Page 1

150 de ani de la nast er e

Dr . Vict or Viaţa lui Victor Babeş , Babes Dr. Marius Mărginean PhD, MPH Centrul National de Studii pentru Medicina Familiei


Vict or Babeş 1854 - 1926

Victor Babeş a pus bazele bacteriologiei, inframicrobiologiei, seroterapiei moderne, histologiei, epidemiologiei româneşti. Studiile sale au cuprins domeniul fiziomorfopatologiei aplicate şi al maladiilor infecţioase. A descoperit grupul de maladii care-i poartă numele: babesioze


• Victor Babeş s-a născut la Viena, în 28 iulie 1854


Părinţii

Sofia şi Vichentie Babeş


Alexandrina Ĺ&#x;i Angelica Victor


Vichentie Babeş • A fost student la Viena • în cercul frecventat de el aflându-se şi Lucian Blaga • a cunoscut activitatea politică şi publicistică a unor compatrioţi, ca de exemplu: Al. Papiu Ilarian, Andrei şi Alexandru Mocioni, Andrei Şaguna sau Ioan Maiorescu.


Vichentie Babeş • În anul 1849, Vincenţiu Babeş a fost numit director scolar peste trei districte din Banat, cu peste 500 de şcoli. Din Lugoj, unde era sediul directoratului şcolilor române, Babeş a trimis învãtãtorilor cîteva circulare, din care se desprinde dragostea sa fatã de neamul românesc, adeziunea pentru ideile progresiste ale revolutiei, strãduinta de ridicare a prostigiului învãtãtorilor şi al şcolii româneşti. Redãm cîteva din ideile cuprinse in aceste circulare.


Vichentie Babeş • “Uşa mea pururea va fi vouă deschisă, deci de câte ori socotiti că aş fi în stare a vă ajuta, nu vă sfiiţi, vă rog, a mă cerceta". • “Datoria îmi este sfântã ca însuşi Dumnezeu. Patriotismul, adevărul, dreptatea îmi sunt sfinte, îmi sunt treime sfântă". • “Zelul, ştiinţa, hărnicia, acurateţea, cuviinţa acestea vor fi măsurile cu care voi măsura faptele fiecărui învăţător”.


Vichentie Babeş • În circulara din 6118 iulie 1849, îndemna pe învăţători să se ocupe mai intens de lumânarea poporului, fiindcă prin aceasta se asigură fericirea neamului. Cei care nu-şi îndeplinesc această chemare, se fac vinovaţi faţă de neam şi de patrie. Invăţătorii trebuie să arate maselor "folosul ştiintei", "fericirea luminării". Întreaga circulară este străbătută de un cald patriotism, de entuziasm nestăvilit pentru luminarea poporului.


Vichentie Babeş • Circulara cu nr. 58 dată la 6/18 iulie 1849 ne dezvăluie câteva din ideile lui Babeş cu privire la educaţie şi la metodele de învăţământ. Scopul educaţiei - arată Babeş - este de a da elevilor cunoştinţe, de a le dezvolta procesele psihice ("a le dezvăli mintea"), dar şi de a cultiva în ei "iubire învăpăiată către neam şi către patrie, şi către libertate şi către omenie şi către dreptate". Formulând astfel scopul educaţiei, Babeş exprimă vederile înaintate ale revolutiei din 1848 cu privire la învăţământ şi se dovedeşte un adept al luminismului vremii.


Vichentie Babeş • In cele trei luni cât Vincenţiu Babeş a funcţionat ca director al şcolilor poporale din Banat, s-a preocupat şi de ridicarea prestigiului învăţătorilor şi de îmbunătăţirea pregătirii lor profesionale. În circulara nr. 59 din 7/19 iulie 1849, el îndemna pe învăţători să aibă atitudine demnă în faţa organelor administrative, vorbindu-le ca oameni liberi, cu drepturi politice, egali în faţa legilor. În corespondenţa oficială cu autorităţile administrative, să nu se mai adreseze acestora cu cuvinte ca "strălucit, mărit" etc., lar “Înaintea subscrierii nime să nu se mai numească umilit, smerit, şerb, (...) ci subscrie-se tot insul: învăţătorul N.N., după cum vedeţi că mă subscriu şi eu."


Vichentie Babeş •

Îndrumaţi, încurajaţi şi sprijiniţi de episcopul Ioan Popasu de la Caransebeş, în anul 1869 învăţătorii din această eparhie pun bazele celei mai vechi şi mai puternice organizaţii învăţătoreşti - Reuniunea învăţătorilor români din dieceza Caransebeşului. În perioada imediat următoare au loc o serie de alte încercări de organizare a învăţătorilor, care însă nu dau rezultatele dorite, fie din lipsa unui sprijin, fie din cauza unui scop prea îngust de acţiune. Învăţătorii bănăţeni de la şcolile confesionale române aparţineau Reuniunii generale a învăţătorilor din dieceza Aradului, întemeiată de Vicenţiu Babeş în 1872.


Vichentie Babeş Vincenţiu Babeş a fost de mai multe ori deputat dietal. Primul ziar în limba română apărut în perimetrul bănăţean, tipărit la Viena şi apoi la Pesta a fost “Luminatorul” condus de Vincenţiu Babeş.

În anul 1869, s-a transferat de la Viena la Pesta redacţia şi administraţia foii Albina şi care a apărut până în anul 1876, sub conducerea lui Vincenţiu Babeş.


Gimnaziul din Lugoj la care a învăţat Victor Babeş


• •

Victor Babes s-a născut la Viena, in 28 iulie 1854 Studiile elementare le-a făcut la Viena, iar pe cele superioare, de medicină, la Budapesta şi Viena

1865-66 – Victor Babeş figurează printre cei 36 de bursieri, suma burselor fiind de 10.000 florini = 25.000 franci (pe lângă Gh. Crăiniceanu - primul istoric şi bibliograf al medicinei româneşti).

Karl Langer (1819-1887) - profesor de anatomie îl ia ca “demonstrator” la Universitatea din Viena, la numai 17 ani


1872

Carl Freiherr von Rokitansky, 1804-1878, anatomopatolog Viena

• Babeş este chemat, în urma recomandărilor profesorilor vienezi Rokitansky şi Langer, la Budapesta, unde începe o strălucită carieră universitară


Victor BabeĹ&#x;, asistent la Institutul de anatomie patologică din Budapesta (1874)


el urcă, pe rând, treptele învăţământului superior, de la asistent (1874) la profesor extraordinar de histologie patologică (1884-85) şi director al noului Institut de Histopatologie, organizat după indicaţiile sale; publică o serie de lucrări remarcabile de anatomie patologică şi face cele dintâi încercări în domeniul, nou pe atunci, al bacteriologiei.


Victor Babeş obţine titlul de doctor în medicină, la Viena în 1878


1883 • Se pregăteşte pentru o călătorie de studii în Europa. • “În momentul de fată, cercetările şi descoperirile in privinţa microbilor şi rolului lor sînt împrăştiate, anarhice şi izolate. Atât de izolate, încât se întîmplă că unele descoperiri să fie făcute de mai mulţi cercetători, fiecare închipuindu-şi că el le-a făcut cel dintâi. Informaţiile ştiintifice sunt încă atât de anevoioase...”


• “De aceea trebuie să plec. Vreau să vizitez diferite centre medicale, să mă pun direct la curent cu tot ce este nou şi valabil în acest domeniu. Apoi, după ce voi fi cules şi verificat riguros toate datele, am să încerc să le coordonez, să le sistematizez, să le dau un fel de chiag şi să le înfătişez în adevărata lor lumină într-un mare tratat care să deschidă o cale nouă, punând astfel bazele ştiinţei acesteia noi, pe care aş numi-o bacteriologie.”


Discuţie între Victor Babeş şi Iozefina:

Iozefina Babeş

- Ca să pot să-mi dau mai bine seama în ce ar putea consta aportul dumitale personal la această nouă ştiintă, aş vrea să-mi spui care este stadiul exact în care se află, cu alte, cuvinte, când, cum şi cine a descoperit primii microbi şi câti din aceşti microbi au fost identificaţi pînă astăzi. - Cu plăcere. Mi-e teamă să nu fie prea lung şi să nu te obosească istoricul meu. Mă voi strădui să-l fac cît mai scurt ... - Cine a descoperit cel dintîi existenţa microbilor?


Antoni van Leeuwenhoek (1632-1723) - Cine a descoperit cel dintâi existenţa microbilor? - Un mic negustor olandez din Delft, care a trăit între 1632 şi 1720. Aflînd, nu se ştie cum, că o bucată de sticlă şlefuită într-un anumit fel îngăduie să vezi lucrurile mărite de mai multe zeci de ori, Leeuwenhoeck - aşa se numea micul negustor olandez - a căzut la o adevărată patimă pentru lentile.


Zaharia Jansen Străduindu-se în ceasurile libere să şlefuiască sticle, prin care să mărească tot mai mult lucrurile privite prin ele, apoi combinând aceste lentile, Leeuwenhoeck a fost un al doilea inventator al microscopului, al cărui principiu fusese, pare-se, găsit încă de la 1590 de un alt olandez, Zaharia Jansen din Middleburg (Olanda).


Cuprins de o adevărată frenezie, având sentimentul că a descoperit un univers nou, Leeuvenhoeck punea sub lentilele lui măritoare toate fiinţele mici care îi cădeau în mână: muşte, ţînţari, purici, apoi organe de muşte, de ţînţari sau purici; studiindu-le structura, era vrăjit de ceea ce vedea.


Într-o zi ploioasă, stând în faţa ferestrei şi privind picăturile prelingându-se pe geamuri, îi vine năstruşnica idee să aşeze un strop de apă sub lentile. Şi mare îi este mirarea văzând cum în acest infim strop de apă mişună firişoare ciudate, zburdând ca nişte fiinţe vii. După lungi, dar pasionate ceasuri, chiar zile întregi, de observaţii, pentru el nu mai încape nici o îndoială: aceste firişoare sunt într-adevăr fiinţe vii.


Antoni van Leeuwenhoek


Leeuwenhoek arトフテ「ndu-i invenナ」ia sa Reginei Catherinei a Angliei (Pierre Brisaud)


O a doua întâmplare îi îngăduie micului negustor olandez să găsească un mijloc de a da posibilitatea de înmulţire acestor vietăţi despre care nimeni din cei din jurul lui nu voia să admită că ar exista în realitate. Fără nici o cultură ştiintifică, cu mijloace rudimentare şi simpliste, el a putut astfel să-şi dea seama că ele pot ataca şi mânca chiar vietăţi mai mari. Dar nici un moment nu s-a oprit la gândul că ei ar putea determina îmbolnăvirea omului sau a altor vieţuitoare.


Datorită obiceiului pe care îl deprinse, de a nota tot ceea ce observă prin lentilele sale şi datorită faptului că un savant olandez semnalase, între timp, importanţa acestor observaţii Academiei de Ştiinte din Londra, care îi ceruse lui Leeuwenhoeck să-i trimită rapoarte regulate despre ceea ce mai descoperea, vestea primelor cercetări asupra microorganismelor s-a răspîndit destul de repede, pentru timpurile acelea.


Generaţia spontanee • Dar efectul a fost cu totul neaşteptat, fiindcă această descoperire a dat naştere unor aprinse controverse de ordin mai mult teologico-filozofic decât ştiintific. • Într-adevăr, s-a pus atunci arzătoarea problemă a generaţiei spontane. Viaţa se naşte numai din viaţă sau - aşa cum afirmau dogmele si superstiţiile religioase - se naşte din haos, prin voinţa lui Dumnezeu?


• Interpretând în spirit religios, vădit tendenţios, existenţa microbilor, câteva decenii după moartea lui Leeuwenhoeck, un preot englez, cu numele de Needham, a susţinut că el a făcut experienţe care i-au dovedit că generarea spontană este posibilă şi că microbii se pot naşte direct din suc de friptură de miel. John Needham (1713-1781)


Pretinsa descoperire a lui John Needham (1713-1781) a făcut, bineînţeles, mare vâlvă şi ea a fost explicată de naturalistul Buffon, prin existenţa unei forţe vitale vegetative. Catolicii au văzut la rândul lor în această forţă o manifestare a puterii dumnezeieşti , iar cei care sub influenţa cuceririlor gândirii timpurilor noi nu mai credeau în dumnezeire vedeau în generaţia spontană o manifestare a atotputerniciei naturii.

Georges Louis Leclerc de Buffon (1707-1788)


Mai tîrziu, in veacul al XVIIIlea, italianul Spallanzani, care pe vremea sa putea fi considerat ca un mare savant şi care, in ciuda spiritului şi vietii sale aventuroase, a avut o activitate ştiintifică destul de rodnică, a demonstrat in chip riguros, pe bază de expcriente metodice şi precise, că generaţia spontană nu poate să existe şi că microbii se nasc şi ei tot din microbi. Cum însă? Spalanzani nu a izbutit să îşi explice. Spallanzani Lazzaro Fiziolog intalian (1729 - 1799)


• Câţiva ani mai târziu, elveţianul Saussure descoperă că microbii se înmulţesc prin secţionare. La un moment dat, microbul se desparte în două şi fiecare parte începe o viaţă independentă. Curând după aceea, Spallanzani moare, fără să fi bănuit nici el rolul microbilor în generarea bolilor infecţioase. Casa lui de Saussure, Geneva


• Dar, nu mult după aceea, doi cercetători modeşti, unul francez, altul german, fac fiecare cite o descoperire care îi apropic foarte mult de adevăr. Francezul Cagniard de la Tour, studiind drojdia de bere, şi-a dat seama că globulele pe care le vedea la microscop in picăturile de drojdie sînt fiinte vii care nu numai că trăiesc, dar se şi înmultesc, şi că fără prezenta acestor făpturi, amestecul din zăcători nu se poate transforma niciodată in alcool.

Charles Cagniard-Latour (1777–1859)


Friedrich Theodor Schwann (1810-1882)

În vreme ce Cagniard de la Tour descoperea efectul bun, folositor, al fiinţelor invizibile, doctorul Schwann din Germania descoperea, dimpotrivă, efectul primejdios al acestor fiinţe.


Aceste două descoperiri, extrem de importante, dar cu caracter limitat şi mai ales izolat, ar fi rămas poate şi ele fără urmări practice încă mult timp, dacă nu ar fi apărut Pasteur, care, fără să cunoască nimic din cercetările precursorilor săi - stiind poate de descoperirea lui Cagniard de la Tour, dar ignorând cu siguranţă pe aceea a doctorului Schwann - după o serie de cercetări rămase celebre şi condus în egală măsură de lucrările precise de laborator şi de o intuiţie uimitoare ajunge să înţeleagă adevăratul rol al microbilor. Combătînd teoria, generaţiei spontane, Pasteur proclamă categoric adevărul, demonstrat ştiintific, că microbii dau naştere bolilor infecţioase şi epidemiilor şi că in ziua foarte apropiată cînd se va identifica fiecare microb şi cînd se va putea găsi deci şi mijiocul de a-l combate, omenirea va fi scăpată de primejdia molimelor.


Fără să aibă, poate, cunoştintă de principiile de asepsie, pe care Lister începuse să le aplice in Scoţia, dar fără îndoială la curent cu descoperirile lui Pasteur, care, în ciuda reduselor mijloace de difuzare a informaţiilor din acea vreme, avuseseră un imens răsunet în toată Europa, medicul german face economii eroice şi reuşeşte să-şi cumpere un microscop. Şi, dintr-o dată, o nouă existenţă începe pentru el.


Existenţă de muncă supraomenească, dar riguros metodică. Datorită acestei munci, medicul german Robert Koch identifică cu precizie microbul bolii care in momentul acela făcea ravagii în multe tări şi cu deosebire în Germania, Franţa şi Ungaria: microbul dalacului, pe care Davaine îl descoperise încă din 1850, numindu-l bacteridie, lucru însă pe care nu numai Koch, dar mai toată lumea medicală îl ignora.


Casimir Joseph Davaine Medic Ĺ&#x;i bacteriolog francez (1812 - 1882) In 1850 descoperă bacilul antraxului.


La 31 mai 1881, a avut loc celebra experientă de vaccinare pe scară întinsă şi într-un stil spectacular, împotriva dalacului, a unei turme de oi din satul Pouilly-le-Fort. Rezultatul a fost strălucit. Dar cred că Pasteur s-a cam grăbit. Vaccinul împotriva dalacului care a început să-i fie cerut stăruitor de pretutindeni s-ar părea că nu este încă perfect pus la punct.


Kapuvar - Ungaria Chiar aici, in Ungaria, a dat loc la accidente atît de grave, încît duşmanii lui Pasteur au profitat de prilej ca să pună la îndoială însăşi valabilitatea principiului vaccinării in sine. Ceea ce este desigur o aberatie.


Procedeul vaccinării a fost descoperit empiric in Europa, încă din veacul al XVIII-lea, de englezul Eduard Jenner şi folosit pentru apărarea de cumplita boală a vărsatului. Dar nimeni nu a putut şti in ce consta acest procedeu decît după douăzeci de ani, cînd descoperitorul său, considerînd că l-a pus la punct, a consimtit in sfîrşit să arate in ce constă el. Descoperind procedeul, Jenner nu dibuise însă şi principiul imunizării, pe care abia Pasteur l-a stabilit ştiintific.


Cトネトフoria


Viena


Viena

• Prima oprire o face la Viena, pentru a vizita institutele unde lucrase, dar în care credea că se vor fi realizat între timp mari progrese, măcar în metodele de cercetare. • Neaflând nimic noi şi interesant, după câteva zile pleacă.


Munchen Viena


Munchen

Prof. Dr. Hugo Wilhelm von Ziemssen (1829 – 1902) Prof. Dr. Otto von Bollinger (1843 – 1909) Îi dă amănunte despre lucrările sale cu privire la TBC şi actinomicoză.

Ziemsen îl roagă pe Babeş să scrie capitolul legat de tumorile pielii, în noul tratat de patologie.


Heidelberg

Munchen Viena


Heidelberg

Vizitează institutul profesorilor Julius Arnold (1835-1915) şi Hans Thoma (1839-1924) , constatând că acel centru ştiinţific satisfăcea toate cerinţele moderne şi îşi dă seama ca are ce invăţa de acolo.

Stă la Heidelberg câteva luni, în care scrie şi capitolul solicitat de Ziemssen despre tumorile pielii. Prof. Dr. Julius Arnold, anatomopatolog german (1835-1915).


Heidelberg

Strasbourg

Munchen Viena


Strasbourg

Prof. Dr. Friedrich v. Recklinghausen (1833-1910) Prof.Dr. Heinrich Wilhelm Gottfried WALDEYER (1836-1916)


Heidelberg

Paris Strasbourg

Munchen Viena


Paris

• Paris – Cornil  Pasteur, Charcot, Paul Bert, Bouchard, Verneuil, Vulpian


Antoni van Leeuwenhoek (1632-1723)


A facut peste 500 de microscopii


Paris • Paris – Cornil  Pasteur, Charcot, Paul Bert, Bouchard, Verneuil, Vulpian


Jean Martin Charcot 1825-1893 Fondatorul neurologiei moderne

Paul Bert 1833-1886 Fiziolog francez

Charles Jacques 1837-1915 Anatomist si fiziolog


Prof. Dr. Aristide Verneuil

Prof. Edmé Félix Alfred Vulpian Vulpian

1823-1895

1826-1887


• Laboratoarele Pasteur


Victor Cornil (1837 - 1908) •

La Paris, cunoaşte pe Pasteur şi pe Victor Cornil, anatomopatolog de orientare pasteuriană, împreună cu care scrie primul tratat de bacteriologie din lume. Orientarea acestei lucrări, ca, de altfel şi contributia cea mai mare la alcătuirea ei, îi revine lui Victor Babeş; aceasta o mărturiseşte Cornil însuşi, considerîndu-se “elev al tînărului Babeş, căci de la el a învătat bacteriologia".


• ! după 2 luni de activitate la Paris, e invitat să verifice autopsia lui Gambeta


Une leçon de Charcot à La Salpêtrière tablou de André Brouillet 1887 (3m x 4,25m)

Muzeul din Nisa


Louis Pasteur


Biblioteca Institutului Pasteur


Opera lui Victor BabeĹ&#x;


Anatomia patologica •

Cu privire la Anatomia patologică, se poate spune că nu există domeniu al acesteia pe care Babeş să nu-l fi atins ori în care să nu fi adus contribuţii importante.

E evident, pe de altă parte, că cercetările sale de bacteriologie se imbrică, în mod inevitabil, cu cele anatomo-patologice.

În domeniul Anatomiei patologice se poate spune că nici un ţesut, nici o regiune a organismului nu a scăpat investigaţiilor lui Babeş.


Dermatologie • A studiat astfel, în domeniul Dermatologiei, diferitele feluri de tumori cutanate, micozele, pemfigusul grav, adunând pretutindeni contribuţii interesante. De asemenea, corelaţiile neuro-cutanate.


Bacteriologie

Victor Cornil şi Victor Babeş, publică primul tratat de bacteriologie din lume (1886)


Bacteriologie • Ocupându-se de morfologia microbilor, el a pus în evidenţă corpusculii metacromatici în unii dintre ei, a studiat formule noi, puţin comune, în ansă, ramificate sau cu radiaţiuni (spre exemplu bacilul tuberculozei cu formă actinomicotică). • a pus în evidenţă capsula unor microbi şi structura pluristratificată a acestora, indicând şi rolul ei protector, sporii unor microbi, etc.


Bacteriologie • A găsit metode noi de coloraţie a microbilor, a studiat însămânţările pe medii solide, rare permit observarea influenţelor reciproce ale microorganismelor. • A studiat căile de intrare şi de progres a unor microbi, al, tuberculozei în special şi localizarea lor în ţesuturi.


Bacteriologie • Tot astfel varietăţile unor microbi, ca, acel al bacilului febrei tifoide, rolul asociaţiilor microbiene, etc. • Babeş a lărgit cadrul cunoştinţelor de Bacteriologie, făcând descoperiri importante de specii noi. El a găsit pentru prima dată bacilul morvei la om, înainte ca Loeffler şi Schtitz să-l fi văzut la animale. • a descoperit bacteria sudoarei roşii şi microbii hemoglobinuriei la bovidee sau la ovine, în boala numită popular cârceag. Raphael Blanchard a dat acestei grup de microbi numele de “Babesia”, iar bolilor cauzate de ei acela de “babesioze”, sub care sunt cunoscute Babesiile


Bacteriologie • Studiind streptococul găsit în scarlatină, el a arătat proprietăţile sale speciale. • A consacrat un număr însemnat de lucrări, turbării cu diferitele sale forme clinice, printre care formele atenuate şi s-a ocupat de tratamentul preventiv al acestei viroze. A arătat acţiunea unui ser antirabic şi asociaţia lui cu vaccinul respectiv. • Anatomia patologică a turbării a făcut obiectul a numeroase cercetări


Bacteriologie • Corpusculii lui Negri au fost văzuţi prima oară de Babeş care, în plus, a descoperit leziunile speciale din bulb, cunoscute sub numele de nodulii lui Babeş. E vorba de o infiltraţie specială, perineurocitară, care permite diagnosticul rapid al turbării la câine, fapt deosebit de important când e vorba de oameni muşcati de un astfel de animal. • Monografia lui Babeş despre turbare (1912) e o lucrare clasică, în care autorul a expus toate cunoştintele de până atunci şi vasta sa experienţă în această materie.

Corpii lui Babeş-Negri


Bacteriologie • El a fost primul sau printre primii descoperitori ai seroterapiei şi ai tratamentului preventiv al unor infecţii, prin imunizare pasivã cu ser de animale. • Lui Babes îi revine aplicarea, pe o scarã largã, la om a tratamentului seroterapic al difteriei, pe care Roux şi Behring l-au studiat mai cu seamã din punct de vedere experimental.


Helmintologie • contribuţii cu privire la – unii viermi intestinali – anemia bacteriocefalică – meningita cisticercozică.

Microscopul preferat


Parazitologie • Contributii importante in studiul malariei


Neurologie •

contribuţii interesante asupra – – – –

• • •

mielitelor infecţioase miopatiilor primitive terminaţiilor nervoase structurii ganglionilor spinali.

Anatomia patologicã a centrilor nervoşi în pelagră ca şi aceea cu privire la alteratiile nervilor in leprã, cu localizarea bacilului lui Hansen şi in celulele tecii lui Schwan. studii privind alteratiile nevrogliei şi glioamele, siringomielia (în colaborare cu Manicatide). descrierea alteratiilor nervoase in turbare, printre care ,corpusculii rabici" servesc ca un mijloc de diagnostic din cele mai sigure. remarcabil atlas, în legãturã cu histopatologia sistemului nervos.

Nodulii rabici


Endocrinologie • • • • •

A studiat, astfel, sistemul nervos într-un caz de boala lui Addison; a studiat, din punct de vedere anatomo-patologic, un caz de febrã tifoidã asociat cu boala lui Basedow. glandele suprarenale l-au preocupat în mod deosebit şi a revenit asupra lor în mai multe lucrãri de mare valoare. A notat, astfel, hipertrofia acestor organe, într-un caz de cancer hepatic. A studiat alteratiile aceleiaşi glande in tuberculozã si a pus in evidentã scãderea lipidelor din corticala lor în infecţiile acute. Unul din elevii sãi, Stamatiade, a fãcut teza asupra acestei chestiuni şi, mult mai târziu, autorii englezi au revenit asupra acestei probleme. Astãzi nu pare îndoielnic cã portiunea corticalã a suprarenalelor are un rol însemnat in lupta contra infecţiilor si putem înţelege mai uşor constatarea făcută de Babeş şi colaboratorii sãi


Endocrinologie • tratamentul cu injecţiuni de substantã nervoasã a unor boli ca: neurastenia, melancolia şi epilepsia, de care Babeş s-a ocupat în mai multe lucrãri. • s-a gândit, deasemenea, şi la existenţa posibilã a unei secreţii interne a celulelor nervoase.


Babesiile

Nodulii rabici

Microscopul preferat

Corpii lui BabeĹ&#x;-Negri


Politicã sanitarã •

• •

În materie de politică sanitară, Babeş a lucrat în mod continuu şi a preconizat înfiinţarea unui Minister propriu al Sănătăţii Publice (până după 1920, de problemele sănătăţii publice se ocupa direcţia sanitară din Ministerul de Interne). Victor Babeş a fost un mare democrat şi un revoltat faţă de regimurile sociale de asuprire El a afirmat că pelagra, tuberculoza şi unele epidemii, sunt datorite relei situaţii materiale a celor de jos, lipsiţi de hrană, de locuinţe sănătoase, de îmbrăcăminte şi de cultură.


• “Prin condiţiile muncii lui, prin concluziile sociale ale observaţiilor lui ştiinţifice şi prin tragicul său sfârşit, el poate fi socotit ca aparţinând proletariatului român consţient”. V.Babeş a fost acela care a avut tăria să spună în 1907: “Leacul pelagrei ? Al acestei boli a mizeriei? Al acestei ruşini naţionale ? Vi-l dau eu: împroprietările


1884 • •

1884 - Babeş descoperă granulaţiile metacromatice ale bacteriilor (corpusculii Babeş-Ernst) 1885 – A.V. Cornil şi V.Babeş : Les bacteries et leur role dans l’etiologie, l’anatomie et histologie pathologiquess des maladies infectieuses, Paris (ed.II-a în 1886, ed.III-a în 1850), primul tratat complet de bacteriologie 1885 – A.V. Cornil şi V.Babeş : Concurrence vitale des bacterie – tentatives de therapeutique bacteriologique, în “Journal des connaissances medicales”, lucrare în care este exprimat cu claritate principiul antibioterapiei.


Heidelberg

Paris Strasbourg

Munchen Viena

BucureĹ&#x;ti


1887 • 5 martie 1887 – printr-o lege specială sunt numiţi profesori ai facultăţii de medicină din Bucureşti anatomopatologul şi bacteriologul Victor Babeş, chirurgul G. Assaky şi clinicianul H. Kalinderu, acest eveniment marcând afirmarea preocupărilor ştiinţifice creatoare în medicina românească. • 28 aprilie 1887 – Lege pentru înfiinţarea, la Bucureşti, a unui institut de bacteriologie, a cărei conducere a fost încredinţată lui V. Babeş.


Primul Institut de Patologie şi Bacteriologie din Bucureşti

Actualul Institut Victor Babeş (construit în 1899)


Institutul antirabic (1888) colaboratori şi din rândul medicilor veterinari, printre care şefii de secţie Constantin Starcovici, Ioan Ştefan Furtună şi Paul Riegler.


• Aurel Babeş, fratele mai mare al ilustrului savant, a fost conferenţiar de chimie şi fizică la Şcoala superioară de medicină veterinară. Aceasta era adăpostită în localul din Splaiul Independenţei nr.105, construit între anii 18851888, alături de care avea să se înalţe Institutul întemeiat şi condus de Victor Babeş.


Victor Babeş în mijlocul studenţilor la lucrări practice

Recoltarea sângelui pentru prepararea serului antidifteric


1888 • 1888 – V. Babeş, în colaborare cu C. Starcovici, descoperă grupul paraziţilor endoglobulari denumit al babesiilor • 6 mai 1888- V. Babeş efectuează prima vaccinare împotriva turbării la Institutul antirabic din Bucureşti, al treilea înfiinţat în lume.


• 1889 – V. Babeş şi M.C.Lepp: Recherches sur la vaccination antirabique, în “Annales de l’Institut Pasteur”, unde se formulează principiul imunizării pasive umorale. • N. Kalinderu şi V. Babeş: Memoriu asupra leprei în România, Bucureşti. • 1894 – 30 Martie – La Congresul Internaţional de medicină de la Roma, V. Babeş prezintă comunicarea “Statul în faţa noilor cercetări bacteriologice”, în care insistă asupra responsabilităţii directe a statului în problemele de sănătate publică.


1895 – V. Babeş: “Despre transmiterea proprietăţilor imunizante prin sângele animalelor imunizate”, Bucureşti, discurs de recepţie la Academia Română, unde dezvoltă concepţia sa asupra serovaccinării. 1 dec, 1895 – apare la Paris revista “Archives des sciences medicales” sub direcţia lui Thoma Ionescu, Victor Babeş şi Nicolae Kalinderu (până în 1901)


• 1897 – împreună cu studentul său Constantin Levaditi, publică “Sur la forme actinomycosique du bacille de la tuberculose”, în “Archives des sciences medicales” – debutul ştiinţific al lui Levaditi • ian 1900 – se înfiinţează la Bucureşti, sub conducerea lui V. Babeş, Societatea Anatomică.


• 1901 – V. Babeş şi V. Sion : Die Pellagra, Viena • 1912 – V. Babeş: Traite de la rage, Paris, expunere monografică despre turbare şi despre “metoda românească” de tratament antirabic elaborată de autor


UMF Cluj - 1919 • 1919 – Babeş este preşedintele comisiei de organizare a Universităţii din Cluj, împreună cu Gh. Marinescu, Manicatide, E.Pop (care a înfiinţat şi primul Institut antirabic din Ardeal) • La început, Facultatea de Medicina a făcut parte din Universitatea Franz-Joseph. În 1919, Iuliu Haţieganu a fost numit profesor si decan al Facultatii de Medicina. El a tinut primul curs în limba romana, fondand astfel sistemul de învatamant medical romanesc în Cluj.


Gheorghe Marinescu (1863-1938)

Medic. Fondatorul şcolii româneşti de neurologie. Profesor la Universitatea din Bucureşti şi membru al Academiei Române. Deschizător de drumuri în cercetarea sistemului nervos. Gheorghe Marinescu (1863-1938) fondatorul scolii romanesti de neurologie. Lucrari in domeniul histologiei si histopatologiei, fiziologiei; deschizator de drumuri in cercetarea histochimica; a folosit printre primii metoda encefalografica si a reflexelor conditionate.


• 1 iunie 1919, a fost desemnată o comisie restrânsă pentru a aviza asupra creării Institutului Cantacuzino. Comisia era formată din V. Babeş, Paul Riegler, M. Ciucă şi alţii, care a alcătuit proiectul şi schiţele viitorului local al Instituţiei. • La începutul anului 1921 au înaintat guvernului proiectul. • În 1921 a luat fiinţă Institutul de seruri şi vaccinuri, care s-a instalat în 1924 în noul local, construit pe terenul Institutului V. Babeş.


Aparatură şi instrumentar inventate de Victor Babeş


Adresa prin care Institutul Franţei aduce la cunoştinţă decernarea premiului Briant


Congresul InternaĹŁional de Patologie Comparată, Paris, 1912


Gheorghe Marinescu

Constantin Levaditi

Elevi formaţi la şcoala lui Babeş Câteva dintre lucrările lui Victor Babeş


Poeziile lui Victor Babeş

Facsimilul primei poezii a lui Victor Babeş scrisă la 14 ani (1868)


• bun cunoscător al lui Goethe şi Schiller • a scris în jur de 50 poezii, limba germană • gandire filozofică, materialistă, reunind calităţile unui patriot înfocat, cu acelea de luptător pentru dreptate socială. Meritul său recunoscut de luptător pentru cauza muncitorească este redat clar în următorul pasaj dintr-un articol scris cu ocazia mortii sale, în revista “Cultura proletară” (1926):


Muzeul Victor BabeĹ&#x;


Muzeul Victor Babeş • inaugurat in anul 1955 • Muzeul cuprinde documente, manuscrise, cărţi, fotografii, obiecte personale: lucrarea "Les bactéries" în care V. Babeş descrie cei peste 50 microbi, virusuri, paraziţi descoperiţi de el, un album cu poezii scrise de savant, un grupaj de imagini fotografice care îl infăţisează pe marele om de ştiinţă practicând diverse sporturi.


Muzeul Victor BabeĹ&#x;


Muzeul Victor BabeĹ&#x;


Bustul lui Victor Babeş în faţa Institutului de Sănătate Publică din Timişoara


Piatra funerară a familiei BabeĹ&#x; biserica din Hodoni


Biserica din Hodoni


Bustul lui Victor Babeş în holul Universităţii de Medicină din Timişoara

Viata si opera lui Victor Babes  

Prezentarea carierei marelui Prof. Dr. Victor Babes

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you