Page 1

A FI SAU A NU FI… VEGETARIAN Vegetarianismul sau ameninţarea de a trăi veşnic de Valentina Dan, MPH Dramaturgul George Bernard Shaw (1856-1950) descria odată sfatul medicului personal atunci când i-a făcut cunoscută hotărârea sa de a elimina carnea din alimentaţie. Medicul s-a grăbit să-l prevină pe tânărul scriitor de atunci că, dacă va continua cu încăpăţânarea aceasta, îşi va da duhul curând, din cauza malnutriţiei. „Mai bine mor, decât să mai pun în gură o bucată de cadavru…”, a fost replica mucalită a lui Shaw. Iată ce spunea el, pe un ton ironic, atunci când, peste ani, împlinea 85 de ani: „Mă apropii de vârsta de 85 de ani şi încă lucrez, la fel de intens cum am făcut-o întotdeauna. Am trăit destul de mult şi acum aş încerca să mor, dar pur şi simplu nu pot. Ştiu că un singur grătar de porc m-ar termina, dar nu mă pot hotărî să-l înghit. Sunt ameninţat să trăiesc veşnic – acesta este singurul dezavantaj al vegetarianismului”. Nu ştim pe ce considerente şi-a bazat Shaw decizia sa de a deveni vegetarian, într-un timp în care această orientare era atât de lipsită de popularitate, însă înclin să cred că sănătatea trupului şi a spiritului, elemente vitale creaţiei, au cântărit mult în balanţă. De fapt, sănătatea este principalul motiv, enunţat de vegetarienii din lumea întreagă, pentru care ei s-au decis la schimbare, în favoarea dietei vegetariene. Cu un secol în urmă, Albert Einstein afirma: „Nimic nu va aduce un beneficiu mai mare în sănătatea rasei umane şi nu va creşte şansele perpetuării vieţii pe pământ, decât orientarea spre dieta vegetariană”. Datele ştiinţifice actuale confirmă acest adevăr. Şapte din zece compatrioţi de-ai noştri mor înainte de vreme, din cauza uneia din următoarele trei tipuri de boli ucigaşe: bolile cardiace, cancerul şi accidentul vascular cerebral. O alimentaţie complet vegetariană poate preveni cu până la 90% accidentele vasculare cerebrale şi cu până la 97% infarctul miocardic. Riscul de a se îmbolnăvi de cancer de prostată, sân, sau colon este de 4 ori mai redus în cazul vegetarienilor puri, faţă de cei ce consumă zilnic carne, lapte, brânză, ouă. Diabetul, obezitatea, osteoporoza, hipertensiunea şi bolile vezicii biliare sunt, de asemenea, aproape inexistente la vegetarieni, în comparaţie cu omnivorii. În contextul românesc, hotărârea de a deveni vegetarian nu este una uşoară, pentru că ea vine în total dezacord cu tradiţia şi arta culinară românească. Mark Twain, celebrul scriitor american, și el vegetarian, spunea odată: “Este mai uşor să schimbi religia unui popor, decât să-i schimbi dieta”… şi cred că avea dreptate. Mai mult decât oricare alt mod de socializare, masa, cu bucatele ei alese, este legată de familie, de prieteni, de evenimente deosebite din viaţă, de amintiri dragi. V-aţi gândit vreodată, de ce oare o anumită mâncare pregătită de mama, pe care o mâncam cu atâta plăcere când eram copii, nu mai are acelaşi gust acum, când suntem adulţi, chiar dacă reţeta este urmată întocmai? Pentru că mâncarea aceea preferată a devenit un simbol al acelui timp de vis – copilăria – care s-a dus, pentru a nu se mai întoarce niciodată… Ceea ce complică şi mai mult lucrurile este faptul că foarte mulţi dintre noi consideră dieta vegetariană ca o dietă de regim, restrictivă, fără prea multă varietate şi cred că un meniu vegetarian este neapetisant, greu de preparat şi la fel de greu de ingurgitat. Lucrul acesta este cât se poate de fals! În weekend-ul trecut, eram la Mediaş, la sărbătorirea nunţii unor prieteni. O nuntă ca-n poveşti. Masa era plină cu delicatese: fructe de tot soiul; bucate alese din legume, zarzavaturi, nuci şi alune şi sucuri naturale cu pulpă de fructe, aromate şi delicioase. V-am dezamăgit cumva? Poate că era 1


bine să vă fi spus de la început că nu m-am referit la povestea cu Făt Frumos şi Ileana Cosânzeana, ci la povestea Evei şi a lui Adam… Şabloanele pot fi schimbate! Tradiţiile pot să primească un alt curs, pot fi reorientate, mai ales atunci când este în joc nu numai sănătatea noastră, ci şi viaţa. Cineva trebuie să aibă curajul de a începe. Veniţi cu noi! ===================================== =====================

VEGETALE SAU CARNE? În concepţia yoghină şi în cea a unor religii, alimentaţia echilibrată lacto-vegetariană din care s-a exclus carnea va determina în timp o stare de sănătate excelentă. Suntem în mare măsură ceea ce mâncam, ne învaţă ştiinţa yoghină. Delicioasele preparate pe care le înghiţim cu poftă se regăsesc, în final, mai mult sau mai puţin transformate, continuând apoi să existe un timp, în fiecare din celulele noastre, influenţându-ne nu numai sănătatea, ci şi modul de a gândi şi trăirile spirituale. Cu mii de ani în urmă, înţelepţii yoghini au realizat imensa importanţă a hranei vegetariene pentru sănătate, remarcând totodată efectele sale multiple atât asupra vitalităţii şi regenerării corpului cât şi asupra mentalului. Cercetările au pus în evidenţă faptul că anatomia omului nu este carnivoră, deoarece sistemul digestiv uman e adaptat pentru digestia fructelor, oleaginoaselor, cerealelor şi legumelor. Întocmai ca la maimuţele antropoide, lungimea intestinelor la om totalizează aproximativ de 12 ori lungimea corpului, ceea ce face evidentă digestia înceată a legumelor şi fructelor. Într-un articol publicat de curând în revista americană Medical Counterpoint, Williams Collins scrie: „Omul este înzestrat în mod evident cu o dentiţie care se aseamănă mai mult cu cea a erbivorelor decât cu dentiţia carnivorelor: animalele erbivore au incisivii ascuţiţi, pentru a reteza iarba, molarii cu suprafaţa plată pentru a zdrobi legumele şi fructele, iar caninii scurţi şi rotunjiţi, inapţi să strivească sau să sfâşie carnea.” Carnivorele au o capacitate aproape nelimitată de a asimila grăsimile saturate de colesterol. Câinii de exemplu, pot consuma 250 g de unt, împreună cu raţia lor de carne obişnuită, fără să apară nici cea mai mică schimbare în arterele lor. Această cantitate de colesterol este de aproximativ 100 de ori mai mare decât cea din regimul nostru alimentar obişnuit. La iepuri, se înregistrează o schimbare uimitoare a pereţilor arteriali la o mărire cu numai 2g pe zi a cantităţii de colesterol. Eschimoşii, care trăiesc preponderent cu carne, îmbătrânesc foarte repede, având o medie de viaţă de numai 27 de ani şi jumătate. Kirghizii, trib nomad din Rusia Orientală, al căror regim se compune preponderent din carne, îmbătrânesc la rândul lor prematur şi mor destul de repede, nedepăşind cel mai adesea vârsta de 40 de ani. În carnea animalelor ucise se generează mari cantităţi de toxine, cum ar fi acidul uric, fapt explicabil prin schimbările biochimice produse în timpul agoniei animalelor terifiate, care se zbat pentru a-şi salva viaţa. Una din problemele cele mai grave ale secolului nostru este cancerul. Se cunoaşte deja că pericolul apariţiei acestei boli este mult mai crescut la persoanele consumatoare de carne. Unul dintre motivele care favorizează apariţia bolii canceroase este şi faptul că astăzi, industria alimentară, pentru a împiedica degradarea rapidă a cărnii şi a o face să pară roşie şi cu un aspect proaspăt mai mult timp, foloseşte în mod curent nitraţi şi alţi conservanţi artificiali, care afectează în timp sănătatea omului. Grăsimile animale, cum ar fi colesterolul, se depun pe pereţii vaselor sanguine şi, pe măsură ce persoana care consumă carne îmbătrâneşte, diametrul acestor vase se micşorează. Presiunea asupra inimii creşte, rezultând o vulnerabilitate cardiacă şi o creştere a tensiunii arteriale. În societatea noastră, una din două persoane consumatoare de carne va fi atinsă de o maladie cardiacă sau

2


vasculară, în timp ce aceleaşi boli sunt practic necunoscute în rândul vegetarienilor sau în ţările în care consumul de carne este foarte scăzut. Spre deosebire de plante, care au o membrană celulară rigidă şi un sistem circulator simplu, celulele animale mor repede atunci când circulaţia sângelui este oprită. Imediat ce viaţa încetează, proteinele animale se coagulează şi încep să secrete enzime autodistructive. Astfel, se formează o nouă substanţă, numită ptomaină. Carnea şi peştele se descompun şi putrezesc rapid. Putrefacţia şi înmulţirea bacteriilor încep aproape imediat după moartea animalului. De aceea, obişnuinţa de a consuma carne creează otrăvuri violente în colon şi îmbătrâneşte prematur tractul intestinal. Este carnivorismul un obicei moral şi uman? În epoca de început a creştinismului, numeroase grupări religioase şi spirituale au propovăduit regimul vegetarian, recunoscând caracterul sacru al întregii vieţi şi necesitatea de a trăi fără a provoca suferinţă. Acestea s-au opus consumului de carne, considerându-l un obicei barbar şi dăunător sănătăţii. Oricine a vizitat un abator ştie bine că animalele suferă foarte mult înaintea şi în timpul tăierii. Filozoful indian Sri Aurobindo explică principiul enunţat de Mahatma Gandhi (ahimsa) de a nu face niciun rău fiinţelor vii, ceea ce înseamnă că alimentele noastre trebuie, pe cât posibil, să fie alese dintre creaturile vii la care manifestarea conştiinţei este cât mai redusă. Prin urmare, atâta timp cât avem la dispoziţie în cantitate suficientă legume, fructe, cereale şi diferite produse lactate, animalele nu au de ce sa fie omorâte pentru a ne asigura nouă hrana. A modifica un regim bazat numai pe carne cu un regim lacto-vegetarian, compus din hrană vie, proaspăta, pură şi hrănitoare este mai uşor decât ne-am imagina. Sunt o mulţime de specialităţi lacto-vegetariene savuroase, cu un bogat conţinut nutritiv pe care nu am avut ocazia până acum să le gustăm, pentru că ne-a lipsit informaţia, am moştenit obiceiuri şi am fost condiţionaţi de prejudecăţi. Mulţi sunt chiar foarte uimiţi să descopere mâncăruri bogate în proteine, preparate numai pe bază de ingrediente vegetale. Sănătatea radiantă ce va rezulta destul de repede nu va fi doar fizică. Vom căpăta o evidentă bucurie în a pune în acţiune idei umanitare şi, odată cu aceasta, vom resimţi bunătatea copleşitoare ce emană din starea noastră permanentă de iubire, care va fi transmisă tuturor fiinţelor din jurul nostru. Vegetarianismul poate fi justificat medical, biologic, psihic, moral şi spiritual. Este demn de reţinut că nu există niciun argument ştiinţific valabil împotriva lui.

Vegetarianismul În goana actuală după vitamine şi minerale, este imposibil să nu fi întâlnit diferitele tipologii ale conceptului de vegetarianism: veganii, lacto-ovo-vegetarienii, lacto-vegetarienii, ovo-vegetarienii, naturiştii, fructarienii, pesco-vegetarienii, polo-vegetarienii. Termenul de vegetarian poate să facă referire la dieta veganilor (vegetarienii puri/stricţi, care exclud consumarea oricărui produs animal şi evită până şi purtarea hainelor confecţionate din acest tip de produse), sau poate însemna o dietă ovo-lacto-vegetariană (vegetarienii care nu consumă carne, dar acceptă laptele şi ouăle). Semivegetarian e termenul ce defineşte o persoană care nu consumă porc, vită, oaie, vânat, dar acceptă peştele (pesco-vegetarieni) sau carnea de pui (polo-vegetarieni). Aşadar, atâta vreme cât vor exista interferenţe între omnivori şi vegetarieni, nu vom putea da o definiţie clară a ceea ce înseamnă să fii vegetarian. Dar trebuie să ştim că o dietă vegetariană echilibrată şi diversificată poate asigura necesarul de nutrienţi de care are nevoie organismul şi că există dovezi ştiinţifice care atestă faptul că un vegetarian e cu mult mai sănătos decât o persoană care consumă carne. Noţiunea de vegetarian apare pentru prima dată la filozoful grec Pitagora, care considera vegetarianismul condiţia esenţială pentru o viaţă armonioasă, prin abţinerea de la orice fel de 3


carne. Termenul provine din latinescul „vegetus”, care înseamnă „proaspăt, sănătos şi activ”. De la Pitagora şi până în prezent, sensul a cunoscut câteva modificări şi diviziuni dar, în general, conceptul a rămas acelaşi. Astfel, un vegetarian adevărat îşi alcătuieşte o dietă în care introduce numai cereale, leguminoase, nuci, alune, seminţe, fructe, cu sau fără produse lactate şi ouă. Un vegetarian nu mănâncă niciun fel de carne, fie ea peşte, pasăre, vânat, crustaceu sau moluscă. Aşadar, conceptul de vegetarianism se subscrie unei diete compuse din mâncăruri pe bază de plante, suplimentată de unii cu ouă şi/sau produse lactate. În anul 1847, participanţii la primul Congres al Societăţii Vegetariene din Anglia au definit vegetarianul ca o persoană care refuză să consume orice fel de carne.

Superioritatea regimului ovo-lacto-vegetarian În condiţiile unui trend naturist şi promovării intense a unui stil de viaţă sănătos, care au luat amploare în ultimii ani, regimul ovo-lacto-vegetarian este pe val. Dincolo de moft, modă sau raţiuni estetice, studii ştiinţifice, exemple de netăgăduit ale unor grupuri semnificative de oameni ce urmează un astfel de regim, recuperări miraculoase după boli grave şi chiar exemple individuale celebre învestesc acest mod de viaţă cu calităţi de excepţie, situându-l cu mult peste alimentaţia bazată pe carne.

În ce constă alimentaţia ovo-lacto-vegetariană Alimentaţia ovo-lacto-vegetariană, spre deosebire de cea exclusiv vegetariană, admite, pe lângă produsele vegetale, consumul unor produse de natură animală, respectiv lapte şi ouă în cantităţi mici. Adepţii acestui tip de vegetarianism afirmă că, nefiind atât de restrictiv ca cel 100%, asigură organismului, pe lângă necesarul nutritiv, şi varietate. Ca derivate ale acestui regim, există şi alimentaţia ovo-vegetariană, care exclude laptele (întâlnită la cei cu intoleranţă lactică) şi alimentaţia lacto-vegetariană, în care nu este permis consumul de ouă.

De ce să excludem carnea Există persoane care exclud carnea din alimentaţie din considerente morale sau religioase. Dincolo de aceste aspecte, acest obicei nu este nicidecum unul nociv pentru organism, aşa cum încearcă în mod eronat unii consumatori împătimiţi de carne să convingă, ci chiar dimpotrivă. Proteinele din carne sunt suplinite cu uşurinţă prin consumul de produse lactate şi ouă. Din cauza conţinutului ridicat în grăsimi, implicit acizi graşi saturaţi, carnea determină o creştere a nivelului de colesterol în sânge, îngreunând circulaţia sanguină şi funcţionarea normală a inimii. Din aceste considerente, trebuie limitat şi consumul anumitor produse lactate, cum ar fi untul sau laptele gras. De reţinut că în alimentaţia ovo-lacto-vegetariană, baza este constituită din vegetale, fructe şi legume, celelalte produse fiind consumate cu moderaţie. Reamintim că dentiţia şi aparatul digestiv uman sunt adaptate mai degrabă unei alimentaţii vegetariene, lucru care a rămas neschimbat în timp, în ciuda includerii masive a cărnurilor în alimentaţie. Din încălcarea frapantă a acestui dat natural, derivă multe consecinţe nefaste asupra organismului şi se creează mediul propice dezvoltării unor boli moderne, precum obezitatea sau cancerul.

Avantajele alimentaţiei vegetariene Nenumărate studii ştiinţifice au demonstrat fără drept de apel superioritatea şi beneficiile unui stil de viaţă bazat pe alimente provenite din regnul vegetal, comparativ cu cel în care se consumă zilnic, sau în mod obişnuit, preparate din carne. - Riscul de cancer scade în rândul persoanelor care urmează o dietă vegetariană. Un studiu recent, publicat în American Journal of Clinical Nutrition a demonstrat o reducere considerabilă a îmbolnăvirilor de cancer în rândul consumatorilor de produse vegetale, comparativ cu cei care 4


consumau carne. Se precizează însă că şi în rândul celor ce au inclus numai peşte (ca reprezentant al produselor carnivore) în alimentaţie s-au obţinut rezultate bune. Acestea pot fi explicate, între altele, prin conţinutul abundent în fibre vegetale şi caroten al dietei vegetariene, substanţe care protejează împotriva cancerului şi care lipsesc total din carne. - Numeroase studii publicate de către Organizaţia Mondială a Sănătăţii demonstrează că dieta vegetariană previne bolile cardiovasculare. Singura diferenţă dintre grupurile analizate este consumul de carne, stilul de viaţă fiind, de altfel, asemănător. Aşadar, consumul de carne poate fi considerat răspunzător de creşterea riscului de infarct miocardic sau de ateroscleroză. - Femeile care urmează un regim vegetarian prezintă un risc scăzut de a suferi de osteoporoză, în comparaţie cu cele care consumă cu regularitate carne. Se pare că un consum ridicat de grăsimi animale determină o eliminare semnificativă a calciului prin urină.

Vegetarianismul în diferite ţări  În SUA, vegetarianismul este sinonim cu ovo-lacto-vegetarianismul;  Se spune că Marea Britanie este „paradisul veganilor”;  În Germania, confuzia dintre vegetarianism şi pesco/polo-vegetarianism este des întâlnită;  În Australia, în lista de ingrediente a produselor alimentare nu este obligatoriu să se precizeze dacă aromele utilizate sunt de origine animală sau nu, prin urmare vegetarienilor le este foarte greu să deosebească produsele corespunzătoare lor;  În Asia, ca turist, nu-i uşor să găseşti preparate vegetariene. Când vine vorba de mâncatul în oraş, oferta e foarte săracă pentru un vegan, care nu va putea alege decât orez alb şi legume;  În Japonia, vegetarienii sunt o raritate, deoarece preţul fructelor şi legumelor este foarte mare; aşadar, dacă în Europa ieşi mai ieftin devenind vegetarian, în Japonia nu prea îţi poţi permite;  Indonezia este ideală pentru un vegetarian pentru că este foarte bogată în fructe tropicale;  În India există un număr însemnat de vegetarieni, astfel încât procurarea alimentelor corespunzătoare nu reprezintă o problemă.

Ştiaţi că…  Vegetarianismul era apreciat de filozofii Greciei Antice.  Vegetarianismul era modul de viaţă al lui Mahatma Gan dhi (părintele independenţei Indiei şi iniţiatorul mişcărilor de revoltă nonviolente); a scris numeroase texte pe această temă.  În 1945, sondajele arătau că în Anglia existau aproximativ 100.000 vegetarieni. În prezent, s-a ajuns la 10.000.000 persoane care au adoptat acest tip de dietă.  În lunga listă a vegetarienilor celebri se numără: Confucius, Socrate, Plutarh, Platon, Virgiliu, Horaţiu, Ovidiu, Epicur, Leonardo da Vinci, Voltaire, Charles Darwin, William Shakespeare, Isaac Newton, Carl von Linné, Jean Jacques Rousseau, Blaise Pascal, Thomas Edison, Nikola Tesla, Mark Twain, George Washington, Benjamin Franklin, Franz Kafka, Richard Wagner, Lev Tolstoi, Lord Byron, Claudia Cardinale, Brad Pitt, Prince, Drew Barrymore, Kim Basinger, Alicia Silverstone, Alec Baldwin, Jerry Seinfeld, Robert Redford, Richard Gere, Pierce Brosnan, Woody Harrelson, Samuel L. Jackson, Peter Sellers, Dustin Hoffman, David Duchovny, Larry Hagman. ===============================================

DE CE AM DEVENIT VEGETARIAN de Magor Csibi Pentru majoritatea oamenilor, vegetarianismul pare o „fiţă”. Un trend prin care unii se diferenţiază de ceilalţi sau vor să fie mai „şic” decât restul. Şi eu tot de la această prejudecată am plecat când am aflat prima dată de vegetarianism. Am fost crescut cu carne, predominant de porc, mai târziu de pui şi n-am ratat nicio ocazie să arunc câte o remarcă răutăcioasă când mă întâlneam cu câte un vegetarian. Când ieşeam din ţară, râdeam cu prietenii de restaurantele unde nu se găsea carne şi nu 5


mi-aş fi putut imagina niciodată că s-ar putea trăi şi fără. Lucrurile s-au schimbat de când am început o dietă strictă, cu multe legume crude. Atunci am descoperit că nu numai pâinea, carnea şi cartoful sunt alimente adevărate. Câteodată şi o salată verde te satură dar, evident, pentru asta e nevoie să treci peste o perioadă de acomodare. Când am ajuns în Parlamentul European, am început să înţeleg de ce mulţi de acolo au ales să nu mai mănânce carne. Atunci când citeşti mult prea multe dosare în Comisia pentru Agricultură sau Comisia de Mediu, ajungi să ai dubii în ceea ce priveşte calitatea unor produse alimentare. Dacă te mai duci şi la Grupul pentru Bunăstarea Animalelor sau la discuţii despre Organisme Modificate Genetic şi clonare, ţi se taie pofta de tot. Aşa am păţit şi eu. De ce poluăm mai mult dacă mâncăm carne? Un studiu intitulat „Methane Emissions from Cattle”, publicat în Journal of Animal Science, ne spune că 6% din hrana digerată de vaci se transformă în metan, iar creşterea vacilor generează metan cam cât industria de petrol şi gaze şi gropile de gunoi la un loc. Asta înseamnă că numai vacile emit 2% din totalul gazelor cu efect de seră. Dacă adăugăm hrana, transportul, îngrijirea lor şi prelucrarea cărnii, impactul este mult mai mare. O altă perspectivă vine de la Consiliul Ştiinţei şi Tehnologiei Agricole din Marea Britanie. Conform studiilor făcute de englezi, se estimează că, pentru obţinerea unui kg de carne de peşte, se folosesc 1-2 kg de hrană. Pentru un kg de carne de pasare, cantitatea hranei se ridică la 2,5 kg, pentru porc, între 4 şi 5,5 kg iar pentru vacă ajunge la 10 kg. Cred că de aici se vede destul de clar diferenţa de utilizare a resurselor şi faptul că la legume nu folosim decât… apă. Dacă tot veni vorba de câtă apă ne trebuie ca să creştem legume sau animale, răspunsul vine de la cercetătorul D. Pimentel. Pentru un kg de cartofi, de exemplu, ne trebuie 500 de litri de apă, pentru un kg de soia – 2.000, pentru un kg carne de pasare – 3.500, iar pentru un kg de carne de vacă – 100.000. Asta în contextul în care mulţi cercetători spun că resursa strategică a viitorului va fi apa. Ilustrativ pentru lipsa de apă este cazul Barcelonei, unde sunt trimise în fiecare an containere şi vapoare cu apă. De asemenea, creşterea intensivă a animalelor este o sursă majoră de poluare a solului şi a apei. De bunăstarea animalelor nici nu trebuie să mai vorbesc. Am văzut sau am auzit cu toţii de fermele în care pasările nu văd niciodată lumina zilei sau de vacile legate cu gâtul de pământ, imobilizarea lor păstrând carnea fragedă. Deşi în Europa încă stăm bine şi nu prea găsim aceste extreme, nici la noi situaţia nu e roz. O altă îngrijorare a mea este problema antibioticelor. Animalele de fermă primesc foarte multe suplimente sub formă de hormoni de creştere sau antibiotice. Acestea le stimulează creşterea şi previn apariţia unor boli. Specialiştii avertizează însă că aceste antibiotice au consecinţe grave, printre care apariţia superbacteriilor rezistente la antibiotice şi imunizarea organismului nostru la antibiotice. Agenţia Europeană pentru Siguranţa Alimentelor a publicat în aceste zile un studiu care relevă că 75% din carcasele de pui pentru rotisat din mai mult de 500 de abatoare din UE conţin bacteriile Campilobacter şi Salmonella. Un alt studiu ne arată că în Marea Britanie, o mare parte din cazurile de contaminare cu Campilobacter nu răspund la tratament, din cauza dezvoltării rezistenţei la antibiotice. Tot aşa, n-am crezut că vegetarianismul slăbeşte. Dar mă uit la mine: am ajuns la 81-82 kg şi nu înţeleg ce se întâmplă. Fac mişcare exact ca înainte şi am slăbit! Poate că am pierdut din masă musculară din cauza lipsei de proteine? Nu cred, dar o să-l întreb pe doctorul nutriţionist care va participa miercuri la o discuţie online cu cititorii TOTB. Ceea ce ştiu sigur că e fals e afirmaţia că dacă nu mănânci carne te simţi rău, devii deprimat şi până la urmă te îmbolnăveşti. Eu, după aproape trei luni de vegetarianism, vă spun că mă simt excelent. Sunt mulţumit cu noua mea viaţă şi foarte precaut când vine vorba de industria cărnii, ca nu cumva să mă întorc de unde-am plecat. Probabil că de sărbători o să mănânc puţină carne pregătită de mama, aşa, de poftă. Dar, cu siguranţă că acest aliment nu va mai fi prezent în mod regulat în meniul meu de-acum încolo. 6


HRANA VIE Cercetări recente au arătat că în mare măsură, ceea ce mâncăm ne determină calitatea vieţii. Ştim cu toţii că motoarele merg bine sau prost în funcţie de calitatea combustibilului folosit. Un combustibil de calitate inferioară duce la uzura prematură a motorului şi depunerea de reziduuri pe căile de evacuare. În mod similar, alimentele, naturale, pure şi combinate adecvat, asigură funcţionarea optimă a corpului. Alimentele nepotrivite fiziologiei corpului uman şi cele preparate necorespunzător sunt nocive, deoarece consumă resursele organismului în procesul digestiv, depun toxine în ţesuturi şi duc la apariţia bolilor de diverse tipuri. Puţini dintre noi realizăm că alimentaţia determină performanţele noastre fizice, emoţionale şi mentale. O modalitate radicală de a pune capăt introducerii de toxine în corp şi de a-i asigura acestuia o energie debordantă este renunţarea la consumul de alimente prelucrate termic. Această nouă abordare a hrănirii a fost adoptată în ultimii ani de categorii tot mai largi de oameni, decişi să-şi ofere o viaţă sănătoasă şi un corp armonios. Rezultatele obţinute de ei sunt încurajatoare. Toate alimentele care trec prin diferite stadii de prelucrare, cum ar fi: încălzirea, conservarea, prepararea prin procese tehnologice, adăugarea de substanţe nenaturale etc. ajung să fie distruse în diferite grade. Deşi o astfel de alimentaţie poate da senzaţia de saţietate, după ce este consumată, produce diferite dereglări ale organismului şi solicită excesiv resursele acestuia pentru digestie şi pentru eliminarea toxinelor rezultate. Din păcate, în mare parte, alimentaţia omului modern are aceste caracteristici. Practicieni renumiţi în domeniul terapiilor naturale, precum dr. W. Kollath, R. Breuss, E. Gunter, au prezentat în lucrările lor importanţa alimentaţiei. Deşi în moduri diferite, fiecare cercetător a descoperit acea categorie de alimente considerate „vii”. Este vorba despre aşanumita „hrană vie”, considerată a fi singura potrivită omului. Hrana vie este formată din alimente pure, aflate cât mai aproape de starea lor naturală, neprelucrate sau prelucrate doar prin mijloace mecanice. Aceste alimente conţin substanţe vii: aminoacizi, oligoelemente, enzime, fermenţi şi vitamine necesare pentru a întreţine procesele metabolice din organism.

Hrană vie sau hrană moartă? Modul greşit de gândire în ceea ce priveşte viaţa în general şi hrana în particular este cauza generală a unor existenţe nefericite, măcinate de boli. Suntem fiinţe biologice, prin urmare, modul de hrănire trebuie să fie cel natural. Iată, în acest sens, câteva aspecte esenţiale de care ar trebui să ţinem cu toţii seama:  dieta umană normală este cea frugivoră; fructele, plantele crude, suculente şi seminţele sunt o hrană delicioasă şi sănătoasă – hrană vie pentru oameni vii;  folosirea focului pentru prepararea hranei este un act de distrugere, care creează toxine; carnea, seminţele şi cerealele prăjite sau coapte sunt cancerigene; 

toţi nutrienţii de care avem nevoie se găsesc în fructe, legume şi seminţe; nu este nevoie să omorâm animale şi să mâncăm cadavre ca să funcţionăm în parametri normali;

un măr este mai hrănitor decât orice aliment pregătit la foc; alimentaţia simplă nu este deloc plictisitoare, ea ne eliberează de senzaţiile tari, care îmbătrânesc prematur organismul;

corpul nostru ştie singur cum să se vindece, noi trebuie doar să îi permitem acest lucru prin hrănirea cu sucuri integrale vii de fructe şi legume sau doar cu apă şi apoi să ne odihnim, pentru a-i permite să elimine toxinele acumulate;

nu ne putem vindeca de o boală dacă vom continua să ne poluăm corpul cu medicamente de origine chimică şi cu alimente moarte; imensa majoritate a substanţelor din medicamente sunt 7


o otravă pentru corp şi nu determină însănătoşirea reală, ci doar forţează organismul să se comporte într-un anume fel, pentru ca simptomele bolii să nu se mai manifeste vizibil, boala continuând să lucreze nevăzută; doar corpul însuşi poate să-şi facă ordine în ograda sa, iar pentru aceasta, are nevoie de o hrană curată, fără toxine, şi de condiţii propice; 

nimeni nu trebuie să intre în panică atunci când se îmbolnăveşte; boala este modul natural prin care corpul ne semnalează că trebuie să-l curăţăm de toxine;

o sănătate perfectă şi o viaţă fericită sunt drepturile noastre dobândite prin naştere şi ni le putem asigura în fiecare zi printr-o hrană vie, fără toxine.

Beneficii evidente Hrana vie conferă o constantă stare generală de bine şi o euforie naturală prin aportul de energie pură, vitală. Somnul devine mai odihnitor şi mai eficient, ceea ce înseamnă că în mai puţine ore de somn, corpul se reface mai repede şi bine. Hrana vie ne măreşte capacităţile intelectuale, atenţia devine mai ascuţită şi gândirea mai clară. Cei care adoptă o dietă bazată pe hrană vie devin gradat mai activi şi mai entuziaşti, capătă o gândire pozitivă şi încredere în ei înşişi. De asemenea, stresul şi tensiunile vieţii de zi cu zi se reduc, sistemul imunitar se întăreşte şi îmbolnăvirile aproape dispar.

Care este problema cu mâncarea gătită? Gătitul alimentelor este un proces care distruge alimentele în momentul în care sunt supuse la căldură. Cu mult înainte de a apărea arsura pe suprafaţa alimentului, valorile sale hrănitoare sunt anihilate din cauza încălzirii. Orice hrană vie devine moartă odată cu expunerea la căldură. Proteinele încep să se „strângă”, să se coaguleze sau să se delamineze (îşi pierd structura care le menţinea forma). La temperaturile obişnuite de gătire, ele sunt complet jefuite de nutrienţi. Odată ajunse în tractul digestiv, proteinele gătite intră în putrefacţie rapidă (din cauza bacteriilor) şi dau naştere unor otrăvuri periculoase ca ptomaina, leucomaina, mercaptanii, amoniacul, sulfura de hidrogen, putrescina, cadaverina şi multe altele. Toate acestea sunt absorbite în sânge şi provoacă numeroase boli. Gătitul face ca hrana să devină toxică. Toxicitatea este confirmată de dublarea (uneori triplarea) celulelor albe din sânge imediat după ce începe asimilarea hranei gătite. Celulele albe (leucocitele) reprezintă unul dintre componentele sistemului imunitar şi acţionează pentru a izola toxinele. Din păcate, ele nu reuşesc întotdeauna... Sute de cercetări descrise în cartea Dietă, nutriţie şi cancer, editată de Academia Naţională de Ştiinţă a SUA, demonstrează că gătitul care foloseşte încălzirea generează substanţe mutagene şi cancerigene care ajung în corpul uman. Fructele şi legumele în stare proaspătă conţin enzime pe care organismul le foloseşte în cursul proceselor metabolice. Însă enzimele încep să se deterioreze la temperaturi de peste 38°C, la 54°C fiind distruse cu totul, astfel încât, dacă în alimentaţia noastră predomină mâncarea gătită, nu vom avea suficiente enzime în corp. Vitaminele sunt distruse cel mai uşor de căldură. Mineralele îşi pierd imediat contextul organic (viu) şi se întorc în starea moartă, inactivă. Într-o astfel de stare, ele sunt inutilizabile de către organism, care le elimină ca pe nişte deşeuri. Mineralele anorganice sunt foarte toxice. Iodul, de exemplu, este un nutrient esenţial, cu condiţia să fie în formă biologică vie. În stare anorganică, chimic pură, afectează craniul şi oasele. Fierul, în starea sa anorganică, provoacă hepatită şi hemocromatoză. Grăsimile încălzite sunt periculoase, pentru că au în componenţa lor acroleine, radicali liberi şi alte substanţe mutagene şi cancerigene. Hrana gătită nu numai că necesită un timp mult mai îndelungat de digestie (consumând astfel enorm din energia corpului) dar de multe ori este şi indigestă, ca în cazul proteinelor încălzite. Mâncarea gătită fermentează foarte repede şi, odată ajunsă în intestine, intră în putrefacţie, în timp ce hrana vie este aproape în totalitate absorbită înainte ca fermenţii bacterieni să înceapă procesul de putrefacţie. Acest lucru a fost pus în evidenţă de faptul că o persoană care se hrăneşte cu mân 8


care gătită are aproximativ 1 kg de bacterii intestinale, iar cel care foloseşte exclusiv hrană vie are de câteva ori mai puţine. Aproape 20% din fecalele celor hrăniţi cu alimente gătite reprezintă bacterii moarte, în timp ce hrana vie face ca acest procent să fie uluitor de mic. Dacă fierbeţi sau coaceţi un cartof şi-l puneţi alături de unul crud, întreg, acesta din urmă va rămâne neschimbat câteva săptămâni, după care va începe chiar să încolţească, în timp ce cartoful gătit va fermenta în doar două zile. Aceasta vă poate da o idee despre ce se întâmplă cu mâncarea gătită ajunsă în intestine, unde timpul de două zile necesar putrefacţiei în aer liber este redus la numai două ore. Dacă nu v-am convins până acum de ceea ce se întâmplă în intestin cu mâncarea gătită, nu-mi rămâne decât să vă întreb sincer: aţi vomitat vreodată? Hrana moartă aduce boală şi apropie mult momentul morţii. Dar nu trebuie să mă credeţi pe cuvânt! Dacă sunteţi curioşi, puteţi cumpăra câţiva şoricei sau hamsteri şi să hrăniţi o parte din ei numai cu hrană vie, iar cealaltă parte cu aceeaşi hrană, dar gătită. Va dura numai câteva săptămâni până semnele vor deveni evidente, pentru că oricine poate face diferenţa între un hamster viu şi unul mort. Dar mai bine vă schimbaţi dieta chiar din acest moment şi folosiţi numai hrană vie. Veţi vedea că ceea ce aţi citit aici devine realitate. Atenţie însă la primele săptămâni sau chiar luni, când corpul va avea tendinţa să se descotorosească de toxinele acumulate de-a lungul anilor. Veţi avea la început simptome de boală aparentă şi stări de disconfort. Trecerea la noul tip de alimentaţie trebuie să se facă treptat. • Alimentele bogate în vitamina A sunt: morcovul, roşiile, spanacul, salata, pătrunjelul verde, ceapa verde, mărarul – adică legumele galbene, portocalii şi verde închis. • Alimentele bogate în vitamina E sunt: germenii de cereale, uleiurile presate la rece din soia, porumbul, floarea soarelui, măslinele. •

Alimentele bogate în vitamina C sunt: citricele, ardeiul gras, hreanul, măceşele. Una din cele mai mari concentraţii de vitamina C o are pătrunjelul verde.

Alimentele bogate în calciu sunt: seminţele de susan, nucile, morcovii, varza, guliile, merele, coada-calului, soia, smochinele.

Alimentele bogate în fier sunt: spanacul, gălbenuşul de ou, cacaoa, stafidele, brânza tofu, migdalele şi caju.

Alimentele bogate în Omega-3 sunt: alunele, seminţele de in, uleiul de soia sau de rapiţă.

Cum gătiţi mâncarea crudă? Prin stoarcere, pasare, înmuiere sau deshidratare. Aşa că, o să vă descurcaţi de minune doar cu un storcător, un blender şi câteva borcane.

Detoxifierea este importantă Dacă v-aţi hotărât să consumaţi numai hrană vie, este foarte important să aveţi în vedere că, de îndată ce renunţaţi total la hrana gătită, corpul are tendinţa să înceapă procesul de detoxifiere. Cât durează acest proces? Depinde de câte toxine aţi acumulat, depinde de ce fel de viaţă aţi dus până în acel moment. În acest proces natural de eliminare a toxinelor pot apărea diverse manifestări. Printre cele mai întâlnite, se numără durerile de cap, greţurile, stomacul deranjat, mâncărimile, acneea, mirosul urât al corpului. Aceste simptome dispar de obicei după o scurtă perioadă de timp. Dacă ele sunt prea violente, puteţi face o trecere gradată, prin creşterea treptată a procentului de hrană vie şi scăderea corespunzătoare a părţii de alimente gătite la foc. Unii acuză o foame continuă, care este însă de natură psihică. Specialiştii în nutriţie recomandă activităţi ajutătoare: meditaţia, relaxarea sau alte practici spirituale, dar mai ales luarea mesei într-un cadru plăcut, nestresant. Alimentele consumate în grabă sau sub stres nu satisfac foamea fizică şi nici pe cea psihologică. Dieta vie nu trebuie să se limiteze la fructe şi legume. Adăugaţi cereale, nuci, seminţe şi mieji. Laptele trebuie băut numai crud (dacă aveţi încredere în furnizorul vostru). Consumaţi şi hrană vie bogată în proteine (fasole, linte, soia, cereale) şi uleiuri, nu vă limitaţi la fructe şi legume. La început persistă nevoia de alimente nesănătoase. În locul dulciurilor, mâncaţi fructe uscate (caise, prune, curmale, smochine), fructe dulci (mango, piersici, struguri, banane), dar puteţi folosi şi miere. Pentru cei care simt nevoia unor alimente grase, se recomandă pasta de 9


susan (tahini) în combinaţie cu miere sau fructe. O bună măsură pentru a păcăli mintea care tot cere alimente nesănătoase este gândul „ce consecinţe are consumul acestui aliment şi cât de rău mă voi simţi după aceea”. Eventual, vă puteţi face un jurnal în care să scrieţi ce fel de simptome aveţi şi cât de rău vă simţiţi când consumaţi alimentul nesănătos. Amintiţi-vă că sănătatea este mult mai importantă decât pofta de moment. Pentru cei care se plâng de frig, acest simptom va dispărea cu timpul pentru că hrana vie aduce un aport de energie direct asimilabilă de organism iar digerarea sa nu consumă cantităţi uriaşe de energie, ca în cazul mâncării gătite. Un asemenea simptom indică o secreţie biliară insuficientă şi o digestie greoaie. Exerciţiile fizice, mersul rapid timp de 20 de minute zilnic sau masajul cu uleiuri vegetale nerafinate sunt doar câteva din metodele de remediere. Condimentele (cimbru, ghimbir, ardei iute, piper, chimen, coriandru) pot şi ele rezolva senzaţia de frig. Reducerea numărului de mese duce la creşterea focului digestiv pentru că astfel stomacul are timp să se odihnească între mese. O altă metodă naturală pentru a amplifica focul digestiv şi a creşte temperatura normală a corpului pe cale naturală este practicarea de exerciţii Yoga. Oboseala cronică şi slăbiciunea sunt simptomele acumulării de toxine în organism. Oare dormiţi suficient? Sunteţi stresat? Aveţi o activitate sexuală haotică şi epuizantă? Toţi aceştia sunt factori care determină oboseala cronică. Evaluaţi-vă viaţa obiectiv şi eliminaţi cauzele oboselii. Consumul zilnic de zahăr rafinat duce la o oboseală continuă. Înlocuiţi zahărul cu miere, fructe dulci şi suc de morcovi iar, în cazuri extreme, consultaţi medicul. Hipocrat spunea: „Alimentele trebuie să fie medicamentele voastre iar medicamentele voastre să fie alimentele”. El recomanda atât celor bolnavi, cât şi celor sănătoşi, o alimentaţie alcătuită din crudităţi bine alese. Acestea ajută la eliminarea toxinelor. Astfel se recapătă forţa vitală pierdută printr-un regim de viaţă nesănătos. În încheiere, câteva sfaturi pentru un succes deplin cu hrana vie: Evitaţi obsesiile şi emoţiile negative precum ura, frica, egoismul, pentru că acestea sunt adevărate otrăvuri pentru minte şi implicit pentru corp. Conştientizaţi-vă motivele puternice pentru a trece la această dietă. Cel mai bine este să aveţi o relaţie emoţional-mentală bună cu hrana vie. Veţi fi răsplătiţi înzecit!

======================================= Un pic mai crud pentru dumneavoastră Daniela Stoican Cel mai nou trend culinar din SUA cucereşte Marea Britanie: preparatele să fie crude sau nimic gătit la peste 48°Celsius. Maeştrii bucătari se întrec în a face mugurii de pin să pară un fel de parmezan şi sandviciul din cânepă un adevărat hamburger. Ce-i drept, „ravioli” de sfeclă arată îmbietor şi pe deasupra au şi gust bun, ţinând cont că nu sunt făcute cu paste făinoase. Sfecla roşie este pe post de învelitoare, în foiţe extrem de subţiri. Umplutura este o cremă „ricotta” din ierburi de acaju şi se serveşte cu salată de sparanghel şi cu smochine în oţet balsamic, stropite cu ulei din seminţe de dovleac. Sună gustos, nu-i aşa? Şi chiar este, lucru valabil şi pentru celelalte oferte din meniul de la Saf, primul restaurant cu preparate crude din Londra, deschis în aprilie 2008. Mâncare crudă? De fapt, toate felurile sunt gătite la sub 48°C. Şi nu e vorba de carpaccio de vită sau de sashimi de ton, ci de legume organice crude, care sunt retrase de pe foc cu mult înainte de a ajunge la punctul de fierbere, precum şi de fructe sau alune. Aceste feluri sunt numite mâncare vie, fiind o ramură a curentului vegan (vegetarienii stricţi). Dar înainte de a fi catalogată drept o rămăşiţă a curentului hippy, trebuie spus că celebrul maestru bucătar american Charlie Trotter este adeptul acestei bucătarii. Conform acestor „crudofagi”, gătitul alterează proteinele din mâncare, făcându-le mult mai greu de digerat şi anulându-le proprietăţile. Ei afirmă că prin gătit sunt distruse între 50% şi 80% din 10


vitamine şi minerale. Cât despre pesticide, acestea se separă în compuşi şi mai toxici în timpul gătitului, ca să nu mai vorbim de oxigenul pierdut şi de alte substanţe nocive eliberate. Şi mai important este faptul că enzimele, care stimulează longevitatea, sunt distruse atunci când mâncarea este încălzită la peste 48°C. Unul din restaurantele de marcă în domeniul preparatelor crude este Roxanne's, în Larkspur, la nord de San Francisco care, în 2002, la un an de la deschidere, atrăsese un număr impresionant de clienţi fideli datorită unor feluri preparate cu atâta măiestrie, încât nu se simţea că nu sunt gătite. Roxanne Klein, bucătar şi proprietar al localului, precum şi Michael, soţul şi partenerul său de afaceri, trecuseră cu 5 ani în urmă la o dietă compusă exclusiv din produse crude. „Ne-am gândit să încercăm regimul o lună. Dar, la capătul acelei perioade, organismele noastre au protestat vehement la ideea revenirii la alimentaţia tradiţională”, declara ea. Pe lângă energia şi starea de bine, ei au constatat şi că aveau nevoie de mai puţin somn. Deşi a prins la celebrităţi şi la pasionaţii de modă, microbul preparatelor crude nu s-a răspândit în Marea Britanie decât recent. „Cred că acum Londra e pregătită pentru acest tip de bucate”, spune Chad Sarno, bucătarul-şef al lanţului de restaurante Saf, un american de 31 de ani care a călătorit în întreaga lume, studiind ingrediente tradiţionale şi metode de preparare. „Preparatele crude vor avea mereu nutriţia în centrul preocupărilor. Este un stil culinar care poate fi îmbrăţişat de toată lumea, mai ales acum, când incidenţa cazurilor de obezitate şi de diabet a ajuns la cote nemaiîntâlnite”, afirmă el. Există şi alte restaurante vegane în Londra, dar niciunul care să ofere preparate atât de gustoase şi de aspectuoase. Va avea succes acest nou restaurant? „Devine din ce în ce mai cunoscut. Îmi doresc să ajungă să se măsoare cu orice restaurant de top din Londra. Atunci când creez un fel de mâncare, poţi să fii sigur că e unul care n-a mai fost preparat nicăieri până atunci”, spune Sarno, lansând o provocare. Cum privesc alţi maeştri bucătari problema? Cu siguranţă ar avea câte ceva de învăţat, având în vedere că oferta vegetariană din marea majoritate a restaurantelor de top este jalnică. Dacă îl întrebi pe Sarno pe cine îl consideră el mentorul său, îl va numi pe Charlie Trotter. Nu pentru că oferă un meniu de preparate crude ce-ţi poate servi drept exemplu ca specialist, ci datorită modului în care sunt concepute reţetele, sănătatea fiind mai presus de orice altceva şi nu plăcerea gustativă cu orice preţ. În plus, nu pleci de acolo „plin”, nici chiar după 20 de feluri. Deşi devotat muncii sale, Sarno nu e deloc genul care să ţină predici. Este o persoană absolut normală. „Îmi place să beau din când în când, sunt un om obişnuit”, spune el cu un zâmbet în colţul gurii. A crescut într-o gospodărie tipic americană, cu mâncare tipic americană. Doar când crizele de astm au devenit insuportabile acum 12 ani, s-a îndreptat spre preparatele vegane şi crude. „Simptomele au dispărut pur şi simplu”, spune el, ridicând din umeri. Sarno nu este nici măcar un bucătar cu studii în domeniu. A învăţat meserie din mers, lucrând cu alţi bucătari, apoi pentru case private (actorul Woody Harrelson se numără printre clienţii săi). După nouă feluri aduse doar pentru degustare, poţi ieşi pe uşă destul de semeţ şi total satisfăcut de consommé-ul de castraveţi, crochetele cu ciuperci sau lasagna de dovlecei. Tot ca o minune a alimentaţiei sănătoase, hainele nu se impregnează cu mirosul de mâncare venit din bucătăria deschisă. Saf dispune de un cuptor foarte mic (deoarece există şi patru preparate „gătite” în meniu) şi o bucătărie la subsol, suficient de mare pentru cei 10 bucătari ai săi. Întâmplător, printre ei nu se află niciun britanic, bucătarul-şef fiind sud-african. Alunele şi seminţele sunt înmuiate în apă timp de până la 10 ore înainte de utilizare. Astfel, sunt mai uşor de manipulat, mai nutritive şi cu un conţinut caloric mai redus. Mugurii de pin sunt deshidrataţi şi apoi măcinaţi, pentru a căpăta 11


aspect de parmezan. Dispozitivul de deshidratare este o ustensilă necesară în trusa oricărui adept al preparatelor crude, iar Sarno dispune de şapte! „Pare destul de complicat să găteşti crud acasă”, spun unii. „Prostii, niciuna din reţetele mele nu durează mai mult de 20 de minute s-o faci”, spune Kate Wood, autoare a trei cărţi de bucate dedicate preparatelor crude. Kate, în vârstă de 37 de ani, este mama a trei băieţi „cruzi”. Copiii ei evită restaurantele fast-food, preferând un hamburger din fibră de cânepă cu ketchup de coriandru, declară mama. E adevărat ca are un stil de viaţă cel puţin strict: nu pune nicio picătura de alcool în gură, practică yoga, merge numai cu bicicleta iar copiii ei învaţă la domiciliu, dar susţine că nimeni din familie nu a avut nevoie de medic în ultimii 3 ani. Londonezii au însă şi posibilitatea de a lăsa pe altul să se chinuiască în locul lor (cu gătitul, nu cu mâncatul). Pentru 22,50 de lire pe zi, firma Raw Fairies îţi livrează la domiciliu meniul dorit. Deschis din decembrie 2007, este primul serviciu de livrare de preparate crude din Marea Britanie, deşi deocamdată este limitat la zona centrală a Londrei. „Preparatele crude nu au prins foarte bine aici din cauza climei noastre. Lucrurile stau cu totul altfel pe plajele din Los Angeles, dar interesul creşte pe zi ce trece”, spune Midi Fairgrieve, nutriţionist şi co-fondator al Raw Fairies, care face 2000 de livrări pe zi din bucătăria sa, aflată în zona West End a Londrei. ===============================================

VITALITATEA ALIMENTELOR Vitalitatea alimentelor a fost prima dată structurată de prof. Edmond Bordeaux Szekely. Aceasta își are originile în observațiile și studiile conceptelor spirituale antice, făcute de acest cercetător. El a clasificat alimentele în 4 categorii, în conformitate cu calită țile și funcțiile acestora de a gene ra viață și sănătate în corpurile noastre: biogene, bioactive, biostatice și biocide. Alimente biogene (care generează viață) - cerealele integrale crude germinate, nucile și semințele înmuiate sau/și germinate, reînnoiesc celulele și regenerează viața. Acestea sunt cele mai puternice alimente în ceea ce privește forța vitală. Ele dețin secretul vieții, germenele care are puterea de reproducere pentru perpetuarea speciei. Conțin sclipirea vieții, ce strălucește în cei care le mănâncă în forma lor naturală. Aceste alimente au în ele toți nutrienții esențiali, necesari pentru sănătate și longevitate. Atunci când sunt germinate, nutrienții se înmulțesc considerabil iar nucile, semințele și grânele devin mai ușor de digerat. Starea – Viața înflorește. Este perioada când semințele, grânele sau nucile prind viață și cresc, sunt în perioada adolescenței, pline de energie și viață și într-o continuă creștere. De exemplu, în cazul grâului încolțit: vitamina E crește cu 300%, vitamina C crește cu 600% și vitamina A se dublează. Aceste vitamine sunt antioxidanți puternici. Semințe și nuci diferite vor crește capacități și nutrienți diferiți. Majoritatea nucilor și semințelor, în momentul în care sunt înmuiate și germinate, eliberează enzimele digestive inhibitoare și astfel proteinele, lipidele și carbohidrații complecși devin predigerate în aminoacizi, acizi grași și carbohidrați mai simpli. Cât consumăm - Aceste alimente ar trebui să constituie 25% din totalul hranei zilnice. Alimente bioactive (care susțin viața): Toate vegetalele: fructe, legume, nuci, grâne, semințe și plantele cu frunze verzi - crude, organice, proaspete, de uscat sau din mare. Aceste alimente sunt pline de viață, dar nu la nivelul celor biogene. Diferența dintre alimentele bioactive și cele biogene este cea dintre vitalitatea unui adult sănătos și vitalitatea unui copil, care este într-o creștere rapidă. Vegetalele cu frunze verzi, în care cuprindem și algele marine, sunt extrem de importante pentru sănătate. Ele sunt surse 12


excelente de minerale: calciu și fier, enzime și vitamine. Sunt, de asemenea, după cum spune Paavo Airola (renumit naturalist), surse de proteină completă, cu o valoare de utilizare mult mai mare decât cele animale. Vegetalele cu frunze verzi servesc corpului atât pentru construcție, cât și pentru curățare. Starea – Viața e menținută la o rată mică. E bine să le mâncăm cât mai puțin procesate. Cât consumăm – Aceste alimente ar trebui să constituie 50% din alimentația zilnică. Când sunt consumate împreună cu alimente biogene, ele sintetizează componente total diferite, care execută funcții biogene și bioactive superioare. Cresc la o rată redusă. Este bine să fie consumate neprocesate și cât mai proaspete. Alimentele biostatice (care încetinesc viața): Alimentele gătite, vechi, îmbătrânite, congelate. Starea - viață încetinită deoarece această hrană nu conține nici vitalitate, nici prea mulți nutrienți utilizabili. Ea asigură funcționarea minimă a organismului și accelerează îmbătrânirea. Cât consumăm – proporția acestor alimente în dieta noastră nu ar trebui să depășească 20%. Alimentele biocide (care aduc moartea): alimente (inclusiv băuturi) procesate, iradiate, de proveniență animală. Adăugăm aici alimentele care conțin zahăr alb procesat, grăsimi trans, faină albă și cele provenite din agricultura industrială. Toate acestea sustrag forța vitală. Starea - Ceea ce odată era viu, se află acum într-o stare de descompunere, de degradare. Din cauza cantităților mari de elemente toxice adăugate, precum și a proteinei animale excesive, aceste alimente creează multă aciditate, ceea ce duce la probleme mari în organism și implicit la pierderea vitalității. Aceste alimente au fost create de om, iar prin creația sa, omul se autodistruge. Cât consumăm – Aceste alimente nu ar trebui sa se regăsească în nici un procent în alimentația noastră. Aproape toate bolile moderne ale omenirii sunt legate de alimentația procesată. Concluzii În timpul și după ce mâncăm o masă cu hrană gătită ne crește tensiunea arterială, iar pulsul aproape că se dublează. Dacă se întâmplă să fim fumători sau consumatori de alcool, este clar ca suntem constant predispuși la un atac de cord. Pe de altă parte, plantele în forma lor vitală, proaspătă, au alt impact asupra organismului. Astfel, când consumăm aceste alimente, beneficiem de grăsimi sub forma acizilor grași esențiali nesaturați, carbohidrați care se digera lent și care ne dau energie constantă pe o perioadă mai lungă de timp și de proteine complete predigerate, sub formă de aminoacizi. Există și moduri foarte sănătoase de a conserva legumele pentru iarnă, care au avantaje deosebite. Astfel, în varza crudă murată, prin fermentarea naturală a acidului lactic, se sintetizează complexul de vitamine B (incluzând vitamina B12) și vitamina K. Acest procedeu trebuie aplicat legumelor organice și fără adăugare de sare, oțet, apă sau orice altceva. Ce trebuie să facem e să privim cu atenție hrana noastră de zi cu zi și să o analizam în compara ție cu vitalitatea pe care ne-o dă. Dacă nivelul de vitalitate nu ne este pe plac, putem încerca să creștem procentul de alimente biogene sau bioactive și să-l reducem pe cel al alimentelor biocide și bi ostatice. Sau pur și simplu să reducem sau să eliminam alimentele biocide. Sunt o multitudine de

13


lucruri pe care le putem încerca, atâta vreme cât ne dorim să devenim mai energici, mai sănătoși și mai plini de viață. Alegerea constă în ce ducem la gură, în rest facem cam același efort. Dacă abatoarele ar avea ziduri din sticlă, întreaga omenire ar fi vegetariană. Paul McCartney ===============================================

Micul-dejun Kollath, un aliment ideal Acum ştim că alimentaţia ideală trebuie să fie cât mai naturală şi pe cât posibil crudă. Adesea însă, stomacul celor neobişnuiţi cu dieta naturală tolerează greu hrana nepreparată termic, mai ales cerealele. Profesorul Werner Kollath (1892-1970), dietetician şi doctor în medicină, unul dintre pionierii alimentaţiei sănătoase din Germania, a descoperit metoda de a face cerealele integrale mai uşor digerabile, fără folosirea focului. Prin adăugarea de fructe, seminţe, miere şi scorţişoară, acest mic dejun dobândeşte şi un gust plăcut, care-i completează valoarea alimentară excepţională. Ingrediente - 3-4 linguri de făină integrală de cereale (grâu, ovăz etc.); pe cât posibil, procuraţi-vă cereale organice, provenite din culturi netratate chimic; puteţi de asemenea măcina boabe proaspete, folosind o simplă râşniţă de cafea - nuci, alune sau migdale mărunţite sau râşnite - stafide, curmale, smochine, prune uscate - nucă de cocos rasă (opţional) - fructe: mere, banane, portocale, pere, fragi, cireşe, căpşuni, prune, piersici, caise sau orice alte fructe de sezon bine coapte. - miere şi scorţişoară

Preparare Seara, se pune făina integrală într-un vas din ceramică sau sticlă. Se adaugă 3-5 linguri de apă. Se amestecă bine şi se lasă la temperatura camerei până a doua zi dimineaţa. Pe timpul nopţii, făina va absorbi apa, devenind o pastă. În tot acest timp, are loc şi un proces de fermentaţie, căruia i se poate atribui o bună parte din valoarea dietetică a acestui mic-dejun, precum şi digestibilitatea sa. Într-un alt vas, se pun la înmuiat cca 20 g fructe uscate mărunţite, la alegere: nuci, smochine, stafide, curmale, prune uscate, seminţe de floarea soarelui decojite şi neprăjite etc. Minimal, se pot folosi doar câteva nuci. A doua zi dimineaţa, conţinutul celor două vase se amestecă, folosindu-se şi apa de la înmuierea fructelor. Se adaugă apoi un măr, ras în momentul servirii, pentru a evita oxidarea. Se pot folosi şi alte fructe, tăiate ori zdrobite, în funcţie de posibilităţi şi de inspiraţie. Se pudrează apoi acest amestec cu scorţişoară. Se poate adăuga şi puţină miere. În altă dimineaţă, pasta de făină înmuiată de cu seara se poate combina cu un iaurt subţire (de băut), zeamă de lămâie, puţin unt de arahide sau de migdale şi mărul ras. Alteori, făina integrală poate fi înlocuită cu fulgi din germeni de cereale, de asemenea înmuiaţi de cu seară. Consumarea regulată a micului dejun Kollath aduce următoarele beneficii:  Stare de saţietate cel puţin 4 ore. Niciun fel de falsă foame dimineaţa şi absenţa senzaţiei de supraîncărcare a stomacului.  Reglarea armonioasă a greutăţii. Persoanele care doresc să piardă din greutate nu vor avea acea senzaţie acută de foame înaintea mesei de prânz şi se vor sătura chiar cu o raţie redusă; în schimb, cele ce vor să se împlinească în mod echilibrat, vor constata o îmbunătăţire a funcţiilor lor digestive şi vor lua în greutate.  Constipaţia, factorul principal al autointoxicării, este eliminată.  Semnele de oboseala şi de epuizare, care sunt indiciul unei acumulări de toxine, dispar. 14


 Performanţele fizice şi intelectuale cresc vizibil.  Se instalează o stare de bine generalizată, rezultată dintr-un echilibru biologic mai bun.  Apare o senzaţie de bucurie interioară şi o satisfacţie care îndepărtează orice dorinţă de a mai consuma excitante psihodinamice (cafea, tutun, alcool).  Se măreşte puterea de concentrare, deoarece aparatul digestiv nu mai este îngreunat de un mic-dejun greu. Se ştie că digestia acaparează cca 70% din energia nervoasă a corpului.  Rezultă o mai bună rezistenţă la stres sau stări tensionale.  Compoziţia sanguină se îmbunătăţeşte. Prin multiplicarea celulelor dermei, datorate unei mai bune irigări a ţesuturilor subcutanate, tenul devine roz, fără erupţii. Furunculele, eczemele sau pecinginile dispar.  Părul redevine suplu şi plin de vitalitate, unghiile devin strălucitoare şi nu se mai rup.  Sănătatea dinţilor se ameliorează. Dinţii care se dezgoleau reintră în alveolele lor.  Scheletul este întărit, sudura fiind mai rapidă în caz de fracturi. Acest mic dejun poate fi considerat şi ca o prăjitură, în care compoziţia şi gustul pot varia la infinit, după inspiraţie şi în funcţie de fructele de sezon. Vitaminele complexului B din făina integrală de grâu se adaugă vitaminelor şi mineralelor din fructe. Acizii organici ai fructelor proaspete sunt neutralizaţi de hidraţii de carbon ai grâului. Prepararea este simplă, pentru că nu necesită fierbere. Reţeta este avantajoasă şi pentru că dimineaţa nu avem prea mult timp la dispoziţie pentru pregătirea unui mic dejun cu adevărat hrănitor şi sănătos. Poftă bună! ===============================================

RISCURILE ŞI AVANTAJELE UNEI VIEŢI FĂRĂ CARNE autor: Richard Corliss (articol apărut în revista TIME/2002) Ne plac grătarul, fripturica aromată de la cuptor, cârnăciorii serviţi la iarbă verde. Auzim însă multe opinii împotriva cărnii. E mai sănătos să devenim vegetarieni? Ar face asta planeta noastră mai sănătoasă? Sau e mai sănătos să mâncăm nestingheriţi carne? Şi ce se întâmplă cu copiii noştri, de unde facem rost de proteinele pe care le oferă carnea? Cinci motive pentru a consuma produse din carne: 1 – au gust bun 2 – ne fac să ne simţim bine 3 – este o tradiţie americană 4 – sprijină fermierii 5 – părinţii noştri au făcut-o Scuzaţi, astea sunt cinci motive pentru a fuma. Este mai complicat în ceea ce priveşte produsele din carne. Ele sunt produsele pe care cetăţenii americani le consumă aproape în fiecare zi: la cină, la cantină, pe terasă, la grătar cu muştar, la o paradă sau, de mii de ori pe an, cu un sos special, cu salată, brânză, murături, ceapă într-o chiflă cu susan. Carnea de vită este, spun spoturile publicitare de la TV, mâncarea „tipic americană” – simboluri servite fripte şi pline de noţiunea de moştenire naţională, precum bărbatul din reclama Marlboro. În prezent însă, cirezile pe care le mână americanii par depăşite de vremuri: pentru mulţi, carnea a devenit o obscenitate în bucătărie. Şi asta nu doar din cauza aditivilor, care sunt asociaţi consumului de carne, deşi o farfurie plină de hormoni, bacterii E-coli sau temuta boală a vacii nebune sunt destul pentru a tăia pofta de mâncare a oricui. Motivul principal este acela că cetăţenii americani, în principal cei tineri, au început să practice ceva ce le sperie părinţii: au început să mănânce şi legumele din farfurie. De asemenea, seminţele şi florile! În jur de 10 milioane de americani se consideră vegetarieni, conform unui sondaj al revistei TIME efectuat pe un eşantion de 10 000 de adulţi. Alţi 20 de milioane au încercat la un moment dat în viaţa lor să devină vegetarieni. Pentru a vă convinge de mândria tradiţională a cowboy-ului şi de 15


spiritul de apărare pe care îl manifestă el, accesaţi site-ul lui Jody Brown, un văcar din Dakota de Sud, la www.ranchers.net şi citiţi sloganurile referitoare la produsele din carne: Vegetarienii nu trăiesc mai mult, ei doar arată mai bătrâni şi Dacă animalele nu trebuie mâncate, atunci de ce sunt făcute din carne? (Cineva ar putea pune aceeaşi întrebare, referindu-se la oameni). Pentru Brown şi generaţia sa de mâncători de carne, care nu îşi pun nicio întrebare, cina reprezintă ceva ce părinţii pun pe masă şi copiii bagă în stomac. Despre copiii săi, el spune: „Vrem ca ei să mănânce câte puţin din toate”. Astfel, se serveşte carne în fiecare seară în casa lui Brown, fără obiecţii din partea copiilor săi, Jeff-17 ani, Luke-13 ani şi Hannah-11 ani. Cu toate acestea, Jody admite că „dacă un vegetarian ar avea o pană în faţa casei mele, aş ieşi să îl ajut”. Pentru fermierul care trăieşte din vânzarea de carne sau pentru vegetarianul a cărui dietă ameninţă cu falimentul pe toţi cei ce sacrifică animale, nimic nu mai este simplu. A trecut vremea inocenţei sau a naivităţii americane, când tunsorile, strângerile de mână, numele de familie şi uniformele de şcoală, fermele şi grădinile zoologice, cowboy-ii şi fermierii nu aveau aspect politic. Acum totul este subiect de aprinse dezbateri. Şi niciun aspect al vieţii noastre de zi cu zi nu este supus unor dezbateri mai aprinse decât este cel al consumului de produse din carne. Pentru milioane de vegetarieni, carnea este pur şi simplu un cuvânt compus din 5 litere. Carnea de viţel generează imaginea îngrozitoare a unei pruncucideri. Mulţi copii, crescuţi sub influenţa unor filme precum Babe sau Chicken Run, refuză să consume carnea eroilor preferaţi şi se întorc către ceea ce apărătorii animalelor numesc dieta nonviolentă. Dietele vegetariene reprezintă rezolvarea bătăliei interioare din noi, punându-ne la dispoziţie un complex alimentar conform cu facerea de bine: a fi vegetarian înseamnă a fi mai uman. Renunţaţi la carne şi salvaţi vieţi! Bineînţeles că una dintre vieţile pe care le-am salva sau cel puţin prelungi este cea personală. Şi aceasta deoarece a fi vegetarian înseamnă mai mult decât a nu mânca anume lucruri: înseamnă a mânca în mod inteligent. Nu trebuie să ai o concepţie anti-mâncare pentru a gândi astfel. Asociaţia Dieteticienilor Americani, un grup moderat, a concluzionat: „dietele vegetariene planificate cu atenţie sunt adecvate din punct de vedere nutriţional şi ajută în prevenirea şi tratarea unor boli”. Deci, ce ziceţi? Ar trebui să devenim cu toţii vegetarieni? Nu numai adolescenţii dar şi copiii mici, adulţii, atleţii, toţi? Ne va ajuta acest lucru să trăim vieţi mai lungi şi mai sănătoase? Este acesta un lucru bun pentru oameni de toate vârstele şi pentru cei ce lucrează în domenii de activitate dintre cele mai variate? Putem găsi regimul vegetarian perfect şi ne putem alinia la el? Şi, dacă putem, avem voinţa să o facem? Există tot atâtea motive pentru a deveni vegetarieni, câte vaci cu ochi blânzi şi câţi copii inocenţi sunt pe lume. Pentru minţile tinere şi impresionabile, a fi vegetarian sună inteligent, etic şi, cum spun aproape 25% din adolescenţii chestionaţi de Teenage Research Unlimited, „cool”. La fel cred şi studenţii. Un studiu condus de profesorii de psihologie Richard Stein şi Carol Nemeroff de la Universitatea de Stat din Arizona a relevat că, deşi fără dovezi certe, cei ce consumă numai salate au fost caracterizaţi ca având standarde morale mai ridicate şi ca fiind mai virtuoşi decât cei ce consumă carne. „Acum un secol, un regim bogat în produse din carne era considerat avantajos pentru sănătate”, susţine Paul Rozin de la Universitatea din Pennsylvania. „Copiii din ziua de azi sunt prima generaţie care trăieşte într-o cultură în care a fi vegetarian este la ordinea zilei, unde acest lucru este promovat în mod public, având ca motivaţii sănătatea şi protejarea mediului înconjurător”. Iar copiii, după cum afirmă părinţii, sunt cei ce generează dezvoltarea economiei de piaţă. Acest lucru explică în parte creşterea vânzărilor de burgeri vegetarieni din soia, grâu, orez, ciuperci, ceapă în supermarket-uri şi în reţelele de restaurante fast-food. Copiii, care devin vegetarieni într-un ritm mult mai alert decât adulţii, sunt probabil cei îşi educă părinţii. Vânzările de alimente pentru vegetarieni s-au dublat. Restaurante de rang înalt adaugă în meniurile lor preparate fără carne. Tot mai la modă, apar restaurante cu „mâncare vie” sau crudă, cum ar fi Roxanne’s în Larkspur, California, unde nu se servesc produse din carne, peşte, pui sau lapte şi unde nimic nu este gătit la temperaturi mai mari de 118°F. „A mânca în restaurantul meu, spune Roxanne Klein, este ca şi cum ai merge într-o ţară nouă, pe care nu ai vizitat-o până atunci”. A fi vegetarian implică un sens mai larg. Vegetarienii se împart în mai multe categorii, de la cei care consumă germeni, muguri, mlădiţe, până la aşa-numiţii pesco-pollo-vegetarieni. Cei mai cunoscuţi sunt vegetarienii stricţi, numiţi vegani. Aceştia refuză să consume, să folosească sau să 16


poarte orice produs provenind de la animale. Ei nu mănâncă nici miere, pentru că recoltarea acesteia presupune oprimarea albinelor. Vedeta TV preferată cu opţiuni vegetariene, personajul de desene animate Lisa Simpson (8 ani), s-a îndrăgostit la un moment dat de un tip care se descria ca fiind un vegetarian de nivelul cinci: „nu mănânc nimic din ce are umbră”. Printre vegetarienii celebri se numără starul rock Moby şi membrul Congresului American din statul Ohio, Dennis Kucinich. Aceştia jură că nu mănâncă produse din carne la micul dejun şi insistă că se simt mult mai bine când îşi încep ziua cu orez brun şi tărâţe. Pentru cei convinşi cu adevărat – adică cei ce se abţin de la a consuma produse din carne, aşa cum se abţine un membru al organizaţiei Alcoolicii Anonimi de la băutură – un semivegetarian nu este un vegetarian adevărat. Pentru ei, o denumire precum aceea de pesco-pollo-vegetarian (adică vegetarienii care consumă carne de peşte şi de pui) este un oximoron, cum ar fi „semivirgin”. Vegetarian Times, biblia acestui grup, defineşte dogma: „Pentru multe persoane care încearcă să devină vegetariene, puiul şi peştele pot constitui mâncăruri de tranziţie, dar ele nu sunt mâncăruri vegetariene. Cuvântul vegetarian defineşte o persoană care nu mănâncă niciun produs din carne, fie el peşte sau pui”. Clar? Nu, pentru mulţi dintre americani nu este clar. Într-un sondaj efectuat pe un eşantion de 11 000 de indivizi, 37% dintre cei care au răspuns „Da, sunt vegetarian” au spus de asemenea că au mâncat carne roşie cu 24 de ore înainte iar 60% mâncaseră carne, pui sau fructe de mare. Cei intervievaţi au crezut probabil că un vegetarian este o persoană care, din când în când, mănâncă legume ca garnitură lângă o friptură. Dacă mai mult de o treime din acest eşantion nu cunosc definiţia largă a cuvântului vegetarian, ne întrebăm cum pot ei să înţeleagă ceva mult mai greu: grija perpetuă şi alimentarea cu atenţie a corpului, indiferent de preferinţe. Ştim că fructele, legumele, seminţele, nucile sunt sănătoase. Numeroase studii arată că a consuma aceste alimente preponderent înseamnă a reduce riscul apariţiei unor maladii cronice (inclusiv boli ale arterelor, obezitate, diabet sau diferite tipuri de cancer) şi este un factor favorizant al longevităţii în lumea industrializată. Cunoaştem faptul că, în medie, noi consumăm prea puţine fructe şi legume şi prea multe grăsimi saturate, dintre care produsele din carne şi lapte ocupă primele locuri. Ştim, de asemenea, că în lumea reală, adevăratele regimuri – vegetarian şi nonvegetarian – după modul în care sunt respectate, merg de la cei ce le urmează cu sfinţenie, până la gurmanzi şi lacomi. Există consumatori de produse din carne care mănâncă mai multe legume decât vegetarienii şi, de asemenea, există vegetarieni care mănâncă mai multe grăsimi decât primii menţionaţi. Congresul Internaţional de Nutriţie Vegetariană, un eveniment de importanţă majoră în domeniu, s-a ţinut recent la Universitatea Loma Linda (California). Rapoartele de cercetare prezentate au avut rezultate încurajatoare: o dietă predominant vegetariană are efecte benefice asupra rinichilor şi sistemului nervos în cazul bolnavilor de diabet şi, de asemenea poate rezulta şi într-o pierdere de greutate. S-a mai arătat că consumul de fructe şi legume poate încetini şi chiar inversa procesul de îmbătrânire a creierului precum şi al funcţiilor cognitive şi motorii, cel puţin la animalele testate. A reieşit, de asemenea, că persoanele în vârstă care consumă produse vegetariene au în corp un procent mai bun de grăsimi. Este oare posibil ca dietele vegetariene să influenţeze negativ sănătatea unui individ? Aceasta este o problemă complexă. Există un regat absolut fantastic de plante în jurul nostru. E deci imposibil ca el să nu ne creeze posibilitatea de a ne hrăni complet. Dar oamenii de rând nu sunt experţi în probleme de nutriţie. În timp ce unii vegetarieni înţeleg să îşi urmărească nivelul riboflavinei şi pe acela al vitaminelor D şi B12, mulţi dintre ei nu au nici cea mai vagă idee despre cum pot să facă acest lucru. Sunt prezentate tot timpul dezbateri pe tema eficacităţii dietelor vegetariene. În anul 1998, expertul în probleme de îngrijire a copiilor dr. Benjamin Spock, care târziu în cursul vieţii sale a devenit vegetarian, a generat controverse susţinând că ar fi bine ca după vârsta de doi ani, copiii să fie crescuţi cu un regim vegetarian, excluzându-se din dieta lor chiar şi laptele şi ouăle. Asociaţia Dieteticienilor Americani susţine că este posibilă creşterea copiilor în regim vegetarian cu precauţii luate în cazul sugarilor în primul an de viaţă. Alţi cercetători trag un semnal de alarmă

17


în ceea ce priveşte faptul că sugarii ai căror părinţi sunt vegetarieni stricţi au nivelul de vitamina B12 şi Omega-3 scăzut, aceste substanţe fiind importante pentru dezvoltarea vederii şi creştere. Există întotdeauna posibilitatea ca teoria dietei vegetariene să fie greşit aplicată. Un cuplu din Queens, NY a fost condamnat anul trecut pentru înfometarea copilului lor care a decedat din cauza unui regim strict de sucuri, nuci, ceai de plante, fasole, seminţe şi ulei de cod. La 16 luni, fetiţa cântarea abia 10 livre (cam 5 kg), mai puţin de jumătate din greutatea normală pe care ar fi trebuit să o aibă la această vârstă. Apărarea şi-a construit cazul pe premisa că „ei au modul lor de viaţă, sunt vegetarieni”. Cuplul a refuzat să cadă la o învoială şi îşi aşteaptă acum sentinţa în închisoare. Mulţi copii decid pe cont propriu să devină vegetarieni şi îşi declară această preferinţă de la vârste fragede. De cele mai multe ori, acesta este primul lor act rebel în cadrul familiei. Dar un copil mic se află într-un dezavantaj clar atunci când este forţat să consume un anumit tip de alimente, din moment ce nu poate nici prepara, nici cumpăra hrana şi nu poate citi eticheta alimentelor. Pentru el, părintele e cel care îl hrăneşte. Alicia Hurtado din Oak Park, Illinois a fost vegetariană jumătate din viaţa ei (are acum 8 ani) şi mama ei, Cheryle urmează în mare parte regimul adoptat de fiica sa. Cu toate acestea, Cheryle introduce în regimul fetiţei din când în când o supă de pui, din care face sos pentru paste. „Norocul meu se va termina atunci când va fi în stare să citească etichetele”, spune Cheryle. Când devin adolescenţi, copiii ignoră etichetele produselor. Cercetările au arătat că cei mai mulţi adolescenţi americani au deficienţe de calciu. Pentru vegetarienii stricţi e foarte greu să obţină procentul optim de calciu fără o planificare a ceea ce mănâncă. Adolescenţii vegetarieni stricţi, care nu mănâncă corect, pot avea deficite de fier, calciu, anumite vitamine, seleniu şi iod. De 4 ani, Christina Economos conduce studiul de sănătate a tinerilor adulţi de la Universitatea Tufts, un studiu care urmăreşte stilurile de viaţă ale studenţilor. Ea a descoperit că, în general, „copiii care au fost influenţaţi de familie în respectarea unor regimuri sănătoase păstrează acest respect şi mănâncă sănătos, adoptă regimuri vegetariene sau sărace în grăsimi. Dar există un grup de studenţi care decid să devină vegetarieni trecând la fapte în mod incorect. Aceştia nu ştiu să se descurce în lumea vegetarienilor. Ei mănâncă multă pâine, brânză şi produse de patiserie şi, de asemenea, multă maioneză la salată. În acest fel, cantitatea de grăsimi saturate pe care aceştia o acumulează nu este mai scăzută decât a acelora care consumă carne roşie şi sunt mai predispuşi la a acumula cantităţi inadecvate de vitamina B12 şi proteine. Ei cred că sunt mai sănătoşi pentru că sunt oarecum vegetarieni dar, de fapt, modul lor de hrănire e departe de cel optim”. Asociaţia Dieteticienilor Americani a descoperit că regimurile vegetariene sunt mai comune printre adolescenţii cu probleme de nutriţie dar că date recente indică faptul că o dietă vegetariană nu conduce în mod automat la tulburări nutriţionale. Se poate argumenta că mulţi dintre tinerii americani au deja astfel de probleme – preparatele tip fast-food, băuturile răcoritoare, dulciurile sunt generatoare ale obezităţii şi tulburărilor cardiace. De ce s-ar presupune că tinerii vor renunţa la obiceiurile lor nesănătoase doar pentru că devin vegetarieni? Cu toate acestea, susţine Simon Chaitowitz, membru al grupului de pro-vegetarieni şi apărători ai drepturilor animalelor numit Comitetul Medicilor Responsabili, copiii sunt mai câştigaţi dacă mănâncă hrană vegetariană ce poate fi considerată nesănătoasă, decât dacă mănâncă produse de acest tip din carne. După dr. Joan Sabate, preşedinta Conferinţei pe probleme de nutriţie de la Loma Linda, există preocupări în ceea ce priveşte regimurile vegetariene adoptate de mamele care alăptează. Când o persoană se află în ceea ce ea numeşte „o stare de solicitare metabolică ridicată”, orice dietă care reduce cantitatea de mâncare îngreunează atingerea standardelor de nutriţie. Dar, pentru adultul sedentar de condiţie medie din societatea occidentală, dieta vegetariană îndeplineşte toate nevoile nutriţionale şi previne diversele afecţiuni mai bine decât dieta carnivoră. Asemenea copiilor şi femeilor care alăptează, atleţii sunt un alt grup de persoane care trebuie să mănânce inteligent. Succesul lor depinde de energie, de rezistenţa la efort, de masa musculară, factori care solicită substanţe nutritive care se găsesc cel mai des în produse din carne. Din acest motiv, puţini sportivi de performanţă sunt vegetarieni. „Dar, pe lângă această motivaţie, susţine nutriţionista Suzanne Girard Eberle, autoarea cărţii Nutriţia în sporturi solicitante, mulţi atleţi nu au nici cea mai vagă idee despre modul în care funcţionează corpul lor. Acesta este motivul pentru care dietele grase şi suplimentele alimentare li se par aşa de atractive”. Eberle observă faptul că o dietă vegetariană urmată în mod corespunzător este bogată în fibre şi conţine grăsimi puţine. „Dar 18


unde sunt caloriile? se întreabă ea. Atleţii de performanţă de nivel mondial au nevoie de peste 5000 de calorii zilnic. În decursul unei competiţii, se pot consuma cu uşurinţă 10 000. Îţi trebuie multă mâncare pe bază de plante pentru a obţine această cantitate de calorii. E greu să fii şi atlet şi vegetarian într-un mod care să nu fie dăunător”, e de părere doamna Eberle. Nici pentru americanul de rând nu e uşor. De la adulţii de vârste mijlocii, până la cei cu vârste înaintate, pot apărea deficienţe în urma unei diete vegetariene (la fel cum pot apărea şi pe parcursul unei diete ce include carne). Sunt la ordinea zilei deficienţele de vitamina D şi B12 şi de iod. Persoanele în vârstă tind să compenseze aceste deficienţe prin suplimente dar şi acestea prezintă riscuri. Cercetătorii au descoperit cazuri de vegetarieni bătrâni, care aveau un nivel foarte ridicat, chiar toxic, de iod în corp, pentru că luaseră o doză prea mare de suplimente. Producătorii de carne recunosc faptul că dietele vegetariene pot fi sănătoase. Ei răspund şi cererii de produse din carne mai slabe. Comisia Naţională a Cărnii de Porc susţine că, faţă de acum 20 de ani, carnea de porc conţine în medie cu 31% mai puţine grăsimi, cu 14% mai puţine calorii şi cu 10% mai puţin colesterol. Ei menţionează de asemenea nevoia de vitamina B12. Kurt Graetzer, preşedintele Programului de instruire în procesarea laptelui, subliniază scăderea consumului de produse lactate nu numai în rândul vegetarienilor stricţi, ci şi în rândul copiilor, care ar bea mai degrabă Snapple şi Fruitopia şi declară că „practic, suntem în situaţia de a creşte copii care vor suferi cu siguranţă de osteoporoză”. Michael Jacobson, director al Centrului de Ştiinţe de Interes Public din Washington, consideră multe dintre argumentele producătorilor de carne şi lactate ca disperate, adevărate poveşti, menite să sperie populaţia. „Se maschează de fapt interesele egoiste ale acestei industrii, susţine el, atunci când se subliniază deficienţele de vitamina B12 (care se găseşte din belşug în drojdia de bere, cereale sau soia), în timp ce mii de oameni mor prematur din cauza cantităţii prea mari de grăsimi saturate pe care le acumulează din carne sau produsele lactate”. Într-adevăr, după declaraţiile lui David Pimentel, ecologist la Universitatea Cornell, americanul de condiţie medie consumă 112 g de proteine pe zi, adică o cantitate dublă faţă de cea recomandată de Academia Naţională de Ştiinţe. „Acest lucru are implicaţii în apariţia cancerului şi pune presiune asupra sistemului urinar. Împreună cu proteina din carne corpul primeşte şi o cantitate foarte mare de grăsimi, ceea ce creşte riscul afecţiunilor cardiovasculare”, susţine Pimentel. El argumentează că dietele vegetariene sunt mult mai benefice pentru mediu decât dietele care conţin produse din carne. „Hrana animalelor americane (seminţele, cerealele) ar putea hrăni 800 de milioane de oameni şi, dacă ar fi exportată, ar aduce în vistieria SUA 80 de miliarde de dolari anual. Animalele hrănite cu seminţe consumă 100 000 de litri de apă pentru fiecare kg de carne pe care îl produc, în comparaţie cu 2000 de litri, cât sunt necesari boabelor de soia să ajungă la maturitate. Producerea de proteină animală solicită de asemenea o cantitate foarte mare de combustibil, de 8 ori mai mult decât cel pentru producerea de proteină vegetală. Altfel spus, o dietă carnivoră medie implică un consum echivalent cu un galon de benzină pe zi, dublul cantităţii necesare producerii unei diete vegetariene. Populaţia de vite, păsări, porci etc. din SUA consumă de 5 ori mai multă hrană decât populaţia ţării. Iar acestea sunt în număr de 7 miliarde, adică 25 de animale pe cap de om!”, spune Pimentel. În spiritul corectitudinii, pentru crescătorul de vite Jody Brown şi specia sa pe cale de dispariţie, prezentăm mai jos două argumente în favoarea consumului de carne: 1. Un prim argument adus e acela că el ne-a dezvoltat ca specie. „N-am fi evoluat niciodată dacă n-am fi consumat carne - susţine Katharine Milton, antropolog la Universitatea Berkeley, California. Primatele vegetariene (gorilele şi urangutanii) sunt mult mai puţin sociabile decât cimpanzeii carnivori, motivul fiind faptul că hrănitul le ia mult mai mult timp. Umanoizii au făcut un îndrăzneţ salt înainte: acum 2,5 milioane de ani, ei sfărâmau oasele animalelor pentru a mânca măduva. Consumau ţesutul muscular bogat în proteine, ficatul animalului, creierul, toate bogate în substanţe nutritive. Şi mai important, umanoizii ştiau motivul pentru care mâncau aceste alimente: rezolvarea problemelor alimentare, folosind mintea. Umanoizii au evoluat datorită consumului ridicat de carne şi şi-au dezvoltat inteligenţa consumând glucoza pe care o găseau în fructe, rădăcini şi tulpini. Acest regim de carne şi glucoză a dat omului primitiv energie să muncească sau, mai degrabă, energie pentru a convieţui în societate, pentru a cânta, pentru a dezvolta cultura, 19


arta, războiul. Şi, în final, acum aproape 10.000 de ani, au avut energia de a dezvolta agricultura şi comerţul, sistem folosit în prezent de cei ce doresc să devină vegetarieni”. 2. Cel de-al doilea argument în favoarea consumului de carne este, ţineţi-vă bine, o problemă etică, de drepturi ale animalelor. Argumentul cel mai des folosit de vegetarieni, enunţat de Tom Regan, fondator al mişcării pentru drepturile animalelor, este acela că, pentru consum sunt omorâţi porcuşorul Babe şi Ginger, personajul din Chicken Run. „Dar ce facem cu Bugs Bunny şi Mickey Mouse?”, întreabă Steven Davis, profesor în ştiinţe veterinare la Universitatea de Stat din Oregon, indicând procentul de animale ucise în mod indirect, pe timpul recoltărilor şi al producerii de legume. Un studiu arată că simpla mutare a unei plantaţii ar duce la reducerea cu 50% a populaţiei de iepuri. Procentul creşte cu fiecare trecere a tractorului, cu fiecare semănare şi recoltare. Iepurii, şoarecii de câmp şi fazanii reprezintă victimele colaterale ale industriei vegetariene, susţine Davis. Prin contrast, animalele care se hrănesc cu iarbă, cum ar fi vitele, produc alimente şi nu este astfel necesară intrarea pe câmp cu tractoarele sau alte echipamente. Aplicând teoria lui Regan privind minimul de daune produse, Davis propune obţinerea întregii producţii de carne şi lactate de la animalele care se hrănesc cu iarbă, care pasc, şi anume, vitele şi mieii, înlocuind astfel carnea de porc sau de pui. În concordanţă cu aceste calcule, s-ar înregistra o scădere a mortalităţii animale cu 300 milioane de capete anual (numărând şi animalele de casă şi pe cele de pe câmp), o scădere mai pronunţată decât în urma regimurilor vegetariene stricte. Întrebat ce crede despre argumentele lui Davis, Regan susţine că există o diferenţă: „Întrebarea reală este dacă dorim sau nu să sprijinim procese de producţie care au ca unic scop uciderea animalelor. Adică ocupaţia producătorilor de carne. Vegetarienii etici nu fac acest lucru”. Morala: Nu există masă gratuită, nici chiar pentru vegetarieni. În acest moment, omul este poziţionat în vârful ciclului alimentar şi trebuie să aleagă să se hrănească cu fiinţele poziţionate sub el. „Poate să ia ceva timp, spune actriţa vegetariană Mary Tyler Moore, dar va veni probabil vremea când ne vom uita în urmă şi vom spune: Doamne, vă vine să credeţi că la începutul secolului XXI oamenii încă se mai hrăneau cu animale? Pentru mulţi, carnea are încă un gust bun, dar, este posibil ca în viitor, tofu să devină mâncare tipic americană”. ===============================================

HRANA – adaptări biologice de Art Baker, autorul cărţii Găteşte mai puţin, simte-te mai bine! Erbivorele (animalele care pasc: bizonii, iepurii, caii, oile, caprele, cerbii, girafele) sunt înzestrate de natură pentru o hrănire exclusiv cu frunze şi iarbă. Granivorele (pasările) prosperă datorită seminţelor diverselor plante. Carnivorele (pisicile, leii, tigrii, lupii) se hrănesc cu carne crudă, dar nici ele nu pot prospera cu o dietă bazată exclusiv pe carne. Frugivorele (maimuţele) trăiesc bine cu fructe, vegetale suculente, rădăcini, muguri, nuci şi seminţe. Omnivorele (porcii mistreţi, urşii, ratonii) prosperă hrănindu-se cu toate tipurile de hrană crudă. Insectivorele (amfibienii) se hrănesc cu insecte. Aceste tipuri de hrană, la care s-au adaptat din punct de vedere biologic speciile, sunt cele considerate ca derivând din suma totală a moştenirii lor biologice în milioane de ani de evoluţie. Să dăm câteva exemple: Ursul koala este adaptat să mănânce numai o anumită varietate de frunze (de eucalipt) şi nu bea apă. Gâtul lung îi permite girafei să se hrănească cu frunzişul copacilor. Ghearele şi colţii îi permit tigrului să ucidă şi să sfâşie prada. Vederea excelentă şi ghearele puternice îl fac pe vultur un prădător de temut pentru vânatul de la sol. Carnivorele s-au adaptat să

20


mănânce alte animale. Non-carnivorele s-au adaptat să mănânce hrană vegetală. Mai mult decât orice, hrana determină trăsăturile şi caracteristicile creaturilor respective. Oamenii nu sunt o excepţie Este o premisă de bază a naturii ca oamenii, la fel ca şi celelalte creaturi, să aibă toate condiţiile şi produsele necesare pentru a-şi susţine viaţa şi sănătatea. Speciile din natură îşi restricţionează instinctiv hrana la o varietate limitată, la care sunt adaptate în mod specific. Ar trebui să tragem concluzia că şi oamenii ar avea tendinţa să se hrănească doar cu acele alimente faţă de care sunt adaptaţi din punct de vedere fiziologic, pentru a trăi în parametri optimi. Specia umană ar trebui să fie studiată ca membră ai întregii comunităţi biologice a Terrei şi să fie comparată din punct de vedere anatomic şi fiziologic cu alte specii, pentru a ne lămuri asupra adevăratelor ei cerinţe alimentare. Când analizăm caracterul anatomiei şi fiziologiei umane în legătură cu dieta noastră naturală, trebuie să o facem în contextul natural, şi nu în mediul artificial al vieţii moderne. Astfel, hrana noastră naturală ar trebui să fie în concordanţă cu înzestrările noastre fiziologice, şi nu cea pentru care am dobândit gust sau convingeri. Determinarea hranei noastre naturale nu este o chestiune de credinţă Tradiţia şi popularitatea sunt modurile cele mai nefericite pentru a determina o dietă adecvată. Schimbările în mediul nostru înconjurător nu ne modifică şi adaptările biologice, structura internă, sau nevoile naturale, pentru a instaura starea optimă. De-a lungul anilor, adaptările biologice au fost determinate de stres şi de necesităţi. Ele se dezvoltă lent, necesitând perioade de timp extrem de lungi pentru a se stabiliza. Mediul nostru puternic industrializat iniţiază mai degrabă adaptări sau ajustări sociale, decât schimbări fiziologice sau anatomice. Trăind conform adaptărilor noastre naturale, putem face faţă stresului vieţii moderne mult mai bine decât dacă nu le respectăm. Atunci când decidem care alimente sunt mai bune, singura autoritate pe care ar trebui să ne bazăm este corpul nostru. Anatomia şi fiziologia noastră sunt cele care decretează dacă hrana este acceptabilă sau nu. Determinarea dietei noastre naturale nu este o chestiune de credinţă: bazele dietei umane trebuie puse pe datele ştiinţifice referitoare la caracteristicile noastre biologice, biochimice, anatomice şi fiziologice. Sănătate versus profit: un conflict major de interese Suntem lăsaţi să credem că boala are o cauză misterioasă, sau că se afla dincolo de controlul nostru, fiind determinată genetic. Cei mai mulţi oameni sunt dornici de scuzele care evită datele ştiinţifice referitoare la dietă şi la cauza bolilor. Acest lucru le permite să mănânce inconştient, după cum le convine, alimente „gustoase” şi extrem de periculoase pentru sănătate. În SUA, industria care produce hrană de tip junk-food finanţează şi favorizează cele mai multe cercetări din instituţii şi universităţi. În ultimele decenii, cei mai mari sponsori de la Harvard pentru cercetări legate de nutriţie au provenit din industria cărnii, zahărului şi produselor lactate: Institutul American pentru Carne, Coca Cola, Asociaţia Producătorilor de Trestie de Zahăr din Florida, Frito-Lay, Hershey Foods, McDonald’s, Consiliul Naţional al Produselor Lactate, Consiliul Naţional al Cărnii, Oscar Mayer, General Mills, General Foods, Pillsbury, Fundaţia pentru Studiul Zahărului, Asociaţia Naţională a Producătorilor de Dulciuri, Fundaţia Tuna. Societatea Americană de Nutriţie Clinică este sponsorizată de Coca Cola, NutraSweet, Nabisco, Borden şi de nenumărate companii farmaceutice. Nu avem aici un conflict de interese? Giganţii industriei controlează recomandările privind hrana în SUA! Ei au folosit, timp de zeci de ani, false dogme referitoare la nutriţie, pentru a-şi promova produsele. Şcoala şi reclamele ne învaţă că produsele lactate şi carnea sunt vitale. Acesta este rezultatul miliardelor de dolari cheltuiţi pentru influenţarea opiniei publice. Marile industrii sunt conduse de interesele financiare, nu de ştiinţă. Lobby-ul lor puternic exercită o imensă putere economică. Membrii aleşi sau numiţi ai guvernului, stimulaţi de politic, dau recomandări nutriţionale în dezacord cu cercetările ştiinţifice privind nutriţia. Aceasta fiind o stare generalizată, nu vă aşteptaţi vreodată să primiţi sfaturi utile prin mass-media. Deşi ultimul studiu al hranei elaborat de USDA (United States Department of 21


Agriculture) nu mai pune accentul pe carne, pui şi alimentele bogate în grăsimi, publicarea lui a fost amânată 5 ani, timp în care au fost negociate poziţii mai puternice pentru aceste produse. Etichetarea eronată şi înşelătoare a hranei şi menţinerea DZR-urilor la nivel scăzut Într-un recent sondaj de opinie la nivel naţional, doar 6% dintre cei intervievaţi mâncaseră în ziua anterioară 2 porţii de hrană vegetală şi 2 de fructe. Chiar dacă publicul urmase recomandările USDA din noul studiu al hranei, dieta lor era încă inadecvată în ceea ce priveşte nevoia de produse proaspete pentru protecţia faţă de antioxidanţi. Noile îndrumări sunt tot prea ridicate în proteine şi grăsimi şi prea joase în nutrienţi bazaţi pe plante şi fibre. De exemplu, într-o dietă axată pe produse proaspete, trebuie să se consume zilnic 1500 mg de vitamina C, plus bioflavonoidele adiţionale. Oficial, Doza Zilnică Recomandată de vitamina C este de 60 mg (ridicol de joasă) la fel ca şi majoritatea nutrienţilor pe bază de plante. DZR-urile sunt menţinute joase, astfel încât alimentele procesate să nu apară ca fiind deficiente, cum sunt de fapt. Majoritatea informaţiilor nutriţionale comerciale şi a etichetelor de pe alimente sunt de asemenea eronate şi de-a dreptul înşelătoare. Producătorii de hrană procesată şi fast-food folosesc greutatea şi mărimea unei porţii pentru a calcula informaţia, prezentând minciuni cumpărătorilor. Adevărul este atât de distorsionat, cum nici nu vă imaginaţi. De exemplu, are laptele integral 4% grăsime? Calculaţi: laptele conţine 4 g grăsime la 100 g. Dar fiecare 100 g conţine 70 calorii. Laptele are 9 calorii pe fiecare gram de grăsime, astfel laptele integral conţine 50% din calorii provenind din grăsime. Chiar şi produsele lactate light au multe grăsimi. Manipulând datele despre nutriţie în ceea ce priveşte greutatea, se acoperă nivelul de conţinut în grăsimi. Industria alimentelor din carne şi fast-food joacă acelaşi joc. În burgerul fără grăsime de la McDonalds, 45% din calorii provin din grăsime. În ciuda acestor dezinformări, acum ajung la public adevăruri directe despre nutriţie, deoarece mulţi oameni caută răspunsuri referitoare la bolile lor. Faptul rămâne: dacă hrana animală este centrul dietei voastre, este imposibil să trăiţi în concordanţă cu copleşitoarele dovezi ştiinţifice referitoare la adevărata sănătate umană. Companiile întăresc erorile de alimentaţie pe care oamenii le fac şi conving publicul că nu contează ce mănâncă. Orice hrană procesată, denaturată, chimizată va asigura necesităţile corpului, atâta timp cât înghiţim în plus vitamine, minerale, antiacizi, remedii pentru dureri de cap şi alergii şi alte pastile. Mesajul transmis publicului este: e bine să continuaţi dieta prezentă, atâta timp cât luaţi suplimente şi produse farmaceutice. Şi aşa, toţi prosperă pe seama bolilor celor inconştienţi. Da, boala voastră este o afacere pentru alţii, fie că sunteţi conştienţi sau nu de aceasta. Minciuna este atrăgătoare, deoarece e ceea ce doriţi să credeţi. Totuşi, mai degrabă decât deficienţele de nutriţie, marea majoritate a bolilor din SUA sunt rezultatul excesului de hrană biologic nepotrivită. Americanii au deficienţe în anumiţi nutrienţi, dar nu din cauza lipsei de hrană naturală integrală. Cauza deficienţelor lor este consumul unor alimente devitalizate, supra-procesate, noi nefiind proiectaţi pentru acest tip de hrană. Antagoniştii nutriţionali fură din rezervele vitale de nutrienţi din corp şi contribuie la instalarea bolilor. Nutriţia ştiinţifică versus nutriţia comercială Prima întrebare care se pune pentru o abordare mai degrabă ştiinţifică decât economică faţă de nutriţia umană: care este natura biologică a corpului uman? Care este hrana noastră naturală? Suntem cu adevărat carnivori, care îşi asigură nutrienţii necesari nu numai din carne crudă ci şi din sânge, oase, cartilagii, măruntaie provenite din vânat proaspăt? Suntem cu adevărat erbivori, care se hrănesc cu verdeţuri, ierburi, cereale neprelucrate, rădăcinoase etc., aşa cum fac vacile, oile şi caii? Suntem granivori precum pasările, care se hrănesc în principal cu seminţe de ierburi şi grăunţe? Suntem în mod natural omnivori, care se hrănesc sănătos, indiferent de hrana consumată? Suntem frugivori, care se pot hrăni doar cu banane, struguri, portocale, pepeni şi mere la fiecare masă? Sistemul digestiv şi fiziologia noastră ne determină dieta optimă. Înţelegând procesul fiziologic care însoţeşte digestia şi absorbţia hranei, se pot determina obiceiurile alimentare potrivite. Principalele procese fizice ale digestiei sunt aceleaşi pentru toate fiinţele umane, indiferent de rasă, cultură şi localizare geografică. Aceste procese ar trebui studiate în relaţie cu sănătatea 22


umană, pentru a dezvolta o ştiinţă precisă a nevoilor noastre adevărate, referitoare la nutriţie. Există o abundenţă de informaţii referitoare la fiziologia digestiei şi a absorbţiei hranei. Din păcate, oricât de modernă ar fi ştiinţa nutriţiei, ea depinde prea des de experimentele pe şoareci şi pe deficienţe induse artificial, în încercările de a determina nevoile umane de hrană. O abordare mai înţeleaptă pentru a determina cu adevărat natura dietei noaste este aceea de a studia anatomia şi fiziologia umană. Astfel, s-ar putea deduce caracteristicile hranei noastre potrivite, în concordanţă cu natura şi alcătuirea anatomică a speciei umane. Această abordare n-ar depinde de experimente născocite, aplicate pe animale şi nici nu ar fi părtinită de interesele comerciale ale producătorilor de carne, lactate, cereale şi junk-food, care dictează de decenii dieta noastră). Motivul acestei investigaţii nu ar fi profitul, ci sănătatea. Capacităţile fiziologice umane şi predispoziţiile biologice sunt baza corectă de la care ar trebui să se pornească în determinarea adevăratelor cerinţe ale dietei umane. Gătit versus hrană crudă: care este diferenţa? Nutriţioniştii de astăzi sunt subordonaţi conceptelor celor patru grupe alimentare de bază şi piramidei alimentare, aşa cum au fost perpetuate de marea industrie din această ţară. Conform acestora, oamenii nu au o dietă fixă, ca alte animale şi sunt creaturi omnivore, care se pot hrăni cu mâncăruri gătite la aproape fiecare masă, pentru a-şi satisface cerinţele nutriţionale. Cu toate acestea, cele 80 de milioane de specii de pe acest Pământ se hrănesc exclusiv cu alimente nepreparate termic. Numai oamenii le gătesc. Gătirea implică foc. Focul arde şi distruge ţesuturile vii, inclusiv nutrienţii, transformându-i în substanţe toxice . Nu e o coincidenţă că atacul de cord şi cel cerebral, cancerul, diabetul şi bolile cronice omoară oamenii cam la jumătatea potenţialului duratei lor de viaţă. În medie, speciile din natură trăiesc de 7 ori peste vârsta lor matură. Oamenii se maturizează la 20 de ani. Făcând calculele, durata de viaţă pentru oamenii cu o sănătate robustă ar trebui să fie de 100-140 de ani, dacă am trăi în fiecare zi conform legilor naturale de sănătate. Stilul de viaţă letargic şi caloriile goale, mult prea toxice, ale hranei la care nu suntem adaptaţi biologic ne ucid la jumătatea vieţii. Distrugerea enzimelor face din mâncare doar o materie fără calitate, străina corpului şi greu de digerat. De aici vine şi dorinţa omului de a mânca mai mult pentru a se sătura. Prin supunerea la temperaturi înalte, începând din primele 3 minute, în alimente au loc următoarele transformări chimice:  100% din enzime sunt distruse  funcţia fibrelor naturale este anulată 

carbohidraţii se caramelizează

clorofila se degenerează

30-50% din vitamine şi minerale sunt distruse

pesticidele din vegetale sunt restructurate în componente şi mai toxice

grăsimea este deformată, generând substanţe care ulterior duc la dezvoltarea de tumori şi cancer; acestea sunt acroleina şi benzpirenul – cel mai puternic agent cancerigen existent 

mâncarea digerată, ajungând în sânge, transportă mineralele anorganice prin sistem, fixându-se în artere, vene, încheieturi şi organele interne, ducând la pierderea flexibilităţii acestora şi la îmbătrânirea prematură

Suntem în mod natural mâncători de carne sau vegetarieni? Unii „nutriţionişti” afirmă că avem trăsături clare de carnivori şi numesc „colţi” dinţii noştri incisivi, pentru a-şi susţine poziţia. Dar, 23


dacă priviţi diversele specii din regnul animal, fiecare are dinţii ideali pentru a mastica un anume tip de hrană. Erbivorele au 24 de molari, 8 incisivi zimţaţi pe maxilarul inferior şi un cer al gurii aspru. Maxilarul lor se mişcă vertical, lateral, faţă/spate, permiţându-le să rupă şi să mărunţească iarba. Omnivorele au caninii ca nişte colţi, ce le permit să sape după rădăcini. Frugivorele, precum cimpanzeii, au 32 de dinţi: 16 pe fiecare maxilar, incluzând 4 incisivi, 2 canini, 4 premolari şi 6 molari. Aceşti dinţi sunt adaptaţi pentru a sparge nuci iar articulaţia uniformă a dinţilor le permite frugivorelor să zdrobească şi să mestece fructe. Carnivorele (de exemplu felinele), au canini bine dezvoltaţi, lungi, ascuţiţi, cilindrici şi separaţi de ceilalţi dinţi. Colţii şi caninii ascuţiţi care penetrează, omoară, şi sfâşie carnea, sunt o trăsătură a tuturor carnivorelor adevărate (cu excepţia păsărilor de pradă). Maxilarele puternice ale carnivorelor se mişcă numai pe verticală şi sunt ideale pentru sfâşierea cărnii, care este înghiţită aproape nemestecată şi apoi digerată de sucurile lor gastrice, extrem de acide. Dinţii umani nu sunt creaţi pentru a sfâşia carnea, ca cei ai leilor, lupilor sau câinilor, ci se apropie mai degrabă de cei ai animalelor care se hrănesc cu fructe. Dinţii umani corespund aproape identic cu ai cimpanzeilor şi ai altor frugivore. La om, absenţa totală a spaţiilor dintre dinţi caracterizează arhetipul nostru frugivor. Caninii omului sunt scurţi, solizi şi uşor triunghiulari. Sunt mai puţin pronunţaţi şi dezvoltaţi decât cei ai urangutanilor, care rareori omoară şi mănâncă carne crudă în mediul lor natural. Caninii umani nu seamănă defel cu caninii lungi, rotunzi şi ascuţiţi ai carnivorelor adevărate. Dinţii omului nu sunt curbaţi şi ascuţiţi ca ai lupilor sau tigrilor şi nici largi şi plaţi ca ai speciilor care mănâncă iarbă şi grăunţe. De fapt, dinţii omului sunt ca cei ai maimuţelor care se hrănesc cu fructe, iar gura e potrivită pentru fructe şi legume suculente. Ar fi extrem de dificil, dacă nu chiar imposibil pentru oameni, să mănânce carne crudă fără ajutorul cuţitului. A numi incisivii umani colţi e evident o exagerare. De altfel, cercetătorii susţin că oamenii au putut să mănânce carne numai după ce au avut unelte şi au controlat focul. Vânătoarea de asemenea nu era posibilă decât cu ajutorul uneltelor. Însă primele unelte au apărut de-abia acum 2 milioane de ani, iar focul nu a fost folosit decât acum 800.000 de ani. De fapt, unii arheologi şi paleontologi cred ca am deţinut o metodă modernă, sistematică de vânătoare abia în urmă cu 60.000 de ani. Anatomie comparată Carnivorele sunt dotate din naştere cu echipamentul anatomic necesar în detectarea, capturarea, uciderea şi sfâşierea prăzii. Câinii au maxilare puternice care creează răni adânci. Oamenii nu au gheare ascuţite pentru a rupe, nici colţi ascuţiţi pentru a sfâşia, nici ochii şi nici simţul olfactiv bine dezvoltate pentru vânătoare. Corpul uman nu este creat pentru a alerga suficient de repede după pradă. Oamenii nu pot apuca animalele în gură, cum fac câinii, coioţii, lupii, şacalii, leii, tigrii sau pisicile. Noi doar putem crea răni superficiale cu mâinile, prin forţa brută. În schimb, oamenii au membre şi degete perfecte pentru a urca, a se întinde şi a apuca. Capacitatea noastră naturală de a culege este asemănătoare cu aceea a cimpanzeilor. Animalele fructivore din ordinul primatelor au de asemenea încheieturi mobile la umeri, coate şi mâini, ce permit mişcarea liberă în toate direcţiile. Frugivorele au mâini sensibile, care se pliază uşor, cu degetul mare opozabil şi cu unghiile plate, toate acestea fiind perfecte pentru a aduna fructe. Referitor la membrii altor specii, erbivorele au copite, care le permit să meargă uşor pe pajiştile cu iarbă, iar carnivorele au gheare ascuţite, pentru a ataca violent prada. Animalele care trăiesc în copaci şi cele care culeg fructe au o vedere binoculară stereoscopică, ceea ce face vederea suficient de precisă pentru a observa hrana. O altă comparaţie anatomică între specii se referă la structura pielii. Toate animale vegetariene au glande sudoripare din abundenţă. La carnivore, acestea sunt atrofiate şi inactive. Ele nu transpiră abundent, pentru a preveni o pierdere masivă de fluide, care ar determina o precipitare concentrată de deşeuri de nitrogeni (din cauza consumului de carne crudă). Aceasta explică de ce persoanele care consumă carne suferă de căldură, în timp ce vegetarienii nu. Fiziologia comparată a digestiei 24


Lungimea canalelor alimentare diferă mult, în funcţie de specie şi hrană. Lungimea intestinului unui carnivor este de 3-6 ori lungimea corpului. Carnivorele au nevoie de un intestin scurt, fără striaţii, care acţionează rapid, deoarece carnea crudă devine repede toxică şi nu poate fi reţinută mult timp în intestin fără să ducă la putrefacţia otrăvitoare pentru corp. Intestinul erbivorelor e plin de încreţituri, pentru a crea o suprafaţă mare, şi are de 30 de ori lungimea corpului. Iarba şi plantele sunt brute şi pline de fibre, necesitând o digestie mai lungă pentru descompunerea celulozei. În general, lungimea intestinului omnivorelor reprezintă de 6 ori lungimea trunchiului. Intestinul frugivorelor, inclusiv al oamenilor, este încreţit şi are de 12 ori lungimea corpului. Tractul digestiv uman este de cca 4 ori mai lung decât cel al carnivorelor. Intestinul carnivorelor este scurt şi fără striaţii, pentru a descompune rapid hrana şi a o scoate din sistem înainte să putrezească. Intestinul omului este încreţit, în scopul de a reţine hrana până când toţi nutrienţii au fost extraşi, ceea ce constituie în acelaşi timp anatomia cea mai dezavantajoasă pentru digerarea şi procesarea alimentelor din carne. Intestinul lung al omului nu poate procesa rapid hrana săracă în fibre (carnea şi produsele lactate). În consecinţă, hrana de origine animală reduce capacitatea musculaturii intestinului de a efectua mişcări peristaltice (de contracţie şi relaxare) care să permită înaintarea şi eliminarea conţinutului său, astfel încât apare inevitabil putrefacţia (care se manifestă extern prin flatulenţă şi scaune urât mirositoare). Toate acestea duc la eliberarea în corp a unor produşi toxici. În urma unei diete axate preponderent pe carne, se pot instala constipaţia şi cancerul de colon, boli frecvente la marii consumatori de carne, ambele fiind rare sau inexistente când hrana e bogată în fibre şi axată pe fructe şi legume. ==============================================

„Meditează şi apoi totul, inclusiv hrana ta, se va schimba” – OSHO Mâncarea nu te face spiritual, însă dacă eşti spiritual, obiceiurile culinare ţi se vor schimba. Nu contează ce mănânci. Poţi să fii vegetarian dar violent şi de o cruzime extremă. Poţi să fii carnivor, dar plăcut şi iubitor. Ce mănânci nu contează. În India, există comunităţi vegetariene dintotdeauna. Jainiştii trăiesc numai cu hrană vegetală, mulţi brahmani mănâncă numai plante. Nu sunt violenţi, dar nici spirituali. Jainiştii sunt cea mai materialistă comunitate din India, cea mai atrasă de posesiuni, de acumulare. De aceea au devenit şi cei mai bogaţi. Ei sunt evreii Indiei. O comunitate non-vegetariană din Occident nu este cu nimic diferită de aceste comunităţi vegetariene din India, dimpotrivă! Trebuie amintit un lucru important: dacă eşti violent şi vegetarian, atunci violenţa ta va găsi alte căi de a se exprima. E ceva natural deoarece, dacă mănânci hrană de origine animală, acest lucru îţi eliberează violenţa. Dacă cunoaşteţi vreun vânător, probabil că ştiţi că sunt cei mai blânzi şi prietenoşi oameni din lume. Întreaga lor violenţă este eliberată prin vânătoare. În schimb, un om de afaceri vegetarian nu va avea nici o cale de a-şi elibera violenţa, care devine o căutare pentru bogăţie şi putere şi se concentrează pe aceste două lucruri. Se întâmplă şi invers – i s-a întâmplat lui Mahavira. Acesta provenea dintr-o familie de războinici, era un kshatriya, violenţa era ceva obişnuit pentru el. Un efort de meditaţie profundă şi o tăcere de 12 ani l-au schimbat interior. Când s-a schimbat esenţa, s-a schimbat şi expresia; când s-a schimbat interiorul, s-a schimbat şi caracterul. Dar schimbarea caracterului nu a fost punctul de pornire, ci consecinţa. Aşadar, vă spun: dacă deveniţi mai meditativi, veţi deveni apoi şi vegetarieni de la sine. Nu trebuie să vă preocupe asta. Şi dacă aceasta se întâmplă, adică din meditaţie să vină preocuparea pentru hrana vegetariană, atunci e bine. Ea nu trebuie să vină prin decizie mentală. Dacă îţi spui, gândeşti, îţi argumentezi că mâncarea vegetariană te va ajuta spiritual, asta nu-ţi va fi de niciun folos. Îmbrăcămintea ta, mâncarea pe care o mănânci, modul tău

25


de viaţă, stilul personal – totul se va schimba. Dar schimbarea asta nu este o cauză. Ea este în tine. Restul vine după aceea. Dacă vei medita suficient de mult şi profund, îţi va fi imposibil să răneşti o fiinţă pentru a-ţi asigura hrana. Nu e o problemă de argumentare, că ar scrie undeva, sau că ar spune cineva asta, nu e o problema de calcul, adică dacă mănânci mâncare vegetariană vei deveni spiritual; e ceva care se petrece de la sine. Nu e un truc, pur şi simplu chiar devii spiritual. Realizezi că e absurd să omori păsări şi animale doar pentru a mânca şi încet, încet vei renunţa la asta. Felul în care te îmbraci se va schimba. Treptat, îţi vor plăcea haine din ce în ce mai lejere. Cu cât mai relaxat vei fi interior, cu atât hainele îţi vor fi mai lejere. De la sine. Nu va fi o decizie pe care o vei lua în sensul ăsta. Pe măsură ce vei continua să porţi haine strâmte, te vei simţi inconfortabil, deoarece hainele strâmte aparţin unei minţi tensionate, pe când hainele lejere aparţin unei minţi relaxate. Schimbarea interioară este primul lucru care se petrece, restul este o consecinţă. Dacă schimbi ordinea, vei pierde şi vei deveni dependent de mâncare. Aşa cum sunt oamenii acum… Odată, a venit la mine un om. Era aplecat, slab şi palid, de parcă ar fi putut să moară în orice clipă, şi a spus: „Vreau să trăiesc numai cu apă.” De ce? „Pentru că, a spus el, orice altceva este un obstacol în calea spiritualităţii. Aşadar, vreau să trăiesc numai cu apă.” Omul ăsta va muri. E adevărat, au fost câţiva oameni care au trăit numai cu apă, dar asta a venit natural, nu a fost ceva experimentat. Ei au fost nişte ciudaţi, nişte accidente. Maşinăria şi chimia corpului lor a lucrat într-un mod diferit. S-a întâmplat, e adevărat – un om poate să supravieţuiască cu apă, dar nimeni nu poate experimenta acest lucru. Un om poate supravieţui numai cu aer, dar nimeni nu poate practica asta. Într-o zi, poate ştiinţa va descoperi schimbarea chimică ce face posibil acest lucru şi atunci fiecare va putea. Ştiinţa îţi poate schimba chimia organismului, să poţi supravieţui numai cu aer. Este posibil, însă lucrul ăsta nu poate fi practicat. Tot efortul e fără sens şi toata suferinţa inutilă. Cu toate astea, sunt şi oameni nebuni care încearcă lucruri de felul ăsta, însă nu se întâmplă niciodată doar dacă depui efort. A fost odată o femeie în Bengal. A trăit 40 de ani fără mâncare. Pur şi simplu s-a întâmplat. Soţul îi murise şi ea n-a putut mânca timp de câteva zile – de tristeţe, de supărare... Şi, dintr-o dată, a realizat că dacă nu mănâncă, se simte mai bine ca niciodată. Apoi şi-a dat seama că, în trecut, de câte ori mânca, se simţea rău şi acum, dintr-odată a devenit mai sănătoasă decât fusese vreodată. A mai trăit încă 40 de ani fără să mănânce nimic. Aerul îi era singura hrană. Au fost mai multe cazuri din acestea. O femeie în Europa a trăit 30 de ani fără să mănânce. A devenit sfântă, deoarece creştinii au considerat asta un miracol. Au examinat-o cu toate metodele ştiinţifice să vadă ce se întâmpla, dar n-au reuşit să descopere nimic. A părut un miracol dar, bineînţeles, nu a fost miracol. Yoga spune că există posibilitate ca organismul să se schimbe, chimia lui să se modifice. Acum faci lucrul ăsta printr-un canal, printr-un intermediar. Nu poţi „consuma” razele soarelui în mod direct, deoarece chimia organismului tău nu este într-o stare care să permită asta; corpul nu e făcut pentru a absorbi razele soarelui direct. Deci, mai întâi fructul absoarbe razele soarelui, care se transformă în vitamina C; mănânci fructul şi astfel vitamina C ajunge în corpul tău. Fructul e doar un intermediar, el lucrează ca un „agent” care absoarbe razele soarelui şi apoi le dă corpului tău. Tu le poţi absorbi numai prin fruct, nu direct. Dar dacă fructul le poate absorbi direct, de ce n-ai putea şi tu? Aşadar, într-o bună zi va apărea o descoperire ştiinţifică ce va arăta că anumite schimbări ale corpului te vor ajuta să absorbi razele soarelui în mod direct. În momentul acela, fructele nu vor mai fi necesare. În viitor (şi nu mă gândesc foarte departe, ci în următorii 50 de ani) ştiinţa va trebui să descopere ceva de genul acesta, căci altfel umanitatea va muri, pentru că mâncarea nu va mai fi suficientă. Controlul naşterilor nu va mai ajuta. Populaţia creşte şi creşte. Trebuie să se găsească o modalitate prin care să se renunţe la mâncare şi absorbţia razelor cosmice să fie posibilă. Cele câteva cazuri au fost o întâmplare dar, dacă i s-a putut întâmpla unei singure fiinţe umane, atunci li se mai poate întâmpla şi altora, dar numai ca urmare a progresului ştiinţific. Nu încercaţi astfel de lucruri, nu sunt spirituale. Chiar dacă ai putea consuma razele de soare în mod direct, n-ar fi nimic spiritual în asta. Crezi că dacă renunţi la fruct ca intermediar devii mai spiritual? Chiar dacă ai putea trăi numai cu apă, n-ai deveni automat mai spiritual. 26


Nu contează ce mănânci. Ceea ce eşti e un fenomen cu totul diferit. Şi când asta se schimbă, totul se schimbă. Însă schimbarea asta nu va veni din minte, ci din interiorul tău cel mai profund. Apoi lucrurile se vor schimba automat. Sexul va dispărea încetul cu încetul. Nu spun să fii un celibatar. Asta-i o prostie, pentru că dacă te străduieşti să devii celibatar, atunci mintea ta va deveni din ce în ce mai sexuală şi astfel va fi urâtă şi murdară; te vei gândi numai la sex. Freud spunea că 90% din oameni înnebunesc pentru că îşi reprimă sexualitatea. Nu spun să-ţi schimbi obiceiurile sexuale sau pe cele alimentare. Îţi spun să te schimbi pe tine, şi apoi toate celelalte lucruri se vor schimba. De ce e nevoie de atâta sex? Pentru că eşti tensionat şi sexul devine un mod de destindere. Tensiunile tale sunt eliberate prin sex. Dacă îl reprimi, vei rămâne tensionat. Dacă reprimi sexul, singura posibilitate de eliberare, ce se va întâmpla? Vei înnebuni. Mâncarea e cerută de organism, iar acesta respinge numai lucrurile care nu-i sunt necesare. Orice mănânci e, într-un fel, cerut de organism. Dacă mănânci hrană de origine animală, dacă mănânci mâncare non-vegetariană, mintea ta, corpul tău, tu cu totul eşti violent şi ai nevoie de acest tip de mâncare. Nu schimba asta, pentru că altfel violenţa ta va trebui să-şi găsească alt canal. Schimba-te şi hrana ta se va schimba, modul în care te îmbraci se va schimba, activitatea ta sexuală se va schimba. Însă schimbarea trebuie să vina din interior, nu de la periferie. Toată turbulenţa este la periferie. În adâncul tău nu e agitaţie. Eşti ca marea. Du-te şi priveşte marea. Zgomotul valurilor este doar la suprafaţă. Pe măsură ce cobori în adâncuri, vezi din ce în ce mai mult calm. În adâncul cel mai adânc al mării, nu e nici măcar un singur val. Mai întâi, du-te adânc în marea ta, pentru a obţine o cristalizare calmă, pentru a ajunge la punctul unde nu ajunge nici o tulburare. Rămâi acolo. De acolo vin toate schimbările, toate transformările. Odată ce ai ajuns acolo, ai devenit maestru. Acum tot ce nu e necesar poate fi aruncat, fără nici un fel de luptă sau străduinţă. Ori de câte ori renunţi la ceva prin luptă, de fapt nu renunţi. Poţi să renunţi la fumat prin luptă, şi apoi vei începe să faci altceva în loc, pentru a înlocui fumatul. Mesteci gumă, ceea ce e acelaşi lucru, nu e nicio diferenţă. Asta înseamnă că ai nevoie sa faci ceva cu gura – fumat, mestecat, orice. Când gura lucrează, te simţi bine, pentru că tensiunile sunt eliberate. Aşadar, de câte ori un om se simte tensionat, începe să fumeze. De ce oare prin fumat sau mestecat gumă se eliberează tensiunile? Uită-te la copilul mic. De câte ori se simte tensionat, îşi bagă mâinile în gură, începe să-şi mestece mâna. Asta e o altă formă de fumat. Şi de ce se simte bine cu degetul în gură? De ce copilul se simte bine şi adoarme? Asta este strategia majorităţii copiilor de câte ori nu au somn, îşi bagă degetul în gură, se simt bine şi adorm. De ce? Pentru că degetul devine un substitut al sânului mamei. Mâncatul este relaxant. Nu poţi merge la culcare cu stomacul gol, îţi e greu să adormi. Când stomacul e plin, te simţi adormit, corpul are nevoie de odihnă. Aşadar, de câte ori copilul ia sânul mamei în gură, laptele curge, are căldură şi iubire. Copilul este relaxat, nu se mai îngrijorează de nimic. Tensiunile au dispărut. Degetul este doar un înlocuitor al sânului. Nu-i dă lapte, este un înlocuitor fals, însă oferă o senzaţie asemănătoare. Când copilul creşte, dacă îşi suge degetul în public, lumea crede că e prostuţ, aşa că ia o ţigară. Să fumezi o ţigară nu e prostie, e un lucru acceptat. E un înlocuitor al degetului, însă mult mai dăunător. În ţările în care hrănirea copiilor la sân e oprită, se va fuma mai mult. În Occident se fumează mai mult decât în Orient pentru că nici o mama nu e pregătită să dea sân copilului, forma s-a pierdut. În Occident, incidenţa fumatului e din ce în ce mai mare. Chiar şi copiii fumează. Am auzit odată o mamă spunându-i copilului ei: „Nu vreau să aflu de la vecini că ai început să fumezi. Să fii sincer şi, atunci când te vei apuca de fumat, să-mi spui.” Copilul răspunde: „Stai liniştită, mamă, deja m-am lăsat. De un an de zile. E un an de când nu mai fumez, aşa că nu-ţi mai face griji!” Copiii fumează şi mamele nu ştiu. Asta se întâmplă deoarece hrănitul copiilor la sân s-a oprit. În toate societăţile primitive, un copil de 7, 8, 9 ani va continua să sugă. E o satisfacţie foarte mare în asta şi un înlocuitor nu e necesar. De-asta în societăţile primitive bărbaţii nu sunt aşa de interesaţi de sânii femeilor. Au avut destul – nu mai e nevoie! Femeile umblă fără să-şi mai acopere sânii. Nu se pune problema ca cineva să le atace. Nu se uită nimeni la sânii lor. Dacă ai fi primit sân timp de 10 ani la rând, te-ai fi saturat şi te-ai fi plictisit. Ai spune „Gata, stop!” dar copilul a încetat să mai primească sân înainte de vreme şi asta a lăsat o rană. Aşa încât 27


toate ţările civilizate sunt obsedate de sâni. Chiar şi un bătrân pe moarte este obsedat de sâni, caută sâni. Pare o nebunie şi chiar este. Dar cauza principală e aici: copiii trebuie să primească sân, altfel vor rămâne dependenţi şi toată viaţa îl vor căuta. Nu te poţi lăsa brusc de fumat pentru că fumatul e legat de multe alte lucruri şi are şi alte implicaţii. Eşti tensionat şi, dacă renunţi la fumat, vei începe să faci altceva şi acel altceva poate fi chiar mai dăunător. Nu fugi de probleme, rezolvă-le! Problema e că eşti tensionat şi, prin urmare, ideea ar trebui să fie să te destinzi şi nu să fumezi. Meditează! Relaxează-ţi tensiunile şi nu te preocupa de nimic. Îngăduie catharsis-ului să se întâmple. Când nu eşti tensionat, lucrurile acestea vor deveni absurde, prosteşti şi vor dispărea. Dacă ceea ce mănânci se va schimba, modul tău de viaţă se va schimba. Dar eu insist asupra ta. Caracterul e secundar, comportamentul e secundar. Sinele tău esenţial e principal. Nu acorda prea multă atenţie lucrurilor pe care le faci, acordă multă asupra a ceea ce eşti. Fiinţa ta trebuie să devină centrul preocupărilor tale, acţiunea va veni de la sine. Când fiinţa se schimbă, acţiunea o va urma. OSHO despre post și vegetarianism De câte ori ții post, corpul nu mai trebuie să muncească să digere hrana. În acest interval, corpul poate munci pentru a elimina celulele moarte și toxinele. Când nu mai punem corpul la treabă, adică nu-l mai forțăm să-și consume energia cu digestia, corpul începe să se auto-curețe și să repare ce e de reparat, adică să se vindece. Observă-ți corpul când ții post. Te simți mai energic, mai tânăr, mai viu. Pe de altă parte, dacă nu te-ai hrănit greșit, nu e neapărat nevoie să postești. Postul e necesar numai atunci când ai abuzat de corp prin obiceiurile tale alimentare, și am făcut cu toții asta. Omul a rătăcit calea. Nici un animal nu se hrănește ca omul; fiecare animal are o hrană preferată. Dacă îți aduci bivolii în curte, vei vedea că ei nu vor mânca decât anumite plante. Nu vor începe să mănânce orice iarbă le iese în cale. Omul e complet pierdut, nu mai are discernământ față de hrana lui. Mănâncă totul și orice. În mod natural omul ar trebui să fie vegetarian, deoarece întregul lui corp este făcut pentru vegetale (fructe și legume). Omul este descendentul maimuțelor. Ele sunt complet vegetariene și dacă teoria lui Darwin e corectă, omul ar trebui să fie vegetarian. Regula de verificare: lungimea intestinelor. Animalele non-vegetariene, carnivorele (leii, tigrii) au intestinele scurte, deoarece corpul lor a digerat deja hrana în stomac, înainte de a ajunge în intestin. Nu și oamenii. Dacă omul e vegetarian și continuă să mănânce carne, corpul lui se împovărează și fizic și psihic. Ce se întâmplă când ucizi un animal? Frică de moarte, angoasă, anxietate, furie, violență, tristețe, agonie – toate acestea le simte animalul. Și toate acestea se transferă în corpul tău, ca amprente de energie. În corpul animalului există un anumit gen de conștientizare. Tu te afli pe un plan superior față de conștientizarea animalului, iar corpul tău, odată cu ingerarea cărnii lui, coboară pe cel mai de jos plan al animalului. Ar trebui să mănânci lucruri naturale - precum ești tu: fructe, legume, semințe. Frumusețea este că din acest gen de hrană nu poți mânca mai mult decât ai nevoie. Tot ce e natural te satisface. Te simți sătul. Încearcă să mănânci numai înghețată: nu te vei simți niciodată sătul. De fapt, cu cât mănânci mai multă, cu atât ai mai mânca. Înghețata nu e un aliment și mintea ta e păcălită. Nu mănânci potrivit nevoilor corpului, ci doar ca să simți mai mult timp gustul înghețatei. Limba, simțurile au preluat controlul. Limba n-ar 28


trebui să controleze nimic. Nu știe nimic despre stomac. Ea are un singur scop: să guste mâncarea și să-ți spună dacă este pentru tine sau nu. Este pur și simplu portarul de la intrare, nu stăpânul tău. Iar dacă portarul de la intrare ajunge stăpân, se ajunge la confuzie. ===============================================

Compasiunea față de animale și pacea mondială Compasiunea față de animale este în mod direct legată de moralitate, spiritualitate și pacea mondială. Să omori un animal pentru hrană este un act violent, de o cruzime de nedescris. Nu există nici un fel de compasiune pentru animal. Mai rău, există o conexiune între actul de a justifica măcelărirea animalelor pentru hrană sau profit și următorul pas în procesul violent care este de a omorî un om pentru cam aceleași motive. În ziua de azi, cruzimea se extinde dincolo de „simpla” ucidere în masă a animalelor. Astăzi asistăm la un sistem anti-viață și inuman de tratare a animalelor ca și cum ar fi recolte de bani (crescute și hrănite pentru un singur scop din clipa în care se nasc și până mor). Acestea sunt în mod sistematic îndepărtate din mediul lor natural și din ciclul lor de viață pentru a satisface nevoile industriei alimentare. O industrie motivată de profit, care se folosește de animalele naturii ca și cum acestea n-ar avea nici un fel de drepturi, sentimente sau suflete, ducând acest proces al cruzimii la un nivel inimaginabil. În societatea modernă, un om consumă în medie 90 kg/an carne de animal. Într-un singur an, numai în America și Canada, 4 miliarde de animale - vaci, viței, oi, miei, porci, găini, rațe și curcani sunt măcelărite. Pe parcursul vieții, un om mănâncă practic în jur de: 11 vaci, 1 vițel, 3 oi sau miei, 23 de porci, 45 de curcani, 1.100 de pui și 400 kg de pește. Imaginați-vă energia necesară pentru a digera, lichefia și transforma aceste animale în nutrienții necesari funcționării optime a organismului nostru. Nu-i de mirare că suntem mereu lipsiți de energie. „Atâta timp cât oamenii masacrează animalele, ei se vor omori și între ei. Într-adevăr, cel care seamănă semințele crimei și ale durerii nu poate culege dragoste și fericire”. Pitagora Celui care a omorât un animal și s-a hrănit cu carnea lui, îi va fi mult mai ușor să omoare și un om. În zilele noastre, oamenii se omoară între ei în principal pentru bani, pentru profit. Exploatarea animalelor fiind un profit destul de mare, este previzibil faptul că cei care se ocupă cu așa ceva sunt în stare de orice pentru a-și menține câștigurile. Unul dintre cele mai cunoscute cazuri este asasinarea de către crescătorii de vaci brazilieni a lui Chico Mendez, un cunoscut lider ecologist, care a luptat pentru protejarea pădurilor amazoniene. Uciderea lui Mendez formează o legătură directă între a omorî animalele pentru hrană în prima fază și următorul nivel de cruzime și violență care crește în sufletul unui om și îl determină să ucidă un alt om, pentru a-și proteja veniturile obținute din uciderea unor ființe nevinovate. Una dintre cele mai elegante dar în același timp simple teorii despre legătura dintre a ucide animale și violența oamenilor vine de la iluminatul călugăr indian Swami Prakasananda Saraswati. În 1987, el a dat acest răspuns la o întrebare legată de conexiunea dintre vegetarianism și pace: „Fiecare animal măcelărit pentru consumul uman aduce cu el durerea morții sale în corpul 29


vostru. Gândiți-vă puțin: Animalul este ucis cu violență. Această violență face ca animalul să simtă o durere intensă în timp ce moare. Durerea rămâne în carnea lui chiar și după ce este pregătită și gătită. Când mâncați această carne, mâncați durere. Durerea devine încremenită în corpul, mintea și inima voastră. Această violență pe care o consumați vă va consuma și pe voi, în așa fel, încât veți simți un nivel de durere asemănător“. Ocrotirea naturii O dietă centrată pe consumul de carne are efecte devastatoare nu numai asupra sănătății individuale dar și asupra mediului înconjurător. De exemplu, conform cărții lui John Robbins, „O dietă pentru o nouă Americă”, creșterea vitelor consumă 50% din toată apa din SUA. În același timp, aceste vite produc de 20 de ori mai multe excremente decât întreaga populație a SUA. Acest lucru crește considerabil poluarea apelor cu nitrați/nitriți. Consumul excesiv de apă necesar pentru creșterea animalelor ne va duce către o criză de apă care deja se resimte. E nevoie de 60-100 de ori mai multă apă pentru a produce 0,5 kg de carne de vacă decât e nevoie pentru a produce 0,5 kg de grâu. Robbins estimează că dacă toată țara (SUA), ar fi vegetariană, practic n-ar mai fi nevoie de nici un fel de irigații. Creșterea vitelor necesită cantității enorme de apă, deoarece e nevoie în primul rând pentru creșterea cerealelor cu care vor fi hrănite animalele și apoi pentru animalele în sine. 80% din cerealele produse în SUA și nu numai, sunt folosite pentru hrana animalelor de sacrificiu. Se estimează că dieta centrată pe consumul de carne duce la un consum de 17.000 litri apă/persoană/zi, în timp ce dieta vegetariană, la un consum de numai 1.135 litri apă/persoană/zi. Distrugerea pădurilor tropicale pentru a crea locuri de pășune, și efectul de seră care rezultă din aceasta este un alt exemplu al efectului devastator pe care îl are asupra planetei o dietă centrată pe consumul de carne. Un articol din revista Vegetarian Times estimează că distrugerea pădurilor tropicale este cauza principală a dispariției a 1000 de specii în fiecare an. 100 de specii dispar la fiecare 2 miliarde de hamburgeri vânduți. Rata de productivitate  4000 m² de pământ vor produce cca 9.000 kg de cartofi și doar 165 kg de carne de vită.  4000 m² de cereale dau de 5 ori mai multe proteine decât ar da carnea de vită crescută prin folosirea aceluiași teren.  4000 m² de leguminoase dau de 10 ori mai multe proteine decât ar da carnea de vită crescută prin folosirea aceluiași teren.  4000 m² de verdețuri sau vegetale cu frunze verzi dau de 25 de ori mai multe proteine decât ar da carnea de vită crescută prin folosirea aceluiași teren.  cerealele cu care sunt hrănite 100 de vaci pot ajunge pentru a hrăni 2000 de oameni.  numai în SUA, animalele crescute pentru consum mănâncă o cantitate de cereale suficientă să poată hrăni întreaga populație a țării de 5 ori.  animalele crescute pentru hrană consumă de 2 ori mai multe calorii decât oamenii.  95% din calorii și 100% din carbohidrații complecși se pierd prin ciclarea proteinelor din plante prin animale.  14 vegani pot trăi de pe terenul și apa de care are nevoie un singur consumator de carne. 30


 dieta care nu include carne sau produse lactate salvează 4.000 m² de teren de pădure pe an.  este nevoie de 20 de ori mai multă energie pentru a produce o calorie din carne de vită decât una din plante.  dieta centrată pe consumul de carne este un stres semnificativ asupra sistemului ecologic și resurselor planetei noastre. Hrană pentru cei înfometați Nici animalele și nici oamenii nu sunt în siguranță în urma unei diete bazată pe consumul de carne. Aproximativ 60 de milioane de oameni mor de foame anual. Motivele pentru acest fapt incredibil intră în mai multe categorii: politice, economice, dezastre naturale etc. Totuși, este un lucru cert că o dieta bazată pe carne creează un supraconsum de resurse necesare supraviețuii: apă, energie, teren și altele. Un fapt estimat de dr. Jean Meyer de la Universitatea Harvard este că dacă cei care consumă carne ar consuma cu doar 10% mai puțin pe an, resursele care s-ar economisi ar ajunge pentru a hrăni toți acești 60 de milioane de oameni ce mor de foame. Problema numărul unu de sănătate în lume azi e malnutriția cronică. Națiunile Unite estimează că jumătate din populația lumii suferă de malnutriție și că 700 până la 900 de milioane de oameni suferă în mod serios de lipsa de hrană. 25% din copii lumii suferă de malnutriție, dintre care 42.000 mor în fiecare zi din această cauză. Acesta înseamnă 15 milioane de copii care mor anual, adică 30% din toate morțile dintr-un an. În ultimii 10 ani, mai mulți oameni au murit de malnutriție decât în toate războaiele, revoluțiile și crimele din ultimii 150 de ani. O dietă centrată pe consumul de carne nu numai că e nesănătoasă pentru noi și pentru planetă, dar creează un supraconsum ineficient de resurse, care contribuie în mare măsură și în mod direct la foametea din lume. Această foamete, însă, este legată nu numai de consumul excesiv de resurse, ci și de lipsa unui consens politic, social și spiritual. Vegetarianismul este o cale de a reorganiza felul în care sunt folosite resursele de hrană ale lumii. Este o cale spre pace, spre iubire. Este o ușă deschisa spre spiritualitate. Nu-i întâmplător că marile genii și oamenii spirituali ai omenirii au fost în mare parte vegetarieni. Dar această schimbare nu va veni decât din interiorul fiecărui individ. Și nu va veni decât atunci când vom înțelege că suntem un tot și că, dacă o parte din noi suferă, cu toții suferim. În toate religiile lumii, oamenii sunt îndemnați să aibă grijă de cei săraci și flămânzi. Când 42.000 de copii mor zilnic de foame, asta înseamnă cam un copil la fiecare secundă. Practic, cât timp v-a luat să citiți acest material, în jur de 500 de copii au murit deja de foame. Ce putem face noi pentru schimbarea acestei realități crude? Ce putem face pentru schimbarea societății în care trăim? Un prim pas ar fi să căutăm adevărul! Căutarea independentă a adevărului este o necesitate pentru fiecare suflet în parte și o salvare pentru toate sufletele la un loc.

GÂNDIREA POZITIVĂ ŞI HRANA VIE Gândirea pozitivă Gândirea pozitivă este protectorul nostru. Ea ne apără de învrăjbire, sărăcie, boală şi duşmănie. Folosind cât mai des verbul la prezent, nu la viitor, vă reactualizaţi gândurile, le 31


daţi viaţă, grăbiţi realizarea lor. Trebuie să fii stăpânul gândurilor şi forţelor tale şi nu sclavul lor. Dacă învăţăm să dorim binele celor din jur, vom trimite în permanenţă gânduri de bine, vibraţii energetice benefice, ajutându-ne de fapt pe noi înşine. Viaţa noastră e tot aşa de limpede şi pură, după cum ne sunt gândurile. Suntem creaţia gândurilor noastre şi, ca atare, arătăm aşa cum gândim. Prezentul este rezultatul gândurilor noastre. Orice gând, bun sau rău lasă o urmă adâncă în corpul nostru. Gândurile bune îi imprimă frumuseţe, sănătate. Gândurile rele, de invidie, de pesimism, de frică aduc riduri, boli, bătrâneţe, de aceea trebuie să alungăm gândurile deprimante de sărăcie, temerile de nenorocire şi văicărelile şi să le înlocuim cu gânduri pozitive, de încredere, putere, fericire. Manifestarea unor gânduri de mânie, de ură sau tristeţe creează forţe vătămătoare atât corpului, cât şi spiritului. Starea noastră mentală sau caracterul gândirii se reflectă în trăsăturile feţei şi în cele ale corpului. Figura noastră ne face agreabili sau nesuferiţi, atractivi sau respingători. Priviţi un om nemulţumit, tăcut, melancolic, posomorât şi veţi vedea pe chipul lui amprenta gândurilor sale. Gândurile noastre pozitive, de dragoste necondiţionată, neutralizează ura sau gândurile rele ale eventualului adversar. Gândurile negative ne consumă din energie şi pun foarte mulţi oameni în suferinţă. Când ne aflăm într-o stare negativă, absorbim, asemenea unui burete, toate gândurile negative din spaţiul înconjurător. De aceea, oamenii în permanenţă negativi seamănă cu un canal prin care se scurg murdăriile. În cele din urmă, se înfundă ţevile şi nu mai permit trecerea curenţilor valoroşi. Asemenea oameni îşi pierd capacitatea de a emite gânduri pozitive. Menţinerea cu precădere de gânduri negative, dăunătoare în memorie, provoacă depresie. Această boală, odată înrădăcinată, nu poate fi vindecată uşor. Tot de minte depind fericirea şi tristeţea, sănătatea şi boala. Maladiile fizice întâlnite astăzi pot fi explicate prin faptul că mulţi oameni buni şi evoluaţi au spiritul subjugat de gânduri inferioare. Cine se gândeşte la boala de care suferă, o va întreţine. Cea mai mare primejdie pentru vindecare este gândul negativ. Prin gânduri, hrănim o infecţie ce ar putea degenera într-o boală gravă. Omul care se gândeşte doar la griji şi se teme de condiţiile apăsătoare ale vieţii pune în mişcare forţe deprimante, care nu-i vor permite să se ridice, astfel încât zdrenţele se vor lipi de el, fără să mai poată scăpa. În marile oraşe există mii de izvoare de gândire impură. Aceste izvoare de gândire inferioară formează o mocirlă care te trage, încetul cu încetul, la fund. Nici chiar spiritul cel mai evoluat nu poate trăi într-o astfel de atmosferă, fără a se molipsi de ea.

Hrana vie Gradul de sănătate al omului este în raport direct cu felul său de hrănire. Ne îmbolnăvim pentru că nu ştim să ne hrănim. Singuri ne săpăm mormântul, cu dinţii. Sursa tuturor bolilor, a tuturor suferinţelor acute sau cronice, este una singură: intoxicarea sângelui, iar aceasta se datorează felului în care ne alimentăm. Din cauza modului defectuos de hrănire, ne ucidem încet, dar sigur, din generaţie în generaţie. Cu cât hrana noastră este mai sofisticată, mai industrializată, mai elaborată, mai trecută prin foc, cu atât gradul nostru de intoxicare zilnică este mai mare. În corpul fiecăruia din noi există celule canceroase. Ele trăiesc, se hrănesc, şi se înmulţesc graţie hranei pregătite prin foc. Când mâncăm hrană vie, celulele canceroase se supără, rabdă de foame, se împuţinează, multe chiar mor. După o perioadă de hrană moartă, acestea se bucură, învie, se înmulţesc în progresie geometrică, îmbolnăvindu-ne de cancer, provocând chiar metastaze. Orice aliment ucis prin foc devine un corp străin, generator de boli şi de suferinţă fizică şi psihică, constituind hrana predilectă a viruşilor. În plus, alimentele gătite se mănâncă în cantitate de 4 ori mai mare decât dacă ar fi crude. Aşa se explică numărul mare de supraponderali. Toate alimentele fierte îşi pierd valoarea nutritivă – grăuntele semănat în pământ naşte viaţă, cel fiert putrezeşte! Sângele nostru conţine 80% valori bazice şi 20% acide. În consecinţă, alimentaţia noastră, îndeosebi a bolnavilor, trebuie să păstreze nealterat raportul respectiv. Zarzavaturile crude, chiar şi cartofii cruzi, tărâţele şi laptele crud corespund procesului de mai sus. O astfel de alimentaţie poate să neutralizeze şi să distrugă otrăvurile acide excedentare. Un organism viu trebuie hrănit numai cu hrană vie. Temperatura de pregătire a hranei nu trebuie să depăşească temperatura corpului nostru. Enzimele se distrug începând de la 38°C. Dacă folosim 32


temperaturi mai mari de atât la prepararea hranei, el devine un cimitir viu pentru alimente moarte. Enzimele reprezintă microprocesorul întregului organism: asigură existenţa şi înmulţirea celulelor, controlează toate funcţiile corpului, curăţă sângele şi înlocuiesc celulele moarte, canceroase etc., astfel încât, la 7 ani se înlocuiesc toate celulele corpului. Enzimele sunt distruse prin fierbere.

Sfaturi Dimineaţa: Se prepară în râşniţă o pulbere din: 2 linguriţe boabe de soia, 1-2 castane comestibile, 2 linguriţe boabe de mei, 2 linguriţe boabe de orez nedecorticat sau năut, după ce au fost spălate şi uscate. Pulberea se pune într-o cană de ceai aromat şi se amestecă cu: o jumătate de linguriţă de cacao, o linguriţă de miere, puţină zeamă de tărâţe, formându-se o pastă mai diluată sau mai vâscoasă, după preferinţă. În cana de ceai se mai pot pune 5-6 linguriţe din pulbere de germeni de grâu. Rezultă o pastă care se consumă cu: lapte proaspăt, iaurt, chefir, lapte prins făcut din lapte crud. Nu se va bea lapte fiert sau pasteurizat. Se mai poate folosi, în locul lactatelor, ceai preparat la rece (se amestecă seara, într-un litru de apă, pulberea obţinută prin măcinarea mai multor plante şi fructe uscate) miezul a 3 nuci, 3 linguriţe grâu încolţit, seminţe de floarea-soarelui şi de dovleac crude (previn constipaţia, care este primul avertisment de apariţie a unei boli în corpul fizic). Zeama de tărâţe se obţine astfel: într-un litru de apă, se pun seara 5-6 linguriţe de tărâţe de grâu; dimineaţa se strecoară şi se păstrează în frigider. La prânz: Un castron mare de salată de crudităţi, mâncat în două reprize, într-un interval de maximum 3 ore de la preparare (după această perioadă, vegetalele oxidează); salata se prepară prin amestecarea tuturor rădăcinoaselor rase, a frunzelor mărunţite, a legumelor de sezon. Astfel: În prima repriză, salata se face din ceea ce creşte de la nivelul solului în sus: salată, pătrunjel, mărar, leuştean, tarhon, frunze de ridichi, frunze de sfeclă roşie, untişor, ştevie, lobodă, spanac, urzici, mentă, busuioc, cimbru, frunze de ţelină, păpădie, lăstari de orz, ovăz. Se amestecă cu: castraveţi, conopidă, gulie, ardei gras, gogoşar, dovlecei, dovleac, varză albă şi roşie. Frunzele trebuie să fie proaspete. Frunzele de ridichi au cele mai multe vitamine şi substanţe minerale; În a doua repriză, salata se face din ceea ce creşte sub nivelul solului: ţelină, morcovi, pătrunjel, păstârnac, ridichi roşii şi negre, sfeclă roşie, hrean, ceapă, usturoi, cartof ras cu coajă, toate bine spălate. Se adaugă ulei vegetal extravirgin, brânză cu smântână, maioneză proaspătă. Salata de frunze se drege cu zeamă de lămâie sau de grepfrut şi cu fructe de cătină proaspete. La salata de rădăcinoase, se pune oţet de mere şi puţină miere. Aceste salate se pot consuma cu caş, telemea de vacă sau de oaie, măsline, icre frecate cu ulei presat la rece, turte de făină integrală, tărâţe, grâu înmuiat de seara în apă, în loc de pâine. Pentru eliminarea pâinii, se pot introduce în salată boabe de: grâu, soia, mei, orez nedecorticat, năut, după ce au fost în prealabil înmuiate în apă 24 de ore. În încheierea mesei, se mai pot mânca 3 linguriţe de grâu încolţit, seminţe de floarea-soarelui şi seminţe de dovleac crude. Seara: Se poate prepara reţeta de dimineaţă înlocuind nucile cu alune de pădure sau se poate consuma doar o jumătate de litru de lapte proaspăt sau prins, iaurt, chefir – cu turte de făină integrală sau grâu înmuiat în apă de seara până dimineaţa – în loc de pâine. Dintre toate alimentele, numai cartoful copt în cuptor îşi îmbunătăţeşte calităţile nutritive. De aceea, se recomandă să se facă o salată din cartofi copţi cu ceapă, măsline, ulei presat la rece, oţet de mere, miere. Această salată se mănâncă proaspătă, în ziua preparării, fără pâine. Se mai pot consuma cartofi copţi cu telemea sau unt românesc, fără pâine. Odată pe săptămână, se poate consuma peşte la cuptor, cu salată de rădăcinoase sau mămăligă cu telemea şi unt românesc sau cu brânză de vaci şi smântână. Pentru eliminarea toxinelor: - Se vor bea zilnic minimum 2 litri de lichide: zeamă de tărâţe amestecată cu zeama care se obţine prin păstrarea în apă, de seara până dimineaţa, a cojilor rezultate din curăţarea rădăcinoaselor care intră în salata de crudităţi. Se beau 2 pahare de 250 ml, cu 30 de minute înainte de micul dejun şi alte 2 pahare între celelalte mese. 33


- Nu se consumă mâncarea care a stat mai mult de 3 ore după ce a fost preparată; hrana vie se prepară pentru o singură masă şi foarte apropiat în timp de momentul consumului. - Se va evita consumarea fructelor la finalul meselor, ca desert. Masa de fructe se mănâncă separat, cu 30 de minute înainte de mesele principale sau la 2-3 ore după încheierea lor. Se mestecă bine. Pepenele se mănâncă numai separat, nu se amestecă cu fructele. - Se vor evita răcoritoarele şi băuturile carbogazoase, acestea acidifică organismul. - La fiecare masă se va mânca un singur fel de mâncare: o supă, o salată, peşte etc. - Nu se bea nimic în timpul mesei; apa se poate bea cu 20 de minute înaintea mesei sau la o jumătate de oră după masa de fructe, la 2 ore după amidonoase şi la 4 ore după proteine; - Laptele crud, proaspăt, nu se consumă cu alte alimente sau cu alte produse lactate. Prin fierbere, laptele îşi pierde calităţile, devenind mort. - Smântâna nu produce fermenţi cu niciun aliment. - Zahărul sau „moartea albă”, carnea, sarea extrafină, făina albă, margarina, conservele, alcoolul trebuie eliminate din alimentaţie. Zahărul se înlocuieşte cu miere, care conţine fier, cupru, clor, calciu, potasiu, sodiu, fosfor, aluminiu, magneziu, mangan. - Mâncătorii de carne trebuie să ştie că hrana lor favorită e cadavru, mortăciune, hoit şi conţine unde omega – vibraţia morţii. Oricare ar fi starea aparentă de prospeţime, descompunerea începe imediat după moartea animalului. La sacrificare, animalul fabrică cea mai puternică otravă: xantina, care nu dispare prin fierbere şi induce în corpul uman o stare lentă de boală. - Gătiţi cu plăcere! Gândurile şi sentimentele cu care gătiţi, cu care vă aşezaţi la masă şi cu care mâncaţi hotărăsc folosul şi valoarea nutritivă pe care le au hrana respectivă pentru dv. Cea mai sănătoasă mâncare se transformă în otravă, dacă atmosfera în care gătiţi şi mâncaţi e tensionată. Sentimentele negative transmit stări negative. Este important ca acolo unde cresc, se depozitează, se vând sau se prepară alimentele să existe o vibraţie pozitivă. - Nu pregătiţi mâncare pentru alţii când sunteţi prost dispuşi, tensionaţi, sau când aveţi infecţii respiratorii, deranjamente stomacale etc. - Nu mâncaţi când sunteţi obosiţi sau nervoşi. Staţi înainte 10 minute întinşi pe canapea, relaxaţi. Dacă nu reuşiţi să eliminaţi gândurile negative, e mai bine să săriţi peste masa respectivă! Dacă mâncaţi când sunteţi bolnav, hrăniţi boala, nu pacientul! Cea mai sănătoasă mâncare, mâncată cu amărăciune şi tensiune, acţionează asupra sângelui ca o otravă! - Mestecaţi îndelung fiecare înghiţitură, până ce bolul alimentar devine lichid. - În timpul mesei, nu se vorbeşte, nu se priveşte la televizor, nu se citeşte. - După ora 20, nu se mai mănâncă! ===============================================

Sucurile de fructe și legume - beneficii pentru sănătate Sucurile de fructe și legume sunt substanțe care ajută la regenerarea organismului prin conținutul lor bogat în aminoacizi, săruri minerale, enzime și vitamine, cu condiția să fie preparate proaspete, crude și fără conservanți. Este necesar ca sucurile să fie preparate zilnic, prospețimea fiind o condiție a eficienței. Sucurile nu se păstrează niciodată de la o zi la alta. Fructele sau legumele cu coajă, înainte de a fi stoarse, vor fi bine spălate cu apă rece și tăiate în felii subțiri. Aparatul cu ajutorul căruia putem prepara sucuri de fructe și legume de calitate este, desigur, storcătorul electric. În lipsa acestuia, mai ales pentru legume, iar dintre fructe în special pentru mere, putem folosi răzătoarea metalică, urmând să obținem sucul prin stoarcere, presare manuală sau cu ajutorul unui aparat. Pentru citrice, în special lămâi sau portocale, se poate utiliza storcătorul de sticlă sau de plastic. Sucurile odată obținute, se vor bea cu o jumătate de oră înainte 34


de masă sau la 3 ore după masă, în așa fel încât să poată furniza organismului substanțele necesare. Sucul de ardei gras conține o mare cantitate de siliciu, necesar unghiilor, părului și glandelor sebacee. Ajută la curățarea pielii de petele închise la culoare. Este bun în colici intestinale, crampe, meteorism. Sucul este mai eficient dacă este combinat cu suc de morcov și de spanac, în proporție de 1:2:2. Se bea cu înghițituri mici, cu 30 de minute înainte de mesele principale. Sucul de cartofi conține hidrați de carbon, protide, lipide, săruri minerale, vitamine (B1, B6, C, K). Este hrănitor, diuretic, energizant, cicatrizant, antispasmodic, antiulceros. Este indicat în gastrite, ulcere gastrice și duodenale, diabet, litiază biliară, constipație. Se bea câte 1/2 pahar de 3-4 ori pe zi, timp de o lună în diabet sau ulcere gastroduodenale. În caz de litiază biliară, obezitate, constipație sau hemoroizi, se bea câte 1/2 pahar de 1-2 ori pe zi. Dacă nu poate fi suportat simplu, se poate amesteca cu miere, suc de morcovi, cu câteva picături de suc de lămâie sau de cătină. Sucul de castravete conține vitamine (A, B, C), oxid de calciu, magneziu, sulf. Este răcoritor, depurativ, diuretic. Se recomandă în stări subfebrile, intoxicații, în reumatism sau gută. Fiind cam fad, se folosește cu suc de țelină, măr sau morcov. Se folosește cu succes în cosmetică, pentru tratarea ridurilor. Sucul de ceapă conține vitamine (A, B, C), săruri minerale. Este un bun stimulent al sistemului nervos, hepatic, renal, diuretic puternic, antiseptic, antiinfecțios, antisclerotic, antireumatismal. Se utilizează în astenii, surmenaj intelectual, reumatism, afecțiuni respiratorii (guturai, bronșită, astm), gripă, diabet, ateroscleroză, obezitate, impotență, prostatite, edeme. Se poate amesteca cu puțin suc de țelină sau morcov, sau cu câteva picături de lămâie; se poate bea de asemenea diluat cu apă (câte 1/2 pahar de 2 ori pe zi). Sucul de fasole verde conține vitaminele A, B, C, săruri minerale, oligoelemente, hidrați de carbon. Este diuretic, depurativ, antiinfecțios, tonic hepatic. Se folosește în reumatism, gută, diabet, litiază renală. Se administrează câte 1/2 pahar pe zi. Sucul de grepfrut conține multe minerale, vitamine (C, B1 și B2, PP), enzime, pectină, acid citric etc. Este aperitiv, tonic, depurativ, antihemoragic. Este indicat în anorexii, dispepsii, oboseală, stări febrile, artrită, afecțiuni pulmonare. Se administrează 3 pahare pe zi, înainte de mesele principale. Se consumă ca atare sau îndulcit cu miere. Sucul de lămâie conține acid citric, acid malic, glucide, săruri minerale, oligoelemente, vitamine: B1, B2, B3, A, C, PP. Este răcoritor, bactericid, tonic al sistemului nervos, tonic cardiac, diuretic, antireumatismal, antigutos, antiscorbutic, remineralizant, carminativ. Este indicat în infecții diverse, reumatism, gută, ulcere stomacale, obezitate, ateroscleroză, demineralizare, creștere la copii, diaree, dizenterie, paraziți intestinali. Se administrează într-o jumătate de pahar de apă îndulcită, numărul de lămâi stoarse crescând progresiv până la 8-10 lămâi pe zi. După o cură de o lună, numărul de lămâi se consumă descrescător. Sucul de mere conține zaharoză, celuloză, pectină, săruri minerale, vitaminele B1, PP, A, C. Este diuretic, tonic muscular, antireumatismal răcoritor, antiseptic intestinal, laxativ, depurativ sanguin. Este indicat în astenie fizica și intelectuală, anemie și demineralizare, reumatisme, gută, obezitate, stări febrile, gastrită, ulcer gastric, insomnii, cefalee. Sucul de mere este unul dintre cele mai apreciate sucuri pentru toate vârstele. Se administrează câte 3-4 pahare pe zi, înainte de masă. Combinat cu celelalte sucuri mai puțin plăcute la gust, le dă o aromă deosebită. Sucul de orz conține vitamine, enzime, săruri minerale. Comparativ cu alte plante, orzul conține de 250 de ori mai multă vitamină A decât salata, de peste 25 de ori mai mult potasiu decât o banană, de peste 11 ori mai mult calciu decât laptele, de peste 11 ori mai mult fier decât o țelină, de peste 7 ori mai multa vitamina C decât o portocală, de peste 10 ori mai multă vitamină B1 decât 35


spanacul. Este un tonic general și al sistemului nervos, antidiareic. Este indicat în afecțiuni pulmonare, demineralizări, stări febrile, hipotensiune. Se administrează preventiv câte 1-2 cești pe zi, mai ales în combinație cu suc de mere. Sucul de pere conține acizi, hidrați de carbon, pectină, vitaminele A, B1, B2, PP, C, săruri minerale. Este diuretic, antiputrid, laxativ, sedativ, răcoritor. Se recomandă în reumatism, gută, astenie, surmenaj, TBC, sarcină, diaree. Se recomandă 2-3 pahare de suc pe zi, cu 30 min înainte de mese. Sucul de păpădie este unul dintre cele mai prețioase tonice. Este bogat în săruri minerale (mai ales magneziu și fier) și oligoelemente. Este tonic, aperitiv, depurativ sanguin, diuretic, antiputrid, antiscorbutic. Este indicat în litiaze biliare, reumatism, gută, anemie, astenie, obezitate, hemoroizi, celulită. Se beau 2-3 cești pe zi, înaintea meselor principale. Sucul de păpădie obținut din frunze și rădăcini, combinat cu suc de frunze de gulie, ajută la vindecarea bolilor de oase, întărește coloana vertebrală, previne formarea cariilor. Sucul de ridiche neagră conține vitaminele B și C. Este colecistochinetic, aperitiv și digestiv, diuretic, antialergic, sedativ nervos. Este indicat în litiaze biliare, colecistite, insuficiență hepatică, afecțiuni pulmonare, bronșite cronice, astm, reumatism, gută, rahitism, alergii, eczeme. Pentru a obține sucul, se folosește ridichea cu tot cu frunze. Se beau 20-50 de grame pe zi, deoarece este foarte puternic. În cazurile de litiază biliară, se beau zilnic 200-400 ml de suc. Se administrează de obicei în combinație cu suc de morcovi, în acest fel ajutând la refacerea mucoaselor din organism. Sucul de sfeclă roșie conține zaharuri, săruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B, C, PP. Este răcoritor, foarte nutritiv și energetic. Se recomandă în anemii, demineralizare, TBC și chiar și în cancer. Este foarte folositor în cazul epidemiilor de gripă. Este contraindicat diabeticilor. Nu este indicat să se consume prea mult suc de sfeclă, deoarece dă stări de vomă și grețuri, ca urmare a efectului de epurare rapidă a substanțelor toxice din ficat. Se recomandă un pahar de suc de sfeclă pe zi, repartizat în trei reprize. Sucul de spanac conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine. E remineralizant, antianemic, antiscorbutic, cardiac tonic. Este recomandat în anemii, convalescență, scorbut, rahitism, astenie fizică și nervoasă, arsuri. Este foarte bun pentru curățarea întregului traiect digestiv. Consumat în cantitate de 500 ml pe zi, a vindecat constipații cronice. Sucul de varză conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine: A, B1, B2, C, PP. Este diuretic, remineralizant. Sucul de varză crudă se recomandă în gastrite, ulcer gastric și duodenal, bronșite, erupții cutanate. Pentru a evita balonările, este bine să se înceapă cu suc de morcov sau de spanac timp de 2-3 săptămâni, după care se trece la sucul de varză. Se beau 1-2 pahare suc de varză/zi. Sucul de țelină conține săruri minerale, oligoelemente, vitamine. Este aperitiv, tonic al sistemului nervos și general, remineralizant, diuretic, depurativ, antireumatismal. Se folosește în inapetență, astenie, surmenaj, convalescență, demineralizare, reumatism, gută, afecțiuni pulmonare, litiază urinară, impotență. Se administrează câte 1-2 lingurițe de 3 ori pe zi înainte de mese, sau câte 1/2 pahar pe zi timp de 15-20 de zile în cure intensive. Favorizând eliminarea excesului de apă din țesuturi, poate fi folosit în cure de slăbire. Combinația dintre sucul de lămâie, morcov, sfeclă și castraveți ajută la curățirea ficatului, a rinichilor și vezicii biliare și în general a organismului de toxine. În perioada folosirii acestor sucuri, este indicat să se renunțe la carne, amidon, zahăr.

MITUL PROTEINEI 36


O mare greșeală a vieții nesănătoase este mitul proteinei. Cunoașteți vorba: dacă spui o minciună destul de mare un timp îndelungat, mai devreme sau mai târziu, toți oamenii vor ajunge să te creadă. Bine ați venit în lumea minunată a proteinelor! Niciodată nu s-a spus o minciună mai mare decât aceea că ființele umane au nevoie de o dietă bogată în proteine ca să-și păstreze o sănătatea. Oamenii cred că au nevoie de proteine ca să-și mărească rezistența, sau ca să-și întărească oasele. Excesul de proteine are exact efectul opus în aceste cazuri. Haideți să găsim un model optim pentru cantitatea de proteine de care aveți nevoie cu adevărat. Când credeți ca au oamenii mai multă nevoie de proteine? Atunci când sunt prunci. Natura Mamă le oferă o hrană - laptele matern - care furnizează sugarului tot ce are nevoie. Cam ce procent din laptele matern credeți că este reprezentat de proteine? 50%, 25%, 10%? Prea mult, în toate cazurile. Laptele matern conține 2,38% proteine la naștere și se reduce la 1,51% în decurs de 6 luni. Asta-i tot! De unde atunci ideea că ființele umane au nevoie de cantități masive de proteine? Care este cel mai eficient plan de marketing din lume? Acela prin care-i faci pe oameni să creadă că vor muri dacă nu-ți vor cumpăra produsul. Același lucru s-a întâmplat și cu proteinele. Ce folosește organismul vostru pentru a obține energie? Mai întâi, fructoza din fructe, legume și muguri germinați. Apoi amidonul. Apoi grăsimile. Ultimul lucru de care are nevoie pentru a produce energie este proteina. Cam atât despre acest mit. Excesul de proteină aduce în organism exces de azot, care provoacă oboseală. Cei care se antrenează umflându- și corpul cu proteine nu sunt recunoscuți pentru calitățile lor de maratoniști. Sunt prea obosiți. Și încă ceva: osteoporoza e strâns legată de consumul exagerat de proteine. Oasele cele mai zdravene le au vegetarienii. V-aș putea oferi 100 de argumente împotriva consumării cărnii ca sursă de proteine, pentru că este lucrul cel mai rău pe care îl puteți face. De exemplu, unul din subprodusele metabolismului proteinelor este amoniacul. Carnea conține concentrații mari de acid uric. Acidul uric este unul din produsele reziduale sau excretorii rezultate din funcționarea celulelor vii. Rinichii extrag acid uric din circuitul sanguin și îl trimit mai departe în vezica urinară, pentru a fi eliminat împreună cu ureea, sub formă de urina. Daca acidul uric nu este eliminat din sânge imediat și în totalitate, se depune în țesuturile organismului ducând, în timp, la apariția gutei și calculilor biliari, nemaivorbind de suferința pe care o provoacă rinichilor. La bolnavii de leucemie, se constată de obicei concentrații mari de acid uric în sânge. O bucată potrivită de carne conține 1 gram de acid uric. Organismul vostru poate elimina 0,5 grame de acid uric pe zi. În plus, știți ce anume dă gust cărnii? Acidul uric de la animalul mort, și din care mâncați. Daca vă îndoiți de acest lucru, încercați să mâncați carne tăiată cușer, înainte să fie condimentată. Pe măsură ce se scurge sângele, se elimină și acidul uric. Carnea fără acid uric n-are niciun gust. Cu așa ceva va încărcați organismul? Cu acidul care în mod normal este eliminat în urina unui animal? Mai mult, carnea conține din plin bacterii de putrefacție. Dacă vă întrebați cumva ce sunt acestea, ele sunt bacterii de colon. După cum explică dr. Jay Milton Hoffman în cartea sa, Veriga lipsă din curriculum medical - chimia alimentară în relația ei cu chimia organismului, când animalul e viu, procesul osmotic din colon împiedică bacteriile de putrefacție să pătrundă în organismul lui. Când animalul moare, procesul osmotic dispare și bacteriile de putrefacție migrează prin pereții colonului, în carne. Acestea sunt cele care înmoaie carnea. Știți că se lasă carnea la fezandat, nu-i așa? Ceea ce o fezandează sau o înmoaie sunt bacteriile de putrefacție. Iată ce spun alți experți: Bacteriile din carne sunt identice cu cele din bălegar și sunt mai numeroase în anumite tipuri de carne decât în bălegarul proaspăt. Toate tipurile de carne se infectează cu bacterii din bălegar în timpul tăierii și numărul lor crește cu cât carnea este păstrată mai multă vreme.

SUSŢINĂTORI AI ALIMENTAŢIEI NATURALE Diverse scrieri istorice, pornind de la Herodot, Strabon şi alţi istorici „autorizaţi”, ne prezintă stilul de viaţă al iniţiatorilor şi susţinătorilor principalelor curente filozofice din Grecia antică, amintind şi de preceptele culinare ale acestora. În acest sens se susţine că, în principal, orficii greci şi mai ales traci, epicurienii, stoicii, platonicienii, neoplatonicienii şi alţi diverşi susţinători ai altor curente filozofice, religioase sau metafizice aplicau principiul culinar al viului, prin alimentaţia 37


netoxică, naturală, ca element de bază în viaţa lor. În acest sens, Dr. E. Bertholet, laureat al Universităţii medicale din Lausane, în cartea Fructele - valoarea lor nutritivă şi curativă, ne prezintă aspecte mai puţin cunoscute din viaţa unor mari gânditori şi filozofi ai Antichităţii: Orficii greci duceau o viaţă ascetică fără carne pentru a obţine purificarea trupească şi sufletească. Hesiod, în poemul Lucrări şi zile, regreta Era de aur şi blestema fapta lui Prometeu, primul care a omorât o vită şi a adus focul din cer pentru a prepara mâncare din carnea acestui animal. Empedocle, ca şi Pitagora, a susţinut cu hotărâre interdicţia cărnii. Socrate a trăit idealul vieţii simple. De la el este expresia că mănânci numai ca să trăieşti, în timp ce alţii trăiesc numai ca să mănânce. Socrate se hrănea numai când îi era foame şi numai cu alimente folositoare sănătăţii. El avea o regulă de viaţă: „Vremurile grele sunt învăţători buni”. Platon pleda, de asemenea, pentru cea mai mare sobrietate la mâncare şi băutură. El considera că hrana care nu a trecut prin foc este cea mai bună şi lua într-o zi o singură masă, cu multe fructe. Printre deprinderile sale statornice erau şi zilele de post. Xenocrate, al doilea succesor al lui Platon la conducerea Academiei, a susţinut vegetarianismul. Diogene a pus în practică maximele filozofice ale învăţătorului său, Antistene, a cărui filozofie se poate rezuma în ideea că omului nu-i rămâne decât alegerea între spirit şi frânghie. Diogene a dus o viaţă de o simplitate legendară; se hrănea cu ierburi, smochine uscate, măsline şi legume crude. El spunea: “Oamenii s-au moleşit şi sunt mai nefericiţi decât animalele, care beau apă şi se hrănesc cu plante”. Susţinea mereu: “Carnea şi vinul abrutizează pe bătrâni şi moleşesc pe tineri”. Plutarh, filozof şi moralist grec, era de asemenea vegetarian şi a scris în acest sens cartea Despre mâncarea cărnii, în care se prezintă ca un apărător al animalelor torturate şi ucise de oameni: „Dacă sunteţi aşa de convinşi că animalele vă sunt destinate pentru mâncare, atunci mai întâi omorâţi voi acea vietate a cărei carne vreţi să o mâncaţi; dar să o omorâţi cu mâinile şi dinţii voştri şi nu cu un cuţit, măciucă sau topor”. Plutarh spunea că oamenii nu-şi mai urmează adevărata menire şi au rămas în urma animalelor. El a văzut legătura cauzală între necumpătarea la mâncare şi băutură şi decăderea moravurilor din timpul său. Teofrast, mare naturalist, elev al lui Aristotel, spunea că mâncarea cărnii nu este necesară, pentru că înăbuşă îndemnurile superioare din om: „Îmbuibându-se, oamenii au pierdut amintirea vechii pietăţi, au căzut tot mai adânc în excese, nemailăsând nimic negustat şi nemâncat”. Seneca, unul din marii filozofi stoici, a fost susţinătorul elocvent al vieţii simple. El era sigur că decadenţa din timpul său trebuie pusă pe seama exceselor şi senzualităţii fără limite. El spunea: „Pentru libertatea noastră interioară, trebuie să avem stomacul bine disciplinat”. El nota că „odată cu numărul bucătarilor, creşte şi numărul bolnavilor”. Era convins că mâncatul cărnii deşteaptă instinctele inferioare ale omului, în timp ce regimul vegetarian purifică şi împrospătează spiritul. Pitagora, renumitul matematician şi filozof ezoteric al antichităţii, cerea discipolilor săi să ducă o viaţă austeră. Hrana lor era compusă numai din vegetale ce nu erau trecute prin foc şi singura lor băutură era apa. Prin acest regim sever, el urmărea să obţină o neobişnuită ascuţime a gândirii şi puritatea sufletului. Modul de viaţă pitagoreic a devenit sinonim cu regimul naturist. După o jumătate de mileniu, Juvenal promova acest regim, comparându-l cu modul de viaţă 38


depravat al contemporanilor săi. Lui Pitagora i se atribuie şi următoarea afirmaţie, ca sinteză a crezului său privind acţiunea hranei asupra corpului biologic şi spiritual: „Doar hrana vie şi proaspătă îi va permite omului să rămână sănătos, să fie fericit şi să simtă adevărul”. Hipocrate, ca părinte al medicinii moderne, este cel care introduce conceptele de regimen (mod de viaţă organizat) şi vix medicatrix naturae (forţa vindecătoare a naturii), elemente fundamentale pentru înţelegerea alimentaţiei naturale. Mergând către vremuri mai apropiate de prezent, remarcăm cum, în germenii ştiinţei moderne, inclusiv ai celei medicale, se regăseşte şi se perfecţionează conceptul de viaţă şi hrană naturală. Astfel, englezul Thomas Sydenham, supranumit Hipocrate al Angliei (sec. VII), continuând linia predecesorului său antic, recomanda remediile cele mai simple şi mai naturale, cele mai puţin toxice, definind boala printr-un concept fundamental, aparţinând medicinii naturale: „Boala nu este altceva decât efortul depus de corp pentru a scăpa de materiile morbide”. O exprimare asemănătoare a folosit şi un alt mare medic şi chimist al vremurilor trecute, Herman Boerhave, profesor de medicină la Universitatea din Leida prin anul 1700, care, în consens cu Hipocrate şi cu Hipocrate al Angliei, afirma că „slăbiciunile pot apărea oriunde în corpul nostru, ca urmare a unui tratament alimentar nenatural”. Prin urmare, el considera că „boala este vindecată cu ajutorul naturii, prin neutralizarea şi eliminarea materiilor morbide”. În perioada modernă, tot mai mulţi medici, biologi, anatomişti etc. au remarcat diferenţe de dentiţie, intestinale şi ale altor organe între corpul omenesc şi cel al animalelor carnivore. Aceste aspecte de anatomie şi fiziologie comparată, ce sugerează clar apartenenţa matriţei corpului uman la tipul de nutriţie fără carne, sunt remarcate încă din secolul XVII de biologul Pierre Gassendi. Sylvester Graham (1794-1851) a promovat intens calităţile nutriţiei cât mai naturale (în primul rând fără carne), încercând – şi realizând – obţinerea unei pâini de calitate superioară ce-i poartă numele, pâinea Graham, alături de biscuiţii speciali. Un distins membru al Colegiului Regal al Medicilor din Edinburgh – Marea Britanie, dr. William Buchan, scrie în 1883 o interesantă carte de promovare a alimentaţiei apropiate de natură, în care precizează: “Sfătuiesc fiecare persoană, pacient sau medic, să acorde mai multă importanţă dietei alimentare şi diferitelor moduri de vindecare prin nutriţie, întrucât această parte a medicinii – dietoterapia – este şi rămâne o metodă naturală foarte eficientă de vindecare a bolilor.” Cu puţin înainte de epoca lui Pasteur, într-o carte de avangardă despre patologia celulară, un cunoscut medic german, Rudolph Virchow, susţinea că sănătatea celulelor depinde de compoziţia lor chimică şi că această compoziţie chimică depinde, la rândul ei, de natura hranei absorbite de individ. De asemenea, Rudolph Virchow este unul din cei care au polemizat cu microbiologul şi chimistul francez Louis Pasteur pe marginea genezei bolilor infecţioase. Acestei dispute i se vor alătura ulterior un alt mare microbiolog – Claude Bernard, şi eminentul specialist englez în sănătate publică John Show Billings. Toţi aceşti oponenţi ai celebrului Pasteur au susţinut cu tărie că infecţia bacteriană este efectul mediului favorabil oferit de toxemia din organism, şi nu cauză a îmbolnăvirii. Cu toţii preconizau rezolvarea cauzală şi reală a infecţiei din corp prin neutralizarea toxemiei interne, practicând alimentaţia naturală. Mai aproape de noi, dr. med. Bircher-Benner, conducător al unei clinici elveţiene de terapie prin dietă naturală din Zürich, este considerat de mulţi ca cel ce a pus noi baze conceptuale şi practice ale nutriţiei naturale în medicina modernă, lansând conceptul de „hrană vitală completă”. În acest sistem medical natural, teoretizat şi mai ales practicat de acest mare medic elveţian, s-au format o pleiadă de susţinători ai nutriţiei naturale, din care se desprinde figura binecunoscutului doctor Ernst Gunther.

39


În America, printre mulţi alţi medici naturişti (ca de exemplu, celebrul dr. medic Max Gerson) sunt de remarcat figurile a trei mari nutriţionişti naturişti, fondatori ai Catedrei de Medicină Dietetică din Goldwater Memorial Hospital de la Universitatea din Columbia: dr. J.H. Tilden (autor al lucrării Explicaţia toxemiei), dr. G.S. Weger şi dr. H. Bieler. Istoria medicinii cuprinde şi alţi cunoscuţi medici naturopaţi sau oameni de ştiinţă ce au promovat alimentaţia naturală: dr. George Barbarin şi William Tiller, din cadrul Universităţii Stanford. Unul din cei mai mari profesori şi doctori în ştiinţa purificării corpului şi în nutriţie a fost dr. medic John Tilden din Denver. Programul său medical a inclus postul şi o abundenţă de fructe, legume şi cereale. El a ajuns la 90 de ani şi a fost un medic activ până la sfârşitul vieţii. Un alt mare medic specializat în nutriţie a fost dr. John Hervey Kellog, care a fost timp de 60 de ani directorul faimosului Sanatoriu din Battle Creek, Michigan. Bennedict Lust a fost părintele şi fondatorul naturopatiei în SUA. El a înfiinţat la New York o mare şcoală de naturopatie şi a şcolarizat sute de doctori naturişti, care au răspândit învăţăturile sale în întreaga lume. Prof. Arnold Ehret, promotor al naturopatiei, a fost creatorul Sistemului de vindecare prin dieta fără mucus, ce conţinea o dietă strict vegetariană. Mulţi dintre foştii discipoli ai prof. Ehret, aflaţi în vârstă de 80-90 ani, se bucură încă de o sănătate viguroasă şi robustă, respectând acest plan. Iată şi un medic român al secolului XIX - dr. Pavel Vasici-Ungureanu, primul mare promotor al alimentaţiei vegetariene din România modernă. Este nedreaptă aşternerea vălului uitării peste memoria acestui igienist epidemiolog ardelean, iniţiatorul şi susţinătorul primei reviste medicale ardelene a secolului al XIX-lea: Higiena şi şcoala. În această publicaţie, el aborda probleme de educaţie, creşterea prestigiului învăţătorilor şi populariza noile descoperiri din lumea ştiinţei. A elaborat şi o lucrare ştiinţifică bine documentată: Vegetarianismul sau nutriţia din punct de vedere istoric, anatomo-fiziologic, dietetic, sanitar, economic, moral, estetic şi social. O altă contribuţie importantă pe care dr. Pavel Vasici-Ungureanu a adus-o medicinii româneşti a fost traducerea lucrării lui Cristoph W. Hufeland, Macrobiotica sau măiestria de a lungi viaţa. ================================================

„Nu omorâți nici oameni, nici animale, nici alimentele pe care le duceți la gură. Dacă veți mânca alimente vii, la fel vă vor însufleți și pe voi, dar dacă vă omorâți hrana, aceasta vă va ucide și pe voi. Pentru că viața se trage numai din viață, iar din moarte se trage întotdeauna moartea. Iar tot ceea ce vă va ucide trupurile, vă va ucide, de asemenea, și sufletele. Trupurile voastre devin ceea ce este hrana voastră, așa cum spiritele voastre devin ceea ce sunt gândurile voastre. Nu tratați alimentele cu focul morții, care vă omoară atât hrana, cât și corpurile și sufletele. Focul care arde în afara corpurilor voastre este mai cald decât sângele vostru. Așa că, nu mâncați nimic care a fost distrus de foc, îngheț sau apă, pentru că hrana înghețată, arsă sau putrezită va arde, îngheța și putrezi, de asemenea, corpurile voastre. Mâncați toate fructele pomilor, grăunțele și plantele câmpurilor și mierea albinelor, care se potrivesc cel mai bine pentru hrana voastră. Orice alt aliment este opera lui Satana și conduce la păcate, boli și moarte. Nu mâncați niciodată până la 40


saturație. Greutatea hranei voastre zilnice să fie peste o jumătate de kilogram, dar sub un kilogram. Mâncați numai de două ori pe zi: când Soarele este la punctul său culminant pe cer și când apune. Nu amestecați multe feluri de mâncare la o masă; mulțumiți-vă cu două-trei. Nu mâncați alimente aduse din țări îndepărtate, ci pe cele produse în locul unde trăiți, căci Dumnezeu știe ce aveți nevoie și dă fiecărui popor hrana care i se potrivește cel mai bine. Când mâncați, gândiți-vă că aveți deasupra voastră pe Îngerul Aerului și dedesubt pe Îngerul Apei. Respirați profund și lent, pentru ca Îngerul Aerului să vă poată binecuvânta mesele. Mestecați hrana până devine lichidă, pentru ca Îngerul Apei să intre în sângele din corpul vostru. Mâncați încet, ca și când ați face o rugăciune. Nu vă așezați la masă dacă nu simțiți chemarea Îngerului Apetitului. Nu uitați că a șaptea zi este sfântă și consacrată lui Dumnezeu. Timp de șase zile hrăniți-vă corpul cu darurile Maicii voastre Pământești, dar în cea de-a șaptea zi consacrați-vă corpul Tatălui Ceresc. Nu luați nici o hrană lumească, trăiți numai cu cuvântul divin. În timpul acestei zile, rămâneți în compania îngerilor și lăsați-i să construiască împărăția cerurilor în corpurile voastre, după cum, timp de șase zile, ați lucrat în împărăția Maicii Pământești. Nu permiteți nici unei hrane în această zi să împiedice în corpul vostru lucrarea îngerilor. (Evanghelia eseniană a păcii) Toate ființele tremură înaintea violenței. Toate iubesc viața, toate se tem de moarte. Privește-te în alții. Apoi pe cine mai poți răni? Ce rău mai poți face?”. „Abia atunci când omul va avea compasiune față de toate ființele vii, se va putea numi nobil”. „A deveni vegetarian înseamnă să păşeşti în curentul ce duce spre nirvana”. (Buddha) „Sunt de părere că un stil de viață vegetarian, prin efectul pur fizic pe care îl are asupra temperamentului uman, ar influența în modul cel mai bun soarta umanității”. (Albert Einstein) „Industria cărnii de vită a contribuit la mai multe decese în America decât toate războaiele din acest secol, toate dezastrele naturale și toate accidentele de automobil luate împreună. În cazul în care vita e ideea ta de 'hrană adevărată pentru oameni adevărați' (slogan al industriei de profil în SUA), ar trebui să te asiguri că locuiești aproape de un spital cu adevărat bun”. (Neal D. Barnard, medic) „Am trecut la vegetarianism din motive de sănătate, apoi a devenit o alegere morală, iar acum e doar ca să enervez lumea…” (Caricatură în The New Yorker, 5 mai 2003)

41

a fi sau a nu fi vegetarian  

a fi sau a nu fi vegetarian

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you