Page 1

CEREALELE baza alimentaţiei omului sănătos Modelul alimentaţiei sănătoase a fost sintetizat de către nutriţionişti în forma unei piramide, în care fiecare grupă de alimente îşi regăseşte locul mai spre vârf sau mai la bază, în funcţie de importanţa în alimentaţia oamenilor ce vor să îşi menţină starea de sănătate timp îndelungat. Dacă ne uităm la baza acestei piramide, vom descoperi CEREALELE şi vom constata că avem nevoie de cantităţi importante din aceasta grupă de alimente pentru a fi sănătoşi şi pentru a preveni bolile. Cu toate acestea, conform studiilor, consumul curent al alimentelor provenite din cereale este mult mai mic decât ar fi necesar. Să vedem de ce sunt cerealele atât de importante în hrana omului:Partea comestibilă a cerealelor este reprezentată de seminţele sau fructele acestor plante. Boabele de cereale sunt alcătuite din mai multe straturi, care îmbracă un miez. Acest miez (germene) conţine grăsimi nesaturate, proteine, fier, vitamine din clasa B. El este înconjurat de endosperm, un strat de grăsimi fixate într-o matrice proteică. Urmează un strat format din fibre nedigerabile, dar care conţine şi fier, tiamină, niacină, riboflavină şi chiar proteine. Stratul exterior are rolul de a proteja sămânţa. Termenul „cereale” este derivat de la numele roman al zeiţei care guverna grânele, Ceres. Toată lumea cunoaşte cel puţin câteva cereale – grâu, porumb, orez, orz, ovăz, secară – şi alimentele care se fabrică din acestea: faină, pâine, paste făinoase, fulgi de cereale pentru micul dejun etc. Atunci când oamenii primitivi au început să introducă cereale în regimul lor alimentar, ei consumau boabele întregi sau măcinate, fără să se piardă nimic din compoziţia plantei. Astăzi, cerealele sunt procesate şi, din păcate, ajungem să consumăm numai anumite părţi din plantă, şi nu neapărat cele mai hrănitoare. Faina albă de grâu şi orezul decorticat nu reprezintă cea mai bună opţiune pentru un regim alimentar sănătos. În tehnicile moderne de preparare, se adaugă fier, vitamine, calciu. Pentru că sunt bogate în glucide şi sărace în grăsimi, cerealele reprezintă combustibilul ideal pentru muşchi. Atunci când 50 % din energie provine din carbohidraţi, rezervele de glicogen muscular sunt menţinute la capacitate maximă, în consecinţă vom fi pregătiţi pentru a face faţă eforturilor susţinute. Recent, cerealele au început să-şi recapete popularitatea şi locul lor în alimentaţia omului modern, datorită faptului că mulţi cercetători au atras atenţia asupra rolului lor în prevenirea unor boli. Fibrele alimentare care se găsesc în cereale previn constipaţia şi riscul de apariţie a cancerului de colon. De asemenea, ele au capacitatea de a reduce colesterolul şi nivelul glicemiei, ceea ce contribuie decisiv la controlul bolilor cardiovasculare şi diabetului. Produsele din cereale rafinate au o mare parte din fibre eliminate, deci nu vom beneficia de efectele acestora. Prin urmare, este bine să alegem produse de panificaţie din cereale integrale. Cerealele sunt surse importante de proteine. Ele asigură aproximativ jumătate din necesarul de proteine al populaţiei lumii. În ţările dezvoltate, mai mult de 90% din cereale sunt utilizate ca hrană pentru animale. Niciuna dintre cereale nu asigură toţi aminoacizii esenţiali, dar combinarea lor cu alte surse vegetale de proteine (mazărea sau fasolea) poate constitui o sursă completă de proteine. Faptul că cerealele se găsesc la baza piramidei alimentelor înseamnă în principal două lucruri: în primul rând ne arată importanţa acestei grupe de alimente şi în al doilea rând ne indică faptul că în dieta noastră de zi cu zi, cantitatea de cereale trebuie să fie bine reprezentată. Se recomandă să se consume zilnic 4-5 porţii de cereale. O „porţie” poate însemna o felie de pâine, 30 g de fulgi la mic dejun, o ceaşcă de orez etc. Aşadar, nu este chiar atât de dificil să ne asigurăm cantitatea optimă de cereale. Chiar şi într-un regim de slăbire, consumul a 1-2 felii de pâine nu reprezintă o tragedie, ba din contră, un beneficiu, în special dacă alegem pâinea integrală. 1


De milenii, produsele cerealiere integrale au constituit alimentul de bază al omenirii. Cerealele conţin în medie 75% glucide, sub formă de amidon, 10-15% proteine, 2% grăsimi, fiind bogate în fibre, vitamine şi minerale. Consumul regulat de produse cerealiere poate acoperi nevoile de vitamine din grupul B. În germenii cerealelor se găsesc proteine complete. Din nefericire, deoarece se alterează cel mai repede, germenii sunt îndepărtaţi în cea mai mare parte în procesul de rafinare. Pentru a obţine făina albă, sunt înlăturate tărâţele, bogate în vitaminele din grupa B. Lipsită de fibre, făina rafinată poate provoca constipaţie. În schimb, cerealele integrale sunt bogate în substanţe nutritive, constituie unul din principalii furnizori de energie ai organismului şi nu trebuie să lipsească din dieta unui om sănătos. Cerealele integrale sau nerafinate includ grâul, meiul, orezul brun, orzul mare, secara şi hrişca. Unul dintre cei mai buni indicatori ai gradului de rafinare al cerealelor este culoarea – cu cât sunt mai închise la culoare, cu atât sunt mai puţin rafinate şi mai sănătoase pentru organism. Iată, pe scurt, câteva informaţii despre unele cereale: Grâul – conţine zinc, fier, calciu, magneziu, vitaminele B şi E iar încolţirea lui creşte concentraţia acestora de zeci de ori. Însă crupele de griş, fabricate din grâu rafinat, practic nu conţin nici o substa nţă valoroasă, fiind şi grele pentru digestie. Hrişca – conţine substanţe nutritive importante: fier, calciu, fosfor, iod, vitaminele grupei B etc. Poate înlocui carnea în alimentaţie. Meiul – este bogat în magneziu şi fier. Copiilor care au urmat tratamente cu antibiotice li se recomandă să consume terci de mei cât mai des. Unii consideră că meiul este un produs greu asimilabil, dar acest neajuns poate fi reparat folosind grăsimi (uleiuri extravirgine, unt, smântână). 2


Orezul – coaja de orez este o comoară de vitamine din grupa B şi multe alte microelemente. Orezul din magazinele noastre este curăţat de coajă şi de germene, iar miezul rămas este lipsit de nutrienţi. Orzul – bogat în vitamina B5, îmbunătăţeşte peristaltismul intestinal, elimină radionucleoizii, rămăşiţele de erbicide, îngrăşăminte şi toxinele acumulate în organism. Ovăzul – furnizorul cel mai bogat de calciu dintre toate cerealele. Are raportul ideal între glucide, proteine, grăsimi şi vitaminele grupei B, ajută la scăderea colesterolemiei. Are o acţiune de fortificare generală, de aceea este recomandat bolnavilor de tuberculoză, celor cu afecţiuni pulmonare sau care se recuperează după operaţii. Porumbul – unicul furnizor de aur, substanţă necesară pentru funcţionarea normală a creierului. Rolul cerealelor integrale pentru buna funcţionare a inimii Un studiu efectuat pe un eşantion de femei ajunse la menopauză a evidenţiat faptul că, prin consumul zilnic a cel puţin o porţie de cereale integrale, riscul de apariţie a afecţiunilor cardiovasculare este redus cu 30%. Explicaţia este că aceste maladii sunt provocate de obicei de nivelul crescut al colesterolului, iar cerealele integrale au un rol important în reducere a acestuia.

Cerealele integrale ne ajută să ne păstrăm silueta Persoanele plinuţe au tendinţa să ţină regimuri alimentare drastice şi, în consecinţă, nivelul de energie al organismului este mult mai scăzut. De aceea, este important să includem în alimentaţie cereale integrale. Procesul de digestie al acestora este unul mai de durată, prin urmare, senzaţia de saţietate apare mai repede şi astfel vom mânca mai puţin. Cerealele integrale nu conţin multe grăsimi saturate, un factor important de care trebuie să ţinem cont în perioadele de regim.

Cerealele integrale contribuie la prevenirea cancerului Dat fiind faptul că cerealele integrale au un conţinut important de fibre insolubile, ele reduc semnificativ riscul apariţiei cancerului de colon şi, în general, al afecţiunilor maligne ale sistemului digestiv. De asemenea, previn cancerul de rinichi şi cel mamar. Este recomandabil să consumăm cereale integrale de trei-patru ori pe săptămână.

Cum să preparăm un terci, păstrând substanţele valoroase din cereale? Spre deosebire de modul obişnuit de a găti terciul cu lapte, îţi propunem un mod mai neobişnuit de a prepara crupele. Terciul cu legume şi condimente este delicios şi aromat, foarte popular atât printre maturi, cât şi printre copii. În plus, el prezintă o serie de avantaje nutritive:  Valoarea nutritivă a crupelor este păstrată prin micşorarea timpului de prelucrare termică. Acest lucru e posibil prin înmuierea crupelor cu 3-4 ore înainte de prepararea terciului.  Adăugarea legumelor oferă un aport de vitamine şi minerale. Ceapa şi morcovul se combină de minune cu toate crupele. Pentru diversitate, hrişca se poate prepara cu ceapă şi bostănel, iar meiul – cu ceapă şi ardei gras roşu.  Folosirea condimentelor şi verdeţurilor conferă mâncării o aromă şi un gust deosebit, precum şi un spor de microelemente şi vitamine.  Folosirea uleiului nerafinat şi evitarea prelucrării termice a acestuia oferă un plus de vitamina E, carotenoizi şi acizi graşi polinesaturaţi. Ingrediente necesare pentru o porţie de terci: • 3 linguri de crupe; • o ceapă mică; un morcov mic; • un sfert de frunză de dafin; • condimente: busuioc, oregano, cimbru etc.; • verdeaţă: mărar, pătrunjel, ţelină; 3


• ulei nerafinat (de porumb, floarea-soarelui sau măsline); • sare de mare. Cum procedezi: 1. Spală bine crupele. Pune-le într-un vas emailat sau din sticlă şi toarnă deasupra apă. Lasă-le la înmuiat peste noapte. Dimineaţa, vei constata că s-au umflat, absorbind mai toată apa. Raportul cereale – apă Grâu, hrişcă, ovăz – 1:2,5 Mei, orez, porumb – 1:3 Orz – 1:4 2. Curăţă o ceapă şi un morcov. Ceapa poate fi tăiată mărunt, iar morcovul, răzuit. Condimente folosite separat sau în diverse combinaţii pentru a face terciul mai gustos: frunze de dafin, piper negru, piper alb, coriandru, seminţe de mărar, mărar şi pătrunjel uscat, busuioc, maghiran, oregano, cimbru ş.a. 3. Pune circa 100 ml de apă la fiert într-o cratiţă. Când apa va clocoti, adaugă ceapa şi morcovul. Lasă legumele să fiarbă 2-3 minute. Adaugă crupele împreună cu apa în care au fost înmuiate. Adaugă şi frunza de dafin. Lasă să fiarbă încă 2-3 minute. 4. După ce stingi focul, adaugă condimentele şi lasă terciul sub capac vreo 5-10 minute. Pune sare şi ulei după gust, direct în farfurie. Poftă bună! O recomandare simplă, dar extrem de importantă pentru digestia bună a terciului este mestecarea temeinică şi îndelungată. ================================================

MEIUL – regele cerealelor Meiul (Pannicum miliaceum) este o cereală originară din Asia. Planta are o rădăcină în formă de fascicule şi tulpină dreaptă, înaltă de 20-100 cm şi acoperită de tecile frunzelor. Florile cresc într-o inflorescenţă de forma unui ciorchine lung de 20 cm, înflorirea având loc în perioada iunie – septembrie. Fructele sunt mici, rotund-ovale, îmbrăcate într-un înveliş albicios, roşu sau alte nuanţe, până la negru. În medicina populară, meiul a avut variate întrebuinţări. În Bucovina, dacă îl durea pe cineva burta, i se punea turtă de mălai pe abdomen sau pe locul dureros. Turta din făină de mei cu hrean ras, miere şi sare se folosea la gâlci. Amestecat cu oţet şi descântat, meiul se punea pe rănile infectate. De asemenea, mălaiul mărunt se mai folosea în tulburările digestive la copiii mici. Compoziţie chimică: Meiul are în compoziţie cantităţi importante de lipide, protide, acid salicilic, fosfor, magneziu şi vitaminele A şi cele din complexul B. De asemenea, meiul constituie o sursă excelentă de fier şi fibre. Acţiuni medicale: Chinezii consideră meiul ca rege al cerealelor, consumându-l de multe secole şi până în prezent. Din păcate, în schimb, occidentalii (europenii în general) au înlocuit meiul din dieta lor, consumând cu preponderenţă grâu şi porumb. Însă ar fi indicat să reintroducem meiul în dieta noastră deoarece el se numără printre superalimentele naturale care ajută la întărirea sănătăţii, alături de germeni, pătrunjel, lucernă, orz, in, alge marine, ştevie şi floarea-soarelui. Datorită cantităţii importante de fibre din compoziţie, meiul ajută digestia şi organele digestive (stomacul, pancreasul). Se ştie că fibrele vegetale facilitează tranzitul intestinal. Mulţi specialişti consideră din acest punct de vedere că meiul este motorul digestiei, el conţinând pe lângă fibre şi enzime digestive din abundenţă (ca majoritatea seminţelor şi cerealelor integrale, de altfel). Incluzând meiul în dieta dumneavoastră, veţi trata cu siguranţă indigestia cronică, balonările, greaţa, gazele, hiperaciditatea, ulcerele stomacale şi respiraţia urât mirositoare. În plus, meiul opreşte vărsăturile şi diareea, contribuie la întărirea stomacului şi a intestinelor şi domoleşte greţurile de dimineaţă. Un aspect extrem de 4


important este acela că meiul nu conţine gluten, motiv pentru care poate fi consumat fără grijă de persoanele cu intoleranţă la gluten sau la alte cereale care provoacă alergii. Meiul se mai poate folosi în cazurile de astenie fizică şi intelectuală, având un excelent efect revitalizant şi echilibrant nervos. Meiul are şi un efect alcalin, fiind utilizat cu succes pentru a combate acidoza (excesul de acizi în organism) afecţiune ce poate duce la osteoporoză, tulburări digestive, performanţe fizice şi mentale slabe şi nervozitate. Meiul conţine şi compuşi antifungici care împiedică extinderea ciupercilor, fiind indicat contra infecţiilor micotice, cum ar fi candidoza. Nu în ultimul rând, meiul protejează pielea, buzele şi părul, datorită magneziului şi siliciului din compoziţie. =================================================

ORZUL VERDE Deşi mulţi îl consideră o cereală autohtonă, cultivată de mii de ani în Carpaţi, orzul îşi are originea în Tibet, la poalele Munţilor Himalaya. Crescut în semisălbăticie, era un soi de iarbă înaltă, cu boabe gustoase şi foarte energizante, aliment ideal pentru iernile friguroase şi aspre. Devenit foarte repede „pâinea celor săraci”, el a trecut din Tibet în China şi în Egipt, unde a fost cultivat pe suprafeţe întinse. Dar, în vreme ce egiptenii preparau din el o băutură alcoolică asemănătoare cu berea, dându-l adesea şi animalelor ca furaj, chinezii îl considerau plantă sfântă, apreciată nu doar ca hrană, ci şi ca leac. Virtuţile terapeutice ale orzului au fost egal preţuite de greci şi de daci, care îl cultivau nu doar ca materie primă pentru pâine (în combinaţie cu faină de grâu), ci şi ca leac pentru o mulţime de boli. Cu o biografie aşa de spectaculoasă, nu e nici o mirare că astăzi, orzul este o plantă îndelung studiată pentru virtuţile ei terapeutice. Iar surprizele nu au întârziat să apară. Cercetări de ultima oră confirmă faptul că, mai ales primăvara, când planta este în faza de după răsărire, în tulpinile ei sunt secretate substanţe cu efecte vindecătoare uimitoare, chiar şi în boli aparent fără leac: cancer, hepatite, pancreatite, anorexie, anemie, diabet, tuberculoză etc. În cele ce urmează, vom căuta să desluşim câte ceva din misterele acestui elixir de primăvară.

Preparate din orz Orzul germinat Când boabele de orz încolţesc, compoziţia lor chimică se schimbă şi devin foarte bogate în vitamine (A, Pp, întregul complex B), în săruri minerale (fosfor, potasiu, magneziu, calciu, fier) şi în hormoni (în special de creştere). Aceasta explică de ce germenii de orz au un potenţial revigorant şi stimulent al proceselor de construcţie şi refacere foarte mare. Iată metoda de obţinere a lor: Se ia un borcan de 800 ml, se umple pe sfert cu boabe de orz bine spălate şi se mai adaugă trei sferturi apă călduţă. Se leagă apoi borcanul foarte bine la gură cu un tifon. Se lasă timp de 12 ore boabele de orz la macerat, după care se scurge apa, lăsând borcanul pe un suport lângă chiuvetă, înclinat la 45°, pentru mai multe ore. Vreme de 2-5 zile, până când seminţele germinează, boabele de orz se vor spăla de 2-4 ori pe zi, după care se vor pune la scurs, aşezând borcanul cu gura în jos, aşa încât boabele să fie mereu umede, dar să nu stea înmuiate în apă. Atunci când au făcut colţişori de 1-2 cm, scoatem germenii din borcan, îndepărtăm cojile rămase, precum şi boabele care nu au germinat sau alte resturi şi îi depozităm la frigider. Germenii astfel obţinuţi nu trebuie să aibă gust amar (aceasta indică faptul că au fost lăsaţi prea mult în apă şi s-au stricat), nu trebuie ţinuţi în lumină directă şi la temperaturi mai mari de 4°. De regulă, depozitarea germenilor la frigider se face cel mult 7 zile. Se administrează ca atare sau daţi prin maşină. Se pot pune în salate, se amestecă cu miere de albine sau cu sucuri de fructe. Doza zilnică de germeni de orz este de maximum 3 linguri rase. 5


Sucul de orz verde Într-o tăviţă de plastic, se pune un strat de pământ fertil de flori, netratat chimic, cu o grosime de 2-3 centimetri, şi se însămânţează cu boabe de orz, aşezate des (la 1-2 cm unul de celalalt). Tăviţa se aşează pe pervazul ferestrei şi se udă la un interval de timp de 2-4 zile. În câteva săptămâni, orzul verde va răsari şi va creşte la o înălţime de 15-20 cm. Atunci este momentul potrivit pentru recoltare. Se taie tulpinile (rădăcinile care rămân, dacă sunt udate, vor mai răsari de 1-2 ori), se spală bine, după care se dau prin maşina de tocat. Tocătura se pune apoi în storcătorul electric centrifugal şi se obţine sucul de orz verde - un adevărat elixir de sănătate. Administrarea acestui suc se face în cure de 10-21 de zile, timp în care se ia câte un sfert de pahar (50 ml) de trei ori pe zi, înainte de mesele principale. În bolile grave, în fază avansată, doza se poate mări, pentru a favoriza obţinerea unor efecte rapide. Pudra şi maceratul de orz verde Se obţine, de obicei, pe cale industrială, prin evaporarea sucului proaspăt de orz verde până când rămâne un praf fin de culoare verde, foarte bogat în clorofilă şi săruri minerale, dar mai sărac în enzime decât sucul. Pudra de orz verde se găseşte în magazinele naturiste şi în Plafaruri sub formă de capsule, drajeuri ori ambalată ca atare în cutii închise ermetic. Din acest produs se administrează de regulă câte o linguriţă dizolvată în 100 ml apă rece, de 3 ori pe zi, cu o jumătate de oră înainte de mesele principale. Praful se lasă la macerat în apă 2-3 ore. Se poate bea ca atare, sau strecurat. Un medicament fabulos Cercetările făcute în laboratoare şi clinici din Japonia, China şi SUA au arătat un lucru uimitor: extractele de orz verde (în special sucul) au o acţiune puternic detoxifiantă şi echilibrantă asupra tuturor sistemelor şi organelor importante din corp. O cură de 2-3 săptămâni, în care se bea câte un sfert de pahar de suc cu 30 de minute înainte de fiecare masă, drenează ficatul şi bila, curăţă tubul digestiv şi reface flora normală a acestuia, favorizează eliminarea infecţiilor respiratorii, echilibrează activitatea endocrină şi nervoasă, îmbunătăţeşte starea psihică. Cum este posibilă o acţiune atât de puternică şi complexă la o singură plantă? Ei bine, în ciuda descoperirilor biochimice importante făcute cu privire la componenţii orzului, răspunsul la această întrebare rămâne învăluit în mister. Cert este însă că o cură de primăvară cu acest medicament verde previne o mulţime de neplăceri ale anotimpului cald, cum ar fi alergiile, bolile cardiovasculare, tulburările digestive, anumite boli de piele. Mai mult, cura cu orz verde redă tonusul psihic şi optimismul, având un efect pozitiv asupra emoţiilor. Să vedem în continuare şi câteva din utilizările medicale ale acestui elixir în tratarea bolilor deja instalate.

Germenii de orz, sucul şi pudra de orz în tratarea unor boli Cancer - consumarea zilnică vreme de o lună a sucului de orz (100 ml/zi – 50 ml dimineaţa şi 50 ml seara, diluat cu apă) încetineşte dezvoltarea tumorilor şi previne formarea lor. (Se administrează cu 30 de minute înainte de mesele principale). Efecte de remisie s-au constatat în cazul tratamentului cu suc de orz verde al cancerului de piele, al cancerului pancreatic, al diverselor forme de leucemie. Gastrită, ulcer, pancreatită, colită - se face un tratament de primăvară, în care se consumă un sfert de pahar de suc de orz diluat cu apă, de 3-4 ori pe zi. Clorofila din compoziţia acestui suc ajută la refacerea mucoasei şi a pereţilor gastrici, în timp ce substanţele sale alcaline reduc aciditatea. Alt remediu: se mănâncă 2 linguri de orz încolţit pe zi sau se administrează macerat din pudră de orz (o lingu riţă pudră la 100 ml apa rece). Se ia de 3 ori pe zi. Anemie, demineralizare, avitaminoză - se consumă germeni de orz, câte 2-3 linguri pe zi adulţii şi 1-3 linguriţe copiii. Din germenii de orz tocaţi amestecaţi cu fructe şi miere se face un delicios desert, care are proprietăţi revigorante excepţionale. Boli de ficat - se bea suc de orz verde în cure îndelungate. De regulă, se bea un pahar pe zi, dar în fazele acute ale hepatitelor virale, precum şi în hepatita cronică evolutivă, se pot bea până la 2 pahare 6


pe zi, timp de o săptămână. Orzul verde favorizează drenarea şi regenerarea ficatului, activează sistemul imunitar, ajutând la combaterea virusului hepatic. Sterilitate, impotenţă - o cură de o lună, în care se consumă suc de orz cu miere, câte un pahar pe zi, relansează activitatea hormonala atât la bărbaţi, cât şi la femei. Mai mult, orzul verde îmbunătăţeşte considerabil circulaţia sanguină din zona genitală, chiar şi la persoanele în etate sau care au fumat. Contra sterilităţii feminine, efecte bune are cura cu orz germinat: 1-3 linguri/zi, în cure de 3 luni. Tuberculoză, bronşită cronică, diabet, cardiopatie ischemică, post-infarct, artrită, flebită, insomnii, nevralgii - se mănâncă, în cure de câte o lună, câte 2 linguri de orz încolţit pe zi. Schizofrenie - studii făcute în Japonia şi SUA au pus în evidenţă o ameliorare la unii dintre bolnavii de schizofrenie trataţi cu suc de orz verde (1-2 pahare zilnic, în cure de 2-4 săptămâni, reluate la intervale de 10 zile). De asemenea, efectele adverse ale medicamentelor psihotrope au fost mult mai puţine şi mai slabe ca intensitate la pacienţii care au consumat un pahar de suc de orz pe zi, faţă de cei din grupul martor. Fără a fi aşadar un remediu exclusiv şi infailibil, sucul de orz poate fi de un mare ajutor în această boală, încă foarte dificil de tratat prin mijloacele actuale.

Orzul verde şi frumuseţea Acnee, eczeme - tenul se curăţă şi devine mai luminos după o cură de câteva săptămâni, în care se administrează intern suc de orz verde, un pahar pe zi. Secretul acestui tratament constă în efectul detoxifiant al orzului verde, precum şi în capacitatea sa de reglare a activităţii hormonale. Pistruii se estompează dacă se pun în fiecare seară comprese cu suc de orz verde sau chiar cu tulpini proaspete de orz zdrobite, aşa încât să-şi lase sucul. Părul şi unghiile sunt fortificate şi capătă un aspect sănătos după un tratament intern cu germeni de orz (1-2 linguri/zi). Bogaţi în minerale şi conţinând hormoni care stimulează procesele de creştere şi regenerare, germenii de orz sunt deosebit de eficienţi în tratamentul acestui tip de probleme. Ştiaţi că orzul verde conţine: - de peste 250 de ori mai multă vitamina A decât lăptuca? - de 25 de ori mai mult potasiu decât bananele? - de 11 ori mai mult calciu decât laptele? - de 11 ori mai mult fier decât ţelina? - de 7 ori mai multă vitamina C decât portocalele? - de 10 ori mai multă vitamina B decât spanacul? =================================================

PÂINEA ŞI FULGII DE SECARĂ Persoanele care consumă aceste produse de panificaţie prezintă un risc cu 30% mai mic de a se îmbolnăvi de diabet. Nutriţioniştii afirmă că secara este o sursă sigură de fibre, care oferă organismului 18% din necesarul zilnic de nutrienţi. Ei recomandă persoanelor supraponderale consumul pâinii de secară la fiecare masă. Acest tip de pâine va induce senzaţia de saţietate rapid, astfel încât acestea nu vor mai simţi nevoia să consume în exces alimente, de cele mai multe ori nesănătoase. Secara conţine 9% proteine şi 70% hidraţi de carbon, fier, calciu, magneziu, potasiu şi vitamina B1. Magneziul diminuează secreţia de insulină a organismului şi de aceea, secara poate fi considerată medicament natural pentru persoanele care suferă de diabet, explică nutriţioniştii. Ei afirmă că un consum regulat de secară reduce cu 30% riscul apariţiei acestei boli, în special în 7


cazul persoanelor supraponderale, predispuse diabetului. În acelaşi timp, pâinea de secară are capacitatea de a normaliza valoarea glicemiei, iar fibrele conţinute împiedică formarea toxinelor la nivelul colonului. În acest fel, digestia va fi îmbunătăţită considerabil. Secara are proprietăţi energizante, laxative, sedative şi vitaminizante. Consumul de secară este indicat în cazuri de arterioscleroză, ateroscleroză, boli vasculare în general, amigdalită, angină difterică, hemoroizi, hipertensiune arterială. Secara este alimentul perfect pentru persoanele în vârstă, deoarece reduce riscul apariţiei infarctului miocardic şi ameliorează sechelele postinfarct. Cataplasmele cu faină de secară sunt indicate extern în contuzii, hernie şi panariţiu. Specialiştii recomandă o masă de secară, sub formă de pâine sau cereale de şase ori pe săptămână, pentru normalizarea colesterolului şi a glicemiei şi pentru evitarea problemelor cardiovasculare. Pentru adolescenţi, secara este ideală în cura de slăbire, deoarece favorizează o bună digestie, iar senzaţia de saţietate se instalează rapid. Potrivit nutriţioniştilor, fibrele şi mineralele din secară se mai găsesc şi în nuci, roşii, castraveţi, mere, pere şi păstăi. S-a constatat că, în zonele în care populaţia consumă frecvent preparate din secară, maladiile cardiovasculare şi arterioscleroza sunt mult mai rare. Din secară se obţine o făină mult mai gustoasă decât cea din grâu. Tot din secară se prepară şi unele băuturi alcoolice, cum ar fi berea, whisky-ul sau vodca. Fulgii de secară ecologici pot constitui un mic dejun „curat” şi hrănitor. Pot fi consumaţi ca atare sau combinaţi cu ceai, iaurt, lapte, sucuri naturale de legume şi fructe, miere de albine sau fructe. De asemenea, aceşti fulgi pot fi puşi în diferite mâncăruri: salate, supe, chiftele, ardei umpluţi, sarmale. =================================================

OVĂZUL - REMEDIU ANTISTRES Ovăzul este cel mai hrănitor aliment dintre toate cerealele. S-a demonstrat că fulgii şi făina integrală de ovăz sunt produse dietetice şi mijloace terapeutice în cele mai variate probleme de sănătate: de la insomnii, dureri de cap şi până la anemii, gută, dislipidemii. Ovăzul ne furnizează la fel de multe proteine ca şi grâul, 6%-9% grăsimi şi 60% carbohidraţi, având totodată şi un conţinut bogat în vitaminele din grupul B, fier, seleniu, magneziu, calciu, fosfor, fibre alimentare. Principala proprietate a boabelor de ovăz este aceea de remineralizant şi de tonic al sistemului nervos central, datorită vitaminelor şi mineralelor. Din acest motiv, fulgii de ovăz sunt indicaţi în stările de stres, astenie, în insomnii sau dureri de cap. În aceste cazuri, poate fi folosită şi tinctura de ovăz din farmacii. Se ia câte o linguriţă de tinctură diluată în puţină apă, seara, înainte de culcare. Efectul sedativ este dovedit. Dr. Iulia-Violeta Vlad ne recomandă maceratul la rece din făină integrală sau fulgi de ovăz. 100 g făină se pun în 500 ml apă, se lasă la macerat câteva ore, apoi se bea întreaga cantitate pe parcursul unei zile. Maceratul astfel pregătit este un bun remineralizant, mai ales în cazul persoanelor astenice, anemice. Copiilor anemici le putem da fie fulgi de ovăz cu lapte de soia, fie un desert pregătit din făină integrală de ovăz fiartă în apă şi amestecată cu miere şi fructe. „De asemenea, fulgii de ovăz au efectul de a scădea nivelul de colesterol in sânge, dar şi nivelul de acid uric. De aceea, un mic dejun cu fulgi de ovăz este recomandat şi celor care suferă de dislipidemii sau gută”, precizează dr. Iulia-Violeta Vlad, medic specialist medicină de familie, cu competenţă în apifitoterapie. Decoctul din o lingură boabe de ovăz la o cană cu apă este un bun diuretic şi laxativ. Se beau trei-patru căni de decoct zilnic. Consumaţi ca atare, fulgii de ovăz stimulează digestia iar, datorită fibrelor alimentare, au un rol deosebit în prevenirea cancerelor, în special a celui de colon. 8


Diete. 100 g fulgi de ovăz integrali aduc un aport de 375 de calorii. Fulgii dau senzaţia de saţietate rapid, fiind recomandaţi in dietele de slăbit, dar şi in regimul alimentar al diabeticilor, însă numai sub supraveghere medicală. Diabeticii pot bea de asemenea câte o jumătate de pahar cu infuzie de ovăz, de două-trei ori pe zi, înainte de masă. Uz extern. „Ovăzul poate fi folosit şi extern. Pentru calmarea durerilor, persoanele cu reumatism, artroze pot face băi in care adaugă decoct din paie de ovăz”, ne sfătuieşte dr. Iulia-Violeta Vlad. Durerile care însoţesc nevralgiile intercostale pot fi calmate cu cataplasme calde cu făină de ovăz. Cataplasmele se lasă să acţioneze două ore. Vitaminele B. Proprietăţi terapeutice are şi ovăzul verde sub formă de suc sau extract (se găseşte în farmacii). Acesta conţine complexul de B-uri şi multe minerale. Sucul de ovăz dă rezultate benefice în suprasolicitarea nervoasă, în tulburările de ritm cardiac. De asemenea, redă pofta de mâncare, acţionează ca fortifiant general, fiind recomandat şi în cancer. =================================================

Pe pâinea Titan scrie deja că este fabricată conform Codex Alimentarius! România va experimenta pe populaţia sa produsul cancerigen initium. Codex Alimentarius începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul Boc a fost obligat de UE să înceapă implementarea Codexului, alături de alte 165 de state semnatare (95% din populaţia planetei). Codex Alimentarius este un pachet de norme după care se vor alimenta populaţiile ţărilor semnatare. Acesta porneşte de la principiul că Terra nu mai poate hrăni pe toată lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificială, din produse chimice, cea modificată genetic etc. Adepţii Teoriei Conspiraţiei susţin că măsura nu este altceva decât una de exterminare, care va reduce populaţia globului la cca 2 miliarde, o masă mult mai uşor de hrănit şi de controlat de forţele oculte. Nu a trecut o lună şi iată că apare ştirea că România este prima ţară din lume care va folosi în agricultură un compus chimic pe bază de initium, un ingredient activ din noua clasă a substanţelor chimice impuse de Codex Alimentarius. Produsele vor fi furnizate de compania germană BASF şi vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Pentru publicul larg se spune că beneficiile pe care le-ar aduce această substanţă sunt legate în primul rând de combaterea dăunătorilor dar în acelaşi timp ea micşorează şi durata de obţinere a recoltei. După ce acest produs va fi experimentat în România, urmează să fie omologat şi în Olanda, Germania, Franţa, Canada, SUA şi Marea Britanie. Neoficial, conform cercetătorilor care combat Codex Alimentarius, folosirea produselor cu initium sporeşte cu până la 65% rata riscului de cancer de colon, substanţă care intră rapid în combinaţii chimice, devenind reziduală în organism. De exemplu, 1 mg de initium, intrat în organism o singură dată, se elimină în aproape un an. Or, dacă acest produs este ingerat zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, aşa cum initium ajută la creşterea rapidă a celulelor la leguminoase, la fel de repede va conduce şi la mărirea tumorilor maligne. Purtătorul de cuvânt al companiei a afirmat că în afară de produsul INITIUM pentru struguri, care va fi disponibil în România începând din 2010, sub numele de Enervin, s-a acordat de asemenea autorizaţie pentru Zampro, un produs INITIUM pe bază de fungicid pentru culturile de cartofi, roşii, castraveţi şi ceapă. Adică exact legumele de bază în alimentaţie… Compania pretinde că „ambele produse au fost testate pe larg în teren şi au demonstrat selectivitate ridicată şi eficacitate împotriva unor dăunători”. Sperăm că nu se referă la ceva dăunători umani, despre care Noua Ordine Mondială consideră că suprapopulează planeta!

9

cerealele - baza alimentatiei omului sanatos  

cerealele - baza alimentatiei omului sanatos

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you