Şi scriptic date ca deşeuri, Sunt, pe te miri ce cumpărate Şi transformate-n SRL-uri. De asemenea, au înflorit Tranzacţiile ilegale Cu casele de locuit Şi spaţiile comerciale. Primesc comisioane grase Şi unii dintre Demnitari Mijlocind târguri oneroase. Norocul oamenilor „mari”. 245


246


În floare e şi nepotismul Care, deşi se protestează Favorizează lichelismul. Însă nici asta nu contează. Dar să nu căutăm pricină, Este gea viaţa pentru toţi Şi nimeni nu este de vină Că mai apar şi doi, trei hoţi. Aşa că mergem înainte, Ştim că se poate şi mai rău De-aceea ne rugăm fierbinte, Să ne ajute Dumnezeu. Şi să ne scape de povară Ca să ne fie mai uşor, Sau să ne-aducă iar în ţară Un nou ŢEPEŞ, izvăbitor. Când eşti sortit să fii „om mare” Profită, nu-i cu supărare.

ÎNGRIJORARE (Celor care fac din război un scop în vederea îmbogăţirii) Diplomaţii americani Şi NATO, umil slujitor, Au dat foc verde în Balcani Unui război devastator. De NATO, nu am ce să spun, Sunt mercenari plătiţi din gros Care sunt tot mereu pe drum Ori unde e ceva de ros. 247


248


Dar mă întreb, a uitat oare Bravul popor american Cum condamna cu indignare Crudul război din Vietnam? De ce atunci ei protestau Contra acestei tragedii? Răspunsu-i simplu: le mureau Acolo, proprii copii. Dar azi când fiii li-s acasă Trăind în îndestulare, Că mor alţi fii, nu le mai pasă, Durerea altora nu doare. Dar este oare vinovat Poporul de-aceste orori, Când se ştie că-n orice stat Doar diplomaţii trag de sfori? În plus, pe lângă diplomaţi, Mai este o categorie De inşi la fel de vinovaţi Pentru această barbarie. Mai precis, când acolo, sus, S-a decis acest act dement, Un cuvânt greu au avut de spus Producătorii de armament. Se vede deci, ca-n zi senină Adevăraţii vinovaţi. Oamenii simplii n-au vreo vină Pentru că n-au fost întrebaţi. 249


250


Şi totuşi, sunt şi vinovaţi Că fac numai ce li se cere, Lăsându-se manipulaţi De cei care sunt la putere. Sunt deci victimele minciunii Şi-a născocirilor funeste, Ei, care pe o hartă-a lumii Nu ştiu Kosovo unde este. În plus, mai e de semnalat O culme a ipocriziei: Se spune c-au acţionat În numele democraţiei. Dar mint şi doar ei sunt de vină Pentru că, dacă-ar fi aşa, Ar trebui să intervină Şi-n Belfast sau Transnistria. Dar n-o fac, că la o adică Ei pot fi şi mai temperaţi Pentru că de ruşi au frică Iar cu Anglia-s aliaţi. Rezultă că adevăratul Motiv al acestui război, Nu e cel spus, ci este altul Pe care-l ştim mulţi dintre noi. Şi-l ştim încă de la Potop, Nu este nici o născocire: Războaiele au doar un scop Dorinţa de îmbogăţire. 251


252


Îmbogăţire prin teroare, Prin jaf şi prin agesiune, Prin încălcarea de hotare Şi acte de diversiune. Cele mai sus menţionate, Nu sunt vorbe de şuşanea. Ele sunt fapte adevărate, Dovadă e ISTORIA. Pentru că ea a consemnat În documente-suvenire Tot ceea ce s-a-ntâmplat De când există omenire. Aşa aflăm cum din vechime Şi până-n actualitate, S-au comis acte de cruzime Şi foarte multă nedreptate. Cum Faraonii de pe Nil Urmând un diabolic ţel, Au robit într-un lung exil Popoarele din Israel. Cum Roma aprigilor Cezari Care mereu se lăuda Cu soldaţi bravi, însă cam barbari, Subjuga ţări şi le prăda. Nici măcar Inchiziţia Nu s-a lăsat mai prejos: Confisca bunuri, tortura Totul făcut întru Cristos. 253


254


Mai aflăm, tot de prin anale Despre mulţi negustori de sclavi Care vindeau ca pe-animale Copii, adulţi, bătrâni, bolnavi. Iar despre spanioli s-a spus Că în armură sau sutană, Au jefuit şi au distrus Cultura Precolumbiană. Chiar şi-n bătrâna Europă, Civilizată, novatoare S-a petrecut câte-o sincopă Cu efecte devastatoare. Astfel, Germania fascistă A-ncercat un război total, Şi apoi, hidra comunistă S-a răzbunat mai bestial. Deci, MARILE PUTERI mereu N-au avut nici o îndurare Şi uitând chiar de Dumnezeu S-au comportat ca nişte fiare. Revenind la motivul care A dus la criza din Balcani Răspund tot eu la întrebare: S-au câştigat foarte mulţi bani. Pentru că, în război se ştie, Consumi armamentul din stoc Ca apoi, cu câtă bucurie Să pui altul mai bun la loc. 255


256


Astfel, vestitul circuit Producător-consumator, Se-nchide în mod fericit Şi în folosul tuturor. Dar ce ghinion. Peste noapte În Kosovo a luat sfârşit Războiul, deşi doar o parte Dintre arme s-au folosit. De-aceea, jalea este mare: Producătorii de armament Se tem că nu mai au scăpare Şi vor intra în faliment. Năpădiţi de aşa veşti rele Ce-i asaltează tot mereu Şi trăind clipe foarte grele, Se roagă iar la Dumnezeu: În genunchi te rugăm Doamne, Fii bun, ai grijă şi de noi. Am ajuns muritori de foame. Aprinde-n lume alt război. Că sunt şi victime, nu-mi pasă, Eu fac orice, banii să iasă.

ANIVERSARE

(Celor care au câştigat alegerile din 1996) Mai ţineţi minte, oameni buni? Acum trei ani, mai mulţi tribuni, Ne-au promis că de-i vom vota De sărăcie ne-or scăpa Numai în şase luni. 257


258


Iar noi, cu cugetul curat Şi cu speranţa, i-am votat, Că am crezut ce s-a promis Şi toate cele ce s-au zis, Însă ne-am înşelat. Pentru că, s-a văzut curând Că nu s-au ţinut de cuvânt Şi că, toată diplomaţia Contractului cu România, A fost doar vorbă-n vânt. Dar ceea ce este mai rău, Este că ei promit mereu Cerând să-i credem pe cuvânt, Că va veni şi ziua când Vom scăpa şi de greu. Dar lumea s-a cam săturat De vorbe şi de aşteptat, Mai ales că, azi umblă vestea Că prea s-a vânturat povestea Cu pomul luădat. În plus, orice înşelăciune, Chiar dacă e ascunsă bine, N-o poţi ascunde-o viaţă-ntreagă Şi chiar când lumea ţi-e mai dragă, Te face de ruşine. Exact aşa s-a întâmplat Cu cei pe care i-am votat, Amintindu-ne de umorul Cazului când înşelătorul Devine înşelat. 259


260


Din cele spuse, să-nvăţăm Un lucru şi să nu-l uităm: Pe cei care promit de toate, Îndrugând verzi şi uscate, Să nu îi mai votăm. Când nu traduci vorba în faptă, Eşti pierdut, nimeni nu te iartă.

RETROCEDARE (Celor care se străduiesc să restituie marile averi ale foştilor proprietari) E zarvă mare-n Parlament. Toţi diriguitorii ţării, Discută azi ceva ardent: Problemele retrocedării. Acestea însă sunt spinoase, Dar Puterea stă bine-n şa Şi n-are treabă. Ei nu-i pasă Ce spune Opoziţia. Pentru că, zice ea, Puterea, Prea mult timp s-a tergiversat Să le restituim averea Acelora ce li s-a luat. Iar dacă ei nu sunt în viaţă, Au, desigur, moştenitori, Care, chiar pentr-un fir de aţă Ne vor fi recunoscători.

261


262


Dar cei din Opoziţie, Respectiv din PDSR, Au luat pe loc poziţie: Asta-i restauraţie. Aşa ceva nu se mai poate Căci, făcând calcule la zi, Averile-s nemăsurate Şi nu le vom putea plăti. În plus, faptul este ştiut, Atât la noi, cât şi în lume, Marile averi s-au făcut Prin jaf şi prin înşelăciune. Iar dacă vom retroceda Averea acestor „autori”, Nimeni nu ne va mai ierta Şi vom fi, toţi, răspunzători. Pe acestă poziţie Sunt şi-alte voci ce protestează, Deşi-s din „Coaliţie”. Ei spun că se exagerează. Însă PNŢCD-ul, Pe un ton seniorial, Susţine că procedeul E atât just, cât şi moral. Aşa că, nu-şi pierd răbdarea Şi, cu replici vehemente, Ei susţin retrocedarea, Aducând şi argumente: 263


264


Şi noi ştim că „autorii” Au procedat fraudulos. Dar de ce moştenitorii Să tragă, azi, acest ponos? Ce, parcă Rockefeler sau Ford, Onasis sau alţi mari magnaţi, N-au strâns averi în timp record? Pe ei de ce nu-i condamnaţi? Iar azi, moştenitorii lor Sunt, cu toţii, miliardari. Ce ziceţi de-asta domnilor? Şi nu uitaţi, ei au dolari. Pe când la noi, ştim fiecare, Chiar dacă eşti miliardar, Nu-i o scofală aşa mare. Leu-i mai slab ca un ţânţar. Şi-apoi, ne-ntrebăm cu mirare: Cum nu votaţi aşa măsură Când ştim cu toţi, cu mic, cu mare Că şi-n ziua de azi se fură? Iar furii, nu-s doar printre voi, Cei care-aţi fost la guvernare. Ei se află şi printre noi. Asta ne doare cel mai tare. Dar nu putem să-i acuzăm Numai aşa, pe vorbe goale, Nici nu putem să-i condamnăm Dacă n-avem dovezi legale. 265


266


Deci, chiar dacă înaintaşii Au comis vreo nelegiure, Noi nu putem frustra urmaşii De dreptul lor la moştenire. Aşa că, fiii sau nepoţii Asului Sever Mureşan, Pot să stea liniştiţi cu toţii. La fel cei ai lui Temeşan. La fel urmaşii celor care Se pretează la aşa fapte Şi-s cunoscuţi de prin ziare: Îmbogăţiţii peste noapte. Iar dacă-ar fi să întocmim O listă cu cei „groşi” la pungă, Nu prea cred ca să reuşim. Această listă-ar fi prea lungă. De-aceea cred că-i înţeleaptă Măsura propusă de noi: Semnăm, că pacea, chiar nedreaptă, E mai bună ca un război. Iar în final, să mai ştiţi una: În viaţă, lupta e pe moarte. Aşa a fost întotdeauna, Răzbeşte numai cine poate. Când ai un interes prea mare, Îi găseşti şi-o justificare.

267


268


RESPONSABILITATE

(Celor care deţin puterea locală) Ziarele din nou vuiesc Informând, pentru-a câta oară, Cu ce se îndeletnicesc Aleşii Puterii din ţară. Este vorba, se înţelege, S-a spus asta de multe ori, De cei ce-s mai presus de lege: Prefecţi, Primari şi Procurori. Aceşti favorizaţi ai sorţii Care veghează, necruţător La cumpăna legalităţii, Sunt şefi peste „tarlaua” lor. Învestiţi cu puteri depline, Ocrotiţi de imunitate, Par a fi creaturi divine Pentru cei din comunitate. Şi-abia numiţi, s-au pus pe treabă, Dornici să pună-n aplicare, Hotărâţi şi cu mare grabă, Noul program de guvernare. Aşa că „trag” din greu, tot anul, Cu riscul de-aşi pierde osânza, Dar se comportă ca motanul Pus ca să cântărească brânza. Ei cred deci, cu bună ştiinţă Că totu-i la cheremul lor, Şi procedează-n consecinţă: Taie şi spânzură cum vor. 269


270


Dau aprobări necuvenite Unor investitori străini Suspecţi de lucruri necinstite, Nedreptăţindu-i pe români. Uneori chiar, sunt implicaţi În treburile dubioase Ale marilor potenţaţi, Primind „atenţii” generoase. Spaţiile comerciale Vândute sau închiriate În special cele centrale, Sunt numai la prieteni date. A primi azi o locuinţă Este o treabă de coşmar, Fiind ceva cu neputinţă Dacă nu „umbli” la buzunar. Iar miile de amploiaţi Care nu sunt din CDR, Au fost, mai peste tot, schimbaţi. Nu prezintă încredere. Trec prea uşor, din neştiinţă, Peste cazuri care lezează Legea, iar cei cu rea credinţă Profită şi proliferează. Emit mandate de-arestare Pentru temuţii găinari, Şi acte de eliberare Pentru bieţi hoţi miliardari. 271


272


Au, aşa cum se vede bine, Preocupări multe, ingrate, Ce le fac viaţa ca de câine, Căci toate se cer rezolvate. Blazaţi deci, obosiţi de muncă, Dornici să se mai relaxeze, Se duc, buimaci, în vreo speluncă, În braţele unor stripteoze. Pentră că, ştim cu toţi, femeia, Maternă, tandră, şugubeaţă, Reaprinde în om scânteia Dorinţei, a poftei de viaţă. Dar fapta lor, nu e de condamnat Chiar dacă mulţi o pun la îndoială, Pentru că omul născut e din păcat Şi osândit să cadă în greşeală. Aşa stând treaba, nu ne mai rămâne Decât să ne rugăm la Dumnezeu Să aibă grijă doar de cele bune Şi să ne ferească de mai rău. Când eşti pus să conduci destine, Fii drept, dar să nu uiţi de tine.

273


274


PERLE VERBALE (D-lui Ion Diaconescu, om politic şi monarhist înfocat) ... Să nu-mi atribuiţi vreo vină Că-n partid nu-i lume selectă Şi nu există disciplină. Există, dar nu se respectă! ... Cum îmi justific fanatismul? E simplu, şi-o spus să se ştie: De n-ar fi venit comunismul, Era şi astăzi monarhie. Un cuvânt negândit când spui, Te bagă-n gura târgului!

INDIGNARE (Celor din Coaliţia Guvernamentală, care au discuţii pe „tema” Babiuc) „Puterea” e iar la strâmtoare: PD-ul cere cu ardoare A se schimba în graba mare Ministrul de Apărare Pentru că, vai, ce afront Acesta a ieşit din front Şi făr-a explica de ce, Şi-a dat demisia din PD, Partidul care l-a format Şi care-atât l-a ajutat Să ocupe, cu onoare, Trei posturi ministeriale. Cazu-i, cu certitudine, 275


276


Caz de ingratitudine Care, neîntârziat, Se cere penalizat. Dar ceea ce-i mai sinistru E c-acest rebel ministru Vrea să stea-n continuare Ministru la Apărare. Ca independent, fireşte Pentru că, el se gândeşte Că nu-i deloc oportun Să fie schimbat acum Când facem demersurile Pentru intrarea în UE. Mai mult, în an electoral, Acest demers ar fi fatal În planul continuităţii Şi al credibilităţii. Pe aceeaşi poziţie, Sunt şi fruntaşi din PNL Şi chiar din PNŢCD Care spun celor din PD Că schimbarea ministrului De dragul algoritmului, Ar fi un fapt necugetat Care trebuie evitat. Premierul însă, tace Şi eu cred că face bine Gândind că rufele murdare Să şi le spele fiecare La el acasă, după care, Să convină împreună Soluţia cea mai bună Şi să vină s-o propună Celor în drept să dispună. Dar PD-ul, nu cedează, 277


278


Se-agită, vociferează Şi strigă în gura mare: De nu ne daţi ascultare, Ieşim de la guvernare. Şi, vrând s-arate tuturor Că pot să facă ce vor, PD a spus „la loc comanda” Pentru ministrul din Olanda Care urma să facă-n ţară O vizită protocolară Pentru discuţii preliminare Pe probleme de apărare Vizând integrarea în NATO. E clar deci c-am încurcat-o, Întrucât, cei din Apus, Care ne privesc de sus, Au încă ceva de spus. Iar în guvern, se ciondănesc, Treburile lâncezesc, Şi lucrările în Senat, Pur şi simplu s-au blocat. Aşa fiind vine-ntrebarea: La ce e bună schimbarea? Pentru că, este ştiut, Şi-alte schimbări s-au mai făcut, Iar rezultatul, s-a văzut: În NATO, nu am intrat, Credite, nu ni s-au dat, Embargou, am suportat, Investitorii străini Ne ocolesc ca pe spini, Iar cei rămaşi, e evident, Au fost băgaţi în faliment. Cum se explică toate-acestea? Nu cumva, alta-i povestea? 279


280


Nu-s buni cei de prin „fotolii” Sau e vorba de orgolii. Eu, după părerea mea, Zic că-i rău şi-aşa, şi-aşa Şi că ce e de făcut E s-o luaţi de la-nceput, Să nu răscoliţi trecutul, Să lăsaţi spada şi scutul Apoi, toţi, în mare grabă Să vă apucaţi de treabă Şi să nu mai căutaţi Tot mereu alţi vinovaţi, Că v-aţi rupt singuri se pare Crăcuţa de sub picioare. O haină, chiar bine cârpită, Se vede că-i peticită.

CĂUTĂRI (Celor care se pregătesc pentru campania electorală 2000) A început iar vânzoleala Pentru alegerile ce vin. Se pregăteşte păcăleala Pentru alţi patru ani de chin. Aşa fiind, cei ce vizează La funcţii publice în Stat, S-au trezit şi nu mai visează, De treabă ei s-au apucat. Astfel, precum temerarii Care ţintesc doar Edenul, Fac precum fac gospodarii: Pregătesc întâi terenul. 281


282


Unii, cei de la Putere, Grupaţi în jurul CDR, Şterpelesc de prin dosare Acte compromiţătoare Despre aşa zis fir roşu; Povestea cu Cocoşul Roşu Este astăzi prezentată Într-o nouă variantă, Spunând că-n punguţa lui El i-a adus Moşului Nu doar doi bieţi gologani, Ci o grămadă de bani Promişi de americani, Care însă ni-i vor da Numai dacă vom juca Aşa cum ne vor cânta; Prin ţările din Apus Şi oriunde s-au mai dus, Fac lobby pentru cei care Sunt astăzi la guvernare, Afirmând că numai ei Sunt devotaţi Patriei, Că singurul lor gând e Intrarea-n NATO şi UE, Că fără ei ţara n-are Vreo şansă de integrare. În plus, ei avertizează Că de cumva se votează În viitor vreo schimbare, Ţara noastră nu mai are Vreo şansă de integrare Fiind veşnic condamnată Să rămână izolată De nimeni în seamă luată... Alţii, din Opoziţie, 283


284


Iau pe loc poziţie Combătând cu-nverşunare Vorbele acuzatoare, Afirmând la rândul lor Că azi, întregul popor Este doar de partea lor, Fluturând convingător Cifrele sondajelor Care spun că din CDR A rămas doar numele Şi că o aşa răsplată Este binemeritată, Spunând cu negru umor C-au pierdut pe mâna lor, Căci cele promise, toate, Au rămas neonorate... Iar partidele, mai toate, Fac apel la sindicate Să le ajute puţin La alegerile ce vin, Promiţând, la rândul lor Să le vină-n ajutor De-or veni la guvernare. Miza deci, e foarte mare Iar lupta-i care pe care Până la epuizare... Aşa stând lucrurile, Să mai cred în ei nu pot. Îmi iau deci jucăriile Şi nu mă mai duc la vot. În luptă când te angajezi, Loveşte primul, altfel pierzi. 285


286


FISCALĂ (Guvernanţilor, care au împovărat populaţia cu impozite prea mari) Impozitul e mare, de nesuportat, Omul de rând, nu poate să-l îndure, Totuşi, pentru-a trăi, el este obligat Să-ncalce strâmba lege şi să fure. De la bătrâni, eu ştiu o povaţă: Să nu fii calic, că faci sluga hoaţă!

ALCHIMIE (D-lui A. Severin, care a dovedit că are carenţe de cunoştinţe generale) Că este mai mult hidrogen În apă decât oxigen, Doar Opoziţia-i de vină Şi, pentru c-aţi scos la lumină Acest adevăr dureros, Eu vă mulţumesc frumos. Când n-ai destule cunoştinţe, Nu-i sănătos să dai sentinţe.

287


288


SELECŢIE (Celor care numesc în posturi cheie, persoane fără pregătire specifică) Cu-n electronist agronom Şi un jurist la sănătate, Agricultura e în pom Iar mulţi dintre bolnavi, pe moarte. Când nu eşti de meserie, Degeaba primeşti simbrie.

ABUNDENŢĂ (Celor care, în mod interesat sau din nepăsare, au distrus industria românească) Soaţa mea a căutat Cu o râvnă femeiască, O maşină de spălat Producţie românească. Trecând ea piaţa ca prin sită, Fiind şi cam curioasă, S-a-ntors acasă obosită, Dar şi foarte bucuroasă. - Bărbate, sufuleţelul meu Ne-a blagoslovit Dumnezeu. Pe orişiunde am umblat, Mărfuri cu carul am aflat. Rămâi cu gura căscată Când vezi piaţa inundată Cu mărfuri din lumea toată: Păsări din Ungaria, Lapte din Elveţia, 289


290


Unt de prin Suedia, Din Bulgaria vecină Grâu şi ceva cu făină Precum şi ardei, tomate Şi legume conservate. Mere luăm din Serbia, Zahăr din Norvegia, Struguri din Italia, Ţigări de prin Grecia Şi ulei aşişderea, Bere din Germania Şi-alte scule de tot soiul Pentru adunat gunoiul Plus mărfuri „exotice”: Reziduuri toxice Care, zic ei, nu-s nocive Ci doar radioactive Şi, băgate în pământ, Sunt un bun îngrăşământ. Pepeni luăm din Turcia, Geamuri din Austria, Faianţă din Spania, De prin Benelux chinină Şi carne cu dioxină, De la arabi, săbii, ace, De la NATO, bobârnace Precum şi un produs nou Pus pe piaţă: Embargou. Ţesături primim din China, Bumbac de prin Indochina, Din Franţa primim parfum, De la FMI, doar fum. (Promisiuni vreau să spun), Blănuri din Polonia, Porţelan din Cehia, 291


292


Iar votcă, din Rusia. Detergenţi din Anglia Şi, mai nou, precum se spune, Vite de soi: vaci nebune. Din Africa musca ţeţe Şi figurine din beţe, Din Japonia, baterii, Din Canada, jucării, Iar de la americani, Sfaturi, că nu costă bani. În afara celor spuse, De peste tot sunt aduse (Deseori pe căi ascunse) Lucruri ce-aduc bucurie La orice gospodărie: Frigidere, aragaze Electrice sau pe gaze, Instrumente medicale Şi combine muzicale, Becuri, lămpi, televizoare Şi radio-receptoare, Baterii pentru lavoare, Lustre şi ventilatoare, Mobilă, aspiratoare, Aparate pentru clisme, Zeci de tipuri de turisme, Tot felul de-mbrăcăminte Şi multă încălţăminte, Iar în plus, ca supliment, Mărfuri zise „second hand”. Se pare că lumea toată Este tare-ngrijorată Crezând că în România Ne macină sărăcia Şi că ce vine de-afară 293


294


Nu se poate face-n ţară. Deci, ne vin în ajutor, Dându-ne surplusul lor, Pe bani peşin, se-nţelege, Pentru că-n comerţ e-o lege: Cât ai fi de priceput, Dai pe credit, ai pierdut. Dar să vorbim cu dreptate, Toţi o ştim de mii de ani, Chiar pentru cel mai bun frate, Brânza este tot pe bani. Cu o aşa abundenţă, Ar fi lipsă de decenţă Să se mai spună despre noi Că ne zbatem în nevoi Fiindcă, încet, hopa-ţopa, Am intrat în Europa. Este drept, avem de toate, Dar sunt mărfuri importate La preţuri cam piperate, Ce nu pot fi cumpărate Decât de mari bogătani. Dar ce se fac cei sărmani? Pentru că, ştii foarte bine, Mulţi n-au bani nici pentru pâine Şi o duc de azi pe mâine. Te-ntreb deci, prin magazine Sau prin pieţe, mai găseşti Şi produse româneşti? Pentru că, din cât ştiu eu, Ele se găsesc mai greu, Sunt din ce în ce mai rare Şi-s cuprins de disperare Că nu cunosc cauza. Care e părerea ta? 295


296


Crezi oare că în ţara noastră Industria a decăzut Aşa de mult? Dă marfă proastă Şi merge toată la rebut? Eu nu cred în aşa ceva, Românii nu-s nişte novici. Şi dacă totuşi, e aşa? Cum, şi de ce am ajuns aici? Nu cumva noile reforme Făcute în economie Urmăesc doar să ne transforme Întrega ţară-n colonie? Această unică-ntrebare, Pentru unii neavenită, Ascunde-n ea o teamă care Se cere grabnic lămurită. Şi, dacă judecăm la rece, Ascultând şi ce se vorbeşte, Observăm că pe zi ce trece, Temerea se adevereşte. Dacă-i aşa, n-avem scăpare, Vom fi cu toţi nişte perdanţi Şi-atunci, mai pun o întrebare: Ce zic ai noştri guvernanţi? Ce zic ei despre aşa piaţă Unde ca mărfuri indigene Găseşti doar nasturi şi cu aţă Şi, uneori, nişte izmene? Sau dacă mergi şi prin talcioc Şi ai noroc, poţi să găseşti Câte-o ciubotă fără toc Şi alte mărfuri româneşti. Cam asta-i tot ce se găseşte. Dacă e bine sau e rău, Sau de-om trăi mai omeneşte, 297


298


O ştie numai Dumnezeu. - Şi-atunci, ce facem? Îţi voi spune, Ceva ce ne-o salva pe toţi Şi care-i unicat în lume: Potcoave pentru caii morţi. Prea multe mărfuri din „afară” Înseamnă sărăcie-n ţară.

INVOLUŢIE (Celor care tot promit condiţii mai bune de viaţă pentru populaţie, dar nu se ţin de cuvânt) După schimbarea de macaz, (Decembrie optzeci şi nouă), Credeam c-am scăpat de necaz Şi vom avea o viaţă nouă. Nouă, în sensul de mai bună Material, spiritual, Iar omul să poată să spună Că are un nou ideal. Şi-ntr-adevăr, pe la-nceput, Se părea că aşa va fi, Însă mai apoi, s-a văzut C-a fost mai rău din zi în zi. Mai rău nu pentru acei care Prin tras de sfori şi gând drăcesc Au fost sau sunt la guvernare. O duc mai rău cei de muncesc.

299


300


Căci ei, deşi cu hărnicie Trudesc cu coasa sau cu dalta, Trăiesc în neagră sărăcie, Vieţuind de pe-o zi pe alta. Şi pensionarii o duc rău, Ei având pensii foarte mici. Cum trăiesc, ştie Dumnezeu, Că bani au doar pentru covrigi. La fel e şi-n învăţământ, În sănătate şi-n armată, Aşa încât, într-un cuvânt, Situaţia-i disperată. Dar ceea ce este mai rău, Este c-aproape zi de zi Preţurile cresc mereu Şi nu ştiu când se vor opri. În această perspectivă, Ce ne mai aşteaptă oare? Să stăm în expectativă? Să ieşim la drumul mare? La această întrebare, Doar guvernanţii ne pot spune Dacă există rezolvare Sau de mai vin vremuri bune. Că eu, nu ştiu ce va fi mâine, Nici nu ascult alte păreri. Eu doar un lucru vă pot spune: Astăzi a fost mai rău ca ieri. 301


302


Aceşti domni deci, să-şi onoreze Promisiunile făcute Şi să nu mai tot inventeze Fapte şi lucruri neprevăzute. Sau, mai corect, să ne dea pace, Să spună cu nu sunt în stare, Că n-au metode şi mijloace Pentru această rezolvare. Astfel, le dau de cap la toate, Iar lucrurile abia-ncepute, Să le lase cu demnitate, În alte mâini mai pricepute. Când vezi că nu poţi face ce-ai gândit, Lasă-l pe altul. E mai cinstit.

DISCORDANŢĂ (Fotbaliştilor maghiari, care-i subestimează pe cei români) Înfumuraţi şi buni de gură, Ne-au spus că nu avem cultură, Că fotbalul lor e superior Şi că ne bat jucând într-un picior. Aşa fiind, cu toţii ne-am aşteptat Să-i vedem jucând fotbal adevărat. Pe teren însă n-au făcut lucru mare, Şi au plecat cu coanda-ntre picioare. Atunci când nu ştii să-ţi maschezi necazul, Vorbeşti în plus, pătându-ţi şi obrazul. 303


304


METRONOM (Celor care preferă naveta, în locul unui post stabil) Viaţa de navetist e foarte dură, Nimic mai greu de-aşa nu poate fi Şi multe greutăţi, peste măsură Întâmpinăm în fiecare zi. Pentru că timpul, e musai să-l împarţi Între slijbă şi casă, după nevoi: Plecăm la slujbă luni, cu trenul de marţi Şi ne întoarcem vineri, cu cel de joi. Este o treabă minunată Când faci două lucruri de-odată.

REFORMA (Celor din învăţământ, care au aprobat editarea de manuale alternative care mistifică realitatea) Marea reformă în învăţământ A început cu bune perspective: Elevii, toţi, vor învăţa-n curând Din manuale alternative. Aşa fiind, cu toţi am constatat Ca o primă izbândă, grăitoare, Cum că istoria s-a transformat În zeci şi zeci de mici istorioare. Zicala veche-i edificatoare: Unde nu-i cap, vai de picioare! 305


306


SAŢIETATE (Celor care fac afaceri necinstite) În toate ţările din lume, Se fură, de, mai sunt şi hoţi. La noi însă, precum se spune Se fură-n draci, că fură toţi! Dacă munceşti, te culci flămând. Ai burta plină doar furând.

ECLIPSĂ (Celor care au dus ţara în conul de umbră al sărăciei) Chezaşul vieţii noastre Soarele pe-a sa elipsă Are şi zile mai proaste: Atunci când intră în eclipsă. Despre eclipsele de soare, Se cunosc cu exactitate Anii şi zilele în care Apar, precum şi alte date. Aşa fiind, lumea aşteaptă, Toţi oamenii se pregătesc Să vadă, unii prima dată, Acest rar fenomen ceresc. Dar ce păcat că-i aşa rar Şi scurt acest tablou astral, Căci am vrea să-l vedem măcar Dacă nu zilnic, săptămânal. 307


308


Şi dacă ne dorim mai des Acest spectacol să-l privim, Este uşor de înţeles: Mai uităm traiul ce-l trăim. Pentru că, toată lumea ştie, În ţară, de ani buni, vreo zece, Este-o cumplită sărăcie Care creşte pe zi ce trece. Iar sărăcia, dintre toate Relele, e cea mai dură, Pentru că omul abia poate Să-şi mai procure o-mbucătură. De-aceea e binevenită Eclipsa pentru cel sărman. Atunci, de foame el mai uită, Mai iese din cotidian. Văzând în jur atâta lipsă, O spun cu inima curată, Că suntem şi noi în eclipsă. Dar nu e luna vinovată. Mai fac însă o precizare: Eclipsa noastră e ciudată, Nu seamănă cu cea de soare Care-i la fel în lumea toată. Iar ciudăţenia e mare, Nu s-a mai întâlnit vreodată: Cei mulţi, sunt muritori de foame, Ceilalţi, duc viaţă-mbelşugată. 309


310


Aşa că, eu susţin într-una, Deşi o spun a doua oară, Că vinovată nu e luna Pentru tot ce se-ntâmplă-n ţară. Că este-aşa, ştim fiecare, Chiar dacă nu suntem savanţi. Vinovaţi pentru această stare Sunt doar ai noştri guvernanţi. Şi-s vinovaţi de rea credinţă, Pentru că nu este permis Să nu faci, cu bună ştiinţă Mai nimic din ce ai promis. Se mai fac încă vinovaţi De aroganţă, indolenţă, De comportament de piraţi Precum şi de incompetenţă. Aşa fiind, nu-i de mirare Să aflăm că-s amestecaţi În multe chestiuni murdare. Dar ei nu pot fi condamnaţi. Pentru că beneficiază De legi făcute de ei, toate, Care la toţi le garantează Dreptul sfânt de imunitate. Şi chiar când nu-s de rea credinţă Vrând să lucreze cu folos, Nu au spor, căci, din neştiinţă, Tot ceea ce fac, fac pe dos. 311


312


În acest sens, exemplul care Spune ceva convingător Este MAREA PRIVATIZARE, Care-a distrus bietul popor. Acum, ce lucru lamentabil, Specific treabă românească, E că se vinde ce-i rentabil. Restu-i lăsat să putrezească. Mai pe şleau spus, fabrici, uzine. În ţară bine cunoscute, S-a hotărât că este bine Să fie, orişicui vândute. Dacă e bine sau e rău Că vindem, nu ştiu ce să zic, Dar eu mă rog la Dumnezeu Să nu le vindem pe nimic. Însă degeaba m-am rugat, Realitatea este dură, Iar ceea ce s-a întâmplat, Întrece orişice măsură. Astfel, uzina fanion Mândria industriei grele, IMGB, un etalon, S-a cumpărat pe trei lulele. Iar cel care a cumpărat, A demontat bară cu bară, Le-a mai tăiat, le-a ambalat Şi le-a trimis la el în ţară. 313


314


În acest caz, ce să mai faci? Nu mai poţi scoate un cuvânt. Înghiţi în sec, înjuri şi taci. Dreptul patronului e sfânt. Iar alteori, cumpărătorii, Străini de neam, sau chiar români, Concediază muncitorii Şi n-ai ce zice, sunt stăpâni. Vezi cum averea românească, Strânsă cu sânge şi sudoare, Graţie unor gură-cască, Trece în alte buzunare. Cazuri de acest gen, sunt multe, Toate având aceeaşi soartă Şi, deşi sunt poate zeci şi sute, Nimeni de grijă nu le poartă. Iar guvernanţii raportează La FMI, cu încântare, Că-n ţară se realizează Mult ceruta privatizare. Aşa fiind, noii stăpâni, Vor suge ţării tot venitul Iar nouă, celorlalţi români, Ne rămâne doar slugăritul. Slugă în propria ta ţară, Nu prea se vede-aşa ceva Şi e o performanţă rară, Demnă de toată lauda. 315


316


Şi cu ce fac, dar nu-i mirare, Aleşii noştri se mândresc. Dar asta naşte o-ntrebare: La ce fac, ei se mai gândesc? Eu nu cred şi, precum se pare, Ei, care nu duc vreo lipsă, Şi-au trimis mintea la plimbare. Sau, mai rău, ea este-n eclipsă. De-aceea, eu mă rog fierbinte La Dumnezeu şi la icoane: Mai dă-le Doamne ceva minte. Altfel, murim cu toţi de foame. Când eşti slab şi cu beteşug, Renunţă, nu intgra în jug.

ÎNDESTULARE (Celor care cred că prin compensări şi indexări creşte nivelul de trai) Compensări, s-au mai făcut, Iar efectu-i cunoscut: Dacă dintr-o relaţie Compensare-inflaţie Rezultă minus, nu-i mirare Că sărăcia-i tot mai mare. Când o haină-i prost cârpită, Rămâne tot găurită.

317


318


GRATITUDINE (Celor care uită că au fost ajutaţi) Fratele meu, mai mic ca mine, O duce astăzi foarte bine, Însă mai ieri, el a uitat, Cam trăgea targa pe uscat Iar noi, fraţii l-am ajutat Fiecare cu ce-am putut Aşa încât, el a trecut Cu bine peste-acest moment Şi acum, este evident, S-a pus omul pe picioare (Graţie şi soţiei sale) Şi-a ajuns la o bunăstare Destul de mulţumitoare. E drept că a ajuns aici Asudând şi muncind pe brânci, Dar asta nu-l îndreptăţeşte Să nu se poarte omeneşte, Pentru că, eu am observat Cum că el, tare s-a schimbat: Aproape nu ne mai vorbeşte, Uneori chiar ne ocoleşte, Deşi noi nu-i cerem nimic. Se poartă deci ca un calic Care, deşi este sătul, Spune că tot n-are destul. Nici chiar la vreo sărbătoare Nu mă-ntreabă: frăţioare, Ce mai faci? Ce te mai doare? De-aceea sunt cam supărat Şi mă întreb: ce l-a schimbat? De ce se poartă tot mai rece Cu fiecare zi ce trece? 319


320


De ce oare mă căuta Când interesul i-o cerea? A uitat cât l-am ajutat, Cu câte l-am îndatorat, Cum l-am oprit ca să facă O prostie gogonată Pe care, de-o reuşea Precis pe drumuri rămânea? Noroc că eu l-am scuturat Şi i-a venit mintea la cap Iar acum este om cu stare. Asta să-l fi schimbat oare? Dacă-i aşa, este păcat Şi nici nu merită iertat Pentru că, s-a văzut prea des, Ne-a fost frate din interes. În acest caz, nu-mi mai rămâne Decât să-i urez cele bune Şi să-mi aduc aminte, poate, Că am avut şi eu un frate. Dacă astăzi ajuţi pe cineva, Fii sigur, mîine el te va uita.

PRUDENŢĂ (Celor care nu se găndesc şi la ziua de mâine) Banii nu-i economiseşte, Este nechibzuit odorul. Principiul lui în viaţă este: Decât grija, mai bine dorul. Trăind doar pentru azi, s-au văzut cazuri Când cei ce fac aşa, au mari necazuri. 321


322


EDUCAŢIONALĂ (Celor care nu se îngrijesc de educaţia şi intrarea în viaţă a tinerilor) Copiii din întreaga lume Sunt adorabili şi frumoşi, Şi au o trăsături - anume: Toţi sunt foarte curioşi. De aceea, tot întreabă Pentru ce, unde şi cum, Încurcându-te la treabă Sau oprindu-te din drum. Ei, în naivitatea lor, Pe drumul greu de căutări Pun, mai ales părinţilor Sute şi zeci de întrebări. De ce păsările zboară În înaltul cerului? De ce noaptea se coboară La apusul soarelui? De ce micile albine, Harnice, muncesc de zor, Culegând, se ştie bine, Tot nectarul florilor? De ce soarele răsare Numai dimineaţa-n zori? De ce luna nu apare Decât seara, printre nori?

323


324


De ce... dar firul se rupe Pentru că, neştiind răspunsul, Mama lui îl întrerupe Şi-i spune, podidind-o plânsul: Ajunge, mai taci copile, Pui atâtea întreări De omori omul cu zile. Vrei să ne scoţi din răbdări? Tatăl însă, zice-n şagă Şi răzând pe sub mustaţă: Lasă-l să-l întrebe dragă, Pentru că aşa învaţă. Întreruperea-l surprinde, Se simte frustrat, dar tace Şi în sinea lui se-nchide, Precum melcul în găoace. Mai sunt însă cazuri când, Deşi părinţii-s educaţi Şi ştiu răspunsul, nu-i răspund. Ei spun că-s tare ocupaţi. Cu acest gust amar în gură, El intră-n viaţa de şcolar, Sperând că prin învăţătură Să scape de-acest gust amar. Căci setea lui de-a şti e mare, Dar şi la şcoală se izbeşte De-un zid imens de nepăsare, Ceea ce îl descumpăneşte. 325


326


Pentru că-n şcoli, nu-i disciplină, În trecut, nu era aşa Şi doar profesorii-s devină Că-ngăduie aşa ceva. Cum e permis să vii la şcoală Îmbrăcat numai într-un şort? Ce zice de această „boală” Domnul ministru de resort? Unii dascăli fac casă bună Cu elevii şi, prin clase, Râd, fumează împreună Şi spun bancuri ruşinoase. Uneori chiar, nu-şi dau silinţa, Mulţi fiind dezinteresaţi Pentru că-i roade umilinţa Celor ce-s prost remuneraţi. Dar nici elevii nu-s ce-au fost În vremurile de-odinioară, Iar de-ţi permiţi să-i iei la rost, Te-alegi cu vorbe de ocară. Mulţi ies dinj şcoală cu-n limbaj Bogat în vorbe triviale, Dar cu un foarte mic bagaj De cunoştinţe generale. De-aceea nu e de mirare Când, vorbind despre Pireu, Auzi pe unul, cu îngâmfare, Spunând că e amicul său. 327


328


E drept, nu sunt nici sprijiniţi Cu slijbe. Nici chiar prost plătite Şi-atunci rămân descumpăniţi, Mulţi apucând pe căi greşite. Sau, pentru că sunt disperaţi, Vor să plece-n străinătate Unde copiii superdotaţi Sunt primiţi cu prioritate. Aşa se face că în ţară, Rareori găseşti, rătăcită, Câte-o minte superioară, Dar şi aceea prost plătită. Aşa fiind, cum să sperăm Că depăşim stadiul de-acum? Cum oare să ne redresăm Când dăm la alţii ce-avem mai bun? De ce acest triumvirat Părtinţi, şcoală, societate, Nu-i pus la treabă şi obligat Să lupte pentru calitate? Căci dacă în continuare, Se va merge pe-acelaşi drum, Vedea-vom, curând, cum dispare Milenarul popor român. Când faci lucru de mântuială, Să nu te-aştepţi la pricopseală.

329


330


CIOLANIADA (Celor din PNŢCD, care se ceatră pentru putere) Când au fost la guvernare, S-au purtat cu-nfumurare, Au lucrat de mântuială, Am minţit fără sfială, S-au afişat cu puterea Şi şi-au rotunjit averea. Asta însă i-a costat: Fanii lor s-au supărat, Iar la sfârşit de mandat, Doar puţini i-au mai votat. Astfel, au pierdut puterea Şi, deşi-au rămas cu-averea, Alta le este durerea: Nu mai sunt în Parlament Iar asta, este evident, E necazul cel mai mare Ce-i umple de disperare. Stau deci ca stana de piatră Şi se-ntreabă ce să facă Prestigiul să-şi refacă. În acest scop, şi în grabă, Ei s-au apucat de treabă: Şi-au ales alt preşedinte Pentru că cel dinainte Era bătrân, obosit, Şi punţin cam depăşit. Însă noul lor ales Nu a prea fost înţeles Şi, nefiind ajutat După cum s-a aşteptat, El a demisionat. Acum, câţiva potenţaţi, 331


332


De putere ahtiaţi, Speculând evenimentul, S-au gândit că e momentul Să ia în mâinile lor Rolul de conducător Al Partidului rămas Ca un câine de pripas. Aşa fiind, s-au întrunit Să discute liniştit Şi s-aleagă împreună Soluţia cea mai bună. Dar şedinţa, ce păcat, Repede s-a transformat Într-un infern adevărat Pentru că toţi vociferau, Se protestau, se acuzau, De minciună, indolenţă, Şi chiar de incompetenţă, De rapt şi de uzurpare A puterii pentru care Ei nu au nici o chemare, Că nu au credibilitate Şi lucrează pe la spate Ascuzând ştampilele Şi-nchizând sediile. Pe scurt, nimeni n-a fost scutit De-acest dialog inedit, Aşa că s-au bălăcărit Până ce au obosit, Iar şedinţa s-a sfârşit Fără nici un rezultat. - Ba nu, nu-i adevărat, A fost şi un rezultat: Partidul s-a divizat În două tabere rivale 333


334


Ce se târăsc prin tribunale, Astfel, cu mintea lor săracă, Ei au reuşit să facă Dintr-un partid parlamentar Un flecuşteţ de buzunar, Care pluteşte în derivă, Fără nici o perspectivă. Iar vorba că luptă cu zel Urmărind doar un nobil ţel, Nu are acoperire. Ei caută cu îndârjire Să pună mâna pe volan. Lupta se dă pentru ciolan. De la minţi înfierbântate, Să nu aştepţi rezultate.

ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI (Infractorilor din peninteciare, care refuză să se reabiliteze) Atunci când stăm în puşcărie, Noi de vedem de meserie Şi alte trucuri învăţăm: Ne superspecializăm. Când eşti stăpân pe meserie, Munca e doar o jucărie.

335


336


BELŞUG (Celor care se numesc gospodarii oraşelor) Pe străzile din Bucureşti, În miezul zilei întâlneşti Becuri ce ard în veselie. Faptul, nu-i un secret, se ştie, Dar nimeni nu se sinchiseşte Contribuabilul plăteşte. Eu să am viaţă frumoasă, De punga altuia nu-mi pasă.

JUVENILĂ (Unor tineri cu tare de comportament) Bărboşi, cu plete şi cercei, Cu haine şic şi talpă groasă, Atrag privirile spre ei. Par zămisliţi de altă rasă. Tupeişti, chiar neserioşi Cu femeile pe stradă Se poartă ca nişte cocoşi Care se plimbă prin ogradă. Cu munca nu se prea omoară, Mai toţi sunt fieciori de bani gata Care fac totul într-o doară Ştiind că-i finanţează tata. Când sunt la volan se distrează, Conduc în stil de mari campioni Şi deseori accidentează Oameni la treceri de pietoni. 337


338


Îşi petrec nopţile prin baruri Sau prin discoteci deocheate, Provocând, mai mereu, scadaluri De poliţie anchetate. Consumă şi droguri băieţii, Deşi ştiu că au urmări grave. Astfel, în floarea tinereţii, Devin pur şi simplu, epave. Cu aşa tinere vlăstare, Balast pentru-ntregul popor, Mă întreb cu îngrijorare Ce ne aşteaptă în viitor. Dar să nu gândim doar la rele, Şi să nu ne mai lamentăm. Am trăit vremuri şi mai grele. Azi, ăştia sunt. Cu ei votăm. De cum te porţi şi cum te-mbraci, Ştiu câte parale faci.

OMAGIERE (Celor care fac prea mult tam-tam în cazul Hagi) Când urci prea mult în slăvi un star, Poate e-n spiritul dreptăţii. Da-ntreb şi eu, ne-ntoarcem iar La cultul personalităţii? Mulţi spun că orice proslăvire, Se cheamă tot linguşire. 339


340


ORGOLIU (Atletelor noastre fruntaşe care se târăsc prin tribunale) Toţi ştim, vă bucuraţi în lume De un prestigiu meritat, Dar v-aţi pătat bunul renume, Cu fapte de neacceptat. Ocara, chiar ţintită bine, Te murdăreşte şi pe tine.

BALANŢĂ (Celor care cântăresc o vină cu măsuri diferite) Micii borfaşi, formează pleava Printre marii escroci de-aici Primii însă, stau la Jilava, Iar ceilalţi, la Miami Beach. Eşti hoţ, când furi un flecuşteţ. Când furi din gros, eşti doar isteţ.

DEPENDENŢĂ (Partidelor care nu pot guverna fără UDMR) În CDR, doar UDMR A consolidat alianţa. Azi, când guvernează USD, Tot la UDMR-i balanţa. Politica-i un joc de poker, În care UDMR-i joker. 341


342


TATONARE (Parlamentarilor de la Budapesta, care au votat legea privind sprijinul etnicilor maghiari din alte state) ... Cu legea recent adoptată, Au depăşit orice măsură, Arătând astfel, înc-odată Că trăiesc numai pentru ură. Intenţiile lor sunt clare, Precise şi înveninate: Să facă destabilizare În ţările învecinate. Dar ăştia sunt, n-avem ce face, Ei nu mai au nici un remediu Aşa că, să-i lăsăm în pace. Încă trăiesc în Evul Mediu. Dar dacă, în continuare, Se vor purta tot ca mişei, Atunci, c-o boată pe spinare I-aducem în mileniul trei. Măsura când o depăşeşti, Cu vârf şi îndesat plăteşti.

ŞCOLARĂ (Unor elevi şi studenţi cu tare de comportament) Mulţi tineri, elevi sau studenţi, Îşi „afişează” intelectul Dar la purtare-s repetenţi: Ei nu ştiu ce-nseamnă respectul. 343


344


Dovada? De-ajuns e să-i priveşti Şi să-i asculţi ce-şi povestesc Când se-ntâlnesc, şi te cruceşti De ce cuvinte folosesc. Pentru ei, o obscenitate Este o vorbă de umor, Dovadă de maturitate, De om de spirit, superior. Îmbrăcaţi care mai de care Lejer, neconvenţional, Cu croieli şi culori bizare, Juri că sunt de la carnaval. Prin mijloacele de transport, Dau buzna, fuge fiecare Pe-o bancă să ocupe loc Bătrânii pot sta în picioare. Când cineva le cere locul, Fiinf bătrân, cu handicap, I-a surâs omului norocul: Şi-a aprins singur paie-n cap. Căci replica vine tăioasă, Spusă pe-un ton ce-ţi dă fiori: Mai stai moşneagule pe-acasă, Nu vezi că astăzi, mâine, mori? Ocara, ca un bici plesneşte, Rămâne omul consternat, Se uită lung şi se gândeşte: Asta, de unde-a mai picat? 345


346


Nu-i educat, omul îşi spune, Se vede de la început. Dar cum de are el lacune? Părinţii, şcoala, ce-au făcut? Greu de răspuns la întrebare, Iar eu, nu ştiu ce să mai zic Dar, după câte văd, se pare Că nimeni n-a făcut nimic. Ruşinea deci, e a lor, toată, Părinţi şi dascăli împreună, Ei meritând şi o răsplată: Din spini să le-mpletim cunună. Ogorul, când nu-i lucrat bine, Se pârlogeşte de la sine.

POLEMICĂ (Parlamentarilor care se acuză reciproc de activităţi ilegale) ... Nu e permis ca-n Parlament, Neavând nici un argument Concret, s-acuzi pe cineva Cum că ar fi făcut ceva Ilegal, deci condamnabil. Aşa ceva nu e scuzabil Pentru că cel incriminat Va spune că-i nevinovat, Aşa încât va protesta Spunând că poate demonstra Că domnul ce l-a acuzat Este chiar el un om pătat, Că a făcut aşa şi-aşa, Etcetera, etcetera. 347


348


Aşa fiind v-aşi întreba: Bine-i că procedaţi aşa? V-aţi gândit ce s-ar întâmpla Când electorii vor afla Că ne-ocupăm de-aşa ceva? Vă spun eu: se vor supăra Şi-atunci, nu ne vor mai vota. V-ar conveni aşa ceva? Şi-apoi după părerea mea, Nu cred că este cineva Curat precum e lacrima. Că oameni suntem, şi-avem fraţi, Părinţi şi rude, veri, cumnaţi, Care trebuie ajutaţi C-o casă din fondul de stat, Un magazin privatizat, O bursă de trei ani în State Servicii prin străinătate Şi-alte facilităţi pe care Le cam facem fiecare. Toate aceste mici servicii, Nu pot s-aducă prejudicii Pentru că, dacă-ar fi aşa, Nimeni nu s-ar mai hazarda De-a fi ales parlamentar Sau măcar simplu demnitar. Aşa a fost, şi-aşa va fi, Cât lumea va mai dăinui... Vă rog deci să luaţi aminte Şi de astăzi înainte, Să-ncercăm să dăm la spate Micile noastre păcate. Doar de vom proceda aşa Vom avea toţi a câştiga. În final deci, la toţi vă zic: Atenţie. Şi ciocul mic. Când vrei să ponegreşti pe cineva, Pliveşte mai întâi ograda ta. 349


350


HOCUS-POCUS (D-lui S. O. Vântu, şi celor asemenea lui, care au contribuit la falimentarea unor bănci) D-l Vântu, e ca o boare Fluidă, greu de controlat, Care e mereu în mişcare. Un argint viu adevărat. El nu se teme de povara Drumurilor şi zice-se, Că tot cutreierând el ţara, S-a oprit şi la BRS. Aici, din seifurile zidite În adâncul beciurilor, El a sustras, pe nesimţite, Banii depuătorilor. În acest caz, lumea se-ntreabă: Acest „Vântu” a acţionat Singur? Sau în această treabă El a mai fost şi ajutat. Părerile pe-această temă, Specialişti ca şi novici, Nu lasă loc de vreo dilemă: E sigur c-a avut complici. Că este-aşa, nu-i de mirare, Ziarele au consemnat Cum că corupţia e-n floare Până la un nivel înalt.

351


352


Dacă-i aşa nu se mai poate Face nimic pe-acest pământ, Iar vorbele despre dreptate Sunt vorbe aruncate-n vânt. Amintim că nu doar BRS Singură a falimentat. Cu Dacia Felix, BRCE, Acelaşi luru s-a întâmplat. Nu mai vorbim de Caritas, Şi alte fonduri mutuale, În urma cărora au rămas Oameni săraci şi multă jale. Mă-ntreb deci, ce ne-aşteaptă oare Când miliardele în lei, Mulţi strânşi cu trudă şi sudoare Se duc pe apa sâmbetei? Măsura care se impune Şi ne-o dorim mulţi dintre noi, E una singură şi spune: Să nu pui lupi ciobani la oi. Dar eu nu cred că-n ţara noastră Se poate face-aşa mişcare. Care-i părerea Dvs? Aştept răspuns la întrebare. Dacă nu vrei dureri de cap, Să-ţi păstrezi banii la ciorap!

353


354


PARALELA (Guvernanţilor care, demagogic, ne vorbesc despre ce vremuri bune ne aşteaptă) Până mai ieri, în comunism, În ţară traiul era greu. Azi însă, în capitalism, Eu zic că este şi mai rău. Nu-s un nostalgic, nici adeptul Celor care-şi doresc puterea. Sunt doar un om şi vă cer dreptul Să îmi exprim şi eu părerea. E drept, nimeni nu-i posesorul Adevărului absolut. Să o luăm deci cu binişorul Începând de la început. Admit că pot ca să greşesc, Spun mulţi că astăzi e mai bine. Aşa o fi? Mă îndoiesc Şi-ntreb: Mai bine, pentru cine? Dar nu numai eu mă-ndoiesc, Însă nu sunt apărătorul Altor idei şi chibzuiesc Vreau doar să aflu adevărul. S-au emis deci două păreri, Ceea ce nu e o surpriză. Să comparăm dar, ce-a fost ieri, Cu azi făcând o analiză.

355


356


Ştim de ce viaţa era grea Mai ieri. Trăiam sub dictatură Şi de-ncercai să spui ceva, Ţi se băga um pumn în gură. Omul deci, a fost transformat Total, fără voinţa sa, Într-o maşină de votat Care să spună mereu da. Erau şi unii care-aveau Curajul să mai protesteze, Cu riscul că oricând erau În pericol să-i aresteze. Şi chiar aşa s-a întâmplat În foarte multe cazuri, Iar oamenii au suportat O droaie de necazuri. Nu erai liber să gândeşti, Iar de făceai aşa, Silit erai să te fereşti Chiar şi de umbra ta. Căci peste tot se infiltrau Informatori zeloşi, Inşi dubioşi, ce-ţi controlau Viaţa din moşi strămoşi. La slujbă, numai şeful tău Dirija tot şi hotăra De parcă era Dumnezeu, Deşi de multe ori gafa. 357


358


Viaţa era un carnaval Anost, fără culoare. Era, vorbind spiritual, Un regim de teroare. Cu toate-aceste neajunsuri, Plus altele, neenunţate, Regimul a avut şi plusuri Ce merită enumerate. Începem cu învăţământul, Obligatoriu instituit, Şcolile răspândind cuvântul În toată ţara, gratuit. Astfel, anafalbetismul A fost total eradicat, Iar ca efect, obscurantismul Şi el s-a mai diminuat. La fel era cu sănătatea: Gratuitate prin spitale, Aşa încât mortalitatea Era în limite normale. Amintesc şi de cercetare Ca cel mai dezvoltat sector, Fiindcă era sectorul care Deschidea porţi spre viitor. Şi tot atunci, realizarea Unui proiect de mult visat, A fost industrializarea Ce faţa ţării a schimbat. 359


360


Fiindă s-au construit uzine Şi complexe industriale, S-au deschis zeci şi zeci de mine, Spre cer se înălţau furnale. Fabricile noi au prins viaţă Şi-odată-n funcţiune puse, Au început să dea pe piaţă O gamă-ntreagă de produse. Acum, şi pentru prima oară, Produse luate din import, Se fabricau la noi în ţară, Reuşind chiar şi-un mic export. Ogoarele, pământ mănos, Deşi colectivizate, Erau lucrate cu folos. Nu rămâneau necultivate. Aşa, ţara s-a transformat Din eminamente agrară, În ceva de mult timp visat: O putere industrială. Iar asta s-a realizat Numai cu mii de muncitori, Care-au trudit şi asudat Din zori în seară, din seară-n zori. Efortul, generalizat, La scară naţională, Şi-a atins scopul preconizat: Protecţia socială. 361


362


Traiul era asigurat, Deşi erau şi-alte păreri, Dar trebuie subliniat: În ţară nu erau şomeri. Aveam deci ce pune pe masă De la chenzină la chenzină. Ne cumpăram şi câte-o casă, Şi uneori chiar o maşină. Rezumând totul, putem spune, La scara-ntregului popor, Că erau unii ce-o duceau bine, Ceilalţi doar satisfăcător. Existau şi nemulţumiţi, Nimic nu e perfect pe lume, Dar dacă e să fim cinstiţi, S-arătăm şi părţile bune. Revenind la capitalism Şi făr-a face temenele, Spunem, fără să ne sfiim Că sunt şi bune, dar şi rele. Bine-i că este libertate De gândire şi exprimare. Se abuzează din păcate, Măsura pierzând din valoare. Şi că poţi să alegi e bine, Când mergi la vot, te relaxezi. Regreţi numai că nu ştii cu cine E-nscris pe lista ce-o votezi. 363


364


Poţi să ai iniţiativa Să faci orice. Dacă ai bani. Aşa fiind, ce perspectivă Au cei care-s nişte sărmani? Aspectele enumerate, Consiederate pozitive, Le-acoperă numai în parte Pe celelalte, negative. Pentru că astăzi sunt mai multe Lipsuri decât realizări Şi nimeni nu vrea să te-asculte Când spui c-acestea au urmări. Învăţământul nu mai este Obligatoriu, nici gratuit. Mersul la şcoală-i o poveste De care mulţi n-au auzit. Este motivul pentru care Copii, fetiţe şi băieţi, Nu numai că nu au de mâncare, Dar rămân şi analfabeţi. Şi unde-i analfabetism, E şi beznă spirituală, Precum şi mult obscurantism. E o plagă naţională. Nu mai avem nici cercetare, Ea cere multă pregătire Aşa că nu e de mirare Că a ajuns o amintire. 365


366


De sănătate, ce să spun? Ştiu că-n pezent este bolnavă Şi de mergem tot pe-acest drum, Boala va deveni mai gravă. Iar ca efect, mortalitatea A crescut îngrijorător, Mai ales că natalitatea În loc să crească, scade uşor. Aceasta e trista poveste: În loc să fie-ntinerită Populaţia ţării este Mereu mai mică şi-mbătrânită. Însă dezastrul cel mai mare, Simţit pe plan naţional, Este totala degradare A sectorului industrial. Căci fabricile de valoare, Rentabile, bine cotate, Au fost scoase la vânzare Şi oneros privatizate. Astfel, nenumăraţi rechini, Atât români, cât şi de-afară, Oameni venali, corupţi, mechini, Sunt azi noii stăpâni în ţară. Şi-odată ce le-au încăput În mâini, aceste mari comori, Ei, primul lucru, ce-au făcut? I-au dat afară pe muncitori. 367


368


Aşa că dacă până ieri, Toţi puteau câştiga o pâine, Azi, milioane de şomeri Se-ntreabă ce mănâncă mâine. Astfel, o ţară-nfloritoare, Cum multe nu se prea găsesc, A devenit o ţară-n care Foarte mulţi oameni flămânzesc. Sigur, mai sunt şi muncitori, Puţini, lucrând pe la privaţi. Ei nu-s de foame muritori, Dar nu sunt nici invidiaţi. Şi-ncă ceva s-a mai făcut, Ceva greu de imaginat: Tot ce-a fost fier, s-a desfăcut, S-a ambalat şi exportat. Ca fiare vechi, se înţelege, Fiindcă se cere-n veselie Şi fiindă nu e nici o lege Să-mpiedice aşa prostie. Privind şi la agricultură, Cândva belşugul de la sate, Vedem o dărăpănătură Cu ogoare necultivate. Pădurile, exploatate Necontrolat, ne-avertizează: Zonele deşertificate, Pe zi ce trece, avansează. 369


370


Mulţi părinţi, de nevoi mânaţi, Şi-abandonează deseori Copiii, care, ne-ndrumaţi, Ajung doar nişte infractori. În schimb, copii superdotaţi Ce nu-şi găsesc un loc sub soare La noi, sunt mereu racolaţi De firme de peste hotare. Sigur, sunt şi-ntreprinzătorii Cinstiţi, amabili, omenoşi. Ei îşi merită sunătorii. Păcat că nu-s prea numeroşi... Tot ce s-a spus mai sus, se ştie, Dar se răspunde cu vehemenţă Că trăim în democraţie Şi deci, există concurenţă. Dar concurenţa, e loială Între nabab şi-un rupt în coate? Din start exist-o îndoială. Asta este moralitate? Este corect s-arunci în luptă, Să zicem un gladiator Cu un pitic c-o mână ruptă? Ştim toţi cine-i învingător. De pensionari, nu mai vorbesc, Mare parte agonizează. E de mirare că mai trăiesc. Dar pe cine interesează? 371


372


Rezultă deci, din cele spuse, Că se întâlnesc azi în ţară, Cam patru pături suprapuse Faţă de două de-odinioară. Unii care-o duc foarte bine (cca 12%, oamenii corupţi) Alţii, câţiva, care-o duc bine (cca. 8%, întreprinzătorii cinstiţi) Mulţi care-abia câştig-o pâine (cca. 20%, cei care au un loc de muncă) Restul trăind de azi pe mâine (cca. 60%, şomeri, pensionari, ţărani). E clar deci că în comunism Se calcula tot la grămadă Şi exista mult populism. Se lucra doar pentru faţadă. Dar nici ultraliberalismul Nu-i soluţia ideală Căci, excerbând egoismul, Ignoră partea socială. Înseamnă, şi nu-i greu deloc Să îşi dea sema orişicine, Că nu există echivoc: Aşa e rău, şi-aşa nu-i bine. Cam asta este, după mine, Situaţia-n ţara noastră Şi întreb: Este rău, sau bine? Care-i părerea Dvs?

373


374


În final, mai vreau s-amintesc Guvernului ce ne-amăgeşte, Înţeleptul proverb românesc: Exemplul rău, te molipseşte. Când viaţa-ţi dă doar rele şi altceva nimic Nu ai alternativă, alegi răul cel mai mic.

ALTRUISM (Celor care nu se prea omoară cu munca) Încă de prin antichitate, Toţi medicii ne spun în cor Că munca-nseamnă sănătate - Atunci... s-o dăm bolnavilor. Cel mai frumos imbold din toate, E cel de generozitate.

RĂDĂCINI (Celor care nu vor să promoveze adevărul despre originea şi trecutul nostru) Prin rădăcină, înţeleg cuvântul Care de toată lumea-i priceput, Ca legătura vieţii cu pământul Din regiunea-n care s-a născut. Iar rădăcinile susţin, se ştie, Orice copac ce tinde către soare, Chiar dacă uneori, câte-o stihie Încearcă, duşmănoasă, să-l doboare. Cu cât e rădăcina mai adâncă, 375


376


Cu-atâta rezistenţa e mai mare, Copacul transformându-se-ntr-o stâncă Imună la furtuni întâmplătoare. Acesta e motivul pentru care Copacii nu se tem de-o vijelie, Şi chiar când mor, ei mor tot în picioare, Dar amintirea lor, rămâne vie. Rădăcini însă, nu au numai copacii, Şi unele popoare au rădăcini în lut, Dovada sunt strămoşii noştri, dacii, Care-au trăit tot timpul doar unde s-au născut. Ei, şi cu alte triburi, toate de-acelaşi neam, Au stat pe trupul ţării ca păsările pe-un ram Şi n-au plecat aiurea, umblând din poartă-n poartă, Căci şi-au iubit pământul lor hărăzit de soartă. Fiindcă el le-a dat forţa care i-a ajutat Să lupte cu duşmanii care, neîncetat, Veneau aduşi de vânturi din cele patru zări, Ademeniţi de faima vestitelor comori. Tot dacii din vechime au fost matca din care S-au născut, prin roire, multe alte popoare, Cărora le-a dat limba, şi scrisul, şi cultura, Dar au primit, mai apoi, în schimbul lor, doar ura, Pentru că, peste veacuri, necunoscători, S-au întors în postura de mari cuceritori, Şi cu sabia-n mână, duşmani, ca nişte hoţi, Au dat năvală-n ţara ce-a fost muma lor la toţi. Însă strămoşii noştri, popor neînfricat, Au pus mâna pe arme şi toţi, s-au apărat, Făcând scut viu în faţa oştilor duşmane Ca Perşii, Macedonii, cohortele romane, Triburilor barbare de Goţi şi Vizigoţi, De Pecenegi şi Huni, Avari, şi Ostrogoţi, Gepizi şi Slavi, Bulgari, Tătari, Cazaci, Cumani, Care-au pustiit ţara peste-o mie de ani. 377


378


În toată această vreme de cruntă vijelie, Ei s-au luptat eroic, cu multă bărbăţie, Şi chiar dacă ursita, vrăjmaşă uneori, Nu le-a permis în luptă să fie-nvingători, Ei s-au retras în codru, unde au aşteptat Un alt moment prielnic, şi-atunci s-au răsculat, Recucerind pământul vremelnic ocupat. Doar astfel se explică faptul că şi-au păstrat Şi ţara, şi fiinţa, deşi duşmanii lor Au dorit să-i distrugă ca stat şi ca popor. Aceste fapte, toate, aievea petrecute, Sunt, din păcate, astăzi, prea puţin cunoscute Sau de cei neprieteni, sub lacăte ţinute. Ne revin deci nouă, singurii lor urmaşi, Să le urmăm exemplul şi să le fim chezaşi Şi să arătăm lumii că dacii-ntr-adevăr, Sunt cunoscuţi în zonă ca cel mai vechi popor, Că el, deşi prin veacuri, a fost greu încercat, N-a pierit, cum zic unii, ci s-a perpetuat, Aşa încât, el, astăzi, este un alt popor Ce-şi flutură în lume, drapelul tricolor. Să ştie deci tot natul, prieteni sau duşmani, Suntem pe-aceste locuri de zece mii de ani. Iar acelor care, din crasă neştiinţă, Precum şi celor care, cu multă rea credinţă Ne contestă trecutul, spunând verzi şi uscate, Invocând argumente care-s vădit trucate, Le spunem cu decenţă, că procedând aşa, Îşi sapă singuri groapa în care vor cădea, Pentru că adevărul e de necontestat Şi iese la ivelă, chiar dacă e trucat. Acesta e mesajul ce-l transmitem „afară” Precum şi celor care, aici la noi în ţară, Deşi cunosc problema, ei nu o promovează, Având o comportare ce nu îi onorează 379


380


Pentru că, deşi-s oameni cu mare influenţă Nu vor să se implice şi cu indiferenţă Privesc cum adevărul, drag nouă tuturor E mutilat oribil de-un obscur autor Care, prin manuale zise alternative Intoxică elevii doar cu paleative, Spunând că D-na Esca e-o personalitate, Pe când Ştefan cel Mare, un sărman rupt în coate Care-n lunga-i domnie s-a luptat rareori, Iar singurul lui merit, sunt copiii din flori. Găsim în toate-acestea atât amatorism, Cât, mai ales, o doză bună de servilism. Iar un servil, se ştie, îşi trădează poporul Când e bine plătit s-ascundă adevărul. Aşa fiind, rezultă, din cele ce s-au spus, Că azi, în ţara noastră, virtutea a apus. Dar nu e de mirare, că în acest climat De adevărat haos, au proliferat Oameni mărunţi la cuget, duplicitari, veroşi, Care n-au noţiunea cuvântului strămoşi... În aceste condiţii, toţi oamenii de bine, Oameni care au încă respectul de sine, Sunt datori să combată această măsluire Şi să demonstreze la-ntreaga omenire, Că străbunii noştri nu au fost venetici Şi că de la-nceputuri, ei au trăit aici. Când lumea te cunoaşte bine, Cu alţi ochi se uită la tine.

381


382


MĂRTURII (Celor care se îndoiesc de adevărata origine a poporului român) Străbunii noştri, din mormânt, Ne spun că multe mii de ani, Au vieţuit pe-acest pământ, Luptând cu numeroşi duşmani. Trecutul lor îndepărtat Îl demonstrăm cu mărturii Concrete, de necontestat, Care vorbesc, de parcă-s vii. Ca probă, pot fi socotite Tăbliţele de Tărtăria Şi statuietele găsite În solul de la Hamangia. În plus, au fost descoperite De-a lungul şi de-a latul ţării, Alte dovezi ce-s răspândite Prin munţi, prin văi, la malul mării. Astfel, vestigii mai găsim La Gumelniţa, Cucuteni, Şi, doar în treacăt amintim, De Isaia şi Coţofeni. Tot dovezi care-s datorate Strămoşilor de-odinoară, Sunt cele care sunt lăsate Prin toate DAVELE din ţară.

383


384


Avem deci mărturii cu care Putem demonstra tuturor, Că-n lumea înconjurătoare Noi suntem cel mai vechi popor. Însă acest adevărat Tezaur de documentare, Este prost valorificat Sau, mai rău, scos peste hotare. Dar nu se ia nici o măsură De cei în drept. Ei nu fac faţă Şi-aşteaptă să le pice-n gură Vestita pară mălăiaţă. Aşa fiind, nu-i de mirare Că despre noi nu sunt ştiute Multe lucruri, prin urmare, Hai să le facem cunoscute. Să-ncepem deci cu datoria, Care-i a noastră, a tuturora, Demonstrând lumii că România E vatra unui vechi popor. Când poţi să dovedeşti ceva, Dar n-o faci, e doar vina ta.

385


386


PROTECŢIE SOCIALĂ (Guvernanţilor care cred că prin indexare asigură pensionarilor un trai decent Visul meu cel mai drag din toate, Este azi o realitate: De sărăcie am scăpat Căci pensia s-a indexat Şi depăşeşte-un milion. Pot spune deci că sunt un om Ce de griji nu mai am habar. Am devenit milionar. Cu pensioara de pe-o lună, Poţi să trăieşti. O săptămână.

VERTICALITATE (Guvernanţilor care-şi dau demnitatea pe promisiuni) Se-ntâmplă-n lumea asta mare Lucruri care în altă lume, Nu ar avea justificare, Considerându-se doar glume. Noi însă trăim pe pământ, Suntem oameni, avem păcate, Avem sau nu discernământ, Tolerând câte-o nedreptate. Viaţa deci, este bună sau rea, Perfectă nu e nici natura Şi multe s-ar putea accepta De nu s-ar depăşi măsura. 387


388


Sunt însă şi mulţi oameni care, Fiind puternici şi cu bani, Îşi permit o discriminare Mă refer la americani. Căci ei, pentru soldaţii lor În misiune-n alte state, Solicită guvernelor Acelor ţări, imunitate. Solicitatea presupune Că-n cazu-n care un soldat Comite vreo infracţiune, El să nu fie condamnat. Demersul lor, mă deranjează, Yancheii şi-au pierdut decenţa Căci, procedând cum procedează, Încurajează delicvenţa. Aşa fiind, spusele lor, Cum că se zbat ca pe pământ Să fie bine tuturor, Sunt vorbe aruncate-n vânt. Cuvintele des repetate, Spuse la orice întrunire Democraţie, libertate, Nu prea mai au acoperire. Lumea este deci circumspectă, Multe popoare-s supărate Văzând că nu se mai respectă Principiul de egalitate. 389


390


Sunt şi guverne, din păcate, Prea ahtiate de putere, Dar fără verticalitate, Acceptând tot ce li se cere. Şi de vreţi să numesc cumva Un astfel de guvern, vă spun: S-a pretat la aşa ceva Bravul nostru guvern român. Fapta în sine-i o cacialma, Dar guvernu-a justificat-o Motivând că numai aşa Ne sprijină intrarea în NATO. Că este-aşa, mă îndoiesc, Promisiui ni s-au mai dat, Dar, după câte-mi amintesc Nici când nu s-au realizat. Nu e deloc deci de mirare Că cei care n-au aderat La această solicitare, Ne critică neîncetat. Concluzionând, putem spune Că afacerea n-are preţ. Ni s-a dat o promisiune, Dar concret, primim doar dispreţ. Morala-i veche şi adâncă: Nu tot ce zboară se mănâncă.

391


392


CASNICA (Celor care au soţii cu o „personalitate” prea puternică) M-am însurat şi nu pot spune Că-mi pare rău şi mă căiesc Dar, pentru toţii soţii din lume, Eu am un sfat prietenesc: De vrei să ai în casă pace Şi să trăieşti ani cât mai mulţi, Soaţa să n-o-ntrerupi când tace, Iar când vorbeşte, s-o asculţi. Instinctul de conservare, Nu e păcatul cel mai mare.

SPORTIVA (Echipelor de fotbal româneşti, pentru „performanţele” în cupele europene) Rapid este-o echipă mare, A devenit deja faimoasă: Face meci nul în deplasare, Dar pierde meciul de acasă. Cu un pas înainte şi trei înapoi, Nu poţi s-ajungi în turul doi. Despre Dinamo, ce să zic? Echipa-i de mai mare clasă Şi n-are jenă de nimic: Ea pierde şi-afară, şi-acasă. Sportivul bun, nu se dezminte, Câştigă, pierde, merge-nainte. 393


394


GURA LUMII (Celor care vorbesc fără să chibzuiască la ce spun) Vedem adesea oameni care, Departe de a fi copii, Spun doar cuvinte la-ntâmplare: Din două vorbe, trei prostii. Sigur, nu este dureroasă Prostia, ea-i ceva banal, De-ar fi altfel, din cei de-acasă, Mulţi ar fi astăzi în spital. Un om pe altu-l cântăresşte, Ascultându-l doar cum vorbeşte.

PERFORMANŢA (Celor care au permis transformarea W.C.-urilor în buticuri) - Să transformi un W.C. stradal Într-un butic sau în bistrou, Nu e un lucru chiar banal. Din contră, este ceva nou. Căci, o asemenea uzanţă, Ce-o vedem doar la noi, pe-aici, Este o mare performanţă: Se transformă rahatu-n bici. - Faptul este adevărat. Propun să-l daţi la brevetat. Românu-i harnic, nu se joacă. Scoate bani şi din piatră seacă. 395


396


NEPĂRTINIRE (Celor care ştiu să-şi împartă sarcinile) Din soţi, acum bătrâni sărmani, Şi-au împărţit viaţa frăţeşte: Soţul aduce-n casă bani, Iar soţia îi cheltuieşte. Cu un aşa aranjament, Nici când n-ajungi la faliment.

ADERARE (Celor care exagerează avantajele intrării noastre în NATO) De astăzi suntem fericiţi Şi răsuflăm, toţi, mulţumiţi: Sperenţa ni s-a împlinit Şi-americanii au venit. Noi i-aşteptam de multişor, E drept, dar nu e vina lor Că n-au venit mai repejor, Pentru că, ştim toţi, la Yalta, Şi ceva mai târziu, la Malta, Au fost presaţi de-mprejurări S-apuce mai grele cărări Şi să se ducă-n alte ţări Aflate peste mări şi zări, Pe unde ajutorul lor Era mult mai folositor. Ei nu s-au lăsat aşteptaţi, S-au dus acolo încărcaţi Cu daruri multe şi de soi Folosite doar la război 397


398


Şi, cu generozitate, Le-au împărţit cu drag. La toate. În tot acest timp, noi, românii, Ne-am ajutat doar cu vecinii Cu care am colaborat Dup-un principiu consacrat Cu străşnicie respectat: Ei au cerut şi noi le-am dat. E drept, ne-am mai şi supărat, Dar ştim cu toţi că în viaţă, Nu toate merg şnur, ca pe aţă. Important e că am scăpat Cu viaţa şi c-am apucat Această minunată zi Şi-avem credinţa că vom fi Pe viitor mai protejaţi, Sprijiniţi şi consiliaţi, Armata cum să ne-o dotăm, Cât şi cum s-o modernizăm Şi de unde să cumpărăm Tot ceea ce se necesită La o armată de elită. Ne-nvaţă-n plus, cu dărnicie Cum să scăpăm de sărăcie Arătând că belşugul mare Vine doar din privatizare, Dar nu făcută orişicum, Ci mergând pe-un anume drum: Să se scoată la vânzare Doar întreprinderile care Au rentabilitate mare Că celelalte, e de-nţeles, Nu mai prezintă interes Nu pot fi rentabilizate, Deci, trebuie falimentate 399


400


Utilajele demontate Şi-apoi, toate la fier vechi date. Ştim deci cam ce-avem de făcut Pentru acest nou început. Rămâne doar de-azi înainte Să urmăm sfaturile primite Şi cred că vom putea trăi Chiar de nu vom mai munci. Iar dacă într-un viitor Ni se va cere ajutor Să luăm parte la vreun război, Va fi şi mai bine pentru noi. Un sfat bun e doar cel care Îţi aduce bunăstare.

RECIPROCITATE (Funcţionarilor publici care solicită „atenţii” pentru serviciile făcute) ... Că poţi conta pe mine, ştii, Ţi-am dovedit-o de curând. Te rog numai să-mi spui KENT vii. - Vineri. PEŞTE. Dar fără rând. Eu îţi plătesc acest serviciu, Dar vreau şi eu un beneficiu.

401


402


DISPERARE (În atenţia guvernanţilor, care au dus ţara în sapă de lemn) Îmi zumzăie de negre gânduri capul, Asemenea unui roi de albine Care zburând, îşi caută copacul Pe care să se-aşeze în ciorchine. Aceste gânduri reci, devastatoare, Mă macină mereu şi zi şi noapte, Săpând adânc pe creier, fiecare Amprenta lor de neşters, ca-ntr-o carte. Sub apăsarea lor, ce mai cruzime, Tot cumpănesc, acum, că vine gerul Şi stau la îndoială dacă-i bine Să-mi debranşez sau nu caloriferul. Şi dacă-l debranşez, cum stau în casă Când văd cum tremură bieţi-mi copii? Şi cum să-i încălzesc când n-am pe masă Decât nişte legume, fără calorii? Şi încă multe alte întrebări Mă încolţesc oricând, nu îmi dau pace Şi mă supun la grele încercări Ştiind că nu am bani şi nu am ce face. Aşa fiind, mă-ntreb ce perspective Mai am în viitor şi ce să fac, Pentru că sunt doar trei alternative: Cerşesc, mă spânzur, sau m-apuc de furt. Când te-ajunge sărăcia, Laşi de-o parte omenia. 403


404


RĂSPLATA (Celor care vorbesc fără să cugete la cele spuse) De gura Cârcotaşilor, Să te fereşti cât poţi. Mereu. Că dacă intri-n gura lor, Nu mai poate nici Dumnezeu Să te scape de scărmănat. Măsoară-ţi deci orice cuvânt Şi vezi ce faci, că e păcat Că pentru-o vorbă spusă-n vânt, Din neştiinţă sau greşeală Să fii luat la săpuneală. Când însă gafa e prea mare, Eşti condamnat, nu ai iertare. Şi nu-i rău, că prea des se-ntâmplă Ca oameni ce se cred vedete, Tineri, sau chiar albiţi la tâmplă, Să dea cu nuca în perete. Şi dacă n-ar fi cineva, Să le mai taie din elan, Povestea s-ar perpetua Înflorind de la an la an. Natura-i însă bipolară, Există minus, dar şi plus, Şi-n tot ceea ce ne-nconjoară, Este şi răsărit şi-apus. Aşa fiind deci, lumea toată Ştia că-n curând va apare Cineva care să-i combată Pe aceşti domni cu gura mare. Şi-au apărut ei, Cârcotaşii, Cu glumele lor piperate, Devenind peste noapte naşii Celor ce spun verzi şi uscate. 405


406


Că mai şi depăşesc măsura, Este păcatul omenesc. Important însă-i că închid gura Celor ce prea se grozăvesc. Fac deci o treabă lăudată, Silinţa lor e salutară Şi trebuie continuată Păcat că e cam singulară. Dar chiar şi-aşa, s-a observat Că cei dispuşi să flecărescă Din zori şi până pe-nserat, Au început să chibzuiască. Se vede asta foarte clar: Nu mai vorbesc cu-aşa ardoare, Folosesc alt vocabular Şi gafele-s mai mici, mai rare. Constatarea-mi aduce-aminte De un proverb spus de bunica: Pentru cel cu puţină minte, Cel mai bun paznic este frica. Dacă la vorbă n-ai măsură, Îţi pune altul frâu la gură.

ECOLOGICĂ (Celor care au aprobat transformarea W.C.-urilor publice în societăţi comerciale) Până mai ieri, în capitală, Administraţia locală Avea-n vizor, fără-ndoială Şi panorama stradală. Astfel, edilii se-ngrijeau, Şi uneori chiar reuşeau, 407


408


Să ţină străzile curate, Mai mult sau mai puţin pavate. Cât de cât, noaptea luminate, Cu bănci prin parcuri şi trotuare (Chiar dac-aveau doar trei picioare), Cu spaţiu verde şi cu flori Şi, esenţial, deseori, Mai găseai, amplasat discret Ici, colo, şi câte-un closet Destinat să-l foloseşti Pentru necesităţi fireşti. În mare deci, se putea spune Că mai toate erau „pe bune” Căci, se spunea cu mândrie, Strada trebuie să fie Un loc unde fiecare Om al urbei, mic sau mare, Să se ducă la plimbare, Să stea pe-o bancă la soare Cu copiii prin solare Sau, când are-n buzunare Bani, şi n-are treabă-acasă, Să meargă pe o terasă Unde să bea cu plăcere Unul sau doi ţapi cu bere. Iar dacă din întâmplare Îl apuca „treaba mare”, Nu era bai, deoarece Intra rapid într-un W.C. Şi îşi rezolva problema. Azi însă, alta e dilema Pentru că s-a întâmplat Ceva tare necugetat. Concret, edilii-au aprobat Desigur, dezinteresat, 409


410


Ca umilele W.C.-uri Să se transforme-n S.R.L.-uri, Iar unele luând, din păcate, Alt profil de activitate, Ceea ce este peste poate. E drept, ele sunt mai făţoase, Iar uneori sunt chiar frumoase, Dar oamenii urbei nu vor Să aibă pe străzi doar decor Şi, protestând cu toţi în cor, Au spus: ce facem când ne-apucă Pe străzi durerile de burtă? Ne băgăm prin ascunzişuri Sau dăm iama prin tufişuri? Aşa ceva nu se cuvine. Riposta, le-a produs ruşine Edililor cu pricina Care, asumându-şi vina, S-au gândit, bată-i norocul, Cum să dreagă busuiocul. Zis şi făcut. S-au întrunit Şi după ce au chibzuit Matur, au găsit se pare, Soluţia salvatoare: Să monteze, pe-ndelete, Cabine eco-toalete, Noi nouţe, siluete Prin parcurile în care Iese lumea la plimbare Precum şi pe străzi şi-n pieţe. Astfel, cu aşa mândreţe De cabine la-ndemână Şapte zile-n săptămână, S-a conchis că lumea toată Va ieşi avantajată. 411


412


Dar, mai sunt şi unii care, Cârcotaşi nevoie mare, Nu sunt mulţumiţi. Bârfesc. Nod şi-n papură găsesc. Ei spun c-acţiunea-n sine N-a fost concepută bine, Că aceste noi cabine Sunt făcute din topor Şi nu „intră” în decor, Că au gabarit prea mare Şi sunt prea costisitoare, Că uneori sunt furate De vandali pe timp de noapte, Că-mprăştie-n jurul lor Un miros înţepător, Iar atunci când se golesc Oamenii se-mbolnăvesc, Că prin această măsură S-a luat pita de la gură Patronilor de W.C.-uri Transformate-n S.R.L.-uri, Că,..., dar nu mai zic nimic. Mai bine-i să tac chitic. Totuşi, şi ca rămas bun, Doar un lucru vă mai spun: Mirosul incriminat Este ecologizat. Deci, uşor de suportat. Celelalte afirmaţii, Sunt doar simple speculaţii. O gafă mică nu dispare, Decât făcând alta mai mare.

413


414


ONORABILITATE

(D-lui Traian Băsescu, candidat la Cotroceni) Domnule Băsescu, aţi ajuns primar Pentru că, se ştie, a tras la cântar Doar împrejurarea că, fost marinar, Cu deprinderi demne de un brav corsar, Aţi muncit cu râvnă, ajungând un as Şi apoi, cu timpul, căpitan de vas. Mai târziu, tot prin muncă v-aţi evidenţiat Şi, ca o recompensă, Partidul Democrat V-a făcut onoarea şi v-a promovat Ministru la transporturi, unde aţi demonstrat Aceeaşi energie şi, cu tam-tam mare Aţi transformat flota într-un morman de fiare Vechi şi ruginite, nefolositoare, În cea mai vestită flotilă din lume Folosind principiul: puţine, dar bune. După-aşa ispravă, cu spor v-aţi apucat Să reformaţi partidul care v-a lansat Şi, muncind metodic aţi concluzionat: Domnul Petre Roman, trebuie schimbat. Mişcarea a dat roade că, decşi perfid, Aţi ajuns în fine şi şef de partid. Munca deci, săraca, n-a fost în zadar: Aţi indus ideea de bun gospodar Iar lumea, la urnă, v-a ales primar Pentru că, sătulă de vechii coţcari V-au crezut în stare de lucruri mai mari. Intrat deci în pâine, v-aţi şi apucat Să vă faceţi treaba şi v-aţi descurcat, Deşi multe lucruri sunt de criticat. Dar, cu bune, rele, noi v-am acceptat Şi aveam speranţa să duceţi la cap Munca pentru care lumea v-a votat. Cu alte cuvinte, aţi fost creditat Să conduceţi urbea încă un mandat. Dumneavoastră însă, cum i-aţi răsplătit 415


416


Pe cei care, sincer, v-au crezut cinstit? Aţi lăsat de-o parte, din gradomanie, Munca importantă de la primărie Ţintind – ce orgoliu – la o pălărie Mai atrăgătoare: La Preşedinţie. Ce înseamnă asta? Dacă nu-i cinism, E cu siguranţă doar oportunism, Ceea ce înseamnă că nu grija noastră Vă tulbura somnul, ci, că Dumneavoastră, Având la-ndemână un mai vechi cântar, Cântăriţi tot timpul, ca un bişniţar, Alegând din rafturi bucata mai grasă Sau, în cazul nostru, funcţia bănoasă. Acest lucru umple lumea de oroare Şi vă înfierează: nu aveţi onoare; Deci de-acum încolo nu mai dăm crezare La nimic din toate cele ce veţi spune. Sunteţi un om mort pentru multă lume... Şi încă ceva demn de semnalat, Ceva despre care, lumea a uitat: Dac-ar fi s-alegem, mâine, alt primar, Vom băga cu toţii mâna-n buzunar Pentru că, se ştie, campania costă Mii de miliarde, chiar dacă-i anostă. Asta îmi dă dreptul la o întrebare: Merită efortul această schimbare? În plus, ne e teamă c-ajuns preşedinte, Iar vă răzgândiţi, vă trece prin minte O altă idee, cugetare-naltă Şi ne lăsaţi iarăşi cu fundul în baltă. Avem deci motive de îngrijorare Şi chiar de ne cereţi, nu vă dăm iertare Decât dacă, public, spuneţi c-aţi greşit Şi vă reluaţi munca de primar. Spăşit. Electorii însă, vă tramsnit prin mine Dispreţul lor. Plus un cuvânt: RUŞINE. Cine nu-şi onorează angajamentul luat, Nu mai are crezare. Este un om pătat. 417


418


POSTUMĂ

(D-lui Ion Iliescu, la sfârşit de mandat prezidenţial) Domnul Iliescu şi-a predat mandatul După ani de zile când, păstorind Statul, A-ncercat să-şi facă munca-n mod cinstit Şi se poate spune că a reuşit, Deşi ici şi colo a mai şi greşit. Dar greşeala este ceva omenesc Şi gândesc că-i bine şi este firesc Să nu luăm în seamă micile scăpări Chiar dacă acestea ne-aduc supărări Că şi Cartea Sfântă ne povăţuieşte: Iartaţi-l pe-acela care vă greşeşte. Pentru că, greşeala fără rea credinţă, Sau dacă-i făcută chiar din neştiinţă, Trebuie tratată cu îngăduinţă. Când însă greşeala-i intenţionată, Gândită din vreme, deci premeditată, Fapta este gravă şi aşa ceva, Existând şi riscul de-a se repeta, Nu mai e greşeală, n-o putem ierta. Plecând de la cele mai sus arătate Şi gândind în urmă la cele-ntâmplate, Prin anii ’90, când spre capitală Minerii din Vale au pornit năvală, Mă macină-ntr-una o mică-ntrebare: Cazul MIRON COZMA, ce a fost el oare? O simplă greşeală, sau premeditare? Acest caz, se spune, n-ar fi existat Dacă – de ce oare – fostul şef de Stat Nu avea ideea de a-i fi chemat Pe mineri să vină iute-n capitală Unde premierul, pus pe răfuială Cu preşedinţia, n-a mai ascultat De cel „mare”, deci, el trebuia schimbat. 419


420


Ce-a urmat, se ştie: distrugeri imense, Jafuri, debandadă, bătăi, morţi, ofense, Iar oamenii urbei se-ntrebau, fireşte: Ce se-ntâmplă-n ţară? Cine ne păzeşte? Ce fac poliţiştii? Dorm cumva în front? Letargia lor seamăn-a afront... Dar tot poliţiştii, hai să fim cinstiţi, Au curmat năvala celor răzvrătiţi Şi, după dezbateri timp îndelungat, O comisiune a deliberat: Pentru toate cele ce s-au întâmplat, Numai Miron Cozma este vinovat. Astfel, domnul Cozma a fost judecat Cu surle şi tobe, apoi condamnat... Epilogul însă, este de tot hazul Şi abia de-acum începe necazul, Căci, chiar de sentinţa a fost eronată, E obligatoriu a fi respectată. Altfel, legea însăşi este eludată. Dar Preşedinţia, substituind Statul, Uită puţin legea, şi-ncalcă mandatul, Şi îl graţiază pe cel vinovat. Unde-aşa ceva s-a mai întâmplat? După cât se pare, este unicat. Această constatare, ce dă de gândit, Ridic-o problemă: oare a greşit Domnul Iliescu? Sau el şi-a plătit O veche datorie, un fel de răsplată Pentru un serviciu făcut altădată? În ce mă priveşte, cred că-i premeditare, Şi aşa ceva nu-ngăduie iertare. Faptele-s reale. Ele îl acuză. Domnul Iliescu n-are nici o scuză. Să nu faci lucruri pentru care Nu ai nici o justificare. 421


422


GHEAŢA SUBŢIRE (Celor din Alianţa PNL-PD) O pasăre de pradă, PNL, (Doctrină ultraliberală) Şi una de ogradă, PD, (Cu doctrină socială) Bat în pinteni de-a se uni Dar n-au şanse de-a reuşi Pentru că, prin natura lor Sunt diferite-atât ca zbor Cât şi ca fel de-a se hrăni Precum şi cel de-a se cuibări. Cu toate astea, ei încearcă Să vâslească-n aceeaşi barcă. Dar barca e dusă de val Şi nu va ajunge la mal, Ei vâslind doar anapoda: Trag unul hăis şi altul cea. Aşa fiind, demersul lor Nu are nici un viitor Deşi prin Alianţa DA S-a sperat la aşa ceva. Însă această Alinaţă Este doar o mezalianţă Impusă de o conjunctură. Este deci o sinecură Ce duce tot la ruptură Pentru că-i contra naturii Şi tot ce e contra naturii Are o viaţă efemeră. Este deci numai o himeră.

423


424


Păcat că lumea a uitat Ceea ce s-a mai întâmplat Într-un trecut apropiat: Aşa ceva s-a mai făcut Şi rezultatul s-a văzut: CDR şi astăzi plânge. Acest exemplu, n-ajunge? Când nu-i compatibilitate, Să nu te-aştepţi la rezultate.

EL şi EA (Celor îndrăgostiţi până peste cap) Îi spunne EL cu glas mieros Şi toată sinceritatea: Te iubesc, Angel radios Precum orbul libertatea. M-ai făcut să mă simt bine Zice EA zâmbind senină. Dragul meu, eu tind spre tine Precum sclavul spre lumină. Nu-i rău ca să-ţi mărturiseşti Dragostea celui ce-l iubeşti.

425


426


ALOCUŢIUNE (Celor care au câştigat alegerile parlamentare din 2004) S-a unit un ciung c-un şchiop, Având ei acelaşi scop, Şi-au luat junghiul ajutor Şi tusea sfătuitor Şi cu oarece sforţare Au ajuns la guvernare. La aşa mare succes, Era şi de înţeles C-a urmat în graba mare Şi-o frumoasă cuvântare Rostită de cel mai mare Om în noua guvernare: - Dragi prieteni, ce onoare! După lupte seculare Timp de patru ani în care Am luptat cu-nfrigurare, Suntem iar la guvernare. De-acum, mulgem doar noi vaca, Ce-o mai fi din ea săraca, Pentru că ni se cuvine Şi o spun fără ruşine: Acest drept ne aparţine. Că şi cei ce-au guvernat Până ieri s-au înfruptat Din ce-a fost bun, şi-au furat, Au tăiat şi-au spânzurat, Averile şi-au triplat, Iar pe noi, nu ne-au lăsat S-apucăm nici un oscior. Asta n-o uităm uşor. Dar acum, s-a terminat, Rolurile s-au schimbat 427


428


Acum, noi suntem cei care Făcând o ierarhizare Vom tăia la fiecare Partea lui. Mică sau mare. Aici, fac o precizare: Ştiţi că-n vechea guvernare Doar baronii PSD Mânuiau hăţurile Şi din ce furau, luau grosul. La ceilalţi, rămânea osul. Cu noi, nu va fi aşa Pentru că vom proceda Cu o milă creştinească: Toată lumea să trăiască. Vom fi toleranţi, cinstiţi, Să fie toţi mulţumiţi: Conţii noştri din PNL, Marchizii de prin PD, Grofii din UDMR Şi sponsorii fără care N-ajungeam la guvernare. Nici de PUR nu am uitat, Pentru ei am rezervat IMM-urile. Toate. Aşa se face dreptate... Dar ca să îndeplinim Tot ce vrem să făptuim, Ne trebuie un plan pe care Să-l punem în aplicare. În acest sens, aş sugera Să mai forţăm nota ceva Şi făr-a face cancanuri, Să lucrăm în două planuri: DĂM şi LUĂM, păstrând distanţa Şi echilibrând balanţa. 429


430


Ştiu că doar astfel vom avea Succes. Deci, vom proceda aşa: Ne DĂM salarii mai mari (Că doar suntem demnitari) LUĂM, dar nu peste măsură Din compensaţii la căldură Şi de la medicamente (Avem şi noi sentimente) DĂM afară din muncitori (Sunt mulţi şi prea costisitori) LUĂM impozit de la sărmani Şi mai DĂM la bogătani, LUĂM ceva din penalizări La cei care sunt datori, DĂM scutiri şi amânări La marii investitori, LUĂM şi de la vigniete, De la poze pe perete, LUĂM de la depunători Şi mai DĂM la creditori, Impozităm pensiile Precum şi dobânzile... LUĂM şi DĂM, ăsta-i secretul Şi echilibrăm bugetul. Ştiu că de vom face-aşa, Lumea ne va critica. Dar nu vă temeţi. Ştiţi de ce? Scopul scuză mijloacele. Aşa a fost şi-aşa va fi Cât lumea va mai dăinui... Cam atât deocamdată. Ce-o mai fi, pe altă dată. Acum, ura şi la gară, Nu vă faceţi de ocară... Când faci politică, nu poţi Să-i mulţumeşti chiar pe toţi. 431


432


IMATURITATE (Unor tineri cu tendinţe prea moderniste) Un elev cam debusolat Ce se pretinde emancipat, Venea la şcoală îmbrăcat Într-un costum neadecvat, Cu părul lung, nepieptănat, Cu barbă precum un pirat Şi-n gură cu o pipă veche. Plus cercelul din ureche. Cât priveşte învăţatul, Era repetent băiatul... Vrând să-l ajute, un profesor L-a luat de-o parte binişor, Explicându-i părinteşte Că purtându-se-aşa greşeşte. În consecinţă, l-a îndemnat Să se apuce de învăţat, Să se îmbrace adecvat, Să se radă, să se tundă, Aşa încât să ajungă Să fie considerat Un elev adevărat. Şi mai vreau, că nu e rău Să discut şi cu tatăl tău. După-aceste zise, i-a spus: Să vii cu el la şcoală. Tuns. Elevul a plecat spăşit Şi tatălui i-a povestit Tot ce profesorul i-a spus. Tatăl, l-a ascultat, s-a tuns, S-a îmbrăcat cuviincios Cu un costum cât mai frumos, Copilul de mână şi-a luat 433


434


Şi în grabă a alergat La şcoală, pentru a afla Ce-a mai făcut podoaba sa. Ajunşi la şcoală, fiul lui L-a prezentat profesorului Căruia, nonşalant, i-a spus: M-am conformat. Vi l-am adus Pe tata ca să discutaţi. Pe mine însă, mă scuzaţi. Mă duc pe la cinematecă Şi de-acolo la discotecă. Se ştie din bătrâni: mereu greşeşti Când vrei să pari a fi cine nu eşti.

EFERVESCENŢĂ (Celor care încurajează prostituţia şi corupţia) Când cineva-i interesat Să îşi pună în aplicare Un gând de-al său mult timp gestat, Îi trebuie o aprobare. Şi e firesc să fie-aşa Că si-n natură-i rânduială, Nu face oricine ce vrea Numai aşa, la nimereală. Astfel, orişice om de bine Ce vrea să facă o-ncercare, Solicită cui se cuvine Necesara aprobare. Ferm, hotărât să facă treabă, Omul îşi scrie cererea Şi se prezintă-n mare grabă La cei în drept să spună da. 435


436


Dar la ghişeu el găseşte O mare de solicitanţi Şi toată lumea se grăbeşte. Nu mai sunt oameni toleranţi. Fiind presat de timp, se-ntreabă: Cum să rezolv aşa problemă? Mă-ntorc acasă, stau la coadă? Cine mă scoate din dilemă? - Eu, zice un necunoscut Apătut de pe undeva. Eu mă ofer să te ajut, Însă asta te va costa. - În ce fel mă poţi ajuta? Eşti oare omul potrivit? Ce-nseamnă că mă va costa? Întreabă omul nedumerit. - Îţi explic, nu te agita, Problema este cam aşa: Cunosc aici pe cineva Care-ţi primeşte cererea Fără a mai sta la coadă. Te duci deci şi-ţi vezi de treabă. Tot el rezolvă lucrarea Şi-ţi aduce aprobarea În trei zile. Nu e bine? - Este, însă pentru mine Treaba este cam suspectă Pentru că nu se respectă Filiera cunoscută De toată lumea bătură. De ce face el aşa? - Simplu. Vrea şi el „ceva”. - Nu. Nu intr-n discuţie. Asta este corupţie. - Stimate domn, ce naiv eşti, 437


438


Oare pe ce lume trăieşti? Ziarele nu le citeşti? Aşa se pare, întrucât Altfel nu te-ai mira atât De ce spun eu, şi nu doar eu. Trezeşte-te, ce Dumnezeu. E clar că nu cunoşti nimic Din ce se-ntâmplă şi mă ofer Să te şcolarizez un pic, Deşi eu sunt doar un şofer. Nu te uita aşa la mine, Lecţia asta o ştiu bine. Hai să începem deci. Se ştie Că cea mai veche meserie Din lume-i prostituţia Şi sora ei corupţia. Aceste surori, mână-n mână, Au mers tot timpul împreună, Au prosperat, s-au poticnit, Dar niciodată n-au pierit Ajungând azi la o stare Parcă mai înfloritoare Ca oricând. Cum ţi se pare? Că ce spun e-adevărat Pot demonstra imediat Uitându-ne doar prin ziare Unde, care mai de care Se întrec în a ne spune Cum se face sex în lume, Iar subiectele tratate Sunt aşa de delicate Şi chiar cu poze-argumentate Încât, nu-ncape îndoială, Sunt lecţii de predat în şcoală. Se vine astfel în ajutor 439


440


Unui modest învăţător Care-n copilăria lui N-a ştiut rostul sexului Decât târziu, la majorat. Ne pare rău de el. Păcat. Azi însă, noi stăm liniştiţi: Copiii noştri-s instruiţi Din acest punct de vedere. Restul... la bună plăcere. Cât despre televiziune; Acelaşi lucru putem spune Dar cu o notă-n plus, şi-anume: Scenele date, au mult ştaif, Fiindcă sunt prezentate LIVE. Şi-ncă ceva ce am uitat Dar este demn de semnalat Şi semn că am evoluat: Bordelurile de mai ieri Sunt astăzi case de plăceri Unde se poate duce-oricine Pentru că nu e ruşine: Elev, student, parlamentar, Sărăntoc sau miliardar. Este, vorbind la general Un tratament unic, egal, Tipic pentr-o societate Ajunsă la maturitate. - Dacă treaba stă chiar aşa, Atunci griji nu vom mai avea: În Europa vom intra Cu surle şi cu tobe. Ha, ha. - Nu te-ndoi de-aşa ceva. Revenind la corupţie, Vreau să pun în discuţie Un lucru nou: avem noroc. 441


442


Aici suntem pe primul loc. Fenomenul s-a dezvoltat, Pare chiar generalizat Pentru că eşti întâmpinat Mai mereu de oameni care, În drept să-ţi dea o aprobare, Auzi spunându-ţi cam aşa: Aprob doar dacă dai ceva. Aşa fiind, n-ai ce să faci, Plăteşti, înghiţi în sec şi taci Căutând cum să procedezi Paguba s-o recuperezi Şi, după multe îndoieli, Le bagi iute la cheltuieli, Chit că marfa se scumpeşte. Dar cine se sinchiseşte? Cumpărătorul plăteşte. Ce îţi spun eu, nu-i poezie, Mi s-a întâmplat şi mie Şi m-am supărat amarnic, Dar m-am supărat zadarnic Căci, mi-am zis eu, înţelept, Nu poţi să te iei de piept Cu un sistem organizat Şi foarte bine apărat De legi nescrise, dar temute Unde se „merge” pe tăcute. Aşa fiind, am chibzuit Şi am găsit că-i nimerit Că ar fi în favoarea mea Să intru şi eu în „reţea”. Zis şi făcut, m-am înrolat, (După ce-am fost verificat) Şi treaba merge ca pe roate. Mai bine nici că se poate: 443


444


Găsesc clientul care vrea Să capete iute ceva, Îl prezint fără tevatură Omului meu de legătură, Clientul îşi dă ploconul, Eu îmi iau comisionul (Pentru că azi s-a abolit Cuvântul şpagă, ca depăşit) „Pactul” se-ncheie în grabă Şi toţi ne vedem de treabă Mulţumiţi nevoie mare. Ai cumva vreo întrebare? - N-am nimic de zis. Pe bune. Acum ştiu ce este-n lume. Mulţumesc de-nvăţătură, M-ai scos din încurcătură Şi promit că de azi-nainte O să ţin lecţia minte Şi ca bun învăţăcel, O să fac şi eu la fel. Deşi-i urât mirositoare, Corupţia-i mereu în floare.

OPORTUNISM (Celor care încurajează superficialitatea) Cineva, cu glas de fiere, Şi-a exprimat o părere: - S-a constatat că-n România De astăzi, megalomania Este o modă, un curent Care e foarte evident În rândul oamenilor care, 445


446


Nu ştiu prin ce împrejurare, Au reuşit ca-n doi-trei ani Să strângă mulţi, foarte mulţi bani. Având ei bani, ce s-au gândit? Un capital neinvestit Nu aduce nici un venit, Aşa încât, au convenit Să investească în ştiinţă. Astfel, şi cu bunăvoinţă De la unii de rea credinţă, Mulţi dintre ei şi-au procurat Tot ce era de cumpărat Pe piaţă: diplome de Bac, Apoi, şi cu indulgenţă, O diplomă de licenţă, Şi, dacă şi-au dat şi silinţă, Titlul de doctor în ştiinţă. Păi cum să nu te instruieşti Când la tot pasul întâlneşti Instituţii de-nvăţământ Cum nu mai găseşti pe pământ? Sute de universităţi Cu zeci şi zeci de facultăţi, E drept, nu prea acreditate Însă bine împănate Cu profesori adunaţi De prin licee, luminaţi, Unii din ei chiar eminenţi Care-i învaţă pe studenţi Să scrie şi să citească Dulcea limbă românească... Fiind ei acum şi titraţi Şi pozând în adevăraţi Stâlpi ai ştiinţei, ce şi-au spus? E timpul să ţintim mai sus. 447


448


Astfel, în continuare Au investit în funcţii care Aduc venitul cel mai mare: Înalţi diriguitori, Deputaţi sau senatori, Consilieri, ambasadori, Funcţii unde poţi să lipseşti, Cu munca nu te prea speteşti, De cheltuit nu cheltuieşti Decât puţin, că ai diurnă, Aşa încât, până la urmă, Tot capitalul investit Se recuperează-nsutit. Asta este o dovadă Care nu-ngăduie tagădă: În economia de piaţă, Poţi să faci orice vrei în viaţă. Toţi oamenii deci sunt fericiţi, Stau în banca lor mulţumiţi Şi croiesc în continuare Planuri de restructurare: Salariile şi-au majorat, Iau ceva pentru doctorat, (Doar cei făcuţi în legea nouă De după optzeci şi nouă) O mică privatizare, Un teren de vânătoare, Orice se poate cumpăra De unul ce stă bine-n şa... Aspectele menţionate, Sunt bine cunoscute. Toate, Şi-ar putea fi eliminate Dacă s-ar vrea cu-adevărat. Dar nu se vrea. Mare păcat. În acest caz, ce poţi să faci? 449


450


Înjuri, înghiţi în sec şi taci. Altcumva dacă procedezi Îţi faci doar rău. Te enervezi Şi n-are rost. Părerea mea E ca să stai în banca ta. E lucrul cel mai sănătos Chiar dacă eşti un vanitos, Că-n lumea asta de smintiţi Locu-i strâmt pentru cei cinstiţi. Având bani, poţi orice capriciu Să-ţi satisfaci. Nu e un viciu!

GRANDOMANIE (Celor care caută, cu orice prilej, să atragă atenţia asupra sa) Sunt unii oameni, din păcate, Plini de prea multă vanitate Şi se comportă ca şi când N-ar fi doar muritori de rând: Exagerându-şi importanţa Şi afişându-şi aroganţa, Vor să-şi mascheze ignoranţa, Însă greşesc, îşi peird prestanţa. Şi dacă nu mai e prestanţă, Nici de onoare nu-i speranţă. Parafrazând pe cineva, Pot spune deci, şi eu sunt aşa: Dacă onoare nu mai e, Nici altceva nimic nu e. Adesea, vorbele frumoase Ascund doar fapte găunoase. 451


452


SFIDARE (Celor care-şi arogă titluri pe care nu le au) Mulţi medicinişti au un fix: Se recomandă ca doctor X, Deşi ei ştiu foarte bine C-aşa ceva nu se cuvine Pentru că, orice absolvent, Fie el chiar şi eminent, Primeşte-o diplomă-atestat (Cu condiţia să-şi fi dat Şi luat examenul de Stat) Adică un certificat Care-i permite, în final, Să lucreze într-un spital. Ca stagiar la început, Nu medic cum s-ar fi crezut, Timp când este arondat Pe lâng-un medic consacrat Şi îl asistă cum lucrează, Deci, se specializează Într-o anume meserie: Interne, cardiologie, O.R.L., neurologie Sau în ceea ce-i convine, Şi de-abia atunci devine Medic. Dar nu doctor, e clar. Orice protest e în zadar, Fiindcă, azi toată lumea ştie: Nu există o meserie De doctor. Dar e altceva Când spui: sunt doctor în ceva. Exemplu: doctor în chimie, Doctor în biologie, În paleontologie. 453


454


Sau în orice disciplină. Chiar doctor în medicină. E deci un titlu ştiinţific, Academic, onorific, Pe care nu se cuvine Să şi-l aroge oricine, Pentru că un doctor are O super calificare Şi-o obţine doar cel care Având ambiţie mare, Nu vrea să stea-n anonimat Şi se-nscrie la doctorat. Lasă plăcerile de-o parte, Se-aşază cu burta pe carte, Munceşte pe brânci ani la rând Ziua şi noaptea căutând Surse noi de documentare Prin cărţi, reviste şi ziare, Biblioteci, laboratoare, Făcând mereu experimente Sau testând noi instrumente, Zeci de analize face Şi adesea le reface, Calcule nenumărate De zeci de ori repetate, Răscoleşte munţi, câmpii Dezgropând aur, mumii, La microscop osteneşte Chiar cu riscul că orbeşte, Căutând să descifreze Şi să evidenţieze Orizonturi infinite Azi abia desţelenite: Formarea cosmosului, Structura atomului 455


456


Şi tainele corpului Omenesc. Deci, munca lui Nu-i o muncă oarecare, E muncă de cercetare Care ştim cu toţii, are Valenţe superioare Altor munci de rutină. Deci, Nu sunt deloc cuvinte seci Când spui că prin cercetare Deschizi o fereastră mare Spre tărâmuri neştiute Care se cer cunoscute. Dar cel care se-angajează Pe-acest drum, se-aventurează, Drumul având gropi, hăţişuri, Suişuri şi coborâşuri Şi-n loc de descoperiri Poţi avea dezamăgiri. Dar când, cu perseverenţă, Munceşti până la demenţă, Vin şi-acele rezultate De multă vreme visate. Şi-odată cu ele, toate Neplăcerile-s uitate. În plus, cu recunoştinţă, Primeşti, cu bunăvoinţă, Titlul de doctor în ştiinţă. Este numai meritul lui, N-a cerut mila nimănui. Să dăm deci Cezarului Ce este al Cezarului, Iar pe cei ce n-au decenţă, Să-i tratăm cu indiferenţă. Atunci când spui că eşti cine nu eşti, Nu-nşeli pe nimeni. Doar te-amăgeşti. 457


458


TROC (Soţiilor egoiste, prea dornice de toalete scumpe) Din fonduri de la F.S.N., (Fără ştirea nevestei) Un soţ, fidel şi gospodar, Şi-a cumpărat un pieptene De ziua lui, să-i fie dar. Soţia a apreciat Că această cheltuială E mare, şi n-a mai răbdat, L-a şi luat la scărmăneală: Frumos îţi stă, n-am ce să zic, Să ştii că iar m-am supărat. Mie nu mi-ai mai luat nimic Şi ţie îţi arde de pieptănat. Ca să te iert, ai doar o cale: Îmi cumperi iute un palton, Înc-o pereche de sandale Şi o jachetă de vizon. Oricare ar fi ierarhia, Oglinda casei e soţia.

459


460


COREGRAFICĂ

(D-lui Traian Băsescu, pentru skow-urile dansante de pe litoral) „Mărimile” petrec. Ah, ce plăcere Să-l vezi pe ŞEFUL STATULUI dansând Şi-ngenunchind, chiar fără genunchere La pantaloni, ca orice om de rând În faţa prea frumoasei partenere Care-l priveşte galeş şi râzând, Acceptă complimentul şi-i răspunde Tăcută, pe nevăzute unde Că-i tare măgulită de onoare, Dar nu şi de mirosul de sudoare. Stă mută deci, şi se gândeşte-n sine: El e cel ce ne-a spus SĂ TRĂIM BINE? Adică, s-a gândit chiar şi la mine? Dacă-i aşa, pe veci îi sunt datoare, Deşi mă macină o întrebare: Zicând aşa, sincer a fost el oare? Dar chiar dacă prea sincer nu a fost, Nu pot să mă comport ca neamul prost Spunându-i că-i un mare mincinos. Nu-mi stă în caracter, nu e frumos. Am deci decenţa să-l cred pe cuvânt, Deşi ades-aruncă cu vorbele-n vânt. Şi mai am o rezervă, adică alt motiv: Tot ceea ce face, e prea ostentativ. Dar asta nu-i o faptă prea de criticat, Aşa încât, răbdare, mai am de aşteptat. Până atunci însă, propun ca toţi ortacii Din antutajul său, şi toţi aplaudacii Să-şi facă treaba bine şi să-l aduleze Că de-aia sunt plătiţi cu prea grase speze. Pentru efortul lor, le spun şi eu: Mergeţi dragi profitori la jubileu. Când cerşeşti popularitate, Câştigi. Dar pierzi din demnitate. 461


462


ÎNDEMN („Mărimilor” care dau un prost exemplu prin faptele lor) Mai ieri, Puterea ne-ndemna: Învăţaţi, învăţaţi, învăţaţi, Astăzi, ne-ndeamnă altceva: Înhăţaţi, înhăţaţi, înhăţaţi. Când o faptă rea nu-i pedepsitp, Este şi de alţii făptuită.

TREPTE ÎN VIAŢĂ (Copiilor de bani gata) Copilăria: Paradis. (Părinţii le satisfac toate capriciile) Tinereţea: Viaţă de vis. (Discotecă, baruri, cazinouri) Maturitatea: Lâncezită. (Petreceri prelungite, mese copioase) Bătrâneţea: Chinuită. (Efectele sedentarismului, alcoolului etc.) Bilanţ: Viaţă irosită. Dacă vrei om să te numeşti, Ai doar o cale: Să munceşti.

463


464


MEDICALĂ (Medicilor care au uitat jurământul lui Hypocrat) Studentul medic a jurat Că-l va sluji pe Hypocrat. Ca medic însă, s-a dovedit Că-l slujeşte pe Ipocrit. De la bolnavi având pretenţii La unele mici „atenţii”. Şi-a uitat deci jurământul Care s-a risipit ca vântul, Transformându-se-ntr-un samsar Ce pune totul pe cântar: - Vrei o atenţie mai mare, Te costă câteva sutare. Vrei rezervare-ntr-un salon, Te costă cam un milion. Pentru cazuri complicate Ce nu pot fi rezolvate Cu tratament medical, Intervenim chirurgical. Dar asta, se ştie bine, N-o poate face oricine. Se-nţelege, prin urmare, Că-n această-mprejurare, „Atenţia” e mai mare. - Dar dacă ne operăm, E sigur că ne vindecăm? Oferiţi vreo garanţie? - Asta, doar Dumnezeu ştie. Eu sunt dator să-ţi dau un leac. Minuni însă, nu pot să fac.

465


466


SANITARĂ (Ministrului Sănătăţii, care a „rezolvat” problema medicamentelor) Domnul ministru M. Cinteză S-a făcut remarcat c-o teză Prin care-a găsit leac la toate Problemelor de sănătate: LISTELE CU COMPENSATE. Are omul guturai, De pe lista A îi dai Aspirină. Şi un ceai. Dacă-l dor picioarele, Îi dai de pe lista B Un produs nou, de sinteză Şi, supliment, o proteză. Mai greu e cu litera C Pentru că şi deoarece Avem de-a face cu boli care Rezistă la vindecare. În această-mprejurare, Cel mai bun leac e-o lumânare. Cu tact şi seriozitate, Găseşti soluţie la toate.

SERIOZITATE Guvernanţilor care „cântăresc” în mod ciudat gravitatea unor fapte) Am constatat cu-ngrijorare Că actuala grupare La putere, „trage” tare Pe un subiect pe care 467


468


Călărea cu-nfrigurare Şi trecuta guvernare: Orice nerealizare, Fie ea mică sau mare, Se datoreşte exclusiv Vechiului executiv Care, prin oamenii lui, Toţi slujbaşi ai răului, Comunişti înverşunaţi Şi securişti vinovaţi De crime nenumărate, Le pun numai beţe-n roate... O astfel de abrodare, Ridică o întrebare: S-a uitat oare cumva Că şi-n Alinţna DA Sunt destui foşti comunişti Precum şi mulţi securişti? Sunt oare comunişti buni Şi alţii care-s nebuni? Sunt buni dacă-s în PNL, În PD sau UDMR Şi răi dacă-s în PSD? Este vreo justificare Pentru-aşa înverşunare? La fel, cei îmbogăţiţi Peste noapte: cei cinstiţi Sunt în PNL-PD Iar hoţii în PSD... Dar că se procedează aşa, Nu este nici o noutate. Tot timpul s-a făcut aşa Încă din antichitate. Deci, nu este de mirare Că şi astăzi e la fel: 469


470


Un nou venit la guvernare Se transformă în mieluşel. Lupii răi sunt doar cei care Au guvernat până mai ieri Şi-s vânaţi cu înverşunare. Nu mai încap alte păreri... Cu o aşa mentalitate, Nu se ajunge prea departe Mai ales în momente-n care Ne paşte un pericol mare Iar noi, azi, este evident, Suntem într-un aşa moment: Sărăcia-n fund ne-mpunge, Europa ne respinge, Necazurile-s cât casa, Foametea ne umple masa, Satele sunt indundate Şi, ca supliment la toate, Guvernul vrea anticipate. Iar starea de necesitate, Nu-i oportună, că nu toate Judeţele sunt inundate, Ci doar mai mult de jumătate... Aşa fiind, ce să mai faci? Înghiţi în sec, înjuri şi taci. Scuza-i bună: n-ai rezultate, Alte persoane-s vinovate

471


472


CANINĂ (Fotbaliştilor de la Dinamo, care au pierdut cu 5-1 în faţa celor de la F.C. Naţional) Echipa „Câinilor”, aseară, A mâncat o aşa papară Pentru că vajnicii dulăi În joc au fost doar mici potăi. Un câine, chiar când nu e-n cuşcă Dar latră, se ştie, nu muşcă.

ÎNCREDERE (Celor care cred că aderarea la UE ne va aduce numai avantaje) De când în NATO am intrat De-o mare grijă am scăpat: Liniştea ne-am asigurat La frontierele de Stat. Dar când vom intra în UE, Scăpăm de toate grijile Pentru că vom putea trăi Chiar de nu vom munci. Proverbul este vechi, şi nu-i de şagă: Dumnezeu îţi dă, da-n traistă nu-ţi bagă.

473


474


GRIJULIUL (Celor care încurajează sau care duc o viaţă parazitară) Un tinerel cu negre plete, Trăgând dintr-un chiştoc cu sârg, Cu ochii, faruri după fete, Se plimbă teleleu prin târg. Mergând el fără nici o grabă Şi privind totul într-o doară, S-a-ntâlnit la un colţ de stradă Cu-n fost coleg de la primară. Ce faci pe-aici? Colegu-ntreabă. La aşa oră matinală Când trebuie să fii la treabă, Tu te ţii de hoinăreală? Păi, ce să fac? Mă dezmorţesc, Ştii, traiu-acasă-i plictisitor. Şi-apoi, nu-i musai să muncesc. Am bani. Tata-i ambasador. Tăind mereu frunză la câini, A făcut bătături la mâini.

COMPENSAŢIE (Celor care, din interesm spun despre unii că au numai calităţi) Se zice, de când lume-i lume, Că nimeni nu este perfect. Dar, despre domnul X se spune Că nu are nici un defect. Vrând eu să aflu adevărul, 475


476


Am iscodit, am cercetat Şi ce-am aflat, mi-a zbârlit părul. Ce se spune, e-adevărat: Deşi nu este generos, Domnul e foarte ranchiunos. Regret deci că n-am dat crezare La ce s-a spus. Îmi cer iertare. Când şeful tău este un om însemnat, Flatează-l. Ai doar de câştigat.

FARMACEUTICĂ (Celor care caută slijbe unde nu se depune efort fizic) Românii au descoperit Un leac cu totul radical Şi care, cum s-a dovedit, Este de uz universal. Leacul, fiind şi brevetat, A devenit un panaceu Şi este foarte căutat. El însă, se găseşte greu. Dar merită să-l procuraţi, Efortul nu va fi zadarnic. Vă spun doar ce să căutaţi: Banala sudoare de paznic. Trudeşte din greu la serviciu, Doboară muştele cu pliciul.

477


478


ANUNŢ (Amatorilor de „una mică” servită la botul calului) Azi, în cârciumă la mine, Băuturi găseşti din toate Şi poate intra oricine. Iese doar cine mai poate. Pentru ceva ieftin şi bun, Merită să te-abaţi din drum.

TRANSHUMANŢĂ (Guvernanţilor care privesc cu nepăsare exodul populaţiei) S-a constatat că-n România De azi, s-a lansat cu succes O modă: exodomania, Care se poartă în exces. Şi că se poartă, nu-i mirare Pentru că, de când lumea-i lume, Moda este molipsitoare Ca râia, nu te poţi opune. Aşa se face că din ţară Fug zilnic sute de români Sperând că pâinea ce amară De-aici, e dulce la străini. Şi uneori, aşa şi este, Dar s-au văzut şi multe cazuri Când acest dulce-i o poveste Ce le-a adus numai necazuri. 479


480


Dar cum poţi să scapi de belele Dacă stai şi nu faci nimic? E simplu: dintre două rele, L-alegi mereu pe cel mai mic. Iar răul cel mai mic, se pare, Se vede asta zi de zi, Este să pleci peste hotare. Chiar şi la risc. Fie ce-o fi. Aşa că lumea emigrează, E plin apusul de azilanţi. Iar ţara, se depopulează. Ce zic ai noştri guvernanţi. Şi dacă pleacă, cine pleacă? Tineri şcoliţi şi muncitori Care azi nu se mai împacă Cu statutul de cerşetori. Aşa fiind, ce mai rămâne În ţară? Cine mai munceşte? Ne bazăm doar pe mâini bătrâne? La asta cine se gândeşte? Şi cine mai munceşte glia Dacă rămân doar demnitari Care-nvârtesc politichia? Atât fac toţi „oamenii mari”? Am ajuns, după cumse pare (Nu-i doar părerea mea, iertaţi) În situaţia în care Avem doar şefi, nu şi soldaţi. Azi ne săpăm singuri groapa: Doi cu sapa, trei cu mapa. 481


482


PERSEVERARE (D-lui E. Nicolăescu, reformatorul sistemului sanitar) Domnul E. Nicolăescu, Este, ca şi domnul Escu, Un om harnic, bun de gură Şi-având şi ceva cultură, A fost ales de curând Purtătorul de cuvânt Al partidului pe care Îl slujeşte cu onoare. În această calitate, S-a luptat pe deşelate Cu cei ce pun beţe-n roate Obstrucţionând guvernul Cu-nvechitul şi eternul Veto, motiv pentru care Cei ce sunt la guvernare Nu-şi pot îndeplini toate Sarcinile asumate. Şi cum o muncă cinstită Trebuie şi răsplătită, Guvernul a considerat Că omul merită promovat, Fiind numit peste noapte Ministru la Sănătate. Că nu e de meserie Medic, prea bine se ştie, Însă n-are importanţă, Totul e să ai prestanţă, Ceea ce are din belşug. Şi cum nici alt beteşug N-are, s-a conchis în cor Că-i cel mai bun conducător. În plus, între sănătate 483


484


Şi-ntre contabilitate E compatibilitate Mare, şi ai rezultate Dacă strângi în mână toate Frâiele, şi descurci ghemul, Reorganizând sistemul. În acest sens, şi cu grabă, S-a pus ministrul pe treabă Făcând un plan de măsuri Care să n-aibă fisuri: Pe farmacişti i-a somat Că şi-au cam făcut de cap Şi şi-au deschis farmacii Multe, pentru morţi şi vii Şi, spre-a nu avea belele Să mai închidă din ele; Pe medici i-a criticat Pentru că s-au transformat În scribi care, pe-ndelete Stau şi scriu numai reţete Iar bolnavii – cu ruşine – Nu-s trataţi cum se cuvine; Directorii de spitale Se gândesc doar la parale Fiind toţi, nişte-mbuibaţi Care trebuie schimbaţi, Iar pentru-a pune pe roate Bugetul de sănătate, A pus la impozitare Orice venit, mic sau mare... Că aceste măsuri, toate, N-au putut fi aplicate, Opoziţia-i de vină Că tot caută pricină Şi, gândind în perspectivă 485


486


Stă doar în espectativă Aşteptând momentu-n care Va veni la guvernare. Ministrl însă-i lăudat Pentru cum a procedat, Şi nu este de mirare: A făcut o TREABĂ MARE. Nu-i supărare când mai ratezi. Impotant e să perseverezi.

FILOLOGICĂ

Domnului Traian Băsescu, pentru talentul sau de filolog) Dorind să pară erudit, Domnul Băsescu s-a gândit Că n-ar fi rău să-nlocuiască Dulcea limbă românească Cu vorbirea englezească. Şi fiindcă prin vocabular A rămas tot marinar, (Proba? Cuvântul GĂOZAR Adresat unui gazetar) S-a oprit, pentru încercare, La Sulina, port la mare. Dar cum, în loc de româneşte Să i se spună englezeşte? N-a fost prea greu de aflat taina: De azi, se va numi SULAINA. Morala: când te străduieşti. Întotdeauna reuşeşti. Poţi s-ajungi chiar şi campion. Urmează FURCULISION. Să nu te dai mai mare decât eşti. Lumea te miroase după cum vorbeşti. 487


488


PREOCUPARE (D-lui. A. Videanu, cel mai „verde” dintre români) Dup-o gândire-ndelungată, Cu faţa foarte-nbujorată Şi cu frunte-nbrobonată De sudoare, domnul primar, Cel hărăzit cu ceresc har, A conchis că-n capitală Atmosfera e letală Pentru bieţii locuitori Fiindcă mii de poluatori Auto, aruncă permanent Gazele de eşapament În aerul care şi-aşa Abia se poate respira. Aşa fiind domnul Primare, Grijuliu nevoie mare Când e vorba de Cetate Şi de a sa sănătate, N-are stare, n-are pace Şi în mintea lui dibace Fel de fel de gânduri coace, Căutând o rezolvare La problema arzătoare Impusă de poluare. Şi a găsit-o se pare: O amendă. Cât mai mare Pentru toţi şoferii care Nu au la maşini motoare Performante. Prin urmare, Cine nu se conformează, Poliţaiu-l amendează Că aceste maşini, toate, Sunt mereu verificate 489


490


De mâini specializate De RAR autorizate, Nu contează, e-n zadar, ITP-ul de la RAR A fost bun, dar nu mai e De când suntem în UE. În plus, ele sunt uzate, Urâte şi demodate, Poluând şi peisajul. Cred c-aţi înţeles, mesajul... Acceptaţi deci ce vă spun eu. Doar sunt primar, ce Dumnezeu! Şi să nu aud proteste Pentru că măsura este Întemeiată, legală, Pentru-ntreaga capitală. Iar de nu sunt ascultat, Nu mai vreau să fiu votat Pentru încă un mandat Fiindcă-s tare supărat. Sunt un om prea ocupat: Nu am timp nici pentru masă, Soaţa-mi spune că mă lasă Că vin prea târziu acasă, Din afacerile mele Au rămas doar trei lulele Că nu mă ocup de ele Şi sunt foarte disperat. Sunt doar un om martirizat, Merit să fiu sanctificat... Deci, să ne clarificăm: Nu faceţi aşa, divorţăm. Când ai soluţie la toate, Câştigi şi notorietate. 491


492


DIVORŢ POLITIC (D-lor Băsescu şi Tăriceanu, care nu se poartă la înălţimea funcţiilor pe care le ocupă) Mai ieri, în sunet de fanfară, Zei noi, coborâţi din Olimp, Au venit şi la noi în ţară Spre a ne păstori mult timp. Şi-au început cu veselie, Cu-mbrăţişări, cu sărutări Şi cu promisiuni o mie Pentru toţi robii-acestei ţări. Dar nu a fost aşa să fie: Un bileţel a transformat Atmosfera într-o stihie Care-a dat totul peste cap. Astfel, şi cum şi printre Zei Ierarhia e cu tipic, Zeul cel Mare, cu temei, L-a pus la zid pe Zeul Mic. Dar Zeul Mic, a izbucnit: Aşa ceva nu se cuvine. El, Zeul Mare, n-a greşit? Atunci, de ce se ia de mine? Şi uite-aşa, de ceva timp, Se beştelesc, se porcăiesc. Aşa o fi şi la Olimp? E ceva tipic românesc?

493


494


Ori cum ar fi însă, nu-i bine. Procedând cum au procedat, S-au făcut numai de ruşine Şi asta e de condamnat. Concluzia este doar una: În tot ce s-a zis şi s-a spus, S-a folosit numai minciuna. Totul e doar un MARE FÂS. Când Zeii au ceva de împărţit, Tot muritorii au de suferit.

495


CUPRINS Prefaţă ...............................................................................................5 DEDICAŢIE....................................................................................11 COORDONATE.............................................................................13 ECHITATE......................................................................................15 SPERANŢĂ ....................................................................................17 PROFESIONALĂ...........................................................................17 DORINŢĂ.......................................................................................19 PRECIZARE ...................................................................................19 ALIANŢĂ .......................................................................................21 INTRANSIGENŢĂ ........................................................................21 ONESTITATE.................................................................................23 REMEMBER ...................................................................................23 FERMITATE ...................................................................................25 REVANŞĂ ......................................................................................25 EDITORIALĂ.................................................................................27 ERUDIŢIE .......................................................................................27 ACORD ...........................................................................................27 LĂMURIRE ....................................................................................31 INCORUPTIBILI............................................................................31 PREVEDERE...................................................................................33 ATESTARE .....................................................................................33 AUTORITATE................................................................................35 PLURIPARTITISM ........................................................................35 CLARITATE ...................................................................................41 SCHIMBARE ..................................................................................41 SPRIJIN ...........................................................................................43 OCHI DE ARGUS..........................................................................43 DELIMITARE .................................................................................43 SOLUŢIE .........................................................................................45 LOVITURĂ NEPERMISĂ ............................................................45 PROMOVARE................................................................................47 PERSEVERENŢĂ...........................................................................49 OPERATIVITATE..........................................................................49 496


CRITICĂ .........................................................................................49 SPOVEDANIE................................................................................51 TESTAMENT POLITIC.................................................................51 CLARIFICARE ...............................................................................55 DESTĂINUIRE...............................................................................55 SULA-N COASTE..........................................................................57 MONOLOG ....................................................................................57 INVIDIE ..........................................................................................61 MEA CULPA..................................................................................63 ŞANSĂ ............................................................................................63 ALEGERE .......................................................................................65 PUNITIVĂ ......................................................................................65 ORIENTARE ..................................................................................67 FORŢĂ MAJORĂ ..........................................................................67 AVERTISMENT .............................................................................69 MATRIMONIALĂ ........................................................................69 REVIGORARE................................................................................71 DECIZIE..........................................................................................71 GIRUETA........................................................................................73 CONVINGERE...............................................................................73 UŞURARE.......................................................................................75 ALTERNATIVĂ.............................................................................75 APOLITICĂ....................................................................................77 HOTĂRÂRE ...................................................................................77 ISTORIE...........................................................................................79 CAMELEONISM ...........................................................................79 CLEMENŢĂ ...................................................................................81 COŞMAR ........................................................................................83 NECESITATE .................................................................................85 TREZIRE .........................................................................................85 SCUZĂ ............................................................................................87 SOLIDARITATE ............................................................................87 REPARAŢIE ...................................................................................89 ÎNTREBARE ...................................................................................89 EXTENUARE .................................................................................91 497


EXPLICAŢIE...................................................................................91 PROSPERITATE ............................................................................93 PERSPECTIVĂ ...............................................................................93 STRATEGIE ....................................................................................95 PROTEST ........................................................................................95 RUGĂCIUNE .................................................................................97 OGLINDA.......................................................................................97 AFECŢIUNE...................................................................................99 EVRICA.........................................................................................101 CONDIŢIONARE........................................................................101 MODERNITATE..........................................................................103 BUNĂVOINŢĂ............................................................................105 COMPASIUNE ............................................................................105 CONFIDENŢĂ.............................................................................107 SUBLINIERE ................................................................................111 ILUZIE...........................................................................................111 CONSOLARE...............................................................................113 DIALOG........................................................................................113 ELECTORALĂ .............................................................................115 CONSULTARE ............................................................................117 REVENDICARE...........................................................................119 SACRIFICIU .................................................................................121 INOCENŢĂ ..................................................................................123 METAMORFOZĂ........................................................................125 NEDUMERIRE.............................................................................127 PRELIMINARII............................................................................133 FINALITATE................................................................................135 COTIDIENE..................................................................................143 GÂNDURI DE TOAMNĂ ..........................................................153 INTOLERANŢĂ ..........................................................................159 ŢARA FĂGĂDUINŢEI ...............................................................163 EPIGONII DE TRANZIŢIE ........................................................171 VIAŢA GREA...............................................................................183 POVESTEA ŢIGARETEI II .........................................................189 STATISTICĂ.................................................................................195 498


REZOLVARE................................................................................197 RETROSPECTIVĂ .......................................................................199 SCADENŢĂ..................................................................................219 DÂRZENIE ...................................................................................225 FANARIOŢI INDIGENI .............................................................229 FRĂMÂNTARE ...........................................................................237 DESTIN .........................................................................................237 ÎNGRIJORARE .............................................................................247 ANIVERSARE ..............................................................................257 RETROCEDARE ..........................................................................261 RESPONSABILITATE.................................................................269 PERLE VERBALE ........................................................................275 INDIGNARE ................................................................................275 CĂUTĂRI .....................................................................................281 FISCALĂ.......................................................................................287 ALCHIMIE ...................................................................................287 SELECŢIE......................................................................................289 ABUNDENŢĂ..............................................................................289 INVOLUŢIE..................................................................................299 DISCORDANŢĂ..........................................................................303 METRONOM ...............................................................................305 REFORMA ....................................................................................305 SAŢIETATE ..................................................................................307 ECLIPSĂ .......................................................................................307 ÎNDESTULARE............................................................................317 GRATITUDINE............................................................................319 PRUDENŢĂ .................................................................................321 EDUCAŢIONALĂ.......................................................................323 CIOLANIADA .............................................................................331 ÎNVĂŢAŢI, ÎNVĂŢAŢI ..............................................................335 BELŞUG ........................................................................................337 JUVENILĂ ....................................................................................337 OMAGIERE ..................................................................................339 ORGOLIU .....................................................................................341 BALANŢĂ ....................................................................................341 499


DEPENDENŢĂ ............................................................................341 TATONARE .................................................................................343 ŞCOLARĂ.....................................................................................343 POLEMICĂ...................................................................................347 HOCUS-POCUS...........................................................................351 PARALELA ..................................................................................355 ALTRUISM ...................................................................................375 RĂDĂCINI ...................................................................................375 MĂRTURII....................................................................................383 PROTECŢIE SOCIALĂ...............................................................387 VERTICALITATE ........................................................................387 CASNICA .....................................................................................393 SPORTIVA ....................................................................................393 GURA LUMII ...............................................................................395 PERFORMANŢA.........................................................................395 NEPĂRTINIRE.............................................................................397 ADERARE ....................................................................................397 RECIPROCITATE ........................................................................401 DISPERARE..................................................................................403 RĂSPLATA...................................................................................405 ECOLOGICĂ................................................................................407 ONORABILITATE.......................................................................415 POSTUMĂ ....................................................................................419 GHEAŢA SUBŢIRE .....................................................................423 EL şi EA.........................................................................................425 ALOCUŢIUNE.............................................................................427 IMATURITATE............................................................................433 EFERVESCENŢĂ.........................................................................435 OPORTUNISM.............................................................................445 GRANDOMANIE........................................................................451 SFIDARE .......................................................................................453 TROC .............................................................................................459 COREGRAFICĂ...........................................................................461 ÎNDEMN.......................................................................................463 TREPTE ÎN VIAŢĂ......................................................................463 500


MEDICALĂ..................................................................................465 SANITARĂ...................................................................................467 SERIOZITATE..............................................................................467 CANINĂ .......................................................................................473 ÎNCREDERE.................................................................................473 GRIJULIUL ...................................................................................475 COMPENSAŢIE...........................................................................475 FARMACEUTICĂ .......................................................................477 ANUNŢ.........................................................................................479 TRANSHUMANŢĂ ....................................................................479 PERSEVERARE............................................................................483 FILOLOGICĂ ...............................................................................487 PREOCUPARE.............................................................................489 DIVORŢ POLITIC .......................................................................493

501

Andrisantul cunoscut  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you