Page 1

PRIMĂRIA ŞI C O N S I L I UL LOCAL GRĂDINARI CARAŞSEVERIN ROMÂNIA

CENTRUL CULTURAL

„CARAŞUL” GRĂDINARI CARAŞSEVERIN ROMÂNIA

CASA CULTURALĂ „CACOVA” DIN GRĂDINARI CENACLUL LITERAR „PANĂ CĂRĂŞANĂ”

Scripta Manent R E V I S T Ă C U L T U R A L Ă FO N D A T Ă Î N A N U L 2 0 0 9 L A G R Ă D I NA R I , C A R A Ş S E V E R I N - R O M Â N I A

Redactor şef Codruţ Iulius Anca * Anul V

* nr. 2(18)

* iunie

2013

*

20 pagini

Cu sprijinul primarului comunei Grădinari Ion Moşoarcă În acest număr semnează : Iryss C. (2); Mihai Lazarov (3-7); Ionel Bota(8-9); Lenuţa Sfercoci(10 -11); Codruţ Anca (12-17 şi 20); Dorina Enuică (18); Mariana Piu(19).

ISSN 2284 – 7960 1


Iryss.C

De ce?

Prietenie

De ce mi-e frig în suflet Când vara e în toi? Sunt obosit de umblet Sunt obosit de noi.

Vai, doare când cuţitul înjunghie sub coastă!

De ce mi-e rece ochiul Chiar soare de privesc Şi mi se stinge focul Când vreau să mă-ncălzesc?

O face să se piardă, genunchii să-i îndoaie.

E vârful piramidei în asta zi nefastă. Se răsuceşte- rană, iar sângele şiroaie

Voia s-o pedepsească, voia să-i facă rău, Voia să o subjuge, credea că-i Dumnezeu, Vedea greşeli oriunde spunând că-i vinovată,

De ce pe buze-iatăMi-e zâmbetu-ngheţat? Răceala lor de piatră Nu-mi spune că-i păcat. De ce prin plete vântul Nu-mi mai adie blând Nici cerul, nici pământul Făptura-mi alintând? De ce e negru noaptea De ce ziua-s stingher? Se pierd în umbre şoapte; Vreau să m-agăţ, dar pier...

Gândirea-i era neagră, vederea-nceţoşată. Ea îl ruga prin lacrimi să nu-i mai faca rău, Să –arunce-acum veninul ce prinse ochiul său, Să se oprească-n drum, un pic, să-şi amintească De prietenia lor, şi-n ochi să îi citească. Dar ura e cumplită şi-njunghie amar... Ce a fost viaţa ei? Un joc banal de zar. De –a adormit devreme, cui ceară socoteală? Ce a rămas?Doar ochii, şi-n ei a sa sfială...

2


Uica Ion Colojoară

in memoriam

Ziua de 15 iunie 2013 a fost marcată de trecerea in lumea celor drepţi a poetului Ion Colojoară din Vrani. La cei aproape 81 de ani ai săi, timpul nu a mai avut răbdare cu uichiţu. S -a dus „după” Eminescu… (cu o seară îna inte, la Teatrul Vechi din Oraviţa a avut loc ediţia a doua a Nopţii de veghe în cinstea poetului nostru naţional). L-am cunoscut cu mulţi ani în urmă la o tradiţională nedeie de Sâm ’ Petru la „satul lui dă başcină ”, Vrani. Nu pot altfel să mi -l amintesc decât în capul mesei din tream, la care stăteau „ toaci nimocinile ”, de fiecare dată peste 20 la număr, printre care mă număram şi eu. Viaţa l-a supus la multe încercări, poate cea mai grea dintre ele fiind odioasa deportare în Bărăgan din 1951. Regimul com unist nu i-a permis să meargă la şcoală, dar nu i -a interzis să citească. „ Am avut un destin hărţuit, dar inima copilăriei, inimă de om matur, mi -a ţinut o minte sănătoasă şi memoria a generat sănătatea trupului. Tot timpul trăirilor mele a fost nutrit cu speranţe, iar visul îmi era şi -mi este, încă, cel mai fain suport moral ! ” (fragment din Memorii -Bărăgan iunie 1951 – aprilie 1956). În ciuda faptului că viaţa de la ţară presupune multă muncă, uica Ion şi a găsit timp să scrie: „ Sub harul Sfintei Terimi, voiesc să păstoresc pe plaiul alb, miile de mioare albastre, adăpostite în cugetul meu ” – aşa îşi începe ultima sa carte, Memorii-Bărăgan iunie 1951 – aprilie 1956. A scris mult, remarcabil de mult, în special poezie, publicând la multe reviste ale timpul ui: Orizont, Grănicerul, Flamura, Vasiova, Semenicul, Valea Căraşului, Scripta Manent. Într-o antologie a lui Ioan Meiţoiui, „ Stare de dor, poeţi şi pictori ţărani”, apare în 1983 şi poetul Ion Colojoară. A trebuit să ajungă la „ A treia tinereţe” pentru a avea „îndrăzneala” să-şi publice prima carte de versuri, abia în 2003. A fost adeptul poeziei clasice (cu rimă); după o întâlnire cu poeţii la Teatrul Vechi, ascultând un debutant în ale poeziei moderne mi -a spus, referindu -se la versurile albe: „ – D’ăşcia fac o coşie !”

3


O mare parte din creaţiile lui uica Ion sunt poezii scrise în autenticul grai bănăţean. A făcut parte din mişcarea literară a poeţilor ţărani, fiind un membru activ cenaclului Paul Târbăţiu, încă din 1970. Din anul 2007 este participant la Festivalul Condeierilor plugari din Banat . Înainte de a -l cunoaşte pe uichiţu, credeam că poezia în grai presupune mult umor (ca la Victor Vlad Delamarina sau Tata Oancea). El mi-a dovedit că poezia în grai bănăţean poate fi la fel de sensibilă ca şi cea în limba literară:

Împăreri O a u d ş î a z p r ă ma i c a , Cân lăsa dân caiăr fusu, Strâgând gâşcili dîn poartă: „ – Bi r i - b i r i ! Gu s u - g u s u … ! ” O a u d ş î a z p r ă ma ma , În urechili iubirii, Strâgând gâşcili la poartă: „ – Gu s u - g u s u ! B i r i - b i r i … ! ” Mă bucur că am avut ocazia să-i tehnoredactez câteva din lucrările sale tipărite în cadrul Centrului Cultural „Teatru Vechi Oraviţa”. În „ Scrisori spre dunga cerului către Tata Oancea ”, uica Ion îi „scrie” maestrului său în materie de poezie câteva scrisori pline de sensi bilitate şi emoţie:

„M u i ă r e a mi ă d ă s ă r b ă t o r i A pus pră draperii piglaisu. I o mă g â n g i e s c c a - n mu l c i o r i S ă p u n p r ă s t ă a rc i i p l i v a i s u . S c r i u , s l o v a mă i d ă c i mp u r i u Că şciu că cieriu îi dăparci Şî al dântâni aş vrea să fiu L a T a t a Oa n c e a c u o c a r c i . ” În „Gluma, bina şî cortina ”, a adunat câteva din momentele sale spuse „pră bină”, cu prilejul unor spectacole la care a participat de -a lungul anilor. Iată o mostră din aceasta, în care îşi descrie locul natal:

Istăna şoadă S a t u mi e u d ă b a ş c i n ă Î i b a ş l â n g ă ml a ş c i n ă . C u m s - a r s p u n i , V r a n i u mi e u , S t ă - n t r ă ml a ş c i nă ş î t ă u . 4


P r i mă v a r a p ă n n u z b o a r ă , Mica goangă, păpăruga Vini un ponou dân gialuri Şî să varsă iar – Boruga. Dă Căraş, o pogănie, F a ş i l u me a u n ş c i u b e i , T r e c ş â r a n i i p r â n b u ji a c u r i , Dî la Cacova-n Coşcei. Ţ ă r mu r i l i s ă s u r u p ă , N u s ă - n c u n c i n ă ni c i p l o a i a , La irugă, lângă tufă, C a m t r i s t o a n i , s t ă „P r i c a i a ” . Dăr dân aşcia îs cân ploaie, C â n î i s o a r i b o l dâ n o s , V r a n i u mi e u , î i c u m n u - i a l t u D ă c h i c i t ş î d ă f r u mo s . P a o r i i ş c i u l a mo t o a r ă Şî-ai dântâi îş dântră sacii, Cân îi vorba dă o triabă, P r î l a g r â n i i ş î bu c a c i i . Fâncă am vorbit atâta, N u mă l a s , v ă s pu n ş î v o a u ă D ă c ă mi n ş î d ă m u z i c ă Ni-s pră drum dă bandă noauă ! Sara cân îi cineriăţa, Dî la lucru pră acasă, Să astrâng fişiori la şcoală, Lângă oarna lor aliasă. I o mă b u c u r mu l t d ă a s t a Ş î l i - a ju t p r î l a p o i jă , Şî li spun năroc în toaci, P u r t ă t o r i l o r d ă g r i jă ! S a t u mi ă u a r i ş î „D a c i i ” . D a c ă a r î n v i a Tr ă i a n S - a r mi r a - mp ă r a t u p o a c i , Dă şi poaci un ţăran ! 5


P r ă s t ă c ă ş î s n u ma i „g r i e b l i ” , D-alia dă tilivizor, Cântărieţ şî cântărieţă Vin pre ieli în obor. Iaca stropu dă sudoari, Ungi cagi crieşci rod, Nu-i sărac, săracu paor, C â t mă i a r i î r ţ î n p o d ! T a i c ă - mi u î ş f a ş i c r u ş i , M a i c ă - mi a î ş s c u i p ă - n s â n , C ă mă ţ â n d ă b a z a c o n i i : „ – Ioani …! Iş copil bătrân …!” B a o i f i , n - o i f i , mă i , t a i c ă , N u mă i s t a u s ă - mi n u mă r a n i i , C i n u f a c i î n l u me a n o a s t r ă C i n s t a o mu l u i ( ş i b a n i i ) ! ? Î i s f ă t o s , s p u n i mu mi ţ a , Tuţu clacină dân cap – Spun io, tuţule, prân viaţă Am tricut un bun dărap… Şî cân prind o ţâră liăcii , N u mă o r t ă ş i e s c c u p a t u , N u mă i c a u t c ă a r d c u r i e n t u , Iau plivaisu şî-mi laud satu ! „Căraşul şî valia lui ” este ultima sa carte în grai bănăţean, în care poetul se descrie într -o manieră unică:

Întoarci-mi-aş M - a ş mă i î n t o a r c i c a s ă f i u , Copil, nă-şciutori-zglobiu, Să pot, în faină sfiiciunii Să pot la întrăbari a spuni, L a - „c u m mă c h i a mă ? ” ( Gr a i s ă s c o t ) „ – Mă c h i a mă I o n ,… ş - a t â t a - t o t ! ” 6


Cea mai amplă dintre creaţiile sale în versuri, este „ Legenda Dascălului Duma”, o baladă versificată a rom anului lui Damian Izverniceanu, „Haiducul Adam Neamţu ”, la care a lucrat mai bine de un an, luând scenă cu scenă romanul şi versificând fiecare scenă. Într -o discuţie cu el mi -a mărturisit admiraţia sa faţă de personaj cam aşa: „ – Dom’ profesor, nipoace dragă, criege-mă, când am gătat -o, am plâns ca un copil…! ”. Da ! Răzmeriţa s -a copt De la opt -patru şi opt. Suduiau paorii „hanţu” Şi vorbeau de Adam Neamţu. Vorbă mumei a lăsat Prunul să fie tăiat Târziu, seara, după cină, Pe la mijloc de tulpină. Că, de-l caută cineva, El nu e acas’, la ea. Scaun din lespede de piatră, Străjuia uluc de poartă, Luna-n ceasurile ei Poleia castani şi tei. (fragment din „Legenda Dascălului Duma ”)

Într-una din scrisorile către „ortacul său de vers” uica Ion îşi anticipa sfârşitul: „Primiăşci-mă, iubice priăcin, Cu cât ţ -am scris, nu pot să pun Măi mulci pră arcia asta Dân câce-aş măi avea să -ţ spun… Ci rog, cân vriămia să -mpliniăşci, Sfârşând cirniala miă dân toc, Să-m faci orcum, pră lângă cini, Fără dă glumă, câta lo c.” (fragment din „Scrisori spre dunga cerului către Tata Oancea ”) Dumnezeul să-l ierte şi să -l aşeze unde drepţii se odihnesc !

Material realizat de profesorul Mihai Lazarov! nepotul regretatului Ion Colojoară

7


IONEL BOTA La întâlnirea cu Dumnezeu ş i cu Eminescu În memoria scriitorului cărăşan Ion Colojoară La începutul acestei săptămâni a plecat să strălucească în propria posteritate Ion Colojoară, harnicul condeier din generaţia postbelică a scriitorilor ţărani din Banatu l istoric. În urmă cu mulţi ani, în prima mea locuinţă din Oraviţa, oraşul în care mă adusese o repartiţie guvernamentală, am primit vizita lui Ion Bălica şi Ion Boţoc din Greoni, Gheorghe Bălan şi Miu -Epure Buna din Ticvaniul Mic, Ion Frumosu din Ciuchici , Iosif Chirilă din Slatina Nera, Ion Colojoară din Vrani, oameni ai satului cărăşan îndrăgostiţi de cultură, câţiva dintre ei prezenţi cu creaţii în versuri şi proză şi în presa literară interbelică. Ei purtau mesajul Adei Cruceanu către mine, ideea fiind aceea ca, din două în două duminici, pe lună, să îngădui grupării inconfundabile de la Cenaclul „Paul Târbăţiu” al Condeierilor Ţărani din Caraş -Severin, un spaţiu pentru activităţi la sediul Cenaclului „Accente” de la Liceul Agroindustrial Oraviţa şi să-mi ofer priceperea pentru coordonarea unor şedinţe tematice. Lucru pe care, desigur, l-am făcut cu dragoste pentru oamenii aceştia şi pentru satul românesc. Au urmat, în răgazul dintre evenimenţialul propus de acel faimos cenaclu, invitaţii din partea acestor prieteni mai vârstnici în habitatul lor, prilejuri care mi -au îngăduit, încă de pe atunci, să cunosc îndeaproape mentalitatea rurală din Banatul Montan. Un lider al acelei insolite delegaţii la mine acasă, când am simţit o bucurie imensă în ochii şi în vorbele părinţilor mei Elena şi Anton, era atunci Ion Colojoară, cel care mă ştia din relaţia lui cu profesorul Francisc Lazslo, fiul unui învăţător din Vrani care, la rându-i, mă cunoştea din anii studenţiei mele clujene. Omul strălucea prin pasiunea pentru subiectele istoriei naţionale, printr -un patriotism mult peste cota banalizărilor vremii. Nu uit cum îmi procura, ca şi ceilalţi, carte şi presă veche, la preţuri mici de la bătrâni colecţionari, documente pe care, la vremea comuniştilor, n u ştiam cum le voi fructifica în studiile mele. Adesea mă găzduia la câte un sfârşit de săptămână la prieteni sau rude din satul lui, Vrani, unde pictam, scriam, compuneam muzică folk, proiectam 8


evenimenţialu cultural orăviţean, muzele mele, ca de obicei, concurându-se una pe cealaltă. Marea dorinţă a lui Ion Colojoară era să-mi aflu o fată în Vrani, să fiu şi mai legat de localitate, lucru care nu s-a întâmplat. Omul a avut din partea Celui de Sus multe încercări în biografia sa, copilăria şi adolescenţa fiindu-i marcate de anii deportării în Bărăgan. A şi lăsat o carte de memorii scriind despre câte a îndurat el, surioara lui Gheorghina, familia lor, încercarea lor mărturisind despre marea suferinţă colectivă a spiritului bănăţean înjosit de comuniştii vânduţi Moscovei. Dar, cum se -ntâmplă cu marile caractere, Ion Colojoară a trecut peste dificultăţi, peste grijile vieţii cu fruntea sus, calm şi demn, refugiul fiinţei sale în scris, în literatură, ca un dar de la Dumnezeu, ocrotindu -i în continuare parcursul destinului. După 1990, a avut şansa de a -şi publica volumele de poezie şi proză, de a colabora la reviste prestigioase ale provinciei, fiind unul din participanţii constanţi la activitatea literară a genului, la festivalul Mariei Mândroane, de la Timişoara, al Gabrielei Şerban, de la Bocşa Montană, la cenaclurile orăviţene, la acela al lui Codruţ Anca de la Grădinari de Caraş, prietenul nostru Ion Colojoară fiind fericit când am concretizat acolo Muzeul Ţăranului Cărăşan, activitate la care a m fost sprijiniţi şi de preotul Vichentie Molin. În ziua în care s -a stins, era aşteptat la Muzeul Satului Bănăţean, la o nouă întâlnire a condeierilor ţărani. Dar Ion Colojoară a plecat, fiind sâmbătă, 15 iunie, la marea sa întâlnire, ca un veritabil mărt urisitor, cu gândul şi slova, în paradisul culturii universale, cu Dumnezeu şi cu Eminescu.

Colectivul de redacţie : Mihai Lazarov: redactor şef adjunct; Dorina Enuică: procesare, corectură; Vichentie Molin : activit. cultural religioase şi cântări; Codruţ Anca: relaţii interne – internaţionale şi tehnoredactare.

9


Mihai Eminescu

omul nepereche

Printre marii clasici, dintre care fiecare reprezintă superioara înflorire a unui gen sau a unei specii în literatura română (Ion Creangă – povestitorul , Ion Luca Caragiale – dramaturgul, Ioan Slavici nuvelist), Mihai Eminescu este prin excelen ță poetul. Omul Mihai Eminescu a avut o fire neobi șnuită, imprevizibil, cufundat într-o taină impenetrabilă, într-o lume a lui obsedant ă și febrilă; producând întotdeauna o impresie deosebit ă prin gest, prin gând sau prin înfățișare. Era sociabil, dar și preocupat de mizeria vie ții; cu prieteni, amici și inamici; iubind, sperând și renunțând; boem, dar muncind enorm, f ără pauze sau menajamente; suport ându-și boala cu demnitate , ca pe un destin ; gr ăbindu-se să înfrângă prin creație, destinul; zdrobit devreme și nemeritat, Mihai Eminescu nu avea cum s ă fie un om obișnuit. Imaginea lui s -a reflectat, contradictoriu și cu mari omisiuni, în conștiința publică – din ce în ce mai solicitat ă de o poezie cum nu se mai scrisese până atunci. Astfel s-a născut mitul eminescian, povestea poetului damnat, simbol al geniului nefe ricit, trecând ca o stea, dar fixat de posteritate ca luceafăr pe cerul poeziei române ști. Artistul Mihai Eminescu a fost o personalitate cople șitoare, care i-a impresionat pe contemporani prin inteligen ță, memorie, curiozitate intelectuală, cultură de nivel european și prin farmecul limbajului”semnul celor aleși”.Ca poet s-a remarcat prin for ța de sinteză a izvoarelor autohtone și universale, prin imaginea bogat ă și fantezie creatoare, prin înăl țarea filozofică și printr -o viziune cosmică și mitologică asupra omului, printr -un stil limpede și armonios, prin capacitatea de a fi inteligibil oric ărui cititor fără ca prin aceasta să-și epuizeze înțelesurile. Și totuși, în ciuda impresiei că e accesibil, Eminescu rămâne un pisc poetic la care nu se ajunge ușor. Poet prin voca ție și ziarist prin profesiune, Eminescu n -a fost (cum cred mulți) un romantic contemplativ și abstract, pierdut într-o visare 10


lirică, ci un om al timpului său, implicat prin toate fibrele gândirii și simțirii lui în viața poporului român, preocupat de destinul și de buna lui existență , analizând cu simț critic societatea contemporan ă , mentalitățile și sănătatea moral ă. Ziarist cu idei, acid și de temut, Eminescu a fost un artist -cetățean, g ânditor și pedagog , cel mai mare poet pe care l -a dat secolul al XIX -lea culturii române. Din păcate omul, indiferent de valoarea lui este trec ător pe acest p ământ vremelnic și la un moment dat își ia zborul spre o altă lume. În ”Viața lui Mihai Eminescu ”(1932), George C ălinescu a scris următoarele cuvinte emo ționante despre moartea poetului: „Astfel se stinse în al optulea lustru de viaț ă cel mai mare poet , pe care l -a ivit și-l va ivi vreodat ă, poate, pământul românesc. Ape vor seca în albie și peste locul îngropării sale va răsări pădure sau cetate, și c âte o stea va vesteji pe cer în depărtări, până când acest pământ să-și str ângă toate sevele și să le ridice în țeava subțire a altui crin de t ăria parfumurilor sale”.

Prof. Lenuța Sfercoci

CENTRUL CULTURA L CA RA ŞUL Sediul grupului de publicaţii „ V A L E A C A R A Ş U L U I ” : la G r ăd i n ar i n r . 1 08 , Car aş - Sever i n Tel. 0355/082301, 07 61/698609 e-mail : centrulcarasul@yahoo.com

11


Cu ansamblul folcloric CARAŞUL, după 29 de ani la Tulcea: Botezul ansamblului s-a produs în data de 05 august 1983, în holul Casei de Cultură a Sindicatelor din municipiul Tulcea, după câştigarea Marelu i Premiu la ediţia a VIII -a a festivalului naţional „Cununa Cântului Român esc” şi calitatea de Invitat de Onoare pentru ediţia a IX -a 1984. După înmânarea premiului regretatul director al Casei Creaţiei din Reşiţa Velişcu Ion Boldea mi -a spus: „Dacă şti că vei continua să păstrezi dansul, cântecul şi portul popular din Valea Caraşului aşa cum a fost prezentat aici trebuie să pui un nume ansamblului, altfel este doar un foc de paie!” I-am răspuns că dacă ansamblul reprezentativ al judeţului Caraş-Severin poartă numele muntelui Semenic, şi că nu mă voi abate de la îndemnul dumnealui, propun ca ansamblul să poarte numele râului Caraş – deci numele să fie Ansamblul folcloric CARAŞUL, ca ansamblul reprezentativ tradiţional al Văii Caraşului ! Iată că prin reluarea contactelor cu principalul şi unicul OM rămas să slujească cultura şi tradiţiile dobrogene şi nu numai, profesorul Ştefan Coman, am convenit să fim prezenţi la Tulcea pentru a participa la un festival internaţional minunat organizat şi pretenţios pentru calitatea actului artistic în sine. Revederea cu profesorul Fănică Coman s -a produs şi aceasta după 25 de ani de când am participat împreună în staţiunea Băile Herculane la cursurile naţionale de coregrafie, care din păcate în această perioadă nu se mai organizează. Erau întâlniri deosebit de utile organizate în diferite regiuni istorice ale ţării. Sub spectrul unei stări emoţionale permanente , pe toată perioada desfăşurării festiva lului 16 – 20 mai 2013, în prima zi am avut „răgazul” să regăsesc nava de croazieră „Banatul”, cu care acum trei decenii o altă generaţie a avut privilegiul să facă excursiile de neuitat pe braţul Sulina. Din păcate programul acestui festival nu avea inclusă şi această excursie, astfel că amintirea acelor clipe frumoase m -a determinat să merg pe faleză „doar , doar mă voi reîntâlni cu Banatul ”.

12


Întrebând de această navă cine va mi-a spus că este ancorată la cheu şi că nu crede că vom fi lăsaţi să o vizităm p e punte din cauza programului obligatoriu de întreţinere şi curăţenie. După vreo 100 metri în faţa mea văd vasul cu pricina şi mă îndrept hotărât să port o discuţie cu comandantul vasului. Copiii erau îmbrăcaţi cu tricourile ansamblului şi se observa că n u suntem un grup obişnuit de excursionişti. Am avut inspiraţia să le fac câteva semne cu mâinile şi am solicita să merg doar eu să discut un minuţel cu ei. Am primit acceptul acestora şi când am ajuns să „pun piciorul” pe navă, am spus următoarele cuvinte: „Bună ziua! Dacă vă rog frumos , mă puteţi lăsa, după 29 de ani, să pun mâna pe navă?” Surprinşi acei oameni chiar mi -au întins mâna şi am început să le povestesc despre locul şi data botezului ansamblului nostru, lucru care i -a determinat să ne pofteasc ă pentru câteva minute să vizităm nava, în ciuda rigorilor marinăreşti. Pentru mine emoţiile au fost foarte mari , am revăzut restaurantul - unde am trăit clipe minunate, punte a - unde am dansat cu spaniolii , cabinele marinarilor - care au şi ele o semnificaţie pentru ştiutori, cabina de comandă şi locul de la catarg unde muzicanţii noştri încântau prin frumoase le melodii bănăţene şi dobrogene . Am putut să facem poze cu această generaţie prezentă acum la Tulcea iar la plecarea de pe punte am avut aşa mari e moţii încât am lăcrimat nostalgic amintindu-mi că din acea generaţie 5 persoane nu mai sunt printre noi: directorul Casei Creaţiei din Reşiţa Velişcu Boldea, înv. Horea Anca şi muzicanţii Costa Drăgan (Ţiglariu) - taragot, Ion Constantin (Ciombe) – acordeon şi Ion Ungureanu – contrabas. Dumnezeu să -i odihnească! Cazarea ne-a fost asigurată la hotel iar la ora 17,00 în Piaţa Civică din Tulcea( aceeaşi pe care o ştiam de atâţia ani) după deschiderea oficială , am participat la un spectacol împreună cu celelalte colective artistice , ansamblurile folclorice : „Doruleţul” Tulcea, „Caraşul” - Caraş-Severin, Kud Vera Jocik – Kameniţa, Republica Macedonia, „Muşeteanca” – Insurăţei, Brăila, „Şipot Ardelean” - Braşov, „Arcanul” – Fundul Moldovei, Suceava, „Măgura Şieului” - Bistriţa-Năsăud! A doua zi la ora 10,00 în localitatea Sarighiol de Deal am fost prezent la un simpozion dedicat evenimentului după care am 13


fost „furat” de o prietenă din comuna Mahmudia profesoara Domniţa Matfei (Dodi), pe care o cunoscusem la Buc ureşti în toamna anului trecut la cursurile organizate de Institutul Naţional al Patrimoniului pentru obţinerea diplomei de custode şi cu ajutorul poliţistului din localitate am plecat până la prima intersecţie importantă de drumuri cea de la „2 CANTOANE”. Acolo spunem că nu am noroc când stau eu la ocazie dar iată că pentru prima dată am făcut semn la prima maşină şi culmea , că a oprit şi hai la Tulcea ! Pe o căldură … Dar altă dandana! La intrarea în Tulcea ne opreşte poliţia , că domnul (care avea , în maşină, nişte mirosuri foarte greu de suportat) a depăşit viteza şi cum eram întârziaţi şi nu vroiam nici să ştie că „ne -a luat la ocazie” ne -am furişat de poliţişti, lăsându i banii prietenului care -l însoţea pe şofer, apoi am luat un taxi până la o altă maşină de ocazie în apropierea hotelului unde eram cazaţi. Totuşi am reuşit să ajungem la Mahmudia unde am avut parte să cunosc oameni admirabili, pe Grig soţul lui Dodi şi pe copiii lor Mihaela şi Andrei. La masa de prânz am avut plăcerea să revăd pe dire ctoarea şcolii din Mahmudia profesoara Florica Stoica ( pe care am cunoscut -o la aceleaşi cursuri de la Bucureşti) şi pe soţul ei Costel un tip admirabil - mecanic şef pe un vas căruia i se spune - împingător pentru şlepuri pe Dunăre pe traseul din German ia până la Tulcea. Am vizita localitatea, am făcut poze, am văzut faleza şi am constatat că sunt câteva pensiuni frumoase. Surpriza şi totuşi motivul pentru care mă aflam acolo a fost să văd Ansamblul folcloric SALSOVIA, cu binecunoscutele dansuri dobroge ne dar şi un dans rusesc foarte frumos executat, cu mare grad de dificultate, desene scenice frumoase şi dansatorii foarte pasionaţi de munca lor. Cochet este şi Căminul Cultural, oamenii sunt comunicativi astfel că am convenit să rămânem parteneri pentru activităţile viitoare. Am lansat acolo invitaţia ca ei să vină la noi în Banat la aniversarea a 30 ani de la înfiinţare a ansamblului nostru . În timp ce eu eram la Mahmudia ansamblul nostru împreună cu solista vocală Maria Garaş, prin grija colegei noastre Nona Iorga de la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin, au fost prezenţi în Piaţa Neptun din Tulcea şi la Sarighiol de Deal pentru două spectacole. 14


Ultima zi fost dedicată unei primiri oficiale de către oficialităţile comunei Beiudaud pentru Hora prietenie i, împreună cu cu toţi participanţii la festival . La final la ultima reprezentaţie , au mai evoluat gazdele noastre, Ansamblul folcloric aromân „Dor” din Sarighiol de Deal şi ansamblul „Doina Casimcei” din judeţul Tulcea - instruit de fiul profesorului Coman. Totul a fost foarte frumos, bine organizat şi poate că ar trebui şi alte comunităţi sau administraţii locale , ori instituţii judeţene să vadă cum se poate realiza aşa ceva într -o localitate mică cum este Sarighiol de Deal. Felicitări şi mulţumim organizatorilor pentru invitaţie şi pentru felul cum am fost trataţi! Mulţumesc valorosului profesor Ştefan Coman! Codruţ Iulius Anca

CASA DE CULTURĂ A SINDICATELOR DIN TULCEA 2013

Marius Botoş, Emilian Bercei, Ion Sculici, Marius Micuci, Cristi Botoş, Călin Barbu, Ciprian Curt, Ionel Scarlat, Sebastian Stanciu, Denis Fiştea , Chiva Gogean, Alexandra Barbu, Ionela Cincu, Mihaela Fiştea, Andreea Popa, Flavia Barbu, Florina Tican, Cristina Sârbu şi Codruţ Iulius Anca 15


ÎNTÂLNIRE DUPĂ 25 DE ANI

16


Ansamblul Caraşul la cazare

FESTIVALUL INTERNAŢIONAL AL PĂSTORITULUI ediţia a XI -a TULCEA – SARIGHIOL DE DEAL 16 – 20 MAI 2013 17


D OR I N A

ENUICA

Feciorul meu Copila mea

(Fiului meu Teodor)

(Fiicei mele Carolina)

Tu eşti potirul din care beau Nectarul petalelor cărunte. Eşti toiagul ce stăvileşte timpul,

Sunt multe lumi într-o viaţă…

Eşti căldura ce-mi îmbracă sufletul

În curând cărările lor se vor deschide.

Cu haina împăcării.

Te vor înconjura iluzii,

Dar, am făcut un bine omenirii,

Te vor acapara tentaţii,dar nu uita:

Iar ţie, nu viaţă ţi-am dat,

Viaţa nu are decât un drum.

Te-am aruncat în lumea iluziilor sterpe,

Când visele vor fi cenuşă şi nu făclie,

Să lupţi cu existenţa pentru a sfârşi

Când speranţele vor mocni pe stânca tinereţii,

În braţele tăcerilor finite. Să nu suferi dacă te învinge timpul

Iar dragostea îţi va servi pe tavă

Şi mă dizolvă într-un duh etern;

Amărăciunea dulcei inocenţe

O mamă nu-i bătrână niciodată

Şi din inima-ţi naivă, va face o cârpă uzată,

Şi n-a murit nicicând cu adevărat. Voi exista în nemurirea vremii

Iar la poarta sufletului o să bată

Prin tine şi prin ce vei zămisli.

Cu nepăsare dezamăgirea…

Nu-mi mulţumi, ţi-am pus pe umeri crucea…

Atunci, fără veste, vei privi în oglindă Un chip de femeie, ce nu mai ştie,

Încearcă doar să ierţi greşita,

Dacă a fost copil sau a visat.

Care-a născut un păcătos, Şi lasă-mi bucuria rece De-a mă oglindi în continuarea ta!

18


Mariana Piu

Rusaliile De Rusalii, este comemorată coborârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Isus din Nazaret. Vechile credinţe populare spun că trebuie să respectăm o serie de obiceiuri în această perioadă pentru a ne merge bine. Din Duminica Rusaliilor se poate dormi afară Se spune că, dacă în ziua de Rusalii este timp frumos, va fi vara frumoasă. Se spune de asemenea că acela care lucrează ”este luat de Rusalii”, înnebuneşte. De Rusalii, femeile poartă pelin şi beau vin cu pelin pentru a fi voinice, sănătoase, se dau de pomană pentru cei vii străchini, la biserică se îngenunchiază pe iarbă şi frunze de tei care apoi se folosesc la îndepărtarea relelor. Potrivit calendarului popular, începând din această zi, se poate dormi afară. Săptămâna de după Rusalii, respectiv intervalul 24 -30 iunie se ţine, potrivit tradiţiilor, pentru protecţia sănătăţii şi a recoltelor. În a doua zi de Rusalii se sărbătoresc Sânzienele, iar marţi după Rusalii nu se lucrea ză, ca protecţie faţă de trăznete, lovituri. Joia ”mânioasă, necurată, a iepelor” sau ”buciumul Rusaliilor” se ţine ca protecţie a treburilor gospodăriei şi culturilor de grindină iar a oamenilor, de boli. Se spune că acela care se supără în această zi va fi supărat tot anul şi-i va merge în gospodărie pe dos. Vinerea se ţine de la amiază pentru protejarea de tunete, grindină, vifore, iar sâmbăta de după Rusalii, numită şi ”Sâmpetru de vară” sau sărbătoare lupilor” se ţine ca apărare de grindină şi de lupi. Tot acum, se dau de pomană colaci, lumânări şi mere. Ultima zi din săptămâna de după Rusalii, ”stoborul Sâmpetrului” sau ”duminica tuturor sfinţilor” se ţine pentru apărare de rele, pentru apărarea recoltelor şi a turmelor.

19


Cu sprijinul domnului Ion Moşo arcă , primar al comunei Grădinari, judeţul Caraş -Severin şi a prof. Felicia Stoia de la Şcoala gimnazială „PETRU OALLDE” din Forotic , în zilele de 17 şi 18 iunie 2013 a avut loc întâlnirea membrilor Asociaţiei cultural-educative europene „TRADIŢII FĂRĂ FRONTIERE”

Nr. Crt. 1. 2. 3.

4. 5.

6.

7.

8.

9. 10. 1.

11. 12.

Numele şi prenumele

Organizaţia Kulturno obrazovni centar Bogatić Mike Vitomirović 6, Bogatić, Serbia Casa Culturală „Cacova”, Grădinari nr.109, Caraş-Severin, România NVO "Asocijacija Banat-ul" Dolovo, Serbia Srednja Mačvanska škola Bogatić. Localitatea Bogatić, Serbia Dom Kulture 25 maj Localitatea Dolovo, Serbia Udruženje Banatskih bugara Palćena (minoritatea bulgară) Localitatea Ivanovo, Serbia Ansamblul folkloric “Gheorghe Nistor” Micherechi – Ungaria. Ansamblul folcloric „Mlădiţe Că răşene” Şcoala gimnazială „Petru Oallde” Forotic Casa Corpului Didactic Resita, Caras-Severin Ansamblul folcloric „Muguri şi Mlădiţe de Tezaur” Casa de Cultură „Ion Ciordaş” a municipiului Beiuş- Bihor Căminul cultural Mahmudia Mahmudia Tulcea Asociaţia Culturală „Centrul Cultural Caraşul” Grădinari, Caraş -Severin

Funcţia

Ivan Radovanović Director Codruţ Iulius Anca Director Lucian Danilov Preşedinte Joksimović Milisav

Director

Miroslav Prvulj

Director

Marko Guran

Preşedinte

Odett Rossu

Preşedinte

Felicia Stoia

Director

Tudor Deaconu

Director

Banda Anca

Director

Domnita Matfei

Director

Ion Voina

Preşedinte

Următoarea întâlnire a fost stabilită pentru 29, 30 august 2013 la Casa de cultură „Ion Ciordaş” a municipiului Beiuş, judeţul Bihor. 20

Nr 2 din 2013  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you