5
RETRĂIRI
Cuvântul autorului Văzând lumina zilei prin ceaţa traiului unei familiei de oameni săraci, într-o comună de graniţă a judeţului Putna, actualmente Bacău, m-a urmărit toată viaţa datoria de a nu-mi scăpa nimic din eforturile ţăranilor şi hotărârea lor de a contribui la progresul general al ţării, de a fi, ei înşişi, nu doar contribuabili, ci şi parte a rezultatelor încleştării cu dorinţa de a fi mereu în serviciul patriei. De la simplul rol şi statut de „talpă a ţării”, cum au fost consideraţi, pe drept cuvânt, evoluţia istoriei, progresele înregistrate de societate i-au ridicat până la rangul de aliat principal al muncitorimii şi cu aceştia devenind clasa conducătoare a ţării. Acum, de când România este împinsă pe drumul rătăcirii identităţii sale, privesc cu disperare în neputinţa mea, cum se agravează, pe zi ce trece, starea de convulsie a tuturor românilor; şi acum, celor cărora ar trebui să se simtă datoare pentru tributul plătit de-a lungul istoriei în beneficiul progresului, ţăranilor, li se acordă cea mai neînsemnată atenţie. Personajele mele aparţin acestei populaţii, ţăranilor, din tată în fiu amestecându-şi bucuriile şi tristeţile la un loc cu toţi sătenii care, pe drumul dintre agonie şi sublim, n-au fost lăsaţi să guste, mai pofticios, din fericirea la edificarea căreia trudise zeci de ani. Realităţile cotidiene, sumbrul orizontului spre care mărşăluim în ritmuri impuse de interese străine nouă,