Issuu on Google+

Poezii Diana Margulescu


Buna! -Ce faci? -Caut un motiv pentru care sa mai stau pe planeta asta. -Tocmai ti l-ai gasit. Mai 2012


A fost...‌ A fost anul -ce a parut de o suta de ori mai lungIn care am invatat cu fiecare respiratie. O inspiratie Caci sunt iubita O expiratie Caci iubesc! A fost timpul -ce am invatat ca nu existaIn care m-am asezat sub un cer tacit Si‌ Retentie! Un trandafir alb Pentru ca pot dansa in ploaie O margarita Pentru ca-mi ascult soptitoarea inima. A fost clipa -ce am invatat ca e perfectaIn care am suierat de bucurie O scanteie de lumina Pentru calatoria ingemanata Viata e frumoasa Pentru ca rasul e terapie. A fost momentul -cand am invatat neutrul din 1Un cerc repetitive Pentru cercul etern O strangere de maini amestecate Pentru spectacolul vietii. A fost anul pentru care a fost timpul Pentru ca a fost clipa Pentru ca a fost momentul Sa fie. Ianuarie 2009


Acele seri de primavara Stii tu, erau seri de ceata in care stiam sa le umplu si sa le imprastii cu ganduri despre tine. Si erau ganduri frumoase, ca de primavara alese, ce le impodobeam din amintirea oglinzii mele. Ti le trimiteam impachetate cu miros de mine si de bine, iar tu le primeai ca vise ingeresti si ma rasplateai cu vise si daruri ceresti. Dar stii tu, mai sunt uneori...seri de primavara pura pe care le vreau exact asa cum sunt. Dar gandurile cum sa le mai risipesc? Mai ales cand stiu ca...la tine n-am voie sa ma gandesc?... Mai 2010


Albul din tine Imi aduc aminte. Era o seara. Eram imbracata in alb si cantam la vioara. Vioara vroia si ea albul din tine, iar eu i-am spus sa ramana asa cum e. Dar ea vroia albul din tine. Atunci in lipsa lui am inceput sa cant la pian si fiecare clapa imi spunea povestea albului din tine, fiecare nota imi dadea o lectie asupra albului din tine. I-am soptit pianului ca albul lui e frumos, ca n-are nevoie de albul din tine. In lipsa lui am urcat pe scena unde am tanjit dupa albul din tine. Stateam sus si priveam albul din lume cautand si eu albul din tine. Iar in seara aia imbracata in alb, pe scena Albului, jucand o piesa alba, o scena alba, un personaj alb am descoperit albul din mine. Cand am coborat de sus totul era alb. Atunci i-am povestit viorii si pianului ca am gasit albul din tine prin mine... caci e tocmai albul din noi... Si in seara aia, imbracata in alb, nu am mai vazut negrul din mine, iar asta tot prin... albul din tine... Mai 2010


Alexandra imi place sa invart de un cerc pana ramane tot cerc, amestec culorile cu mana, numar lumanari, zambesc des fara sa vreau sa stiu de ce, imbin aromele, imbratisez copaci, ma descalt in iarba, ma dezbrac in iubire, astept ploaia, calc pe frunzele ruginite, vorbesc cu mine si ma iau in brate. am idei ce mi se schimba si nu cred in dogme. fac ce nu mi se spune, tac cand mi se spune. plantez iubire, cred in imbratisari. rad cu mine si suflu peste foc, citesc Adevarul din mine, culeg iubire, stropesc lacrimi cu lumina, in rabdare sunt empata. stralucesc pe intuneric,aprind lumini pe luna. tin sus cerul, vorbesc cu noaptea. ma imbrac cum nu se intelege, admir ce nu se obisnuieste. vizionez vizionarea, ma rog in multumire urc scari,construiesc in mine,ofer bucurie, primesc incredere .ma joc cu blandetea, joc cu pasiunea. citesc despre mine,ma inteleg mai bine. privesc deasupra capului cuiva si zambesc razelor lor. mangai suflete, stau in lumina,chem ajutor. scriu rezemata de Soare ma saluta un inger aud liniste, creez nemiscare, am gustul liberatii sper speranta cant alfabetul , imi dansez sufletul pozez cerul - jumatate a furtuna,jumatatea mea senina prezint prezentul in present incurajez ascultarea inchid ochii, ii deschid in mine fumez bucurie miros chibrite imi trezesc mainile stau si iar stau joc si iar joc si iar ascult liniste vad stele traiesc in deja-vu scriu in mine si-mi pun amprenta pe o foaie alba deschid mereul legatura cu Sus-ul observ umbra-mi si vad nimb


sunt unde trebuie si cu cine trebuie rad cu amintirile, iubesc ploaia de toamn ma nasc mereu in fiecare zi acum mi se reveleaza prezentul, inteleg, multumesc visez treaza, treaza visez imi deschid aripile eterne si etern schimbatoare si... zbor! Simbolurile nu ma definesc. Sunt libera. Noiembrie 2010


Am sadit Am sadit cate o floare Ce nu moare In fiecare suflet Ce l-am intalnit. Acum si pentru totdeauna Iar totdeauna e acum. Iunie 2010

Arya mi-am prins Luna la brau si Soarele l-am facut bentita pe capul meu am ales doua stele stravechi de vechi si mi le-am asezat in loc de ochi am adunat raurile si le-am dat drumul adanc in fiinta mea sa-mi spele sentimentele mi-am lustruit buzele cu cristale venite din adancurile oceanelor unei alte lumi in loc de cuvinte am ales Aerul piscurile celor mai inalti munti mi le-am lipit cu miere pe frunte am dat drumul fluturilor din mine sa danseze si m-am adapostit sub ploaie am chemat Focul ce nu moare sa ma inconjoare si m-am acoperit cu Pamant. Noiembrie 2010


Adevarul

-Daca ar fi sa fiu numita victima numai persoana care salasluieste in mine ar putea spune asta. Si numai si numai eu as putea-o numi ucigasa. Ascultama,viata e frumoasa. Nu mai plange. -Tu-mi spui ca viata e frumoasa? Uita-te in ochii mei. Te inseli,nu plang. Daca ti-as spune destinul tau? Linia vietii tale? Pe ce pamant ai sa calci, ce flori ai sa privesti, ce locuri ai sa traversezi, ce oameni ai sa iubesti, ce impliniri ai sa ai... ti le-as spune pe toate. Moartea ti-as omite-o. As lasa-o sa fie un mister pentru tine. Dar in rest, ai trece prin viata intr-un continuu deja-vu. Nu-ti cobori privirea. Uita-te la mine. Daca ti-as spune linia vietii tale? Linia vietii tale pana cand ai sa mori? Si ai descoperi ca n-ai sa ajungi acolo unde ai vrut niciodata. Locurile pe care ai vrut sa le vezi iti raman ascunse privirii tale. Si nu va fi nici un suflet langa tine care sa te ajute sa vezi prin ochii lui ceea ce ai visat. Si copiii la care atat de mult ai visat nu te vor iubi si vor ajunge distrugatori de mari suflete. Ai mai vedea acum viata asta frumoasa? Si ai indrazni sa ma mai privesti in ochi si sa-mi spui ca viata e frumoasa? Crezi ca exista om fericit? Crezi ca exista o singura fiinta care poate spune cu 2 secunde inainte de moarte ca a trait exact cum a vrut, ca a fost fericit? Poate ar spune-o. Dar adevarul? Ma tem ca am uitat cu totii cum sa rostim un adevar. Du-te acasa. Inchide-te in tine. Trage-ti toate zidurile, toate scuturile. Acopera-te. Tu acolo sufocandu-te pe tine, amestecandu-te pe tine si tot n-ai sa te gasesti. Regasirea de sine? Crezi ca mai exista asa ceva? Nu plange. Nu plange, fluture prins de mine in zbor. Poate ca nu-ti vreau raul. Iti vreau adevarul. Adevarul din tine. Nu mai poti zbura? Nu mai poti sa plangi? Foarte bine. Stii ce ai devenit? O bruta. Shhhht. Acum nu e nevoie sa vorbesti. Mai incolo. Vrei sa o iau de la inceputul vietii tale? Nu? Hai de la mijloc,vrei? Atunci de la sfarsit? Atunci de acum. Nici nu stii ca asta poate fi sfarsitul. Nu tremura, nici pana eu nu am de unde sa stiu asta. Uite,priveste. Iti arat. Te ajut sa descoperi. Omul de langa tine. Te iubeste. Te-a lasat sa crezi asta. Fals. Se foloseste de bunatatea sufletului tau. Nici macar atat. Nici nu e constient ca ai suflet. Nu,nu. Nu trebuie sa te insele. Nu trebuie sa priveasca la alte femei. Poate fi decenta intruchipata. Si devotamentul insusi. Ar trebui sa ma crezi ca nu e suficient. Intelege. Sta cu tine doar pentru a nu fi singur. Comoditate. Simplitate. Liniste. Dar nu intelege. El are totul. Tu ce ai? Ce simti cand il astepti seara acasa cu masa pusa? Nimic, iti


spun eu. Certitudinea ca se intoarce mereu la tine? Da. Se intoarce fizic. Doar. Restul unde e? Plutind prin eter. Parintii tai? Parintii de mult uitati... Ei inca au un suflet. Dar stii ce e gravat in ei? Mahnirea neimplinirea Visului. Stii ce e visul? Speranta de a avea un copil realizat, afirmat. Nu, n-au cum sa inteleaga ca tu iubesti un om si ca ai construit o viata intreaga cu aceasta singura caramida. Cariera? Mai tii minte ce visai? Ce vroiai sa devii? Stii ca puteai sa o faci? Fara el in spatele tau. Cine te cara in spate? El pe tine? Sau tu pe el? Nu, nu te minti singura. Doar ca esti in 2009. Tu asta nu stii. 2009. 2-0-0-9. Te-as lua drept proasta daca as mai repeta odata. Iar tu nu esti proasta,nu-i asa? Cineva mi-a spus odata sa-mi aduc aminte cum eram inainte sa ma nasc. Si ca sa nu ma sperii, caci asa voi fi si dupa ce voi muri. Intelegi ce a vrut sa zica? Mie mi-a luat 101 de ani sa realizez. Stii cat de greu mi-a fost? Hai. Hai stai jos sa-ti impartasesc ceva. Stii cum eram inainte sa ma nasc? Eram un copil mare. Undeva , pe suprafata unui alt loc. Si stateam jos turceste. Uite, asa. Stai si tu ca mine. Si stiu ca nu aveam griji. Nici frica de ceilalti copii mari care erau langa mine. Stiam ca nu au cum sa ma raneasca. Si nu ma refer fizic. Poate-ti aduci aminte de naivitatea pe care o aveai cand erai mica. Ei, ceva similar. Desi incomparabil. Si certitudine. Certitudine ca ala era locul meu. Undeva in spatele meu un alt soare apunea. Si a venit sa ma ia. Cliseic sau nu, sa-mi spuna ca e timpul. Si a trebuit sa-mi arunc jucariile. Sa ma urc in spatele lui. Si sa aterizez aici. Sa ma dau in leaganul vietii. Sa astept sa ma intorc acolo. Si m-am cam plictisit, intelegi tu? Nu stiam cat are sa dureze asteptarea asta.Am aflat cat, nu-ti face probleme. Suficient de mult. Tu ti-ai putea cunoaste 3 generatii de acum incolo. Ce sa fiu eu? Eu sunt adevarul. Si nimeni,niciodata, nu a spus despre mine ca sunt placuta. Dar frumoasa, sunt, nu? Hai, du-te. Du-te acasa. Refa-te. Ca sa nu zic, regaseste-te.


Confuzie poetica Miroase a nou de noi de acum multi ani si a igrasia gandurilor noastre. E suficient sa stiu ca nu stiu ca sa te stiu pe de-a-ntregul rupt din Soarele Nostru sau al Tuturor iubite... Ma bucur de ploaie ma bucur de soare ma bucur de noi si de voi Muntii sunt apa noastra Soarele e zeul vostru Iubirea e mama noastra Iar suferinta e pacatul vostru. Strafulgerarea memoriei Este un tip de reincarnare. Traim acum zeci de mii de ani Lumina.Inainte si inapoi In acelasi timp. Caci azi e pentru totdeauna. Nu-mi dori umbra. Iti doresc lumina. Nu te pierde in gradina .Nu te-ai uita la nimeni Care nu te-ar tine de mana Fara sa te priveasca in ochi!? Linistea nu vine din exterior! Ci din interiorul adancului din interiorul negrului devenit alb.

fara suspans -asa nici o trairefara traire -asa nici un sentimentMi-e de cald in suflet Fara a viza martorii acestui proces tulburator. Asculta punctele din aer! Vorbesc in gand si ma aud clar! Zambesc in inima si radiez... de noi... e doar un alt dar. Si sunt recunoscatoare. Azi. Mai 2010


Cuprinzatoare Venirea lumii e mare si intensa si se vrea a fi un vis visat de ingeri. De nebunia rasului si doar de frumusetea din el. Suntem luminati de albul unui cerc de sapte mijlocit la mijloc. Hai sa inventam o calatorie! Vibratie de suflete interioare e pura alunecare spre fractiunea timpului. De opt ori. Si iar. si iar.


Pana la zece. AScultam lumina lumanarii fara sa o strig. Am gasit-o in liniste. In pacea din mister. Ne-am adunat sa va oferim. Cuvant. Iunie 2010


Da. -Perfect. -Ce e perfect? In afara de totul‌ -Hai, ramai aici. Ramai cu mine. -Dormi? -Azi. Ramai cu mine iti spun. -Azi? E trecut de 11. -Ceea ce nu face timpul sa fie mai putin de azi. -Etern. -Timpul? -Momentul. -Nu poti sa traiesti doua momente deodata. -Unii pot. -Unii sunt mai mult decat oameni -Iar altii mai putin. -Esti reala? -Azi? Sunt eterna. -Si momentul? -Perfect. Mai 2012


Dar si mai multe nespuse, nicidecum scrise Am visat o viata cu tine pentru tine despre tine cu tine de mana de suflet de bine de armonie de joc si de zambet. Am visat o viata numai cu tine despre copiii din noi pentru iubirea din noi Am visat aceasta viata de primavara de renastere continua tot cu tine ToT. Am visat o viata de mare artista de ras si alb de geniu si nebunie. Am visat o viata in care nu-mi pasa de nimeni, ci doar de arta mea. Am visat o viata ce s-a petrecut in multe multe maretede multa cerneala imprastiata pe hartie de dramaturg, de scriitor, de poeta, de bete ce se termina in cerculete ce alearga pe hartie citite de mainile de pianist de violonista de soprana de muzica Spiritului jucata prin mainile Sufletului.


Ah, e ceva in aerul nostru ce ma indeamna la nebunia pasului cu fiecare pas asezat! Am visat padurea si toate frumusetile ei. Am visat natura si o Aria ce-si gasea culcus in ea si simtul copacilor il port in inima de-atunci. natura ierbii si ingredientele plantelor. Am visat ca am sa uit iubirea lor dar ca am sa o (re)gasesc in mine, intr-un inceput de primavara. Si in visele vietilor Am avut multe frumuseti Dar am inceput simpla, alba,pura, alergand prin iarba ce-mi depasea genunchii, cu fluturi dansand in jurul meu. Control aveam asupra interiorului meu Caci eram doar iubire. Poate ca cea mai mare nebunie de vis -si da, eram tot cu tinea fost intre culori si intre cuvintele de arta. Tin minte visul asta caci mi-a fost cel mai drag. Si cel mai cunoscut Lumii, Pamantului. Inca e. O viata colorata pentru umanitate. Si pentru mine. Si azi mai am vise de culoare. Si azi iubesc culoarea. Dar nu mai pot regasi solititudinea mea in ele si prin ele.


Stii si tu,mai bine ca mine? Ca raul e doar binele inversat? Am avut si un cosmar ca sa pot visa mai departe. Cosmar il vad prin amintire caci a fost tot un vis plin de pasiune de cercuri foc si lumanare. Noi si Noi si Noi ritualizand nebunia. Cercul nu l-am inchis inca. Caci l-am deschis in alta lume si poate tot acolo il vom sfarsi. Dar in toate visele -chiar si in cele in care lumina nu-mi strabate memoriaErai si tu tinandu-ma de mana. Asa ca iata-ne! Noi si Noi si Noi. Din nou si iar... Undeva, inchid ochii -sau nusi continui sa visez... Din nou si iar!...

Mai 2010


De la stele ni se trage Stai jos. Hai, stai. Vreau sa-ti spun ceva. Omule,te-ai gandit vreodata ca apartinem unei stralucitoare stele si ea noua? Te-ai gandit ca fiecare dintre noi are o stea? Ca avem un suflet al nostru sus,sus,sus printre stele? Ca in Cer Asa si pe Pamant. E cel mai aproape de noi. Sunt primii nostri ingeri, primii nostri pazitori. Cine e aici pe Pamant Are cate o stea in Cer. Cand pleaca, ea cade si pleaca cu el... Cand vine, Aduce un licar de speranta Si sus de tot Cu el... Ce copil ma simt acum. Parca iti sclipesc ochii a praf de stele! Ah, taci. Taci si asculta-ma.


Cate sus, Atatea si aici pe Pamant. Caci inceputul nu-l contine degeaba pe 1. Umanitate. Constelatie. Divinitate. Omul meu, Eu... Tu... Ne-am gasit perechea Doar cu un gand Venit de departe de unde cu ochii nu pot strabate. Hai,da-mi si mana ta. Intinde-te aici. Si hai sa ne privim perechea din stele!... Iunie 2010


Cate ceva Nu fugi! As mai avea cate ceva sa-ti spun... Am gandit totul intr-o poezie. Si tu esti o poezie - de-a mea caruia nu-i gasesc sfarsit iar inceputul l-am uitat... Nu fugi te rog! As mai avea cate ceva sa-ti spun... Iunie 2010

Chemare de tine, chemare de casa Casa mi-e o stea in care mjloc e interiorul exteriorului meu. Casa mi-e iubirea fara tot ce e lumesc. Casa mi-e intregul. Casa. Acasa. A...ca sa te pot iubi divin. Casa mi-e alegerea de a fi venit aici. Casa imi sunt si brazii dar doar interiorul linistii lor neframantata de aluaturi nedorite. Casa-mi sunteti voi,dragi prieteni ce nu va am chip in mintea mica, dragi prieteni ce sunteti cu mine in curajul vostru de a fi. Casa mi-e inaltarea. Casa mi-e impreunarea. Casa mi-e golul plinului intregit de noi. Casa. Acasa. Mi-e deschiderea spre tine vasta de posibilitati ce-au fost ce sunt toate in acelasi timp. Casa mi-e Acolo. Te rog, ia-ma de mana, spune-mi o poveste si du-ma acasa!... Mai 2010


del Valles‌ naravas si dependent articulat in dezarticulare echilibrat pentru dezechilibru format cu incultura albastrit laolalta cu innegrit inteles prin dezacord controlat de haos se iveste. ea, sufletul rasului, ploua. el, rasul sufletului, insoreste Iulie 2012

Dia Vino,tu, sentiment dulce insiropeaza-mi intepator sufletul poarta-mi-l in palme si invata-ma cum sa ma predau lui imbie-ma de relaxare de noapte cand somnul nu exista si rasul persista tu,tovaras de calatorie interioara ce te creezi din mine pentru a te creea divin inalta-ma din nou si du-ma mai departe de stele caci vreau sa vad si cealalta jumatate a lor Noiembrie 2010


Doar de citit Cu nostalgia bucuriei m-am facut .Mai multi n-am putea fi fara ca totul sa fie 1. Ce spunea mama mereu, O intreb: -Ce faci? -Ma joc. Imi zambeste. Stie si ea ca E PUR SI MUOVE. Si noi? Ne jucam. Cu nostalgia bucuriei m-am facut. Mai multi n-am putea fi fara ca totul sa fie 1. Ce spunea mama mereu, O intreb: -Ce faci? -Ma joc. Imi zambeste. Stie si ea ca E PUR SI MUOVE. Si noi? Ne jucam. Ianuarie 2009


Evolutie Mi-as fi dorit uneori nu sa am la cine sa ma gandesc, ci cui sa zambesc. Sunt eu cea care e la urma? In realitatea existentiala te-am intrezarit in fiecare barbat ce l-am intalnit, iar visele cu tine le-am uitat. Nu sunt singura, dar fara tine tot singuratate se numeste .E dulce, e amara, e de toate felurile asteptand toate RE-urile RE-unirii noastre. Si in mine te simt. Iti simt privirea, iti aud zambetul sufletului si respiratia jucausa. Poate am nevoie de ajutorul tau. Poate nu. Dar nu vrei sa-mi apari nici cand ma uit la stele? Ma regasesc in fiecare prieten,dar nu ma regasesc in mine,atunci cum m-as putea regasi in tine, natura mea? As putea fi eu oare toate intinderea asta de Pamant, tot orizontul si cu tine de mana? Caci nu-ti gasesc intinderea mainii sau nu gasesc orizontul? Orizontul cui? Al sufletului meu? Defineste-mi-l Explica-mi-l prin culorile sentimentelor lumii experimentale. Si te voi crede. Mai 2010

Fara titlu Sa nu uitam.Sa nu uitam ca Shakespeare ne-a deschis calea.Initierea.intr-un loc verde cu oameni trimisi. Retrimisi.Reuniti din nou. Diin noi. Sa nu uitam. ca in serile de toamna ale unui noua si apoi zece de douazeci de ori am stat la lumina unei lumanari implamantati in taina unui vis de mii de ani,de sute de ani asternut pe alb si visat de zeci de mii de altii. Poate tot noi eram. Sa nu uitam.ca ne-am luat de maini daruind fara sa asteptam,increzatori in mesagerii din noi. Sa nu uitam ca am simtit drumul privindu-ne in ochi invrajbiti de entuziasm si de licoarea tainei ce ne-a fost revelata prin puterea noastra de a iubi. Sa nu ne uitam puterea. Puterea ce ne va face sa nu uitam. Cat si sa ne amintim. Sa nu uitam de noi. Sa nu uitam de Shakespeare. Vine seara cand ne vom lua din nou de maini si cu un zambet de energie divina vom incepe un alt...spectacol! Iunie 2010


Iar intrebari de pus ? Toate intrebarile? O singura intrebare! Dar unul e Raspunsul! Tau... Si al meu si al nimanui altcuiva .Caci este pentru inima mea Ceea ce vreau eu sa fie Nu ceea ce vrea el. E ceea ce vibreaza E ceea ce inghite tot negrul din tine. E sufletul meu. E inima mea. Si n-am uitat de ea! Recunostinta mea e numai pentru tine, Iubire, Dumnezeul Lumina. Pentru tine atata amar de timpuri La tine am vrut sa ajung IUBIRE! Mai 2010


Liniste ! Iubesc linistea. Iubesc linistea din bucurie sau din galagie, dintr-un sarut sau un rasarit din soare. Iubesc linistea din mine cand plang, cand rad, cand nu mai stiu ce simt. Iubesc linistea din interiorul picaturilor de ploaie ce le privesc cum se aseaza lin pe frunzele copacilor ce le asteapta cu rabdare. Iubesc linistea din rabdare. Iubesc linistea din ochii mei cand iti privesc ochii nelinistiti de liniste... Iubesc atat de mult linistea caci e peste tot in jurul meu, in centrul meu, poate sunt chiar eu. Eu, Linistea. Iulie 2010

M-am uitat la stele E un sentiment firav, plapand ca un nor, ca o pictura a lui Dumnezeu, ce trece si prin sufletul meu. E totul lin si gadila de bine. Imi sta in vine si mi se plimba in sange. Mi se vede in privire Mi se aseamana in glas. Dar totul e bland. E pasnic. E fericirea mica Dar cu adevarat adevarata. Mai 2010


Nemuritori Cu ganduri de liane atarnate de stele si privind pe Pamant,aici, zdrenturosul sentiment de nimicnicie isi face salas. Se plange. Se plange mult aici. Speranta e doar un fir de ata aurita ce atarna deasupra fiecaruia. Dar cine, cine sa o vada? Rebel, gandul e de vina. Se moare. Se moare mult aici. Si din orice. Furiosi, cadem prada sentimentelor naturale, ce vin buimace, avalansice si cumva‌ nu putem scapa de noi insine. Trebuie sa existe, trebuie sa existe un Dumnezeu al sentimentelor, un 1 din spatele tuturor, tuturor scenelor repetate prost in nopti gretoase astfel incat prin orice se plange si prin orice se moare sa stim de-a pururi ca nu suntem copii abandonati si pierduti ci simpli nemuritori. Ianuarie 2009


O mica nebunie de primavara Ti-am mai spus ca sunt fericita? Cu cat sunt mai fericita cu atat numai asta exista. Iubesc arta in 2 Si pentru 1. Cant despre noi in suflet si ingerii imi raspund. Sunt nebuna ca dansez pe muzica Naturii? Ti-am mai spus ca fericirea noastra inseamna nebunia lor? Iar daca ei ne vor inchide intre cei orice 4 pereti,noi vom zambi caci castigatam demult libertatea. Am vazut ochii lumii si ii iubesc. Mai sus de atat numai cu noi pot strabate. Am strabatut cate un intreg eu interior pentru a ajunge la noi... Ma atrage un cer spre el spre a nu mai fi aici... Le vad ochii si ii iubesc. Traim vieti de mari artisti. Ei n-au cum sa stie cu vietile mereu la moda. Copii de dreapta Dar nu de dreapta voastra Nu de dreapta lor Ci de dreapta noastra Ce inseamna nebunia lor. Am visat? Sau esti cu mine? Dintotdeauna? Am visat sau esti cu mine dintotdeauna? Ah...am visat iar cand m-am trezit erai cu mine din ... Mai 2010


Poetele-mi masculine poeti-mi femini Se zbat si stau lin o mare de poete inauntrul meu. Se zbat si se inalta precum lumina lumanarii pe muzica sirenelor de albastru. Se joaca, isi zambesc si isi scriu una alteia. Apoi precum reprezentarea albului din insula noastra ele tac. Invatand linistea, ele ies usor,usor la suprafata calmului meu si ma indeamna sa scriu. Sa scriu despre nebunia elfilor trimisi in soare, sa scriu despre prie enia delfinilor curajosi din orizontul nostru, sa scriu despre oameni si iarasi despre ei. Sunt observatoarea timpului nostru. Apoi ma contopesc cu poetele mele si ascult lumina lumanarii din mine. Adancul nu are capat si nici linie. Ma scufund pana unde-mi permite jocul razelor curcubeu. Privesc catre Spirit cu el prin mine si-mi vad sufletul atins de poezia miracolului. Mi-am cladit sufletul din poezie, din frumusetea zambetului unui copil,prin albastrul lor imi amintesc... Copilului din mine, Celui vesnic Copil din mine, Celui vesnic Spirit, Neuitatele-mi poete, Neuitati-mi poeti, aprind lumanarea centrului meu si va invit! Sa scriem ! Mai 2010


Privire Deseori privesc in Pamant caci stiu ca stau pe el. Si imi trag din el -ca un painoutatile vechi uitate de nou. Adun de la Pamant nu numai mere si plante si rodii de sanatate, ci experienta oamenilor ce-au fost si sunt, intelepciune si culoare a planetei din mine. Alteori ridic privirea catre oameni -si ochii lortristi, innourati, incetosati -mai des intalniti si iubitiluminati, iubareti, jucausi. Si adun de la ei nu numai zambete, ci si momente dulci, experiente de-un joc ce nu vrei sa-l termini si Adevar. Mult,mult Adevar. Apoi imi ridic privirea la stele Si... Stiu tot ce-i aici privindu-le pe ele!... Iunie 2010


Scrisoarea A Eu te vreau cand nu ai nevoie de mine. Usor, luminos si sclipitor. Eu te vreau fara sare si lamaie,necondimentat,doar adevarat. Eu te vreau fara probleme,fara durere,fara complot.Si ma am pe mine, cu iubire, cu Lumina si in Dumnezeu.De ce altceva mai am nevoie? Mai 2010

Semnatura Nu-mi plac lucrurile nemurdarite, tinute la loc sigur intr-o cusca de fier, dar bine spalata! Mai bine pune-ti amprenta fara a o sterge, sa tin minte omule ca ai trecut pe-aicia! Mai 2010

Tacere in insula Maya Nici eu nu-s insula, ma sacralizez cand inconjur cu stelele luna si taina ei. Numai gasesc in mine decat liniste -spatiu pentru ganduriiar gandurile‌ tac si ele, neincumetate. Poate dor. Octombrie 2012


Toamna Te voi purta cu mine in fiecare zi a restului, a rostului, a Totului? Cum fac pace cu incercarea? Cum sa tac in mine sa nu te mai gandesc? Port cheile protectiei tale si nu le mai vreau si nu am cui sa le dau asa le tin in mare taina in inima mea ce depaseste legile scrise. In inima mea unde doar Cel Inalt se mai uita. Esti in siguranta. Octombrie 2012

Viata ca un basm De ce doresti? De ce doresc? Sa fim si sa ne doruim‌ Sa chem si sa te intalnesc. Sa strig si sa ingenunchez. Doamne, ai creat un suflet pentru sufletul meu? Daca nu, bucuros mi-esti Tu! Iarta Doamne, si inefabilul mai cauta cuvant‌ Septembrie 2012


Oameni suntem noi Realizam vag ca stau intre doua furtuni. Numai una dintre ele o urmarea pe cealalta intr-un paroxism inexplicabil. Iar eu ca orice om din exterior priveam cu oarecare amuzament si detasare,dar desprinzandu-ma din poveste am avut revelatia ca am trait acelasi lucru. Ani si ani de-a randul am cautat cu infrigurare, cu cearcane si cu cafele sa stiu ce gandeste cealalta furtuna, sa-i stiu ascunzisurile, subtextele,motivele. Doar ca sa mi se descopere totul printr-un joc al sortii . Furtuna mica fugea de furtuna mare pentru simplul fapt ca-si consumase sentimentele pentru acel maret,pentru acea piramida. N-o mai interesa si cauta perpetuu altceva, altceva mai maret sau poate, ( de ce nu?) ceva mai mic, ceva careia sa-i poata face fata. Iar maretul se dadea cu capul de pereti , isi ineca amarul in lungi discutii la telefon cu cel mai bun prieten, isi ocupa mintea cu toate zambetele si privirile, cu toate gesturile si vorbele ei. Toate astea in van. Toate astea pentru nimicul de a fi. Privind din exterior am reusit sa te inteleg pana la urma.Am reusit sa inteleg ca eu nu am fost scrisa pentru tine. Si am deslusit dupa ani de zile dedesubturile lucrurilor care mi se pareau mie de neinteles si confuze. Copila? Poate atunci da. Acum fata de tine cu siguranta nu. Dar doar fata de tine. Caci port cu mine frica in suflet sa nu-ti urmeze cineva cu care sa nu-mi pot aplica experienta. Pentru mine experienta a fost intotdeauna doar o amintire in iubire. Nu-mi amintesc sa fi invatat ceva din ea, ca apoi sa folosesc in urmatoarea idila. Poate doar runele sa-mi mai prezica o noua idila. Eu de ce as face-o? Pentru intensitatea dezamagirii? Nu mai persist in tine si despre tine. Nu mai persist in nimeni. Imi urmez propria nebunie in singuratate. Pana si in ganduri.Poate ca intradevar mi se pare un timp pierdut langa tine. Ma doare sa spun asta si ma doare doar pentru ca am crezut in tot ce am gandit si am simtit. In izbucnirile de furie si de pierdere a sinelui. In lungile ore de extaz aruncate doar de o privire. In desfatarea unei atingeri. Sau a unei atentii. Nu tu esti cel care m-a dezamagit ci acela care l-am creat eu. Caci nu te-am vazut niciodata pe tine, tot ce-am facut a fost sa te imbunatatesc, sa-ti ridic valoarea undeva unde n-ai sa poti atinge niciodata. Nu vreau sa te sperie lucrul asta. E de ajuns ca ma sperie pe mine; ca am putut sa transform un om intr-un supraom doar cu puterea gandului. Si mai mult m-am speriat cand am realizat ca supraomul nu este nimic altceva decat un om ... cu pacate ce trebuiesc trimise catre ingeri cu disperarea de a fi iertate. Disperarea de a fi mantuit. Caci eu m-am mantuit de tine. Frumusetea in iubire exista doar la inceput. Apoi doar prostul gaseste frumusete in continuare caci o gaseste in certuri, in gelozii, in urlete si bautura,


in miros de tigara si de inselaciune, in dezgust si patima, in placerea transpiratiei si abandonul necrutator. Oameni suntem noi? Maiestria ar putea veni din gingasie si devotament. Dar focurile iubirii nu se nasc din gingasie si persoane slabe. Iubirea adevarata nu cred ca e facuta pentru toata lumea, caci nu stiu cati pot face fata la intensitatile facute anume special sa te distruga. Ar trebui sa se faca o pancarta la nastere, in scoli, in licee, pe strazi... “Iubirea e autodistrugere�. Cate suflete n-am sfaramat chiar noi fara sa ne dam seama? Si in cate sferturi de suflet ne-au transformat altii pe noi? Ne compatimesc. Pe noi. Si pe ei. Caci toata nebunia asta e facuta fara realizare si constientizare. Ah, nu. Nu cred ca daca am fi constienti nu am mai face-o. Am face-o in continuare cu greierasul nostru de constiinta putin mai incarcat ca inainte. Dar situatia nu s-ar schimba cu nimic. Ar trebui sa existe un doctor de suflete. Ar fi bogat. Numai ca nu ar avea timp sa treaca pe la toata lumea. Deci ar avea discipoli. Slabi pregatiti. Toata lumea ar solicita doctorii de suflete. Dar viata nu e facuta asa. Astfel suntem tot noi doctori de suflete pentru ceilalti. Suntem pe rand, victime, ucigasi si doctori... de suflete. Si astfel traim in acest film prost. Oameni suntem noi?


Zambet pentru voi, zambet pentru tine In fiecare zi o aducere aminte imi completeaza si contempleaza Marea Amintire. Sunt zile cand intregul spectacol il vad dinainte si-l traiesc apoi de sus de Tot. Vibrez. Sunt un gand frumos de-al lui Dumnezeu. Ma iert. Va iert. Ii vad. Ii stiu pe cei cu care am de indeplinit o misiune speciala in caruselul vietii noastre pamantene. Cum sa le aduc aminte? Ii astept. Si pana atunci...le zambesc... Ah, sunt nebuna. Uneori ma simt singura in nebunia mea. Alteori ma pierd in ea. Alteori imi pierd chiar rabdarea cu oamenii. ...Cine ma intelege? Tu? Hai,mai zambeste-mi odata!... Iunie 2010


Zanele bune Aud zanele cum flutura o raza de speranta ce sopteste: “treziti-va, treziti-va, treziti-va!� . Si e o bucurie in mesaj ce numai bucuria de a vedea lumina ti-o poate da. Le-as fi invitat la un ceai sa le intreb cum e foarte aproape de Dumnezeu, chiar cum e langa Dumnezeu? Le-as fi oferit un biscuite si le-as fi multumit pentru iubirea eterna ce moare mereu si nicioada ca apoi sa renasca intotdeauna ca niciodata. Dar ele, cu treaba, mi-au sadit o floare hranita cu raze de speranta si au plecat sa le adune pe toate in soare. Din nou regrupare. Iar eu, insadita in scaun imi apropii mainile si multumesc in nemiscare ca nu cumva sa le tulbur bucuria cu privirea mea. Si au plecat. Si am ramas in multumire. Iata un alt punct de pornire... Pe vecie. nemurire. Iulie 2010



Propunere layout poetry book