Page 162

Esenţa acestei teorii reduce suveranitatea teritorială a statului la o competenţă ratione loci, la o competenţă locală. Suveranitatea de stat este înlocuită prin „competenţă", noţiune care defineşte totalitatea acelor atribuţii pe care statul le exercită, fiind conferite şi delimitate în temeiul dreptului internaţional, înlocuirea noţiunii de suveranitate cu aceea de competenţă nefiind o simplă schimbare de terminologie, ci una de conţinut79. Concluzia este că teritoriul unui stat se întinde, în virtutea dreptului internaţional, care ar avea ca funcţie principală de a delimita sfera de validitate spaţială a ordinelor juridice naţionale, peste tot unde dreptul acestui stat este efectiv aplicat. Dobândirea unor teritorii putea să aibă loc în trecut prin transferuri teritoriale făcute pe baza unor tratate inegale (inclusiv tratate de pace), prin vânzarecumpărare, donaţie, arendă sau ipotecare, prin cesiunea făcută de un stat la cererea şi presiunea altui stat mai puternic. La ora actuală nu mai există practic spaţii terestre nesupuse suveranităţii unui stat, cu excepţia Antarcticii ce are un regim internaţional şi al Arcticii, astfel încât nu mai pot avea loc decât modificări ale teritoriilor statelor80. Cele mai multe modalităţi de dobândire sau modificare a teritoriului, practicate în trecut, sunt astăzi căzute în desuetudine, fiind considerate încălcări flagrante ale dreptului internaţional contemporan81. În diferite etape istorice au apărut o serie de teorii cu privire la modurile de dobândire de teritorii, aceste doctrine folosesc noţiuni civiliste, patrimonialiste, cunoscute încă în dreptul roman, pe care le transpun în dreptul internaţional. În secolele XV şi XVI, teritoriile noi descoperite erau atribuite prin bulele pontificale (papale), adevărate puneri în posesie82. Prestigiul Sfântului Scaun din acea perioadă conferea bulelor papale o necontestată autoritate. Mai târziu însă, sub influenţa Reformei, autoritatea bulelor pontificale începe să fie pusă la

Adrian Năstase, Bogdan Aurescu, Drept internaţional public, Ed. C.H. Beck, Bucureşti, 2012, pag. 124 80 Velişcu Viorel, Drept internaţional public, Ed. Sitech, Craiova, 2014, pag. 56 81 Atunci când un stat dobândeşte un teritoriu, acestei dobândiri îi corespunde o pierdere de teritoriu de către alt stat, având din punct de vedere juridic o înlocuire a suveranităţii teritoriale a statului cu aceea a altui stat. 82 Una dintre acestea, rămasă istorică, a fost bula Inter caetera, din 4 mai 1493, a papei Alexandru al Vl-Iea Borgia, prin care teritoriile descoperite erau împărţite între Spania şi Portugalia. 79

162 | U.R.S.A. “Gheorghe Cristea” - J u r i d i c a X X V / 2 0 1 5

Volum Aniversar

Profile for Comunicarts

Juridica XXV - online version  

UNIVERSITATEA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE ŞI ARTE „GHEORGHE CRISTEA” / Al XXV-lea Simpozion “J U R I D I C A” / V o l u m A n i v e r s a r / Copyrig...

Juridica XXV - online version  

UNIVERSITATEA ROMÂNĂ DE ŞTIINŢE ŞI ARTE „GHEORGHE CRISTEA” / Al XXV-lea Simpozion “J U R I D I C A” / V o l u m A n i v e r s a r / Copyrig...

Advertisement