Page 1


Condei de jurnalist Numărul 4, anul 2014 „Condei de jurnalist” -

revista anuală a Concursului interjudețean de jurnalism (interviuri, reportaje, fotografii, fotoreportaje, spoturi) organizat de un grup de profesori din catedra de limba română a Colegiului Național „Mihai Eminescu” Suceava. Coordonatorul revistei: prof. Rahila Cușnir Coordonatorii concursului: director, prof. Gabriela Cazac; prof. Camelia Lorenți; prof. Rahila Cuşnir. Tehnoredactare: secțiunea Reportaje: - Duduman Rodica Adina, clasa a XI-a A; secțiunea Interviuri: - Botezatu Teodora, clasa a XI-a A. Coperta: Iulian Tacu

Scopul proiectului: • dezvoltarea competențelor de exprimare orală și scrisă ale elevilor de liceu, în vederea creșterii eficienței comunicării de tip jurnalistic. Obiectivele proiectului: • • • • • •

selectarea/exersarea unor tehnici adecvate de documentare, de cercetare a unei teme și de investigație jurnalistică; identificarea/analiza critică și comparativă a principalelor componente de structură, de compoziție și de limbaj specifice textului jurnalistic; utilizarea adecvată a strategiilor și a regulilor de exprimare orală și scrisă în textele publiciste; exersarea tehnicilor de redactare a textelor jurnalistice, aplicând normele lingvistice și deontologice; utilizarea adecvată a citatelor de la sursele de informare și a elementelor grafice; aplicarea noțiunilor teoretice achiziționate, referitoare la observare, intervievare și redactare.

!

Notă: Responsabilitatea asupra conținutului articolelor aparține în întregime autorilor.

ISSN 2248—0943


Cum a început?

E

ra o zi de primăvară în toată splendoarea ei, o zi în care am decis să fac o vizită rudelor din localitatea ReşiŃa fără să ştiu că voi avea marele noroc de a-mi îndeplini o arzătoare dorinŃă. Ca să elucidez misterul, voi relata întocmai ce s-a întâmplat. Aşadar, fiind în vizită la rude, aici am avut deosebita plăcere de a cunoaşte o interesantă persoană, pictor de biserici, un om scund cu faŃa brăzdată de vremuri grele, ochi blajini. Seara se instala cu paşi repezi, lumina candelabrului din cameră dezvăluind pe chipul pictorului o tristeŃe nostalgică. Spuse aproape fără grai: „Atunci am găsit biserica din ape!” Mi-a stârnit străfulgerător curiozitatea. „Cum adică ai găsit-o?” De parcă nici nu auzise întrebarea mea, cu privirea pierdută, continuă: „Da. Am găsit-o! Acum mai toate picturile sunt în Bulgaria. Scump să le duci, mai scump să le aduci înapoi.” Mi-am zis: „Oare de ce nu vrea să-mi explice mai multe? Desigur, nu voi rata această ocazie unică!” Încurajându-mă, îndrăznesc să spun: „Deci, biserica! Cum aŃi găsit-o?” Cu privirea blândă, parcă resemnată, cu vocea mai puternică, pictorul afirmă: „Eram cu un grup în tabăra de pictură la Mraconia din MehedinŃi, mănăstire situată pe Clisura Dunării în Cazanele Mici. Fiecare îşi căuta subiectele. Am pornit cu Bobeică spre localitatea SviniŃa, la aproximativ 40 km de Mraconia. Şi acolo am găsit biserica ascunsă

de ape. Era către seară şi în zidurile ei băteau valurile Dunării. Am stat pe mal până se înnoptă, conduşi pe tărâmul visării de frumuseŃea locului. A doua zi am revenit acolo, şi a treia, şi a patra... Nu ne mai săturam de visare. Dar, ceva s-a rupt în noi! Pictura aceea veche de pe pereŃi se pierdea în ape.” Înmărmurită de tot ce le-a fost dat urechilor mele să audă, toate simŃurile mi-au fost aduse la viaŃă, iar gândul de a afla tot mai multe mă obseda. „Ce mister!” am zis. Fără să stau prea mult să pun în balanŃă vorbele, am propus pictorului să mergem la faŃa locului gândindu-mă că numai acolo aş putea înŃelege şi simŃi mai bine. Spre marea mea bucurie, a acceptat, moment în care am desluşit şi sensul expresiei „mi-am văzut visul cu ochii”. În „Monografia Banatului”, vol. I, Ion Lotreanu afirma: „În judeŃul Severin, plasa Orşova, situată pe malul Dunării, are 1489 de locuitori, 325 case şi hotar de 16.899 jughere. Locuitorii sunt în majoritate sârbi de religie ortodoxă. Biserica s-a zidit la 1862. Preot: Victor Popovici. [...] La 900 de paşi de locul unde pârâul Starişte se varsă în Dunăre, pe o înălŃime de aproape 200 de metri, care stăpâneşte calea de uscat şi pânza fluviului, la depărtări adânci, atât în susul cât şi în josul Dunării, istoricul Leonard Bahm, la anul 1870, a descoperit ruinele unei vechi construcŃii romane. Cercetările ce le-a întreprins atunci a scos la iveală mai multe suveniruri de origine romană, precum şi cărămizi cu inscripŃii. Mărimea şi forma fortăreŃei nu s-au putut stabili.”


Ce a fost? SviniŃa. Ora prânzului. Sunt 20 de grade. Cer curat, cristalin. Din când în când vântul dă viaŃă peisajului şi ton în glăsuirea dulce a valurilor Dunării. Şlepurile parcă lenevesc. Satul este un amfiteatru alb. Mai încolo, pe drumul puŃin şerpuit, în buza apei se afla biserica. Mică, cu ziduri rupte. Picturile, şterse pe alocuri, se reflectă în apă. Un localnic, bătrânel ne observă fiind furaŃi de tabloul halucinant. Întreabă cu o voce răguşită: „Vă interesează biserica?” Dinspre şosea coborau câteva femei cu copii. Aduceau prăjituri, sticle cu vin, cozonaci, fripturi. Am cutezat cu uimire să întreb: „Ce se întâmplă?” Bătrânelul cu vocea tremurândă ne spune că e un obicei „Maika Kalea”, îndreptându-se spre întâmpinarea grupului. După puŃin timp acesta continuă: „ŞtiŃi, atunci în 13 zile au murit 9 oameni. Lumea a intrat în panică. Atunci ne-am întors la acest vechi obicei, de pe timpuri.”


Alăturat grupului era şi preotul satului a cărui voce pătrundea parcă firidele pietrei, biserica ivindu-se ca o mare de scântei. Pictorul nu a putut să se abŃină din a desena, imortalizând momentul. Femeile plângeau, copiii tăceau, bătrânii se rugau. O femeie în vârstă, pipăind piatra udă, intră în biserică pe o spărtură (cândva uşa femeilor în biserică), lunecă pe iarbă, potrivise lumânarea în colac, o aprinse şi o aşeză pe apă pe unde a fost cândva strana lor, zicând: „Să fie pomană de Maika Kalea şi la biserica asta şi să se ducă toate relele în Dunăre”. Colacul pluteşte pe apa zdrumicată găsindu-şi drum prin zidul prăbuşit spre necuprinsul fluviului. Bătrâna, cu ochii înlăcrimaŃi, ne spune: „A fost o biserică foarte frumoasă. Lângă ea era şcoala, de aici copiii se duceau la biserică. A fost şi foarte frumos pictată. Acum nu a mai rămas aici decât sufletul nostru, pentru totdeauna”. Un barcagiu ne propune o plimbare pe Dunăre în jurul bisericii. Imaginea bisericii privită din alt unghi, de pe Dunăre, devine şi mai entuziasmantă, albul de pe pereŃii ei părea prelins în razele soarelui. Răcoarea de seară începe a se face sim-

Ńită. Au trecut clipe de neuitat. Ne retragem însă cu gândul de a reveni cât mai curând pe tărâmul visării. Pictorul remarcă: ”Mi s-a cuibărit în suflet această biserică, respiră, mă roagă. În anii trecuŃi sfinŃii existau încă pe ziduri, deşi mâncaŃi de apă. Am găsit un Christ. Valurile loveau în piept Christul răstignit. O galerie de sfinŃi militari stăteau cu picioarele în apă. Culorile, încă vii, dădeau un farmec deosebit acelor ziduri.” Urcăm pe jos dealul abrupt spre biserica nouă. E cu totul albă. Pe uliŃa bisericii, lume puŃină. Preotul, istovit, îşi aşază odăjdiile. Ne grăieşte ca din cărŃi: „Parohia noastră a fost construită în anul 1741. În legătură cu construcŃia acestei biserici şi stabilirea comunei este o legendă foarte veche, care spune că aşezarea ei trebuia făcută acolo unde se vor opri trei pâini care sunt rostogolite de la deal la vale.Acolo unde s-a oprit prima pâine a început hotarul satului, a doua s-a oprit în locul unde se construieşte sfânta biserică, iar a treia a marcat locul altarului. Biserica veche a fost construită în stil bizantin, ca de altfel toate bisericile noastre sârbeşti din Clisura Dunării.


Pictura a fost făcută după o sută de ani, prin 1848, de către un pictor, Dimitrie Popovici, din OraviŃa. Acolo făceam Sfânta Liturghie, cununiile, botezurile, toate slujbele religioase. Mai târziu, s-a dat ordin să se dărâme biserica. M-am opus cu vehemenŃă. Să ne dărâmăm biserica, Casa Domnului? Nu se putea să acceptăm aşa ceva! Însă puterea oarbă a câştigat. Cu amărăciune în suflet am spus soŃiei că biserica din SviniŃa nu mai există. Astfel, am hotărât să construim o nouă biserică pe deal, în satul nou. Până a se construi noua biserică, o femeie dintr-o parohie vecină a venit la noi şi ne-a povestit că a avut un vis. A visat că venind dinspre satul acela spre noi, în dreptul bisericii vechi i-ar fi ieşit în cale un moş care ar fi întrebat-o: „Unde te duci, femeie?” Ea a răspuns: „Mă duc la SviniŃa.” Acesta îi spune: „ Nu te duce la SviniŃa. Nu există niciun sat cu numele acesta. Eu nu sunt acolo. Până ce eu nu sunt luat de aici, satul SviniŃa nu există.” În urma visului, am decis cu localnicii să ne apucăm de construcŃia noii biserici. Dar nu vom uita niciodată că biserica nouă este trupul, iar biserica veche este sufletul.” A doua zi. Cu sufletul la gură am aşteptat să revin în locul fascinant la biserica de sub ape. E la fel de cald ca şi în ziua precedentă. Lumina e tăioasă. Apa s-a liniştit. Cu picioarele scufundate în lichidul translucid, pipăind printre dalele sfârtecate, acoperite de muşchi, aşez o lumânare aprinsă în piatra altarului. Îmi răsună mereu în minte vorbele bătrânei: „Să se ducă toate relele în Dunăre!” Un localnic de vârstă mijlocie completează peisajul, acel colŃ rupt din Rai, cu suava lui voce cântând oda dedicată Dunării. Timpul a devenit lumină. Zidurile de topesc în apă şi aşteaptă o nouă înviere. Şi în sufletul meu s-a cuibărit biserica de sub ape, trăind aici momente ce nu le voi da uitării niciodată. Mai tari decât greutăŃile vieŃii rămân pietrele, oamenii, timpul.

STANCIU ANA, clasa a IX-a B Colegiul Tehnic „Dierna” Jud. Mehedinți Prof. coordonator: CAZACU MONICA


Suflete deportate ISTORIA NE AJUNGE DIN URMĂ Străbat la pas drumul pe care-l fac zilnic de acasă la școală și privesc cu interes mișcarea inevitabilă a naturii. Razele soarelui mă însoțesc, luminând intermitent copacii gata să înfrunzească, chipurile oamenilor ce trec pe lângă mine, fuga mașinilor pe stradă, tumultul primăverii. Mi-am propus să încep azi articolul despre migrația românilor pentru dreptul de a munci și dramele pe care le implică. Nu a fost o hotărâre ușoară, dar un asemenea subiect nu trebuie ignorat, iar demersul meu pleacă de la convingerea că orice glas ce -și spune povestea este un pas

spre rezolvarea problemelor. De ce despre plecarea românilor în lume ca să muncească? Pentru că eu însumi trăiesc această realitate, iar ea m-a supus în ultimii ani unor experiențe ce merită știute. Mă voi strădui să fiu imparțial, să prezint realitatea așa cum o receptează cei cu care voi vorbi și să fiu legătura lor cu cei care vor citi acest reportaj.

STATISTICI ȘI NU PREA O estimare aproximativă arată că numărul românilor plecați la muncă în străinătate se situează undeva între 2.800.000 şi 3.000.000 de persoane. Totuși nu putem vorbi de o statistică oficială definitivă și obiectivă. Aceasta pare greu de realizat, mai ales acum, când dreptul de a munci în țările europene nu mai cunoaște restricții. Mulți cetățeni își împart existența între agonie și extaz, făcând naveta între țară și alte locuri din Europa în speranța că vor găsi locul de muncă ideal. Cei mai mulți dintre ei sunt oamenii trecuți de prima tinerețe care și-au pierdut de mult speranța că la ei acasă vor mai găsi de lucru. Străinătatea le mai oferă o șansă care presupune însă un sacrificiu pe care sunt obligați să-l facă. Să trăiască departe de familie sau, și mai rău,să-și lase copiii în grija bunicilor, neamurilor sau vecinilor. Un studiu al organizației Salvați copii observă cât de greu este chiar și în 2014 să ai date clare despre această tragedie națională. La nivel central, Direcția Protecția Copilului din cadrul Ministerului Muncii, Familiei, Protecției Sociale și Persoanelor Vârstnice prezintă, trimestrial, o situație sta-

tistică elaborată pe baza datelor raportate de către serviciile publice de asistență socială de la nivelul fiecărei unități administrativ/ teritoriale și a direcțiilor generale de asistență socială și protecția copilului de la nivelul fiecărui județ/sector. Această situație statistică nu reflectă numărul total al copiilor cu părinți plecați, ci doar al acelora ale căror situații sunt cunoscute și înregistrate de SPAS/DGASPC. Conform situației prezentate de Direcția Protecția Copilului, la finele anului 2012, erau înregistrați în evidențele autorităților responsabile de asistența socială, un număr total de 79.901 copii cu părinți plecați la muncă în străinătate. Dintre aceștia, 41% erau complet lipsiți de grija părintească. Îngrijorător este și numărul copiilor aflați singuri acasă care au ajuns în sistemul de protecție specială: 3.346 (din care 2.846 în centre de plasament și 500 în grija asistenților maternali). Județul cu cei mai mulți copii rămași singuri înregistrați la nivelul DGASPC era Suceava (8.538 copii), urmat de Bacău (7.281 copii) și Neamț (5.740 copii).

IGNORANȚĂ, EGOISM SAU CALCULE POLITICE ? Nu sunt eu în măsură să judec maturii, dar multe dintre problemele acestei societăți sunt ignorate și, de multe ori, alimentate de cei mari. Cred că cea mai dureroasă lecție de viață o primești atunci când devii elev de liceu și te confrunți cu situații

neașteptate. O spun, confruntându-mi părerea cu opiniile celor pe care-i cunosc și cu care port mereu discuții legate de viitorul care ne așteaptă.


De ce dureroasă ? Pentru că te desprinzi tot mai rapid de familie căutându-ți un drum, bucuros de libertate și lipsit de măsura corectă a lucrurilor. Cei care au șansa de a fi vegheați de părinți (într-un mod constructiv, spun asta) se îndreaptă spre calea care le asigură liniștea și armonia, dar ceilalți, din nefericire cei mai mulți, se pierd încet în păienjenișul de situații. Cu cât te afunzi, cu atât e mai rău și, încet, pierzi orice speranță, iar sufletul și spiritul tău mor. Poate sună prea dramatic, dar este o stare pe care mulți tineri o simt permanent și cu care

ajung să se identifice. Vorbesc de cazuri nefericite despre care mi-am propus să scriu. Plecând de aici , m-am întrebat deseori ce se poate face pentru acești tineri și cine este cel mai în măsură s-o facă ? Evident că persona în cauză este prima care trebuie să lupte pentru viitorul personal, dar sunt situații care depășesc rezolvarea individuală devenind probleme sociale grave. Atunci este nevoie de politici guvernamentale, de atitudini cetățenești și de implicare socială.

ZBORURI FRÂNTE Migrația părinților departe de casă, de copii și de existența normală a unei familii, determină în ultima vreme drame pe termen lung, unele nebănuit de profunde. Fenomenul a fost studiat în ultimii ani de numeroase fundații, asociații (Soros, Singur acasă, Gallup România, Asociația Alternative Sociale) sau de UNICEF. Numeroasele studii dedicate problemei copiilor lăsați pe la rude, vecini sau singuri

acasă au relevat traume psihologice și comportamentale ireversibile. Copiii sunt în cea mai mare parte abandonați din punct de vedere afectiv. Mulți dintre copii recunosc că vorbesc rar cu părinții și că dialogul se rezumă la probleme financiare și organizatorice. Încet, copiii asociază lipsa afecțiunii și dialogului cu abandonul.


Povestea unei prietene (M.D.), acum elevă în clasa a X-a , se încadrează perfect în cadrul acestei realități. Când era în clasa a VIIIa, tatăl ei, șomer de patru ani, a găsit în sfârșit un loc de muncă în Italia. Lucra într-o fabrică de prelucrat carne în condiții foarte grele pe un salariu mic, dar care le salva familia de la o viață foarte grea. Timp de un an a locuit cu mama și cu surorile ei asistând la certurile din ce în ce mai dese dintre părinți care-și reproșau infidelități imaginare. Nimic din ce a spus nu a oprit-o pe mamă să plece alături de tată ca să „salveze” căsnicia și să le aducă copiilor bunăstarea pe care și-o doreau. Proaspăt elevă de liceu, s-a trezit capul familiei și într-un mediu școlar nou și stresant. A mai fost un pas până la intrarea ei într-un grup de influență nefast. Și-a petrecut primul an de liceu într-o veșnică distracție. Banii de la părinți au devenit un mod de ai pedepsi pentru lipsa lor fizică și cu cât era mai înverșunată, cu atât cerea mai mult și i se dădea fără să fie întrebată unde sunt cheltuiți. La fiecare reproș al ei mama îi răspundea că știe că se va descurca și să înțeleagă necesitatea lipsei părinților în avantajul lor. Simțea că mama ocolește marile probleme făcându-se că nu înțelege. La început și-a privit surorile cu supărare, considerându-le una din cauzele nefericirii ei, mai apoi când furia s-a risipit și când s-a trezit repetentă , lucrurile s-au schimbat. Finalul clasei a IX-a a adus crunta realitate. Părinții s-au întors pentru două săptămâni acasă și au aflat că este repetentă, iar surorile ei au rezultate foarte slabe la învățătură. Acum ar fi avut nevoie de sprijinul lor, dar nu l-a găsit. Totul a fost privit ca o fatalitate și acceptat ca atare. Ideea de a se lăsa de școală ca să muncească pentru familia lor se contura tot mai clar. A simțit că soarta se află în mâinile ei și că durerea pe care a înăbușit-o în acest an nu ajunge pentru a-și apropia părinții.

Acum se află în clasa a X-a și au trecut mai mult de doi ani de când și-a promis să ducă singură lupta vieții. S-a schimbat mult. Este tristă mai mereu și s-a izolat. A trecut în cealaltă extremă, la fel de periculoasă. Cu ai ei vorbește și mai rar, iar pe surorile ei nu le poate controla. Una dintre ele este silitoare și disciplinată, dar cealaltă a hotărât să-și consume tinerețea prin baruri și discoteci.


Ceea ce m-a impresionat la povestea prietenei mele este concluzia ei. Înțelege clar că părinții ei au pornit pe acest drum cu gândul la nevoile familiei, dar nu le scuză deloc lașitatea de a le fi lăsat singure atunci când ele aveau mai mare nevoie de sprijinul lor. Mai ales pe mama ei n-o poate înțelege. Chiar dacă a fost nevoită să plece, ea ar fi trebuit să găsească energie ca să fie atentă la nevoile fetelor ei. I-am privit ochii triști și i-am simțit focul atunci când a spus că va fi o mamă grozavă pentru copiii ei ca aceștia să nu se simtă părăsiți niciodată. Cazul lui D.I. este mult mai greu de povestit. Ai lui l-au lăsat cu bunica atunci când avea șase ani și nu s-au mai întors acasă decât rareori. Au fost perioade când îi vedea o dată la doi ani. Bunica a murit când el era în clasa a IX-a, iar el stă de atunci singur. Cât a trăit bunica, s-a simțit iubit și apărat. A fost pentru el mama care i-a știut nevoile. Chiar, i-a spus „mama” deși știa că mama se află în Spania. Mi-a spus că n-a putut niciodată s-o privească pe mama lui decât ca pe o rudă îndepărtată. De multe ori se gândea că nu-și amintește nimic minunat din vremea când erau cu toții o familie. Ai lui nu se mai întorc. Și-au cumpărat o casă acolo și se simt mulțumiți. Niciodată n-au dorit cu adevărat să-l ia cu ei, pretextând că serviciul lor le impune să petreacă mult timp departe de casă, iar el nu ar avea cu cine să stea. La un moment dat nici nu și-a mai dorit pentru că bunica se simțea tot mai slăbită. Acum, după ce a renunțat la școală, nu știe încotro s-o ia. Părinții îi reproșează că le-a tocat banii fără rost și că nu e nimic de capul lui. Asta îl înfurie cel mai tare. Este ca și cum, vinovat fiind, arăți insistent cu degetul spre alții. Un vecin i-a propus să lucreze împreună ca șoferi pentru transport internațional. Învață ca să ia permisul de conducere și mai învață să aibă încredere în oameni. Fiecare privire ascunde o poveste. Ceea ce am învățat documentându-mă pentru acest reportaj este că niciodată ceea ce-ți arată chipul cuiva nu este obligatoriu și starea interioară. De cele mai multe ori zâmbetul nostru ascunde tristeți, deznădejdi, chinuri, nevoi sau, poate, coșmaruri. Depinde de noi toți să le risipim.

O CONCLUZIE SE IMPUNE

Un studiu realizat de Catedra de Filozofie – Sociologie a Universității “Dunărea de Jos” pe un eșantion de copii din județele Galați, Brăila, Iași, Botoșani și Suceava subliniază clar dramele ce se nasc în familiile care aleg migrația ocupațională. Cea mai alarmantă dintre concluzii este legată de receptarea dureroasă a sentimentului că sunt părăsiți de mame, mai ales. •

• •

8,4 % dintre copii declară că au fost lăsați singuri de către părinții plecați la muncă în străinătate și acest lucru le-a schimbat în rău existența; 24% dintre copii declară că vorbesc sporadic (13%) sau rar cu părinții lor și că acest fapt duce rapid la deteriorarea sentimentelor; 44% dintre copii declară că au observat modificări în comportamentul celorlalți față de ei uneori pentru a fi menajați, alteori pentru profit, iar acest lucru îi face confuzi în relațiile lor interumane; 45,67% dintre copii declară că le lipsesc foarte mult părinții; se remarcă faptul că cei mai mulți dintre aceștia au mamele plecate; 15,29% dintre copii consideră că relațiile dintre părinții lor s-au deteriorat; 27,42% dintre copii afirmă că părinții lor plecați la muncă în străinătate nu intenționează să se întoarcă definitiv în țară; 42% nu știu dacă părinții lor se vor întoarce; 31% dintre copii doresc să plece în străinătate, din care 15% doresc să plece în străinătate pentru a munci.

În prezent, Legea 272/2004 privind protecția şi promovarea drepturilor copilului nu reglementează situația acestor copiii. Propuneri de revizuire există, dar mai trebuie să existe voință politică pentru a stopa drama sufletelor deportate.

CIOBU GHEORGHE, clasa a IX-a Colegiul „Vasile Lovinescu” Suceava Prof. coordonator: TUCHIAC MARICELA


De câte ori treci pe lângă ei şi te faci că nu-i vezi? De câte ori ai făcut glume pe seama lor? A venit timpul să aflăm ce se ascunde sub masca pe care o poartă îngerii decăzuŃi ai străzii.

Fiecare om îşi are propria poveste. Astfel, într-o zi de sâmbătă, pe 22 februarie, în jurul orei zece, mergeam abătută cu gândul departe, prin PiaŃa Mică din Suceava. Totul era în continuă mişcare. Lătratul câinilor de pe stradă, oamenii care se grăbeau ca nişte albine ce zboară din floare în floare mi-au redat vitalitate. AglomeraŃie şi iar aglomeraŃie. Hainele expuse îmi furau privirea. Mirosul fructelor, al legumelor proaspete îmi deschideau apetitul, când o voce suavă asemeni unei viori m-a trezit din amorŃeală. Era glasul unor fetiŃe de şase ani, respectiv patru ani, care spuneau duios: „Ajută -mă cu un ban, nu am ce mânca”. Astfel am descoperit povestea Anei şi a Mariei Cherar, două surori care provin dintr-o familie defavorizată. Murdare, flămânde, rupte, dar pline de hotărâre disperată. Maria, cea mai mică a zis: „Vreau o jucărie, am avut o păpuşă, dar i s-a rupt braŃul şi parcă s-a rupt şi ceva din mine.” Ana, fetiŃa de şase ani, deşi e la o vârstă fragedă, s-a maturizat înainte devreme. „PărinŃii ne pun să cerşim, trăim în subsolul unui bloc, am stat şi prin canale. Câteodată ne culcăm flămânzi, nici haine nu avem.” Şi un şir de lacrimi curge pe obrazul fetei, firavă ca o anemonă. Când am intrat în vorbă cu ele, erau speriate. Au crezut că aş fi de la PoliŃie şi că aş vrea să le fac rău. FaŃa lor s-a luminat când o

bătrână le-a oferit doi covrigi. Acea bucată de pâine e o avere pentru ele. Aproape că nu am avut timp să văd, aşa repede a mâncat Maria covrigul. Acest gest al fetei m-a făcut să înŃeleg ce înseamnă să nu ai cu ce te hrăni, să Ńi se umezească ochii când cineva îŃi întinde o bucată de pâine. Privindu-le mai atentă dincolo de hainele rupte şi chipul posomorât, am descoperit doi îngeri cu faŃă palidă, cu ochi mari şi pătrunzători. PărinŃii lor muncesc cu ziua, cerşesc în unele zone ale oraşului. Astfel fetiŃele îşi duc traiul; ar vrea să meargă la şcoală, să înveŃe să citească, să scrie, ar vrea mulŃi prieteni. Dar Ana spune: „Vor fi doar vise...” şi oftează prelung. Se mulŃumesc doar cu privitul prin vitrine, se uită gingaş la oamenii bine îmbrăcaŃi, fără niciun fel de înŃelegere pentru necazul omenesc. Maria mă priveşte gingaş şi zice: „Îmi iubesc părinŃii. Uneori adorm plângând. Tata o bate pe mama, eu mă sperii şi plâng. Mă rog la DoamneDoamne să-l facă pe tata mai bun.” Mi-am continuat drumul în timp ce-mi răsunau în urechi ultimele cuvinte ale fetei: „Vor fi doar vise...” M-a cuprins o emoŃie puternică. Detaşându-mă de acest spaŃiu, de vorbele fetiŃelor care m-au afectat psihic, fizic, întrucât mi-au tremurat picioarele, am ieşit din piaŃă.


După douăzeci de ani...

O nouă întâmplare îmi tulbură mintea. Treceam pe lângă blocuri. Mirosuri de mâncare mă ameŃeau. Eram grăbită. A apărut şi mândrul soare, razele lui au încălzit uşor Pământul. În drum spre Curcubeu, în faŃa unui copac am zărit o femeie ai cărei ochi sclipitori mi-au atras atenŃia. Pe numele ei Achidim Mihaela, în vârstă de 37 de ani, stătea pe o bucată de carton, Ńinându-şi în braŃe copilul de zece luni. Cerşeşte de aproape douăzeci de ani. Acasă mai are cinci copii pe care îi poartă la şcoală, în ciuda faptului că abia se pot hrăni. Locuiesc într-o singură cameră fără curent electric, în Şcheia. „MulŃi oameni trec pe lângă mine, nu mă bagă în seamă. Tinerii îşi bat joc.” Şi ochii i s-au înroşit. Am fost pusă faŃă în faŃă cu realitatea. „Cu ce-am greşit pe acest Pământ? Doamne, dă-mi putere!” Parcă ar fi fost o prezenŃă fantomatică. Şi acum mai am în minte ochii mari şi migdalaŃi ai copilului care mă priveau cu aşa un drag, încât îmi venea să îl îmbrăŃişez. „Sunt doamne care mă ajută mereu, îmi aduc mâncare, haine pentru copii, medicamente.” Afară era destul de frig, iar femeia stătea jos, pe pământ, cu hainele uzate, bătrâne la fel ca şi visele ei. „De mică nu am avut bani. PărinŃii m-au abandonat, am trăit din mila oamenilor. Cu puŃinul pe care îl am, încerc sămi cresc copiii, singura mea avere. Poate ei

vor avea un trai mai bun.” Spuse aceste cuvinte şi îşi şterse lacrimile. „Îmi aduc aminte că într-o iarnă am degerat de frig aşteptând o pâine ca să-mi hrănesc copiii. Să-i dea Dumnezeu multă sănătate doamnei M. Popescu care m-a dus la spital şi mi-a oferit un mic ajutor”. Mi-au îngheŃat cuvintele... Durere şi iar durere... Am învăŃat să mă mulŃumesc cu ceea ce am, să nu cer osândă Domnului, să-mi duc crucea aşa grea, uşoară cum este. Să nu merg mereu cu capul sus, cu privirea înainte, să mă uit în jurul meu şi să văd defectele oraşului meu.

RUSU LARISA, clasa a X-a C Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: RAHILA CUŞNIR


Călători în BULGARIA Sâmbătă, 22 iunie 2013! Am făcut excursie în Bulgaria, țara vecină de care ne unește acum mărețul pod de la Calafat, inaugurat cu numai câteva zile în urmă. Ne considerăm astfel printre primii turiști care trecem podul ce leagă orașele dunărene Calafat și Vidin. Păstrez obsedant, destul de vii, amintiri despre excursiile pe care le facem. Programul zilei de excursie pare destul de încărcat deoarece ne-am propus să ne întoarcem până seara: orașul Belogradchik, vestit pentru cetatea Kaleto și munții Balcani cu cele mai bizare forme, Peștera Măgura cu nume românesc, iar la întoarcere, Cetatea Baba Vida care a dat numele orașului Vidin. Plecăm din Craiova destul de matinal, la 6 și un sfert. Ajungem la Calafat la ora 8. Așteptăm câteva minute în vamă. Ni se verifică cărțile de identitate. Ni se spune că putem merge. Nu ne întreabă care este scopul călătoriei. Mi-ar fi plăcut să -i spun „ să vizităm țara dumneavoastră” într-o limbă pe care nu o cunoaștem. Numai slova scrisă ne ajută să mai facem conexiuni între cuvinte și noțiunile la care se referă. Dar nu ne-a întrebat nimeni. Trecem podul iar pe la jumătatea drumului o plăcuță ne informează că suntem în Bulgaria. Mă aflu pentru prima dată pe pământ străin. De la geamul mașinii fac poze. Bătrânul fluviu este bucuros, valurile dansează de bucurie, atingând ușor cu vârfurile degetelor, pilonii ridicați din imensitatea apei, ca într-un botez.

Ocolim pe la margine orașul Vidin și urmărim șoseaua E 79. Simt o ușoară încordare, tensiune pentru că nu vreau să greșim drumul. Satele sunt rare și destul de modeste chiar sărăcuțe, nu aș vrea să-i jignesc pe locuitorii pașnici, înceți și de un calm imperturbabil ai acestei țări. Automobiliștii nu se grăbesc deloc, par să nu aibă vreo țintă sau vreun scop anume, conduc sub limita vitezei impuse mașini ieftine și vechi. Dar asta nu pare să-i afecteze. Trecem pe lângă Dunavtsi și prin gara Sratsimirovo și Dimovo, printr-o pădure frumoasă, drumul este chiar romantic, îmi amintește de o plimbare similară cu 2 ani în urmă de la Brașov la Râșnov, iar la o intersecție, la Bela, trecem pe șoseaua 102. Trecem prin Granitovo și ajungem la Belogradchik și căutăm cetatea Kaleto care se află în partea de sud a orașului. Belogradchik este situat la 52 km sud-vest de Vidin și la 520 m deasupra nivelului marii. De fapt, nici nu este greu de identificat pentru că o zărim din depărtare din orice unghi al orașului am privi. Urcăm o colină cu râpe uscate. Cetatea se deschide maiestuos în fața ochilor noștri. Este unul dintre obiectivele turistice cele mai vizitate din țara vecină. Atmosfera este destul de destinsă. Razele soarelui prea aprins de iunie scaldă într-o lumină ireală vârfurile prea ciudate ale acestor munți. Găsim să schimbăm câțiva euro în moneda națională, leva. Cumpărăm de la unul din chioșcurile amplasate în stradă bilete. La o masă scoasă în stradă un bărbat vinde tablouri frumos încadrate ce reprezintă cetatea dar, mai ales, ineditul munților și câteva iconițe pe sticlă. Interesant. Cunosc și acești oameni minunata și sfânta artă a picturii pe sticlă. Turiștii sunt încă puțini. Dar suntem singurii turiști străini, ne putem considera așa, pentru că un autocar abia sosit e din Bulgaria iar puținele mașini deja parcate la venirea noastră sunt autohtone.


Faimoasele roci de la Belogradchik înconjoară orașul și îi conferă un farmec aparte. Este o așezare antică, clădită peste ruinele unui castru roman. Aici, în partea cea mai înaltă (citadela) au fost descoperite construcții romane și construcții din Evul Mediu. Fortăreața în forma actuală a fost construită în perioada 1805-1837. Este alcătuită din trei părți. Suprafața totală este de 10.211 mp. La 200 km vest de "Gornoto Kale" (fortăreața de sus) se află așa numita "Latin Kale". Rocile Belogradchik acoperă o suprafață de 30 km lungime și 3 km lățime. Acestea constituie cele mai faimoase obiective turistice naturale din Bulgaria. Majoritatea seamănă cu oameni sau animale, castele, ciuperci, obeliscuri sau bărci. Au o înălțime de 200 m. Împreună cu fortăreața se află printre cele o sută de Obiective Turistice Naționale. La o înălțime considerabilă roiuri de albine sălbatice și două tufe puțin verzi. De crenguțele lor atârnă în blânda adiere a vântului de iunie șnururi împletite cu alb și roșu pe care fetele și le lasă aici, în fiecare martie, ca un zălog al dragostei și fericirii. Spun o rugăciune. Martor îmi este Dumnezeu pe care îl simt mai aproape. Facem poze. Și mă simt iubită de Dumnezeu, de oameni... La plecare ne cumpărăm de la un micuț magazin de suveniruri tradiționalul magnet care acum stă lipit pe ușa frigiderului din hol. Plecăm spre localitatea Rabisha de care, la numai 1,5 km, se află Peștera Măgura. O patrulă a poliției locale ne oprește pentru verificări de rutină. Ajungem mai târziu. Suntem rugați de către un bărbat de la intrare să ne grăbim. Ajungem din urmă grupul de turiști îndrumați de un tânăr ghid care aduce mai mult cu o fată prin bogăția și frumusețea părului și care oferă explicații în limba maternă. Peștera Măgura este situată la nord-vest de Belogradchik și sud-vest de Rabisha. Este una dintre cele mai mari peșteri din țară.

Are o lungime de 1.750 m și împreună cu ramificațiile sale - peste 2.500 m. Intrarea în peșteră se află la 370 m deasupra nivelului mării și are ieșire la lacul Rabisha. Peștera este bogată în stalactite, stalagmite, are multe holuri, unele dintre ele fiind imense. Au fost descoperite urme de locuințe, diverse unelte de muncă și ornamente. În peşteră au fost găsite picturi în guano. Galeria cu picturi are 300 m lungime pe axă. Se află între cele o sută de obiective turistice și împreună cu o suprafață forestieră de 71 ha constituie un obiectiv turistic. Într-una dintre ramificațiile peşterei se produce vin și șampanie. La ieșirea din peșteră un peisaj feeric. Un lac natural care poartă numele localității de un verde-albastru pe care nu l -am mai văzut niciodată. Pentru a ajunge înapoi la intrarea principală mergem cu trenulețul, într-o întoarcere a copilăriei, când trecutul se contopește cu prezentul, contra valorii a 2 leva. Mâncăm din pachețelul adus de acasă și pornim spre Vidin unde avem să vizităm Cetatea Baba Vida. Câmpuri minunate de sânziene se deschid înaintea noastră și pe care cu greu le putem cuprinde cu privirea. Așezările sunt formate din câteva case la mari distanțe unele de altele, prăfuite și scoase din timp. Dar nimic nu pare să-i tulbure pe oamenii acestor locuri care își fac griji, poate, numai pentru ziua de mâine. Te întrebi din ce trăiesc oamenii aceia.


Câmpurile sunt puțin lucrate, năpădite de o floare mare, galbenă și cu multe crenguțe, ca un superb bonsai și care, mai mult o glumă, ne face să credem că poate este floarea națională a cestei țări. În Vidin căutăm preț de o oră să mai schimbăm bani și să ne astâmpărăm foamea, aproape ca un ritual, din mâncărurile lor tradiționale. Încercare nereușită. Restaurantele par să fie destul de rare. La malul bulgăresc e amenajată o frumoasă plajă unde tinerii, copiii se lasă dezmierdați de razele aprinse ale zilelor de vară. Un parc cu mărețe monumente ce amintesc de războiul de independență se scaldă în lumina vie și jucăușă a soarelui. Cu spatele la bătrânul fluviu și sprijiniți de balustradă facem poze ca să imortalizăm momentul de inspirație când mă visam numai în Creta... Egipt... Cetatea Vidinului (Bulg.: Баба Вида transliterat Baba Vida) este o cetate construită în orașul Vidin, fiind și principala atracție turistică a orașului. Este singura construcție din Bulgaria de acest gen conservată în întregime. Cetatea datează de la începutul secolului 10 și a fost ridicată pe locul unui turn roman de supraveghere. Numele provine, conform legendei, de la fiica unui rege bulgar ce stăpânea țărmurile Dunării, care, rămânând nemăritată, a poruncit construcția acestei fortărețe pentru a fi în siguranță între zidurile ei. Astfel, bătrâna (baba) Vida ar fi dat numele edificiului, și, de la el, și al orașului. În Evul Mediu, cetatea Vidinului a constituit cel mai important punct defensiv din nord-vestul Bulgariei. Ea a rezistat timp de opt luni unui asediu al împăratului bizantin Vasile al II-lea. Va fi refăcută de țarul Ivan Strațimir, care își va stabili capitala aici. În 1365 regele Ludovic I al Ungariei a atacat pe neașteptate cetatea, cucerind-o după un asediu de câteva luni. În 1369, cetatea i-a fost re-

turnată lui Ivan Strațimir în schimbul vasalității. În 1388 turcii au invadat Bulgaria, impunându-i lui Strațimir să le devină supus. În 1396 acesta a participat la campania antiotomană condusă de Sigismund al Ungariei, campanie ce s-a încheiat dezastruos cu bătălia de la Nicopole. În curând majoritatea domeniilor lui Ivan Strațimir au fost cucerite de otomani. Cetatea a avut un rol crucial în controlul turcilor a zonei Dunării inferioare, ei folosind-o timp de secole drept închisoare și depozit de armament. De la finalul secolului 18, nu a mai avut rol defensiv. Restaurările i-au conservat forma originară, monumentul prezentându-se nealterat de la forma sa inițială. La ieșire din cetate ne cumpărăm mici suveniruri. La întoarcere refacem drumul pe pod în sens invers. Ne grăbim să ajungem acasă. În această excursie m-au impresionat multe lucruri dar rămâne până la urmă revelația unei dimineți albe pe podul luminat de razele soarelui pe Dunăre, siluetele unor vârfuri bizare din Munții Balcani care scrutează orizontul, o fată rugându-se lângă o tufă uscată, un lac cu cel mai frumos albastru pe care l-am văzut vreodată, doi tineri pozându-se pe malul drept al unui fluviu sfânt.

ȘTEFĂNICĂ MARIA, clasa a XII-a D Liceul „Matei Basarab”, Jud. Dolj Prof. coordonator: MÎNDRECI CORNELIA


DRAGOBETELE nu mai SĂRUTĂ FETELE Ne aflăm într-o epocă a consumismului în care preferăm să importăm tot mai mult. De la mâncare, vestimentație, aparate de uz casnic, până la obiceiuri. Am uitat să trăim românește. Parcă numai reclamele de la vestitele ciocolățele ROM mai aduc o notă de patriotism veritabil. Se spune că luna februarie este luna în care celebrăm iubirea. Ziua de 14 februarie aduce un val de agitație în rândul tinerilor îndrăgostiți. Pe rețelele de socializare, pe stradă, în cafenele și în centrele comerciale, peste tot vedem, auzim, dar nu simțim iubire. Poate o fi doar din cauza faptului că ar trebui să simțim „love”, cuvânt inscripționat pe zeci de inimioare de pluș care se vor a fi cadoul perfect. „Vrei să fii Valentina mea?” Cu ocazia acestei zile de „răsunet” internațional, se organizează o mulțime de evenimente, promovate agresiv cu câteva săptămâni înainte, pentru ca succesul să fie garantat. Așa se face că, pe 14 februarie, la cel mai mare centru comercial din Suceava, Iulius Mall, zeci de cupluri și-au promis iubire pentru... o zi. De câțiva ani se obișnuiește ca îndrăgostiții să se căsătorească pentru o zi, la mall. Zeci de tinere entuziaste au răspuns întrebării „Vrei să fii Valentina mea?” și au semnat un certificat de căsătorie,jurându-și iubire de-o zi. Anul acesta, un alt obicei „s-a născut” la mall. Asemeni podului de pe Sena, din Paris unde poți închide un lăcățel pentru a-ți pecetlui iubirea, la mall îndrăgostiții au agățat lacăte pe ghirlande din fier. Premii pentru cuplurile curajoase Cuplurile curajoase au fost invitate să urce pe scenă și să participe la o serie de concursuri vesele, nonconformiste. Cei fără inhibiții, fără trac au fost dispuși să interacționeze cu publicul și să intre în jocul organizatorilor. Atracția principală a serii a fost cântăreața Elena Gheorghe, care a susținut un concert de aproximativ o oră. Melodiile interpretate au fost selectate pentru Valentine’s Day, toate fiind despre iubirea

perfectă. Cuplurile au fost încântate și au fredonat împreună cu artista cele mai cunoscute melodii din repertoriul său. Dar Dragobetele? Se pare că tradiția românească nu mai este apreciată de către tineri. Puțini sunt cei care cunosc legenda tânărului Dragobete. Plagiem sentimente, plagiem sărbători. Plagiem și suntem mândri de asta. Valentine’s Day a devenit o sărbătoare foarte profitabilă, în timp ce ziua de 24 februarie este una ca oricare alta. Explicația pare a fi simplă. Oamenii nu mai cred în păstrarea adevăratelor valori, a tradițiilor care ne individualizează. De la originalitatea obiceiurilor, am trecut, fără remușcări, la kitsch. Nu putem contesta iubirea celor care sărbătoresc Valentine’s Day, dar cu siguranță îi putem acuza că „pun umărul” la pierderea valorilor care ne particularizează. Dragobetele e numai al nostru, Valentine’s Day e al tuturor. Inimioare peste inimioare care nu spun nimic!

BERTIȘAN LOREDANA ,clasa a XII-a C Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: BRATU CORNELIA


Fetițele cu sufletul bandajat Ignorați de părinți, ignorați de stat, ignorați de ceilalți copii. Așa se simt sute de micuți din România pentru care nu există o noțiune clară a ceea ce înseamnă familie. Povestea nu este una nouă, dar este mai actuală ca oricând. Părinți fără posibilități materiale, mame fără instictul matern care aduc pe lume copii ,,pentru alocație”, aleg ca la un moment dat să îi abandoneze la ușa spitalelor, la ușa caselor de copii sau chiar pe stradă.

Ionela și Denisa - fetițele uitate Decembrie 2013. Iarnă cu zăpadă multă și un frig care îți îngheață până și gândurile. Pe stradă, două fetițe schițează un zâmbet, alergând spre magazinul din colț. Cea mai mare o ține de mână pe cea mică, ajutând-o să treacă de mormanul de zăpadă de pe marginea șoselei. E încălțată cu o pereche de adidași uzați, dar calcă ferm zăpada pentru a-i face loc celei mici. Într-o altă zi, le zăresc la bibliotecă. Duceau în brațe câteva cărți cu copertele colorate, asteptându-și cuminți rândul. Ele sunt de la o casă de copii din apropiere și sunt surori. Deși nu au aceeași vârstă, sunt în aceeși clasă pentru că sunt de nedespărțit. Se au una pe cealaltă și rar ridică ochii pentru a socializa cu oamenii din jurul lor. Sunt timide și merg mereu cu capul în jos. Își fac loc printre zecile de copii de pe hol și se îndreaptă cu pas grăbit spre clasă. Nu mai știu nimic de părinții lor, dar își amintesc locul căruia îi spuneau cândva, aca-

să. Poate de aceea, numesc actuala locuință, cu atâta vehemență, cămin. ,,Vrei să vii pe la noi?”, m-au întrebat după un timp. Surprinsă de dorința lor, am răspuns afirmativ fără ezitare. Acolo erau ca niște roboței. Își știau deja programul și îl urmăreau întocmai. Am aflat atunci multe despre viața lor. Au fost aduse la cămin de către cei de la Protecția Copilului, atunci când au fost găsite singure într-o casă cu condiții insalubre. La început, nimeni nu le-a căutat. După un an, tatăl a venit să le vadă pentru prima și ultima oară. Fizic, le este bine la cămin. Pot mânca, dormi și învăța într-un spațiu curat, asistate de un personal specializat. Dar sufletul? Sufletul lor mic nu se hrănește cu bunuri materiale. El are nevoie de căldura unei mame, de îmbrățișarea fermă a unui tată. Nu se simt acceptate și oricât le-ar fi de bine, ar vrea să meargă din nou acasă.

Durere de copil Sufletele lor, oricât de desuet ar suna, sunt nevinovate. Din păcate, căldura umană, care să-i salveze de la eventuale traume care nu sunt luate în calcul de doamnele cochete aflate la conducerea caselor de copii, nu există.

Le-am întrebat ce își doresc de la Moș Crăciun. Răspunsul a venit mai repede decât mă așteptam, într-o notă dureroasă. ,,Noi vrem să o vedem pe mama noastră. Moș Crăciun nu există.”


Copiii aceștia au abandonat de multă vreme universul copilăriei. Nu au nevoie de păpuși, sau așa cum vedem în lumea asta nebună, de smartphone-uri și tablete. Ei au nevoie să se simtă importanți pentru cineva. Să simtă că nu sunt îngrijiți precum niște animale, ci că sunt iubiți și apreciați pentru ceea ce reușesc să facă. La următoarele vizite, Ionela mi-a arătat mândră că a compus o poezie. Mi-am îndreptat privirea spre pagină și am zărit titlul care m-a cutremurat. ,,DURERE DE COPIL”. La numai 10 ani, a descris în versurile ei simple un zbucium de ,,om mare”.

Strigăte surde, priviri ignorate Copiii nu sunt invizibili. Deși trăim într-o Românie în care aproape totul este de vânzare pentru că banul primează, nu ne putem permite să vindem, să distrugem, să uităm de sufletele a sute de copii care s-au născut sub blestemul singurătății. Copii forțați să se maturizeze, copii care par să nu aibă un viitor doar pentru că vor fi mereu arătați cu degetul. Copiii trebuie ajutați și îndrumați să se transforme în oameni de valoare. Paradoxal, discriminarea se dezvoltă tot mai mult în secolul XXI, un secol care se vrea a fi secolul unei

civilizații avansate. Ionela și Denisa sunt doar un exemplu din sutele de cazuri cu care parcă ne-am obișnuit. Am asimilat problema și parcă nu ar mai avea sens să o rezolvăm. Atitudinea nu trebuie să vină în primul rând, de la nivel înalt, așa cum multă lume se așteaptă. Poate că schimbarea trebuie să pornească atât de la oamenii simpli, care cred în conceptul de ,,Unitate în diversitate!”, cât şi de la cei care au puterea legislativă de a oferi șanse egale tuturor.

BERTIȘAN LOREDANA, casa a XII-a C Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: BRATU CORNELIA


Povestea unei păduri

A

nul trecut, de Sfinții Constantin și Elena, am fost împreună cu părinții la Plenița, în județul Dolj, unde, ca în fiecare an, în luna mai, se celebrează floarea minunată și de un roșu aprins a bujorului românesc. De aproape o jumătate de secol, în a doua jumătate a lunii mai, se sărbătorește bujorul sălbatic românesc. Pe o arie de circa 50 de hectare se găsește poiana Bujorului, unde crește din belșug această specie de bujor sălbatic., floarea devenind un simbol al localității. Rezervatia de bujori sălbatici, unică în peisajul României, în perioada de fluorescență fiind o adevărată feerie. Adăpostește o varietate de bujor sălbatic de silvo-stepă - denumit Paeonia Peregrina. În trecut, se spunea că există niște forțe puternice în bujorii care strălucesc în nopțile cu lună plină. O altă legendă spune că persoanei care deranjează aceste plante pe timpul zilei îi vor fi scoși ochii de către ciocănitori. În 77 d. Ch., Plinius a dat prima descriere detaliată a bujorului, despre care se spune că poate trata circa 20 de boli. De obicei, evenimentul are loc în cea de-a doua jumătate a lunii mai, în funcŃie de data când înfloreşte bujorul. Potrivit locuitorilor comunei,

conştienŃi de valorosul dar al naturii care le-a fost dat, bujorul sălbatic a devenit un simbol al acestei localităŃi doljene, deoarece an de an minunata poiană atrage tot mai mulŃi turişti ieşiŃi la iarbă verde. Cu această ocazie, peste 10.000 de oameni vin în fiecare an să celebreze revenirea la viaŃă a acestei flori de legendă, cu care se crede din bătrâni că erau vindecaŃi zeii. Aniversat în general în zile de duminică, bujorul românesc devine subiectul principal al discuŃiei între cei care vizitează poiana. În mijlocul zonei strict protejate, se află un lac în jurul căruia sunt amplasate tarabe cu mici, sucuri şi bere, la care se adaugă alte bucate de sezon. Atmosfera de carnaval este încălzită de interpreŃii de muzică populară, dar uneori oamenii ajung să uite de ce au venit acolo şi lasă în urma lor mormane de gunoaie. O mare roșie de bujori îi întâmpină în fiecare an pe localnicii ieșiți la câmp, dar și pe oaspeții acestora, veniți la Plenița din localități ale județelor Gorj, Olt si Mehedinți. Cu ocazia Sărbătorii Bujorului, oamenii vin să petreacă o duminică de neuitat la Plenița.


Vestită pentru Rezervația naturală de bujori sălbatici Poiana Bujorului din Pădurea Plenița, comuna Plenița este situată în judeŃul Dolj, la 59 de km de Craiova, la granița cu județul Mehedinți și extremitatea nordică a Câmpiei Române și a subunității acesteia, "Câmpia Darvarlai", într-o zonă de câmpie, cu altitudini de până la 200 de metri în majoritatea suprafeței, cu o climă temperată, cu valori medii atât vara, cât și iarna. PleniŃa a fost atestată documentar în urmă cu circa 600 de ani, de pe vremea întemeierii łării Româneşti. În trecut, pădurile masive acopereau toată suprafaŃa situată la nord de linia localităŃilor PleniŃa – Radovan – Calopăr – Drănic – Sadova, iar la sud de această linie se găseau păduripoieniŃe. La o distanŃă de 3 kilometri de PleniŃa, se află pădurea „Poiana PleniŃei”, care se întinde pe o suprafaŃă de 854 de hectare. Plenița este o străveche așezare românească, situată pe cele trei coline, anume alese de primii întemeietori moșneni, culmi care domină valea întinsă a izvoarelor ce alimentează comuna cu apă. Cei dintâi locuitori ai comunei au stăpânit culmile, care azi, devenite mahalale foarte populate, le vor fi păstrând numele Borinari, Ionichești și Bădești, desigur diminutive din Moș Borina, Moș Ionica și Moș Badea. Vlăstari și urmași se găsesc și azi printre locuitorii actualei comune Plenița. Documentele istorice dovedesc o vechime de mai bine de jumătate de mileniu a actualei așezări; ipoteza este susținută de monografia satului Plenița, tipărită de academicianul Nicolaescu –

Plopșor în 1926. Iată câteva dintre scrierile care fac referire la localitatea Plenița: Hrisovul de noblețe al satului Plenița și istoricul vechimii sale îl aflăm dintr-un document cu data de 18 martie 1765 de la domnitorul Ștefan Minai Racoviță, Voievod din scaunul Bucureștilor; potrivit acestui hrisov, "moșia Horodelul de Sus (sau Plenița) a fost împărțită în 15 curele, distribuindu-se pământul la toți câți se trăgeau din cei "cinci moși mari". În hrisovul cu data de 4 mai 7125 (adică 1617), de la Ion Alexandru Voevod, feciorul lui Iliaș, se menționează că acele moșii (cu referire la pământurile aferente actualei localități Plenița) au fost dăruite "din zilele bătrânului și răposatului Dan Vodă și frate-său Mircea Vodă" pe timpul domniei lui Radu Vodă Șerban, care a domnit între anii 1602-1610, cel ridicat cu puterea și bărbăția boierilor Buzești, aceștia aduseseră para asupra satelor Plenița și Păstaia, luându-le "toate cărțile de moștenire, fără cale și fără dreptate".


Moșia Plenița, cotropită de Buzești, a fost făcută danie mânăstirii Căluiu de către Radu Buzescu Clucerul. La această mânăstire s-au păstrat hrisoavele Pleniței, până ce Căluiul a devenit metoh al mânăstirii sf. Gheorghe din București, unde le-au dus apoi (Arhivele Olteniei din 1927, nr. 29, articolul "Note despre Plenița - Doljiu"). Din componenta actualului teritoriu al Pleniței au făcut parte 4 moșii (sate) Poiana, Horodelul de Sus, Păstaia, Strâmba. Plenicenii au luptat pentru recăpătarea libertăților lor la mai mulți domni printre care: Petru cel Tânăr (1559-1568), Mihai Viteazul (1593-1601), Radu Șerban (1602-1610) . Plecăm destul de matinal. Drumul este minunat la orele dimineții când aburii se înalță din pământul proaspăt învăluind în mister pădurile nobile și arhaice de stejar. Dimineața umedă mă înfioară. Amestec de extaz și vis. Numai acum două veri, la Sâmbăta de Sus, am cunoscut fiorul aproape mistic al dimineții de vară. Acolo, la marginea pădurii, am avut sentimentul că toate sunt numai în sufletul nostru: ideile, sentimentele, dorințele. Că toată pădurea de stejari, arhaică, de pe vremea dacilor, se află într-un sâmbure de ghindă. Că întreaga natură își are originea în miraculoasa sămânță. Așa cum cerul înstelat se reflectă într-o picătură de rouă. În pădurea de la Plenița, lângă rădăcinile străvechilor arbori de pe vremea dacilor, tineri lăstari se înalță la umbra celor vechi. Universul este infinit. Iar puterea de germinație a naturii e fabuloasă. E fără început și fără sfârșit. Ne apropiem cu delicatețea celor care intuiesc esența și rostul devenirii. Facem poze. Nimic nu ne mai poate opri să descoperim noi locuri. Găsim de fiecare dată satisfacții superioare în lucrurile simple uneori aparent banale. Încercând să descoperim absolutul. Natura e mirifică.

Cerul este aproape. Crezi că poți să-l atingi cu mâna. Nu numai cu gândul. La întoarcere admirăm din spatele geamului de la mașină peisajele ce se desfășoară înaintea ochilor noștri. Tablourile campestre rămân pe retina ochiului în senzația de retragere din fața civilizației. Așa o fi arătând Edenul. Orizontul e infinit. Câmpurile au culorile visului omului care vrea să trăiască simplu și frumos. Sub raza dumnezeirii fire transparente de lumină și ceață se revarsă peste câmpuri. Lumea pe care o visez eu trebuie să fie lumea care se trage din edenul pierdut. La marginea drumului cresc cele mai sensibile și minunate flori de câmp. Mov, galbene, albe, roșii. Ca într-o minunată țesătură urzită de mâinile țărăncilor. Adunăm flori de câmp. În delicatețea lor poartă frumusețea simplității și a harului lui Dumnezeu. Acasă le pun într-o oală de pământ. Maci, grâu verde, albăstrele, romaniță, măceș. Dimineața îmi dau binețe. Și-mi amintesc că ne-am aflat, măcar și pentru o clipă, în edenul pierdut, într-o pădure de stejar arhaică la rădăcinile căreia crește, în fiecare an, din marea bunătatate divină, floarea roșie a bujorului românesc.

GHIGHEA LĂCRĂMIOARA clasa a XII-a F, Liceul „Matei Basarab” Craiova Prof. coordonator: MÎNDRECI CORNELIA


Ea e Ecaterina Sfichi. S-a născut în comuna Voitinel din județul Suceava, pe 17 noiembrie 1937, într-o familie de 7 copii, ea fiind a doua născută. Deoarece era cea mai mare dintre fete, a fost nevoită să muncească din greu,cot la cot cu părinții ei, încă de mică. Într-o dimineață, pe când avea 19 ani, tatăl ei, Vasile Sfichi, care era renumit în sat pentru hărnicia și corectitudinea sa, a ieșit pe prispă, pentru a lua puțin aer. „Nici două minute nu a stat că intră Măriuța în casă plângând și țipând « a căzut tata!» “. Și da, tata era căzut mort, în tindă! „A murit de inimă rea și nimeni nu știa că era bolnav!” a povestit Ecaterina. Din acea zi, viaŃa lor s-a schimbat. Ecaterina a renunțat la școală și la visul său de a fi cea mai bună croitoreasă din zonă, și a plecat la muncă în Banat. Când a plecat de acasă, i-a spus mamei sale că va sta doar trei luni, după care se va întoarce din nou la ea. Contrar cu ceea ce-și dorea ea, destinul avea alte planuri. „Acolo unde lucram se făceau baluri, unde veneau o grămadă de oameni, mai ales cei care lucrau. Într-o zi m-am gătit frumos și am mers și eu la bal.”

Și acea zi avea să-i schimbe destinul Catrinei, în acea zi l-a cunoscut pe Jan, un tânăr bănățean,frumos, brunet, care lucra și el în acel loc. Când a văzut-o pe bucovineanca noastră, Jan a mers la ea și a invitat-o la dans, iar atunci i-a spus „Tare frumoasă ești și taremi placi. Tu de mine nu mai scapi.”. Și așa a fost. Tânărul și-a părăsit iubita de atunci și șia concentrat toată atenția asupra Ecaterinei sau Cati, cum i se spunea în Banat. Au vorbit trei luni, după care s-au căsătorit. Cel mai greu i-a fost să trimită scrisoare acasă și să spună că rămâne acolo, în satul Bărăteaz, alături de alesul inimii ei: „Îmi era rușine de mama, pentru că am lăsat-o când avea nevoie de mine, însă-i mai trimiteam bani, după cum puteam și eu”. Au urmat douăzeci de ani petrecuți împreună, cu bune și rele. Ea avea 22 de ani, iar el 23, o vârstă fragedă pentru a te căsători. „Țin minte că odată după ce ne-am certat, mi-a cumpărat o rochie neagră, de catifea, care stătea pe mine de parcă a fost croită după măsura mea!” spune Ecaterina. Cei doi se iubeau cu adevărat, completându-se unul pe altul.


În anul 1970, pe 13 ianuarie, s-a născut o fetiță căreia i-au pus numele Sonia-Valentina. Odată cu bucuria nașterii , au venit și problemele: Sonia s-a îmbolnăvit la numai câteva luni. Au urmat două luni în spital, în care medicii nu-i mai dădeau nicio șansă de supraviețuire. „O lună de zile nu i-am mai văzut ochii!” a spus Cati. Într-o dimineață , după o noapte de rugăciuni și lacrimi vărsate, Sonia s-a trezit, roșie în obraji, cu ochii deschiși, râzând. Toți medicii au spus că e mâna lui Dumnezeu, iar Catrina era convinsă că Atotputernicul a raspuns rugăciunilor ei. Însă, trei ani mai târziu avea să vină coșmarul: Ecaterina a fost diagnosticată cu o boală cruntă: poliartrită reumatoidă. A încercat diferite tratamente, a stat în spitale, însă nimic nu a mai ajutat-o. La numai 40 de ani Ecaterina a fost țintuită la pat, toate articulațiile fiindu-i blocate, putând numai să-și miște capul și doar puțin mâna stângă, cu care mănâncă. „M-am trezit țeapănă! Noroc că am dormit încovoiată, că acuma pot sta în șezut, că dacă dormeam dreaptă era mai rău. Trei ani am plâns fără oprire, nu credeam că o să mai trăiesc mult...și fetița mea avea numai 5 ani.” Numai o persoana din zece dezvoltă un handicap sever din cauza acestei boli, iar acel „unu” a fost ea. Pe lângă suferința care îi măcina trupul, avea și inima sfărâmată, deoarece nu putea avea grijă de fetița ei, nu o putea îmbrățișa, nu o putea ține în brațe. În anul 1978, Jan , care lucra ca paznic, se afla în spital deoarece fusese lovit de un cal care i-a rupt mâna. Deoarece aveau și probleme în căsnicie și se vedea singură, fară rudele aproape și conștientă că are nevoie de ajutor, Catrina a decis să se întoarcă în Voitinel, împreună cu fetița sa. Însă lucrurile nu au fost așa cum credea ea. Ajunsă acasă a nimerit drept în mijlocul războiului pentru pământ dus de frații săi. „Toți spuneau că m-am întors numai ca să-i încurc, să le iau toată moștenirea, să trăiesc pe spatele lor. Dar eu nu căutam decât

ajutor sufletesc.” Timpul a trecut, iar Sonia a intrat în acel an în clasa întâi, la școala din Voitinel. Locuiau într-o colibă din curtea mamei Ecaterinei, fiind îngrijite de aceasta. Dar lipsa tatălui își spunea cuvântul, iar când fetița a învățat să scrie, primul lucru pe care la facut a fost să-i scrie o scrisoare lui Jan : „Tati, hai la noi!” Văzând că fetița și soția au nevoie de el, înainte de Crăciun, Jan a vândut tot ce avea în Bărăteaz și a mers în Voitinel, ducându-le o sumedenie de cadouri, renunțând la tot ce avea, la șansa de a-și reface viața alături de altă femeie. O iubea pe Catrina și nu o putea părăsi. Aceasta era dragostea vieții lui: „N-am mai văzut nicio fată mai frumoasă decât ea. Avea părul des, frumos, ochii verzi, tenul deschis și o talie de viespe și cele mai frumoase picioare! Era cea mai frumoasă de acolo!”, spune Jan. Așa că a ales să-și sacrifice viața și să și-o petreacă alături de soția sa, infirmă.


Cu greu și-au crescut fetița împreună, dar avându-L pe Dumnezeu aproape, au reușit să treacă peste orice. Neînțelegerile din familie au încetat, Sonia a crescut, a terminat școala și cu ajutorul Celui de Sus, s-a angajat ca și contabilă la o firmă din Rădăuți, apoi s-a căsătorit în același oraș. Ecaterina și Jan și-au construit o căsuță frumoasă, după multă muncă și economii și locuiau acum singuri, fiica și nepoatele vizitându-i chiar de mai multe ori pe săptămână, verile petrecându-le alături de ei. Timp de 38 de ani Jan și-a îngrijit soția, iubind-o la fel ca la început. În 2012 acesta și-a pierdut vederea la un ochi, însă asta nu l-a împiedicat să nu mai stea alături de Ecaterina. El o spală, el o hrăneste, el o iubește. Ce bărbat ar mai face asta?! După 38 de ani de suferință, Jan încă o mai sărută pe obraz și o îmbrățișează, vorbesc într-una, se mai sâcâie, se împacă, discută. „Fiecare om are partea lui în lume, și Catrina-i partea mea! Avem 54 de ani de căsnicie și nu regret nimic din ce am trăit cu ea!”, spune el. În acest an, boala ei s-a agravat. După o săptămână de chin în care nu a mâncat mai nimic, în care durerile au pus stăpânire pe tot corpul, Ecaterina a trecut la cele veșnice, la doar 76 de ani. Ea era bunica mea, și a murit în data de 12 martie 2014, mai exact azi, ziua în care finalizez acest reportaj. Nu pot exprima în cuvinte chinurile prin care a trecut

această femeie și durerea din sufletul nostru. Ultima săptămână a fost una de coșmar, nu suporta nici măcar să o atingem, din cauza durerii, dorea sa îi fim mereu aproape. Mereu m-am întrebat de ce a trebuit să sufere atât de mult bunica mea, cu ce a greșit ea de a trăit o viață în chinuri? Acum o lună îmi amintesc cum îmi spunea, „Aș vrea să trăiesc până la 100 de ani!”. Era optimistă, credincioasă, citea mereu în Biblie și ne povestea și nouă. A reușit să treacă peste toate vicisitudinile vieții numai cu ajutorul lui Dumnezeu, a lui Jan și a Soniei, mama mea. O familie mică, dar cu o inimă imensă, încercată de viață. Acum patul ei de lemn va fi mereu gol. Îi mulțumesc lui Dumnezeu că a ținut -o în viață atâția ani, deoarece în momentul în care s-a îmbolnăvit, medicii nu-i mai dădeau decât câțiva ani de trăit. Pentru mine ea e o martiră, pentru bunicul meu e dragostea vieții lui, „partea lui”, pentru mama, ea e mama, ființa care i-a dat viață și care și-a pierdut sănătatea pentru a o aduce pe lume, iar pentru lume ea nu a fost decât o bătrână încercată de viață, ce a trăit în chinurile bolii. Dar în ciuda tuturor, ea a fost fericită deoarece, spunea adesea, „Am tot ce-mi trebuie! ”. Avea credință, putere, iubire, era persoana căreia ii spuneam tot și care mă ajuta cu cele mai bune sfaturi, care mereu zâmbea. Acum e un înger.

BEZUHANICI GEORGIANA, clasa a XI-a Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi” Rădăuți Prof. coordonator: BECERU BEATRICE


Mândrie şi semidoctism. Sau despre salturile cu paraşuta închisă Conform statisticilor, unul din şase români este plecat astăzi în străinătate. Majoritatea celor care aleg calea austerităŃii şi a izolării într-o altă Ńară, ca mai apoi acest efort să se compenseze prin chefuri şi chermeze în concediile petrecute acasă, provin din mediul rural. Martoră le stă şoseaua principală, scenă deschisă a competiŃiilor sociale, a caselor bătrâneşti lipite de calcanul altora noi, din beton. Dar ce se întâmplă când tinerii se avântă în acest drum şi ajung, fără să conştientizeze, pradă dorinŃei de parvenire? Tu, ştii cu ce se Bazar cu iluzii Martie, anul 2013, Italia. Aici îşi începe lecŃia de viaŃă, ce se dorea a fi o simplă experienŃă a unui emigrant, Alin, un tânăr de 20 de ani, plecat la muncă în străinătate din dorinŃa unui trai mai bun. Student în anul întâi al FacultăŃii de Inginerie Alimentară din Suceava, el ia neaşteptata decizie de a-şi abandona studiile temporar şi de a da curs invitaŃiei unui fost coleg de a se angaja la o companie de construcŃii din Italia. Deşi familia lui are o situaŃie financiară medie, care nu necesită un astfel de sacrificiu, el este hotărât că această emigrare este soluŃia tuturor problemelor sale. Colegul său, Andrei, abandonase şcoala de la 17 ani şi se stabilise în Italia alături de părinŃii săi, lucrând în mai multe domenii. Nu a fost strălucit la şcoală, în-

Cum să te bucuri de maturitate? A trecut un an de când Alin s-a stabilit singur în Italia. Un an de când e independent, de când a luat viaŃa in frâu şi un an de când a luat hotărârea de a nu-şi continua studiile şi de a se stabili în străinătate. Cu toate că, să fii emigrant la Roma, oraş în care câinii de companie sunt mai bine îmbrăcaŃi ca tine, nu e un lucru tocmai comod pentru un tânăr de 21 de ani, Alin s-a dovedit a fi un bun întreprinzător,

să în trei ani de zile şi-a construit o casă, separat de ai lui, avea maşina sa, nu dădea socoteală nimănui şi vacanŃele sale în Ńară erau adevărate spectacole. Toate acestea, în timpul în care ,,naivii” săi colegi, îşi complicau existenŃa în Ńara natală, urmând facultăŃi care mai de care mai solicitante, care nu le puteau asigura un statut financiar mulŃumitor, darămite un asemenea rang social. Cam aceasta este “apa rece cu care se îmbată” majoritatea tinerilor care aleg să plece în străinătate, aleg câştigul material, în schimbul educaŃiei şi formării profesionale pe care o pot dobândi în Ńară. Vă las pe dumneavoastră să deduceŃi în care din exemplele menŃionate ne confruntăm cu o naivitate şi cu o mândrie nefondată.

adaptabil la orice situaŃie. Atât de adaptabil, încât, timp de un an, a schimbat mai mult de 6 locuri de muncă, ultimul însă, fiind cel mai profitabil. De la o lună la alta, a început să trimită sume imense de bani pentru finisarea casei poleită în inox si îngropată în betoane. Rând pe rând, prieteni şi rude i-au urmat exemplul, însă nu au reuşit să atingă nici pe departe targetul sumei lunare câştigate de Alin, considerat acum un exemplu al succesului absolut.


Masca făr’de care PărinŃii sunt mândri de el şi sunt convinşi că emigrarea a fost cea mai bună alegere, chiar dacă, de la o vreme, nu ştiu să răspundă la curiozităŃile vecinilor legate de locul de muncă al fiului lor, sau poate că nici nu vor. Simplul fapt că unicul lor copil se descurcă de unul singur atât de bine într-o Ńară străină şi că, în ultima vreme, îşi permite chiar să îi viziteze lunar, le este mai mult decât suficient. La urma urmei, restul sunt doar răutăŃi şi invidii, nu-i aşa? Îmi permit să vă ofer în avans răspunsul: Nu! Aşa cum Biegbeder spunea că ,,dragostea durează doar trei ani”, la fel spune şi o vorbă din popor că „o minune nu durează mai mult de trei zile”. Dovadă stă faptul că în urmă cu o săptămână, ,,serviciul său profitabil”, a atins o altă cotă. Venit ,,în interes de serviciu” în Ńară, Alin plănuia să îşi prelungească vizita, lucru care s-a şi întâmplat, însă în cu totul alte circumstanŃe. Nu mică le-a fost mirarea şi spaima părinŃilor când, în urmă cu o săptămână, în miez de noapte, băiatul lor a fost arestat fără vreun drept de apel. Averea sa a fost pusă sub sechestru, iar el îşi va petrece următorii 10 ani în spatele gratiilor, sub acuzaŃia de trafic de droguri. Cum s-a ajuns aici? Povestea stă în felul următor: ajuns în Italia, Alin a realizat că munca grea nu e tocmai pentru el. A schimbat locuri de muncă de la o lună la alta,din motive puerile (comportamentul colegilor de şantier, temperatura ridicată în care era nevoit să îşi desfăşoare activitatea, etc.) şi pretenŃii nefondate. De jumătate de an însă, găsise un loc de muncă exact pe placul lui: muncă puŃină, câştig substanŃial. Intrase întrun antu- raj care se ocupa cu transportul de substanŃe interzise şi introducerea lor în alte Ńări. Ob- Ńinuse, practic, funcŃia de ,,cărăuş al morŃii”, atribuŃia sa era de a înghiŃi capsule în interiorul cărora erau sub-

stanŃele interzise, de a trece graniŃa şi de a preda ,,marfa” în siguranŃă. Aşa se explicau vizitele sale lunare în România şi ,,realizarea sa în viaŃă” de care părinŃii erau atât de încântaŃi, neluând în calcul că efectul acestor câştiguri avea să fie pierderea copilului lor şi distrugerea altor familii şi a altor vieŃi: acelea a consumatorilor de droguri care beneficiau de marfa transportată de el. Emigrarea nu e neapărat un plan de viitor, ci mai degrabă e o tranziŃie uneori benefică, alteori nu. Dar vă întreb: câştigat este cel care alege să plece, ca mai apoi să se întoarcă de unde a plecat cu sume considerabile, dar fără niciun fundament social solid, sau acela care alege să rămână şi să răzbească în faŃa celor care i-l înmânează pe ,,nu o să poŃi”, cu toata lipsa de fairplay de care sunt capabili? Orice părinte vrea să îşi vadă copilul realizat, învăŃând temeinic şi ocupându-se prioritar de carte, de viitor social, de carieră. În primii ani îi verifică la teme, le predă lecŃia succesului, a ambiŃiei şi a răsplatei, ca mai apoi, ajunşi la o vârstă a conştiinŃei, să uite să le amintească toate aceste lucruri. LecŃiile de viaŃă sunt peste tot, trebuie doar să ne dăm jos ochelarii de cal şi să privim din prisma tuturor perspectivelor pentru a conştientiza ce anume am omis. Prin urmare, părinŃii ştiu cu ce se ocupă copilul lor cu adevărat?

HUȚU MĂDĂLINA-MARIA, clasa a XII-a Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: BRATU CORNELIA


E joi. Plec de la Cercul de Jurnalistică. După atâtea discuții m-a apucat foamea. Eternul covrig îmi mulțumește stomacul. După ce îl savurez, merg la autobuz. În stație, ca de obicei, lume multă, majoritatea elevi, cam aceiași în fiecare zi. Azi, şoferul a ajuns înaintea mea. Prin ușa deschisă, discută cu un bărbat la vreo 50 de ani, căruia îi explică unde să -și lase bagajele. Omul nu pare să înțeleagă prea multe și își lasă sacoșele jos lângă autobuz. Într-un final urc și eu. Cu un pic de noroc, prind un loc pe scaun. Domnul cu bagajele Autobuzul pornește. Pe geam zăresc un om care aleargă disperat după șofer. Se deschide ușa și o voce gâfâită se aude: „ Domn' şofer, unul și-a uitat bagajele în stație!” „Păi, dumneata ai zis să le las acolo” zise, din spate, domnul la 50 de ani, privind nervos spre șofer. „Eu Ńi-am zis jos, la bagaje, nu jos pe trotuar! Băi, frate, încă unul ca dumneata și ajungem joi de apoi!” Se aud râsete în autobuz, în rândul elevilor înghesuiți pe scaune. Problema se rezolvă, şoferul pune bagajele la locul lor. Revine foarte iritat, se foiește în scaun, zice ceva printre dinŃi și continuă drumul, nu înainte de a deschide radioul, unde începe să răsune melodia „Inevitabil va fi bine”. Școală, fete și o doamnă indignată În autobuz cuvintele se înghesuie unele în altele. Se aude unul care se laudă cu nota de la simulare. Altul butonează disperat pe facebook să le arate ce frumoasă-i prietena lui. Unul mai solid vorbeşte tare la telefon... Mă obosește grav naveta asta, mai ales azi căci am prins un loc lângă o doamnă care vorbește încontinuu la telefon. Deja știu ce-i place copilului ei să mănânce, unde merg în weekend, ce boală are bunica de la Mâsca... Mă rog în gând să nu meargă până la Măderat că îmi vine să

mă iau și să mă duc pe jos. „Câți ani ai, băiete?” mă întreabă. „Destui, cât să mă doară capul de la atâta vorbit la telefon” răspund eu. „ Mă, dar ce lipsă de bun simț aveți voi, tinerii de azi?!” Iar râsete zgomotoase. Doamna, indignată, se ridică și rămâne în picioare, lângă șofer. Îi spune și lui, cu voce tare, „ce generație de nedescriși” suntem. Coboară la Galșa, nu înainte de a ne arunca o privire grea, printr-o rotire gravă a capului. De la Galşa la Pâncota Mă ia un somn, scaunul singur mă lasă să dorm. Nu ştiu cât timp trece. Mă trezește vocea șoferului „Coboară cineva la Pâncota? Mișcați-l pe ăla care doarme!” (adică eu). „Ăsta-i din Măderat!” răspunde unul. Nu mă mai obosesc să răspund. Şi azi, ca în fiecare zi, de luni până vineri, la cinci dimineața am plecat de acasă. Acum e trecut de 16:00. Mi-e tot somn. Încep știrile la radio. Îmi pun căști să ascult muzică. E bine să nu mai auzi nimic în jur. Pe geam câmpiile și oamenii trec repede, soarele dă în retragere. Autobuzul s-a mai golit. Acasă S-au scurs veşnicele 50 de minute, am ajuns la Măderat. Ușa se deschide și cobor grăbit. În urma mea se aud strigăte: „Bravo, bă! Ai ajuns!” Salut şoferul şi mă uit la autobuzul care pleacă mai departe. Pe geam figuri care se distrează şi semne codificate. Mâine o iau de la capăt, bine că e vineri. Sorămea cea mică îmi iese în cale. „A făcut mama clătite!” Astea chiar sunt nedescris de bune…

URENIUC BOGDAN, clasa a X-a Palatul Copiilor, Cercul de Jurnalistică, Arad Prof. coordonator: CODREAN MANUELA


Asociația Riana pentru dezvoltarea vieții și sprijin familial este o asociație nonprofit care își propune să determine schimbări în societate în ceea ce privește problemele cu care se confruntă persoanele cu dizabilități (în special, cei bolnavi de Sindromul Down), cum ar fi dificultățile de adaptare a acestor tineri în sistemul de învățământ sau intoleranța celorlalte persoane când aceștia prezintă dorința de a se angaja după finalizarea studiilor preuniversitare. Cum? Prin intermediul unor proiecte de educație nonformală. „Ai carte, ai parte!” este un astfel de proiect finanŃat de Comisia Europeană prin programul Tineret în AcŃiune. Gestionat și finanțat în România de A.N.P.C.D.E.F.P., programul se va desfășura începând din luna noiembrie a anului 2013 până în anul 2015. Parteneri actuali în cadrul proiectului sunt: Inspectoratul Şcolar JudeŃean, DirecŃia Generală de AsistenŃă Socială şi ProtecŃia Copilului NeamŃ, DirecŃia JudeŃeană pentru Sport şi Tineret.

Una dintre activitățile prevăzute în proiect – sesiunea de formare a voluntarilor – a avut loc în perioada 7-9 februarie 2014, în localitatea Văratic din judeŃul NeamŃ. Obiectivul principal al proiectului este creșterea gradului de conștientizare a autorităților asupra problemei referitoare la acceptarea tinerilor cu dizabilități pe piața muncii. Pentru aceasta au fost recrutați 20 de voluntari din judeŃul NeamŃ cu vârsta cuprinsă între 15 şi 30 de ani, spre a desfășura activităŃi pe întreaga perioadă a proiectului. Din cele 20 de persoane fac parte şi Livia, Cristina şi Gabriel, trei tineri cu Sindrom Down. Activitățile desfășurate pe parcursul celor două zile au constat în jocuri de cunoaștere, care au la bază ideea educației nonformale. Astfel, tinerii voluntari au avut ocazia să se cunoască mai bine și să se împrietenească, însă mai important este că șiau descoperit cu toții „punctele forte” și rolul care li se potrivește cel mai bine în cadrul grupului.


Noi moduri de a învăța! Scopul acestor activități a fost atât informarea noilor voluntari asupra a ceea ce înseamnă Sindromul Down și a problemelor ce se doresc a fi rezolvate în cadrul proiectului cât și introducerea tinerilor adolescenți într-o echipă bine organizată. Tinerii vor învăța ce înseamnă să lucreze în echipă, să coopereze și să fie îndrumători. Unul dintre voluntari ne-a descris jocul numit Podul: Grupul voluntarilor a fost împărŃit în două echipe, cărora li s-au dat instrucŃiuni diferite şi explicaŃii despre ce vor urma să facă. Una dintre echipe a fost cea a inginerilor, care au avut de construit un pod folosind un număr limitat de materiale, iar ceilalți reprezentau o comunitate străina, numiți derdienii. Aceștia din urmă trebuiau să înveŃe să construiască un pod rezistent, însă schimbul de informații dintre cele două echipe a avut loc fără cuvinte, ci doar prin gesturi prestabilite. Timpul de rezolvare a jocului fiind limitat, voluntarii au fost nevoiți să găsească soluții rapide pentru a colabora. Raluca, una dintre fetele nou-venite în echipa voluntarilor, afirmă: „Mi s-a părut un joc foarte interesant deoarece în același timp ne-a unit ca grup, am învățat că o idee sau viziune nouă de la ceilalŃi coechipieri este mereu binevenită şi poate fi foarte benefică. De asemenea, am reușit să ne organizăm într-un timp destul de scurt. Ce mi-a plăcut cel mai mult a fost faptul că toŃi cei din echipă am participat cu câte ceva: o idee, o sugestie.” S-a organizat și o masă rotundă unde au fost invitaŃi doamna Ana Mîță, reprezentant al DirecŃiei JudeŃene pentru Sport şi Tineret Neamț și domnul Ciprian Barb, reprezentant al TNL Neamț. Aceștia au răspuns bucuroși la întrebări, au fost des-

chiși la sugestii și au oferit inclusiv sfaturi pentru obținerea unor rezultate cât mai bune în ceea ce își propun cei de la Asociația Riana. Tot în cadrul acestei sesiuni, tinerii au descoperit o nouă metodă de comunicare, şi anume, PhotoVoice. Aceasta presupune transmiterea unui mesaj prin intermediul unei fotografii cât mai sugestive, căreia îi este alăturată o descriere. Creațiile voluntarilor vor fi afișate în spații publice cu intenția de a atrage și atenția cetățenilor. În ultima zi, doamna psiholog Ana Huțanu a propus un exercițiu de îmbogățire a cunoştinŃelor privitoare la propria persoană și la stilul comportamental ce ne definește pe fiecare în parte. Cu această ocazie tinerii au descoperit din nou că oricât de diferiți sunt toți oamenii, cu bunăvoință se pot găsi mereu soluții pentru a crea legături cu oricine. Evaluarea finală în urma sesiunii a fost realizată sub forma unei poezii, tot de către voluntari: Vineri – zi de sărbătoare, De la mic până la mare, Urcat-am în autocare, Şi-am pornit la drumul mare. Am pornit cu planuri mari, Să devenim voluntari. Zilele … au trecut, Împreună am petrecut, Lucruri noi am învăŃat, Am avut de câştigat. Voie bună, veselie, Multe jocuri… „promoŃie!!!”, Prietenii noi am legat, Între noi ne-am ajutat, Împreună am colaborat, Pentru ca proiectul în care ne-am implicat, Să dea rezultat!


Cosmina este o altă nouvenită în echipă, care și-a dat tot interesul pentru a participa la fiecare joc cu idei cât mai ingenioase și ea este cea care a reușit să adune sub forma acestei poezioare sentimentele și părerile celorlalți colegi. Întrebând -o ce ne-ar putea spune despre experiența avută cu noul grup în care s-a integrat, aceasta a spus: „Am învăŃat prin intermediul activităŃilor desfăşurate cum să mă integrez cât mai bine într-un grup comunicând întrun mod cât mai eficient cu persoanele din jurul meu, cum să-i cunosc mai bine pe cei de lângă mine si nu în ultimul rând, lucru cel mai important de altfel, cum să mă cunosc pe mine. Cu ajutorul diferitelor jocuri, eu și colegii mei ne-am dezvoltat abilităŃi de lucru în echipă, reuşind într-un final să fim precum o familie. A fost o experienŃă unică pe care aş repeta-o ori de cate ori aş avea ocazia.”

BODNAR ADELINA-ELENA Clasa a XI-a D Colegiul NaŃional „Calistrat Hogaş” Piatra-NeamŃ, NeamŃ Prof. coordonator: MIHAELA-CĂTĂLINA TĂRCĂOANU


Undeva, departe, pe coasta Atlanticului,un Ńinut de vis, un orăşel de care puŃini au auzit şi o familie călduroasă îşi aşteaptă eroul. În România, într-un orăşel uitat de lume, un tânăr îşi aşteaptă aventura. O aventură cu vinuri, şampanie şi artificii, la capătul căreia îl aşteaptă o franŃuzoaică drăguŃă, dornică să îi cunoască trecutul şi viitorul.

Cred că este visul oricărui tânăr şi a fost şi visul meu pentru câteva secunde. Apoi a urmat dezastrul. Mi-am amintit că franceza mea e ca şi cum n-ar fi, mi-am blestemat prostia, m-am scufundat în regrete, iar vorbele doamnei profesoare Mihul au continuat să îmi răsune: “ÎnvăŃaŃi franceza, vă trebuie!” Primisem şansa vieŃii mele. Nu o crezusem nicio clipă, dar, în final, profesoara mea de limba română, doamna Stan Loredana, avusese dreptate. Timp de 10 zile aveam să locuiesc în FranŃa! Avusesem norocul să câştig un premiu pentru care alŃii au muncit infinit mai mult, iar eu nu puteam decât să îl accept cu teamă. Cum aveam să mă descurc? Cum ne vom înŃelege? CredeŃi că măcar le plac romanii?! Nu mi-a rămas decât să învăŃ toata franceza pe care o poŃi toci în câteva săptămâni şi să mă rog ca totul să fie bine. Prima călătorie cu avionul, o rătăcire de cinci ore prin aeroporturi, nelinişte şi curiozitate. Aterizăm în Nantes, gazdele noastre întârzie, iar noi

ne plimbăm debusolaŃi. Călătorim încă două ore cu maşina, un dialog scurt şi două cuvinte triste: “Pas anglais!” Apoi a început magia. Am avut zece zile mai puŃin bogate în activităŃi ce ar fi bucurat orice adolescent, dar am avut zece zile pline de experienŃe noi. În scurt timp, voi uita plimbarea cu barca, voi uita magazinele şi localurile, voi uita safariul şi parcul de distracŃie pentru că ele niciodată nu au fost bucuria călătoriei mele. În schimb, voi păstra amintirea grădinii familiei Specht şi a golfului pe care n-am vrut să-l părăsesc. Fiecare zi a fost presărată cu oameni noi şi am avut norocul să cunosc vecini curioşi, prieteni glumeŃi si rude prietenoase. Cu toŃii oameni frumoşi, oameni mai calmi, lipsiŃi de grijile apăsătoare ale României şi gata oricând să savureze viaŃa. Îmi voi aminti cu plăcere de toŃi aceşti „străini”, de discuŃiile greoaie şi nu le voi uita niciodată bunătatea.


Iar începutul sfârşitului nici că putea fi mai dulce. Este ceva mai frumos decât un concert de rock şi blues susŃinut întrun garaj parcă uitat de lume? Ce te poate bucura mai mult decât un prânz exotic întro grădină ruptă din rai? Există mai multă melancolie decât într-o seară cu şampanie şi artificii, sub clarul lumii, pe un ocean prietenos? Ah, franŃuzoaica mea drăguŃă, de-ai fi.... Iar magia s-a stins. M-am rupt din căminul oamenilor ce m-au primit ca pe un vechi prieten şi m-am întors acasă, nu mândru că am văzut FranŃa, ci bogat pentru ca i-am cunoscut pe Marie-Paule şi pe Daniel, pe Nicole şi pe Roger. Ei m-au învăŃat că trebuie să fii înconjurat în fiecare clipă de prieteni, că nu trebuie să laşi grijile să te copleşească, că viaŃa este frumoasă şi nu trebuie trăită în grabă, făcând slalom printre necazuri şi probleme. Sper că le-am lăsat şi lor o amintire frumoasă, sper că nu îmi vor regreta prezenŃa şi sper că acum şi lor le place România. A doua călătorie cu avionul, o altă rătăcire de cinci ore prin aeroporturi, nerăbdare şi bucurie. Aterizăm la Bucureşti, familiile ne aşteaptă gata să asculte toate poveştile. Călătorim încă două ore cu maşina, un dialog lung şi numai cuvinte fericite. Iar gândul îmi va rămâne mereu la o franŃuzoaică drăguŃă, dornică să îmi cunoască trecutul şi viitorul.

ANDREI BACHEŞ, clasa a XII-a A Colegiul Național „Mihai Viteazul” Slobozia, jud. IalomiŃa


Î

n fiecare vară fac împreună cu părinții și fratele meu o excursie mai lungă de câteva zile. Poate ca o compensare a lungilor zile de iarnă dar și a mult așteptatelor zile însorite și vesele ale verii. Ne pregătim călătoria din timp și cu plăcere. Ne documentăm, facem trasee, posibile locuri de cazare. Anul acesta promisiunea de a ne îndeplini un vis mereu amânat, cum ar fi să colindăm prin nordul Moldovei, a devenit realitate. Am fost norocoși. Pentru că din valiza cu vise gata făcută am zburat pe prima fereastră deschisă spre nordul îndepărtat al Moldovei pentru a vizita splendidele mănăstiri. Aveam doar o imagine vagă despre regiunea istorică și geografică a Bucovinei.

șu, mâncăm și facem poze. Ne cumpărăm tradiționalul magnet și langoș (specialitate ungurească), un fel de gogoașă peste care se răzuiește brânză. Este delicios. La Bicaz vizităm lacul și barajul care ne impresionează prin măreția construcției și despre care constatăm că este cu ceva mai mic decât cel de la Vidraru. Și aici omul

Plecăm sâmbătă destul de matinal, la ora 6, și admirăm răsăritul soarelui la Slatina pe podul ce leagă ambele maluri ale Oltului. Respirăm relaxați. Mergem destul de repede în aerul răcoros și încă proaspăt al dimineții de vară. Străbatem micile orașe și ajungem la Târgoviște unde nu putem rezista să nu ne oprim să fotografiem, fie și în trecere, Turnul Chindiei, devenit simbol al orașului. Acest oraș pe care l-am mai vizitat în ocazii similare are o frumusețe neașteptată, liniștit, curat, aerisit, monumental, cu biserici și cetăți vechi. Străbatem valea Prahovei cu stațiunile ei cochete și luxoase și ajungem la Brașov. Curând aveam să pătrundem în ținutul secuilor prin orașul Sfântul Gheorghe, străbătând județele Covasna și Harghita. Trăiesc cu uimire experiența călătoriei admirând frumusețea peisajelor care mă copleșește de fiecare dată, arhitectura caselor, chipurile oamenilor acelor locuri. Vizităm Lacul Ro-

s-a luptat cu forțele dezlănțuite ale naturii și a învins. Cumpărăm de pe marginea drumului zmeură. Ajungem la Piatra Neamț și ne cazăm. A doua zi aveam să descoperim minunatele meleaguri prin care au trecut, odată, atinși de aripa geniului și a nemuririi, Ștefan cel Mare, Petru Rareș, Eminescu, Creangă, Grigorescu, Sadoveanu și mulți alții.


Vizităm Mănăstirea Văratec și satul de maici în care își duc zilele în post și rugăciune 400 de călugărițe. Casele albe cu prispă și cascade de flori strălucesc în lumina vie a soarelui. La mică distanță se află mormântul celei mai invidiate femei nu numai prin frumusețe, ci pentru că a fost adorată de cel mai mare poet al românilor. Prea mult s-au iubit. Destinul nu a îngăduit să trăiască despărțiți. Pe crucea de marmură a Veronicăi, străjuită de un înger trist, citim că s-a stins la prea puțin timp de la trecerea în neființă a Luceafărului poeziei românești. Mănăstirea Agapia ne impresionează prin picturile sale care poartă amprenta talentului celui mai mare pictor al neamului, Nicolae Grigorescu pe când avea doar 18 ani. Pictorul a folosit modele vii alese cu grijă pentru a realiza portretele sale și s-a inspirat din marii meșteri ai Renașterii. Aprindem lumânări și ne rugăm. La Humulești, devenit acum un cartier al orașului Târgu Neamț, vizităm casa memorială a celui mai mare povestitor al neamului, Creangă.

În afară de valoarea sa de muzeu, deschis în 1960, casa este un monument tipic de arhitectură populară, construită din bârne groase, cu prispă îngustă de lut și un acoperiș larg de draniță, datând din 1830. Construcția a fost restaurată în 1937 prin grija celui mai mare istoric al neamului, Nicolae Iorga. Interiorul este compus din două încăperi: tinda în care era odinioară gura cuptorului, și o odaie joasă cu trei ferestruici. Interiorul mai cuprinde laița, de jur împrejurul camerei, acoperită cu lăicere, câteva straie, opaițul, furca și roata de tors, vârtelnița și masa joasă și rotundă cu trei scăunele cu trei picioare. Am fotografiat multe lucruri și obiecte care au aparținut numeroasei familii a povestitorului expuse într-un atractiv și interesant muzeu tematic. Și Veronica, și Eminescu, și Creangă s-au stins în același an, 1889, la perioade scurte de timp, uniți în prietenie și iubire până la sacrificiul de sine.


Mănăstirea Neamțului ne impresionează prin vastitatea și sobrietatea impuse pe care le vom descoperi a doua zi la istorica Mănăstire Putna. Ctitorită de Petru I Mușat, mănăstirea a participat la multe evenimente din istoria țării. Somptuoasă, cu delicate efecte de culoare, strict arhitectonică, rămâne o dovadă de maturizare a stilului arhitectonic moldovenesc din timpul lui Ștefan cel Mare. Fațadele bisericii sunt acoperite cu decorul caracteristic ctitoriilor marelui voievod al neamului: ferestre gotice, frize de discuri smălțuite, colorate în verde, galben și brun. În muzeul amenajat în incinta mănăstirii aveam să tresărim de emoție în fața coroanei ce a încununat semeața frunte și a sabiei pe care a mânuit-o cu atâta vitejie pentru a-și apăra țara cel mai viteaz și iubitor de frumos dintre domnitori: Ștefan cel Mare. Mai avem de vizitat Mănăstirile Secu și Sihăstria. La 22 km de orașul Târgu Neamț, pe valea pârâului Secu ce se deschide în stânga șoselei care duce spre Pipirig și Poiana Largului peste Muntele Petru Vodă, se află Mănăstirea Secu, cu aspectul unei impresionante fortărețe, fiind înconjurată de ziduri impunătoare ce se îmbină la colțurile incintei cu puternice turnuri de apărare. Urcând pe valea tot mai îngustă a pârâului Secu ajungem la Mănăstirea Sihăstria despre care se spune că, în jurul anului 1640, șapte monahi ai Mănăstirii Neamțului ar fi întemeiat aici o mică sihăstrie. La plecare îmi cumpăr un borcan de șerbet de zmeură. La sfârșitul zilei suntem epuizați. Am multe amintiri turistice din acea excursie. Vizităm multe obiective pentru că timpul nu ne permite să stăm mai mult. Ne cazăm la Suceava. A doua zi aveam să vizităm acele mănăstiri unice în felul lor pe pământ cum nu mai văzusem niciunul dintre noi până atunci, ca niște corăbii pe uscat vopsite în cele mai inspirate culori ca în cărțile cu povești: Arbore, Sucevița, Moldovița, Voroneț și Humor. Mănăstirea Voroneț este situată în

satul cu același nume la 4 km de centrul orașului Gura Humorului și constituie una dintre cele mai valoroase ctitorii ale lui Ștefan cel Mare. Biserica a fost ridicată în anul 1488 în numai patru luni și jumătate ceea ce constituie un record pentru acea vreme. Culoarea predominantă este albastrul, nuanța de care se și leagă numele mănăstirii. Pe fațada de sud sunt reprezentate scene din viața Sfântului Nicolae, a sfântului Ioan cel Nou de la Suceava, iar în stânga ușii, scene din viața Sf. Daniil Sihastrul. Mănăstirea Humor o desco-

perim în satul cu același nume, datând din secolul XVI. De data aceasta culoarea predominantă este roșul. Din cauza intemperiilor peretele nordic se resimte cel mai mult. Ca o compensare la vicisitudinile prin care a trecut, peretele sudic, absidele laterale și peretele vestic oferă privitorului o sublimă simfonie de culori. Afară, la intrarea în biserică, o frumoasă expoziție de artizanat specific locului: ouă încondeiate, ii cusute în cele mai originale nuanțe și modele, covoare, bundițe cusute de mâini atinse de aripa geniului. Beția de culori și miresme amestecate te îmbată de o nespusă, mută fericire.


Alături de edificiile impunătoare ale bisericilor sunt grădinile din curțile interioare frumos amenajate ca de cei mai iscusiți arhitecți. Sentimentul de uimire e copleșitor. Amestecul popoarelor: români, italieni, ruși, spanioli aproape că nu mai șochează ochiul pentru că vizitele acestor oameni din cele mai îndepărtate colțuri ale pământului au devenit intense și frecvente. Putna ne impresionează prin sobrietate și rafinament. Cea mai veche așezare mănăstirească din Bucovina, terminată în 1469, numită de către cine altul decât Eminescu „Ierusalimul neamului românesc”, adăpostește mormântul marelui voievod Ștefan cel Mare. Este construită în stil moldovenesc cu elemente gotice adaptate tradiției bizantine păstrând totodată spațiile arhitecturale ortodoxe: pridvor, pronaos, camera mormintelor, naos și pronaos. Mi-au rămas în memorie însă și lucruri stranii. Intrarea la mănăstiri costă 5 lei, fotografiatul exterior 10 lei. Grație explicațiilor turiștilor italieni în limba lui Dante aflăm și noi care sunt semnificațiile picturilor de pe zidurile mănăstirii Moldovița. La plecare ne întoarcem pe alt drum. Trecem pasul Tihuța și mâncăm zmeură, Bistrița, Târgu Mureș, Sighișoara, Rupea, Brașov. Vizităm Cetatea Rupea. Fratele meu se urcă pe metereze. Facem multe poze. Restul e

drum. Ne despărțim doar provizoriu de minunata Bucovină pentru că păstrăm încă vie în suflete amintirea clipelor magice trăite acolo. Zmeura cumpărată de la marginea drumului, pacea sublimă simțită pe băncuța veche de lemn lângă câteva cruci strâmbe de piatră la umbra bisericii cu nume de Arbore, copleșită de sentimentul veșniciei. Albastrul senin al cerului coborât pe Voroneț. Emoția la vederea lucrurilor mari și mici. Recunoașterea miracolului din jurul nostru, de la simplitatea unei flori, la picturile frumoaselor mănăstiri. În fine acasă. Ne place să călătorim, să revizităm sau să vedem locuri noi, dar ne place și când revenim la Craiova. Ultimele zile fuseseră călduroase. Bunica cumpărase buchete de crăițe galbene care umpleau camera.

COJOCARU ALEXANDRA, clasa a XII-a D Liceul „Matei Basarab” Craiova, jud. Dolj Prof. coordonator: MÎNDRECI CORNELIA


P

ornind de la analiza versurilor lui Mihai Eminescu: „Vino-n codru la izvorul/ Care tremură pe prund/ Unde prispa cea de brazde/ Crengi plecate o ascund” Și ajungând la versurile lui J. Prevert: „Atâtea păduri smulse pământului/ și masacrate/ și distruse/ transformate în material pentru rotative./ Atâtea păduri sacrificate pentru / paste de hârtie/ a miliardelor de ziare care atrag/ anual atenția cititorilor asupra/ pericolelor devastării pădurilor”, vom înțelege legătura omului cu natura, ca prietenul sau dușmanul său. Natura ne cheamă în mijlocul ei ca pe un prieten, dar noi am poluat-o ca un dușman, apa, aerul, mediul de viață au devenit nocive din cauza deșeurilor industriale, a zgomotului, a neglijenței noastre. Pentru mine natura înseamnă tot ce a creat Dumnezeu mai frumos în marea lui iubire și dărnicie pentru muritori. În timpul liber fugim în mijlocul naturii, cu familia, cu colegii sau cu prietenii. Căutăm izvorul și aerul curat, iarba verde și liniștea pe care numai natura ni le poate oferi. Fugim de zgomotul orașului. Probabil din cauza aceasta casetofoanele zbârnâie atât de puternic pe iarba verde și fac să duduie pădurea. Fugim de aerul îmbâcsit. Probabil de aceea, pe iarba verde automobiliștii lasă, ca urme ale emanațiilor țevilor de eșapament, petele negre de ulei. Fugim de avitaminoză. De aceea, în urma noastră rămân pungile colorate din plastic și mormanele de cutii din tablă. Din copilărie trebuie să învățăm să ocrotim natura. Pentru mulți dintre noi pădurea ne trimite cu gândul la vârsta inocentă a copilărie. Chiar și pentru cel mai mare poet al românilor, Mihai Eminescu, pădurea înseamnă regretul după copilăria pierdută: „Astăzi chiar de m-aș întoarce/ A-nțelege nu mai

pot./Unde ești , copilărie,/ Cu pădurea ta cu tot?” Ocrotirea naturii începe cu mușcata din fereastră, cu pisicuța sau cățelul de care trebuie să avem grijă și să nu le lovim cu piatra, ci să le oferim câteva firimituri de pâine. Dar nu e suficientă mila de viețuitoare, ci trebuie să cultivăm respectul

pentru natură pentru a deveni apărătorii ei. Contactul cu natura ne lărgește orizontul de cunoaștere și ne intensifică trăirile afective. Ne încântă un film bun, un concert frumos, lectura unei cărți bune, dar nimic nu se poate compara cu timpul petrecut în mijlocul naturii. Departe de larma orașului, privirea noastră nu se poate sătura de minunățiile pe care natura darnică ni le oferă din belșug: pajiști înflorite, cer albastru, păduri înverzite, umbră îmbietoare, mult soare și multă liniște. În mijlocul pădurii ne simțim sufletul liniștit pentru că ne împrospătează forțele și ne toarnă în toată ființa dorul de viață. Pentru omul obosit natura este o fântână miraculoasă care îl întinerește cu adevărat.


De unde vine puterea miraculoasă a naturii? De ce noi, oamenii, tânjim după ea? Pentru că și noi suntem niște copii ai acesteia. Milioane de ani oamenii au trăit în perfectă armonie cu natura, cu pădurea, cu codrul (codru-i frate cu românul), iar acum, când au ajuns să trăiască într -un oraș construit din piatră și să locuiască într -un bloc de beton, oamenii sunt cuprinși de nostalgia naturii. Simte că-i lipsește ceva. De aceea căutăm și ne bucurăm de tot ce ne amintește de natură. Aducem o plantă pe care o îngrijim în apartament, cumpărăm de la piață flori, ne bucurăm când la fereastră se odihnește un porumbel. Chemăm natura aproape de noi fiindcă fără aceasta nu putem trăi. În orice loc, cât de mic, între străzile îmbrăcate în asfalt, cultivăm flori, semănăm iarbă și sădim pomi. În fiecare weekend o mare parte din locuitorii orașelor părăsesc străzile prăfuite și pleacă la țară sau la munte, la soare, la aer, la verdeață pentru a se întoarce refăcuți și odihniți pentru luni dimineața. Împreună cu părinții și fratele mai mic facem și noi destul de des acest lucru. În nemărginita împărăție a naturii, descoperim armonie, simțim adevărul și poezia vieții. În fața spectacolului de neasemuite frumuseți ale pădurii, în baia de lumină a soarelui care răzbate printre crengile copacilor și în adâncimea aerului, inima noastră se limpezește, se umanizează, devenim mai buni, mai frumoși. Numai ea, natura, ca o mamă cu adevărat iubitoare, este în stare să ne ofere acel echilibru între suflet și corp fără de care nu poate fi nici sănătate, nici fericire, nici bucurie. Trebuie să găsim în mijlocul naturii, indiferent de vârstă și ocupație, un izvor nesecat de înviorare și putere.

GOGA ELENA, clasa a VIII-a Liceul „Matei Basarab” Craiova, jud. Dolj Prof. coordonator: MÎNDRECI CORNELIA


Pentru acest concurs am ales să vă prezint portul, tradiŃiile, obiceiurile şi îndeletnicirile sătenilor dintr-o comună micuŃă numită ‘’Poienile Izei”,situată tocmai unde se agaŃă harta în cui, în Depresiunea Maramureşului, mai exact în Maramureşul Voievodal. Poienile Izei este datat din anul 1350, dar este atestat documentar în anul 1430 sub numele de “Poienile lui Ilieş”, mai apoi sub numele de “Poienile Glodului” şi din 1968 “Poienile Izei”. Acest sat este deosebit prin prisma tradiŃiilor bine păstrate şi fiind singurul sat de pe Valea Izei care şi-a păstrat religia de-a lungul timpului şi anume ortodoxia. Satul meu natal este străjuit la nord de măreŃul Văratec, care priveghează de atâtea veacuri şi la est de strajnica Măgura. De asemenea tot din punct de vedere geografic ne învecinăm cu: Şieul, Botiza şi Glodul. Monumentul din centrul satului este bisericuŃa din lemn, atestată din secolul al XVII-lea, fiind înscrisă în patrimoniul UNESSCO cu hramul Sfânta Parascheva care priveghează asupra poienarilor de atâtea secole. Este deosebită prin prisma picturii unice în România, dar şi peste hotare, această artă a îmbinării culorilor este specială fiind aplicată direct pe lemn. Legendele timpului spun că aceasta este printre puŃinele biserici rămase în picioare din calea mâniei turcilor, care, cu ani în urmă, au incendiat aproape toate bisericile din lemn de pe Valea Izei, aceasta rămânând în picioare deoarece pe crucea din vârful turnului este gravată o semilună care este simbolul turcilor . Portul tradiŃional impresionează prin culorile vii şi lucratul manual al femeilor harnice ale satului. Acesta este compus din opinci, strinci sau obele, depinde de anotimp. La femei se poartă poale, iar pe deasupra sumna cu un colorit diversificat, care se poartă doar în zilele de lucru, iar în sărbători se poartă zadiile. Cămeşa albă, şi la bărbaŃi şi la femei, necesită o deosebită pricepere pentru a fi concepută. Femeile satului, precum şi mama mea, sunt foarte pricepute pentru a crea aceste cămăşi, care implică multă migală. Simbolul acestui port este însuşi zgardanul, care este situat la gâtul fetelor tinere. Este realizat din mărgele în diferite culori, cu diferite forme geometrice. Ȋn

continuarea descrierii portului popular, nelipsite de pe capul femeilor sunt pânzaturile (baticurile). La bărbaŃi portul este conceput din opinci, gatii largi din pânză de bumbac, Ńesută de bătrânele satului în tiara (război). Iarna, bărbaŃii poartă cioareci din lână, iar de la brâu în sus nelipsita cămeşă şi chitul confecŃionat din pănura neagră (lână), iar peste chit se poartă guba albă ca neaua şi pe cap cuşma sau clopul. La noi în sat o atracŃie principală pentru turiştii care ne vizitează sunt nunŃile tradiŃionale, cu steag şi călăreŃi, precum şi strigăturile arhaice: „Nunta mare o fost în sat Mândrii miri s-o cununat.” De asemenea şi strigăturile la găinile ce se duc naşilor de către socăciŃe (bucătărese): „Mă grăiesc vecinile Că îmi vând găinile Pe la toate nunŃile” De asemenea, tineretul impresionează prin jocul bărbătesc şi specifica învârtita, accentuată cu diferite strigături: „MorŃii tăi de voie bună Nu te-am mai avut de-o lună”

Biserica din lemn cu hramul Sf. Parascheva


La noi în sat o atracŃie principală pentru turiştii care ne vizitează sunt nunŃile tradiŃionale, cu steag şi călăreŃi, precum şi strigăturile arhaice: „Nunta mare o fost în sat Mândrii miri s-o cununat.” De asemenea şi strigăturile la găinile ce se duc naşilor de către socăciŃe (bucătărese): „Mă grăiesc vecinile Că îmi vând găinile Pe la toate nunŃile” De asemenea, tineretul impresionează prin jocul bărbătesc şi specifica învârtita, accentuată cu diferite strigături: „MorŃii tăi de voie bună Nu te-am mai avut de-o lună” Meşteşugurile satului sunt păstrate de un bătrân opincar, iar sculptura în lemn de cei mai tineri. PorŃile maramureşene din lemn, ajungând, prin toată lumea. Ȋn timpul iernii, fetele tinere organizează şezători aşteptând peŃitorii, dar nu vă descriu acest obicei, ci invit pe toŃi cititorii acestui reportaj la o horincă de prune, specifică Poieniului. Şi la acest obicei sunt specifice strigăturile pline de umor folcloric: “Auzit-am din bătrâni Că nu-i bun gardu cu spini Şi drăguŃu din vecini” Ȋn incheiere vă pot mărturisi că sunt o iubitoare convinsă a satului meu, şi v-am prezentat doar o parte din tot ceea ce înseamnă sufletul Maramureşului Istoric şi anume”Poienile Izei”. De asemenea, nu mi -ar ajunge o veşnicie ca să pot descrie satul şi oamenii din el.

GIURGI ADELINA, clasa a IX-a F Colegiul NaŃional „Gheorghe Şincai”, Baia Mare, Maramureş Prof. coordonator: CĂPRAR DANIELA

Nuntă tradiŃională

Sătenii mergând la Biserică


Intervievat: conf. univ. dr. Aurel Buzincu, director executiv al DirecŃiei JudeŃene pentru Cultură Suceava Reporter(R.): Ce părere aveŃi despre dezvoltarea mijloacelor de promovare a culturii în oraşul nostru? Aurel Buzincu (A.R): Personal, când e vorba de cultură, fie ea şi doar a …”oraşului nostru”, întrucât am obligaŃia profesională de a fi realist şi de a discuta chestiunea în termini responsabili, eu nu cred că despre “dezvoltarea mijloacelor de promovare” ar fi de vorbit. Acestea nu lipsesc, dimpotrivă. Nu mă apuc să enumăr, pentru că n-ar avea noimă să o fac. Însă pentru o localitate urbană de mărimea, puterea, istoria, tradiŃiile (nu cele medievale, apuse de lungă vreme, ci ale epocii premoderne şi moderne) Sucevei, există multă astfel de “dezvoltare”. După cum există, lucru cu mult mai important decât “mijloacele de promovare”, multă sursă, multă resursă şi multă generare de cultură. Iată, fără să-mi propun vreo ierarhizare: Muzeu, Universitate, Biblioteca JudeŃeană, Biserică şi lăcaşe bisericeşti, instituŃii de cultură, evenimente culturale, monumente, oameni de cultură şi artişti, asociaŃii de artişti şi cenacluri, colecŃionari de artă, galerii de artă, publicaŃii, liceu de artă şi şcoală populară de artă, şcoli, serbări, spectacole, cluburi, locuri publice destinate divertismentului etc. Sigur, nu ştiu dacă destulă cultură în raport cu pretenŃiile noastre motivate şi mai puŃin motivate (de împrumut, să zicem) şi dacă destul de variată ca ofertă cantitativă şi calitativă. Nu ştiu dacă această cultură este precumpănitor oferta cui ar trebui să fie promotorul principal al vieŃii culturale locale, adică municipalitatea. Că nu ştiu este însă numai un fel de a vorbi, pentru că, de fapt, ştiu bine: nu, municipalitatea “oraşului nostru”, spre deosebire de cele mai multe municipalităŃi învecinate, încă nu este convinsă că are obligaŃii culturale. Încă nu ştie că este obligatoriu să lucreze la transformarea unei aşezări urbane şi a unei populaŃii urbane – crescute până la stadiul actual în condiŃiile industrializării socialiste forŃate – într-un oraş cu orăşeni, că acestea presupun identitate, comunitate şi coeziune, că acestea se obŃin, spre un bine

obştesc şi personal necesar, umblându-se delicat, dar constant şi perseverant la profunzimile fiinŃei alegătorului şi plătitorului de taxe şi impozite locale, adică acolo unde, prin acŃiune culturală şi educativă, se îmblânzesc pornirile centrifugale şi dizolvante ale adunării de ocazie, ale simplei adiŃii de indivizi neŃesuŃi într-un întreg structurat şi închegat lăuntric, şi se construieşte motivaŃia apartenenŃei cu mândrie şi în devoŃiune la o colectivitate, la un spaŃiu distinct şi dătător de distincŃie. Am spus “oraşul nostru”, cu ghilimele, şi pentru că el, oraşul nostru, există precar. O aşezare omenească este dintotdeauna şi peste tot nu rezultatul simplu al aşezării şi aglomerării umane la întâmplare, ci o comunitate clădită conştient, îndelung, dinăuntru, pe o dimensiune în primul rand, se înŃelege, sufletească. La noi, în acest oraş al nostru, sa contat, din păcate, şi încă se contează prea mult pe aportul la construirea sufletească a urbei pe bazar, pe mall-uri. Ca altădată pe industrii. Care sunt şi culturale, adevărat, îşi au cultura lor – pe care ne-o infuzează cotidian, nouă şi oraşului, urmând ca într-o bună zi să ne întrebăm dacă această cultură era şi a noastră, ce anume a înlăturat din noi, ce a păstrat şi ce a dezvoltat în noi, ce am ratat prinşi şi ŃinuŃi în chingile ei de voie sau de nevoie, dacă ne-a făcut bine… Şi încă dintr-un motiv, la fel de temeinic şi derivat din ceea ce tocmai am spus, “oraşul nostru”, cu ghilimele, şi, mai departe, “cultura noastră”. Vorbim inerŃial, într-un discurs neadevărat, produs şi reprodus tot inerŃial, pe astfel de teme. Locuim, tocmai din cauza distorsiunilor din mediul nostru proxim de vieŃuire, dar şi din alte cauze, în culturi diferite, uneori foarte diferite, şi avem trebuinŃe diferite – iar pe piaŃa de profil, căutăm şi facem achiziŃii culturale diferite. Chiar dacă populăm acelaşi spaŃiu şi mergem pe aceleaşi străzi, frecvent în aceleaşi direcŃii, încât părem a fi la fel, aceiaşi oameni. Sigur, generaŃiile, dar şi nivelele de şcolire, de educaŃie, ca şi domeniile profesionale s-au diferenŃiat mereu şi chiar s-au separat mereu cultural. Mai apăsat însă ca oricând, în ultimii ani, fenomenul separării are note dramatice de radicalitate, de refuz şi de intoleranŃă, adesea brutale.


Acum, în anii aceştia, şansele ca fiul să accepte intervenŃia de orientarea către cultura părinŃilor şi către valorile culturale consacrate, validate de timp şi de instanŃe culturale autorizate, iar ajuns adult, să caute singur această cultură, să-i simtă nevoia, au scăzut foarte mult. Iar asta, de unde şi vine primejdia, pe un fond puternic populat de o subcultură agresivă şi influentă, de false valori sau de valori culturale conjuncturale. Pentru că nu o altă cultură e duşmanul unei culturi – ci cultura fără valori şi cultura neadevărată, neadecvată esenŃei sufleteşti a locului. De bună seamă că întrebarea fundamentală a momentului este: încotro oare? În contextual problemei pe care ai pus-o tu însă, e de formulat constatarea că alegem să vorbim inerŃial despre cultură, investiŃii culturale, instituŃii, promovare, valori culturale, eventual să ne plângem, când, de fapt, ar trebui să discutăm despre aceea că, în legătură cu o pătură numeroasă a concetăŃenilor noştri, e cazul să ne întrebăm foarte serios ce e de făcut şi cum e de procedat pentru ai reconecta la cultura noastră (subliniez) şi la valorile culturale. Căci ai degeaba cultură, dacă aceasta nu are căutare. Dacă dinăuntrul trecătorului nimic nu-l cheamă pe acesta spre geamul luminat. Nu, prin urmare, „dezvoltarea mijloacelor de promovare a culturii”, imagine. statistici, cifre, ci studierea semenilor şi apropiaŃilor noştri în calitatea lor de producători de trebuinŃe culturale şi de consumatori culturali, studierea nevoii şi a cererii culturale şi, probabil, totuşi, efort educativ pentru retrezirea nevoii de cultură, pentru reorientarea spre valori. Iar dacă e cazul, dacă devine iminent, chiar spre valorile unei culturi noi, dar adevărate, cum spunea cândva Titu Maiorescu…

(R.): ConsideraŃi că este necesară construirea unui cinematograf sau a unui teatru în Suceava? (A.B.): Din câte ştiu eu, nu va trece mult şi municipiul va dispune de un spaŃiu multifuncŃional în care se preconizează să existe şi teatru, şi cinematograf. Ceea ce nu înseamnă, ca să revin la ideea în jurul căreia am vorbit, că problema cinematografului şi a teatrului e deja rezolvată. E nevoie de noi investiŃii, de noi cheltuieli: înfiinŃarea unei sau a unor instituŃii, care implică rigori, eforturi, organizare, personal, funcŃionare. Dar mai ales este nevoie de proba de o anumită consistenŃă şi constanŃă, de care cu deosebire publicul devine responsabil, că teatrul şi cinematograful au ce căuta, ca ofertă, pe piaŃa culturală a Sucevei. Dacă e să ne uităm în

urmă, găsim motive de scepticism. Suceava a avut cândva un teatru al ei, a avut până acum câŃiva ani şi un cinematograf. Este adevărat că şi împrejurări de altă natură au concurat la desfiinŃarea lor. Dar sucevenii le-au acceptat desfiinŃarea. Teatrul, dar şi cinematograful, sunt accesorii preŃioase şi pretenŃioase, regimul de mall nu li se potriveşte deloc. (R.) CredeŃi că aceste forme ale artei ar avea un rol important în educarea tinerilor? (A.B.): Ştiu că educarea tinerilor este un imperativ şi o condiŃie foarte importantă, decisivă, pentru ca lumea să aibă un viitor în prelungirea trecutului şi a prezentului. În absenŃa procesului perpetuu de înzestrare a tinerilor cu achiziŃia istorică a umanităŃii, urmaşii devin mutanŃi. Mai ştiu că dintotdeauna, mai mult sau mai puŃin instituŃionalizat, în cadre formale şi informale, omenirea şi-a educat tinerii, încât aceştia, urmându-le adulŃilor, să devină apŃi, într-o zi, să ia lumea în mâinile lor şi să o ducă mai departe. Ei sunt floarea şi fructul, părinŃii – rădăcina, care pe toate le face pentru ca pomul să înflorească şi floarea să ajungă fruct. LecŃia naturii spune, aşadar, că lăstarul trebuie să semene cu părintele lui, iar pe de altă parte, că nimic nu este vreodată prea costisitor când e vorba de copii. Afară, se înŃelege, de abaterile al căror preŃ devine natural de neplătit, iar urmarea, pentru atare situaŃii, înŃelepciunea lumii a numit-o alungare din Rai, din lume, din viaŃă, prigoană după moarte. Şi iată, astfel, câteva banalităŃi care arată că există o cale a continuităŃii în devenirea lumii şi că, spre a nu se părăsi această cale, e de Ńinut seama că nici părintele nu poate vreodată greşi atât de rău încât să fie nesocotit şi repudiat cu toate ale lui şi că nici fiul nu poate ajunge, în general, atât de ştiutor şi de sigur pe ştiinŃa lui încât să nesocotească şi să repudieze îndreptăŃit. Mai departe, sigur, ceea ce a fost deja important va mai fi important. Inclusiv teatrul şi filmul în educarea tinerilor.

CIOBANU ADINA-IOANA COCARI MAGDALENA-VALENTINA Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: CAZAC GABRIELA


DRAGUL MEU, M-AM NĂSCUT CU TALENT!

Într-o lume care se centrează pe reliefarea falselor modele, pe ultima „fiŃă” în materie de fashion, generaŃia tânără tinde să atingă din ce în ce mai mult superficialitatea. Astfel, se prevede o decădere a unei societăŃi, odinioară reflectată printr -o cultură aleasă, care parcă atinsese apogeul. Pentru a combate cuvintele cronicarului Miron Costin: cumplite aceste vremi de acum, conducerea Colegiului NaŃional “Calistrat Hogaş” din Piatra NeamŃ, s-a decis să aducă în faŃa elevilor, celor ce vor stăpâni peste câŃiva ani lumea, o doamnă de poveste: Draga Olteanu-Matei. Cu un entuziasm accentuat, marea actriŃă a acceptat provocarea şi, deschisă spre dialog, a îndemnat tinerii să-i adreseze întrebări, opinii personale despre diverse activităŃi. Deşi emoŃionaŃi, tinerii au intervievat-o cu mare patos pe stimabila doamnă. Reporter (R.): De câte ori s-a ivit ocazia, aŃi lăudat oraşul Piatra-NeamŃ, iar astăzi l-aŃi ales ca un loc de odihnă, ca reşedinŃă. AŃi putea motiva alegerea? Draga Olteanu-Matei (D.O.M): Mi-a plăcut oraşul dintotdeauna. În Piatra-NeamŃ, a fost un loc de cultură, un public foarte pregătit și cultivat. MunŃii parcă Ńin în mijlocul lor un loc sfânt. (R.): În contemporaneitate, actoria este privită ca un mijloc de a te remarca, de a fi deasupra mulŃimii, drept pentru care talentul se perimă cu fiecare zi mai mult. GeneraŃia de vârf a teatrului românesc însă, a dat dovadă de un talent inefabil. Care este secretul lui? (D.O.M): Dragul meu, eu m-am născut cu

talent. M-am pomenit recitând, m-am pomenit dansând. Dar pe lângă aceasta, a trebuit să învăŃ carte. Îi sfătuiesc pe toŃi să înveŃe carte, foarte multă carte. Am fost şi eu, ca toŃi colegii mei, în străinătate şi, acolo, am văzut că lucrurile stau la fel de prost ca la noi. Cei care îşi închipuie că se duc în afara graniŃelor pentru a deveni, deodată ceva, spre exemplu actori, se înşală. (R.): Oscar Wilde spunea că “scenele nu îmi plac decât la teatru”. Astăzi, se poate observa că, deseori, piesa de teatru este un adevărat eşec: actorii nu reuşesc să intre în pielea personajului, iar reprezentarea îşi pierde finalitatea. Ce credeŃi despre aceasta? (D.O.M): Regizorul este vinovat. Pentru ca un spectacol să fie într-adevăr bun, regizorul trebuie să pătrundă tainele operei dramatice, să aibă viziunea psihologică necesară pentru a citi actorii şi profundul actului interpretativ. (R.): Decizia de a urma o anumită meserie implică un timp de reflecŃie îndelungat. Cum s-a întâmplat în cazul dumneavoastră? (D.O.M): Am venit acasă într-o zi şi am spus că se dă admitere la Institutul de Cinematografie. Tata m-a îndemnat să merg și am mers. Pe vremea aceea, erau reviste de cinema cu nişte actriŃe superbe şi m-am gândit că nu prea am figură de stea de cinema. Când am ajuns acolo, toate fetele încercau să le imite pe actriŃele orientale. Eu eram foarte săracă; nu aveam decât o rochiŃă pe care o spălam seara şi o îmbrăcam a doua zi. Mi-am zis „nu o să intru”. Acolo, m-am întâlnit cu Amza, care era un lungan cu păr vâlvoi. Am dat examenul şi l-am luat. De atunci, sunt artistă de cinema.


„ Îi sfătuiesc pe toŃi să înveŃe carte, foarte multă carte!” (R.): Liceul nostru obişnuieşte ca pe data de 1 decembrie să organizeze Marşul CalistraŃilor, pentru a împărtăşi bucuria de a fi român cu întregul popor. Spre dezamăgirea noastră, observăm că, de la un an la altul, această bucurie dispare. Ce reprezintă, în esenŃă, mândria de a fi roman? (D.O.M): FiŃi mândri de dumneavoastră înşivă, asta înseamnă sa fii mândru că eşti român. ApăraŃi-vă literatura Ńării voastre. Am văzut la televizor, într-o seară, o parodie a lui Mihai Eminescu. Eminescu este intangibil! E păcat să faci din el un muŃunache care se strâmbă. Să-l văd terfelit în această manieră, mi-a sângerat inima. Avem nişte comori de artă, de literatură, de muzică, pe care trebuie să le respectăm. (R.): Fiecare dintre noi se poate lăuda cu un moment de fericire unic în viaŃă. Al dumneavoastră care este? (D.O.M): Mereu când sunt sănătoasă. Cel mai fericit loc unde m-aş putea afla şi aş fi cea mai fericită se numeşte Piatra-NeamŃ. (R.): Dat fiind faptul că majoritatea tinerilor se visează pe marile scene, tind spre o asceză în lumea actoriei, ne îndreptăm cu gândul spre întrebarea: este actoria o meserie uşoară? (D.O.M): În profesia noastră, trebuie să ai norocul să te descopere un regizor şi să-Ńi ofere posibilitatea de a te manifesta; trebuie să ai 10% talent şi 90% noroc. (R.): Dacă ne este permis, am vrea să vă adresăm o ultimă întrebare. Dacă veŃi mai avea ocazia să jucaŃi într-o piesă de teatru, ați face-o?

să le deschid calea, căci este o viaŃă foarte frumoasă, dar foarte grea. Întâlnirea a marcat gândurile tinerilor, a dat curs unui flux de întrebări născute din dorinŃa de apropiere de marea stea a cinematografiei romaneşti. De menŃionat este îndemnul rostit de câte ori s-a ivit ocazia, mâna pe carte, că aceasta este salvarea! S-a conturat, astfel, un tablou pregnant al culturii nemŃene, s-a adăugat încă o filă cărŃii de vizită a bătrânului oraş, păzit după modelul medieval, de un lanŃ muntos, capabil să prindă viaŃă în vreme de furtună. STACHE MARIA-RALUCA Colegiul NaŃional „Calistrat Hogaş” Piatra-NeamŃ, NeamŃ

(D.O.M): Nu ştiu sigur. Dacă voi găsi o piesă care să mă atragă atât de mult, încât să mă duc să joc, da, dacă nu, las locul generaŃiei care vine. O să stau pe margine, o să le dau sfaturi, o

Prof. coordonator: MIHAELA-CĂTĂLINA TĂRCĂOANU


MAI AVEM TIMP? Un bărbat carismatic, extrem de interesant, plin de energie, îndrăgit pentru naturaleŃea sa. Un om care spune lucrurilor pe nume, un perfecŃionist în tot ceea ce face. Vorbim cu interpretul, actorul şi nu în ultimul rând scriitorul Tudor Chirilă.

Reporter (R.): Bună ziua, domnule Tudor Chirilă, ce spuneŃi, mai avem timp? Tudor Chirilă (T.C.): Desigur, mai avem timp să fim nepăsători, să fim egoişti, răi si mediocri. Mai avem timp să furăm, să minŃim si să călcăm în picioare valorile celor care nu sunt însetaŃi după avere, numai după avere. Dacă vrem să ne impunem prin bani şi nu prin intelect, mai avem timp. Şi da, ne minŃim singuri! Ne lovim de Teoria formelor fără fond. Vrem maşini puternice, dar nu avem autostrăzi. Adoptăm un sistem educaŃional asemănător cu cel francez, însă nu avem dotările pe care le au ei. Vrem lucruri mari, care devin imposibile, deoarece nu avem nici o bază. Suntem cu adevărat orbi. Însă mai avem o şansă, trebuie doar să vrem, trebuie să ne oprim din fuga aceasta nebunească şi să ne gândim la ceea ce contează cu adevărat. Să ne analizăm, să vedem unde suntem şi în ce direcŃie ne îndreptăm. Alergăm spre mai bine sau spre mai rău? (R.): Unde ne aflăm acum şi cum se va putea ridica noua generaŃie? (T.C.): În acest moment nu mergem nicăieri. Stăm pe loc şi distrugem. Avem falsa impresie că trăim vremuri moderne, dar suntem mai săraci ca niciodată. Suntem săraci în valori, în sentimente, suntem în criza pe toate planurile. Copiii noştri vor moşteni un imperiu de cenuşa. Exact la ei am vrut să ajung, la copiii noştri, la cei care vor fi oamenii de mâine. Ei sunt generaŃia pe care se pune presiune, în care se investeşte, însa nu li se oferă nimic valoros. Sunt transformaŃi în nişte roboŃi care nu fac nimic altceva decât să urmeze modelele care li se prezintă atât de frumos la şcoală, în massmedia, în societate.

Sunt îndrumaŃi încă de mici să calce pe urmele celor care sunt la putere. De ce credeŃi că niciun copil nu-şi doreşte să devină profesor sau scriitor? Pentru că îşi doresc faimă, bani şi putere, chiar dacă nu ştiu ce presupun toate acestea cu adevărat, tânjesc după ele doar pentru că asta văd la părinŃii lor, se lovesc peste tot de dorinŃa nestăpânită după lucruri trecătoare. Singura lor scăpare e lectura, pentru că doar citind vor reuşi să descopere calea de scăpare din întunericul în care se află. Literatura îi va ajuta să deosebească binele de rău, va face din ei nişte oameni buni, capabili să schimbe ceva, capabili să îndrume lumea spre o cale mai bună. Dacă ei nu se vor trezi şi nu se vor schimba, calea aceasta oricum se va înfunda şi îi va sufoca. (R.): Ce părere aveŃi despre liceenii din ziua de azi? (T.C.): Nu-i cunosc foarte bine. Mi se pare că sunt cam ca noi, dar mai liberi şi mai maturi. Au acces la mai multă informaŃie. Cel puŃin tinerii pe care i-am cunoscut eu, de o anumită categorie socială și de o anumită condiŃie intelectuală , sunt mai maturi decât eram eu. Au acces la mult mai multă informaŃie, însă societatea de acum îi obligă să meargă pe nişte cărări bătute. Noi am avut norocul ca după comunism să existe un vid, o perioadă de vreo zece ani în care nu se ştia nici ce înseamnă capitalismul. A fost capitalism sălbatic, s-au întâmplat multe lucruri rele, dar a existat sentimentul că noi construim Ńara asta, care a fost un sentiment fals. Mai puŃin am construit-o noi, decât au furat-o alŃii. Şi totuşi, sentimentul că un om îşi construieşte cariera şi că nu totul îi este aşezat în faŃă e foarte important.


OportunităŃile sunt mult mai mari într-o Ńară care nu e încă organizată. Când totul e organizat, ştii foarte bine – iei trenul până acolo, te duci cu maşina, până acolo iei autobuzul. Când nu e organizat nu ştii ce să faci – iei trenul sau mergi cu bicicleta… Sigur, era mult mai multă aventură. Pentru ei, nu mi se pare că mai e o aventură atât de mare. Lucrurile sunt cam clare. Primesc totul de-a gata. (R.): Ce ar trebui făcut şi cu cine ar trebui să înceapă schimbarea? (T.C.): Schimbarea porneşte la nivelul minŃii fiecăruia dintre noi. Schimbarea vine o dată la o generaŃie. Pare greu, aproape imposibil şi necesită timp, însă aceasta este cheia, tinerii au timp, pentru ei, imposibilul devine posibil, ei sunt schimbarea. Problema care face ca tot acest proces să pară greu este mediul în care trăiesc şi influenŃele pe care le au. Trebuie să înceapă o luptă a cunoaşterii, trebuie să lupte pentru corectitudine, onestitate şi respect. Să lase de-o parte orice preocupare inutilă şi să se concentreze pe lucrurile cu adevărat importante. Aşa vor reuşi să fie cu adevărat fericiŃi şi împliniŃi. Abia după ce vor câştiga lupta cunoaşterii vor gusta adevăratul succes şi doar atunci vor fi liberi, curaŃi, neîntinaŃi de noroiul pe care l-au creat cei dinaintea lor. Totul porneşte de la gândul “hai să schimbăm ceva, hai să nu mai fim cum vor ei să fim!” (R.): Cum vedeŃi România peste douăzeci şi cinci de ani? (T.C.): Am observat ceva foarte interesant. Noi spunem că Bucureştiul e un oraş urât, în comparaŃie cu celelalte capitale ale Europei şi dăm vina pe Ceauşescu. De douăzeci şi cinci de ani Ceauşescu e mort, iar Bucureştiul e al fiecăruia dintre noi. Cât timp vom mai putea da vina pe trecut ca să justificăm un prezent pentru care nu ne dăm silinŃa să facem ceva? Dar dacă schimbarea se produce, nu văd numai o ieşire din criza cu care ne confruntăm pe toate planurile, ci văd şi un popor înŃelept, care nu aleargă neîntrerupt în stânga şi în dreapta, ci priveşte tot ce îl înconjoară, analizează şi continuă să schimbe orice părticică, oricât de mică ar fi, încercând să creeze o lume perfectă din toate punctele de vedere. Pentru a oferi o imagine de ansamblu, pot să spun că văd o Românie frumoasa şi curată, cu oameni frumoşi, deschişi şi fericiŃi. România să însemne educaŃie, cultură şi civilizaŃie. Să avem o Românie bogată cu oameni bogaŃi, însă oameni cinstiŃi şi bogaŃi.

(R.): Aşadar, mai avem timp real să ne reabilităm? (T.C.): În Scrisoare către liceeni spuneam că “singuri, veŃi fi mâncaŃi; zece însă, s-ar putea să reuşiŃi. Timpul lor trebuie să se termine.” Partea tristă a lucrurilor este că avem prostul obicei de a lăsa totul pe seama aproapelui nostru şi inevitabil nimeni nu face nimic, iar dacă începem, suntem plini de avânt la început, ca să ne dăm bătuŃi la prima problemă pe care o întâmpinăm. Trebuie să învăŃăm să luptăm pentru drepturile noastre, să luptăm pentru ceea ce ne dorim. Doar când vom şti să ne impunem, vom putea vorbi despre reabilitare. Trebuie să scriem istorie, să dominăm cu mintea. Europa cumpără inteligenŃă, România nu. De ce? Pentru că oamenii inteligenŃi nu acceptă răul, nu se scaldă în răutate, oamenii inteligenŃi se impun şi schimbă răul în bine. La noi, un copil care poate să performeze, poate la fel de bine să moara fără insulină. Sunt o grămadă de copii talentaŃi, care au făcut performanŃa în Ńara, fiind săraci, iar statul nu i-a ajutat cu nimic, pentru că ştiau că se pot ridica şi li se vor deschide ochii, vor înŃelege că au trăit într-o Ńară în care se fură mai mult decât se investeşte, de aceea au preferat să le taie aripile. Timp avem, nu mult, dar destul. Trebuie doar să vrem şi să începem să acŃionăm. Dacă eu mă schimb azi, cel de lângă mine va vedea şi se va schimba şi el la rândul lui, doar în grupuri de oameni deştepŃi vom reuşi. (R.): Domnule Tudor Chirilă, vreau să vă mulțumesc pentru timpul minunat petrecut alături de dumneavoastră și pentru ideile împărtășite. Cu speranța că interviul nostru va fi citit de cât mai multe persoane și că scopul propus, acela de a trezi la viaŃă generaŃiile de tineri, a fost atins, permiteți-mi să vă mărturisesc și crezul meu: ,,Mai avem timp să ne cunoaștem sinele, să apreciem valorile și să redescoperim tradițiile. Mai avem timp să fim noi înșine şi sa fim mândri că suntem români.

BACER ANA-DELIA Liceul Teoretic Sebiş Prof. coordonator: SGÂRCEA SILVIUS


Sergiu Cora este reporter la Observatorul Antenei 1 și la Antena 3. Deși nu a îndrăznit de la început să abordeze sfera de interes a mass-mediei, destinul l-a făcut să își găsească locul în televiziune. Suceveanul a reușit să își îndeplinească visul din copilărie și este acum convins că prin muncă, va reuși să devină un profesionist în mass-media.

Ați copilărit în Suceava și acum vă înscrieți în rândul bucovinenilor care au avansat din punct de vedere profesional în București. Totuși, cum au fost anii de studii din Suceava? M-am născut în Suceava, am copilărit în Suceava, nu în oraș, ci la țară și tot acolo am început să-mi clădesc viitorul. Sunt sigur că educația pe care am primit-o de la părinți și mai apoi de la toți dascălii pe care i-am avut, a contribuit decisiv la cariera mea de astăzi. Vreau să-ți spun totuși, că după liceu am ales o facultate de inginerie, mai exact Ingineria Produselor Alimentare și nu Jurnalismul. Mi-a plăcut tot timpul lumea televiziunii, dar ca mulți alții am crezut că e prea sus pentru mine. Astfel am studiat cinci ani inginerie și, evident, am ajuns inginer. Nu m-a mulțumit niciodată acest statut și am vrut să mai urc o treaptă. De fapt, am înțeles că pentru a fi un om împlinit, va trebui să-mi urmez visul pe care-l aveam de mic. Să fiu jurnalist, să caut dreptatea acolo unde e greu de găsit, să fac ceva pentru țara și poporul meu. Și-am plecat din Bucovina… Fizic, nu și cu sufletul. Cum a început povestea omului de televiziune Sergiu Cora? Am ajuns în capitală. Un băiat simplu, din provincie, speriat de vacarmul Bucureștiului, dar fascinat în același timp de diversitate. M-am înscris la o școala de jurnalism și îți spun sincer că a fost prima școală pe care am adorat-o din toate punctele de vedere. Mi-a plăcut! Ideea televiziunii începea încet-încet să-mi intre în sânge. Cu fiecare zi ce trecea, îmi doream tot mai mult să ajung în fața camerelor. Am învățat, am muncit din greu, cu o determinare de nebun, dar am reușit… Cum a decurs prima zi de muncă în televiziune? Munca, norocul, Dumnezeu m-au dus la Antena 3 si Antena 1, la știri. Era tot ce visasem vreodată, dar știam că de abia atunci începea munca adevărată. În prima zi in televiziune, prima zi de filmare, am tremurat… cam 14 ore. Am luat contact cu oameni experimentați care deși știau că sunt un începător, aveau așteptări mari de la mine. Am oftat, dar am luptat. Simțeam că dacă le demonstrez ce pot cu adevărat, cariera mea va prinde contur.


Care au fost cele mai grele momente din carieră? În meseria mea fiecare zi e grea și frumoasă în același timp. Grea, din punct de vedere fizic. Să fii reporter de știri este extrem de solicitant, dar dacă faci meseria cu plăcere, aşa cum o fac eu, nimic nu-ți stă în cale. Îți mărturisesc că familia mea a stat de multe ori cu ,,sufletul la gură” pentru că am trecut prin situații dificile: proteste, accidente, investigaŃii jurnalistice. În aceste situații, oamenii nu sunt de fiecare dată dispuși să colaboreze cu presa. Care este cea mai mare împlinire profesională de până acum? Împliniri am în fiecare zi, când văd că prin munca mea pot să scot oameni din suferință, pot să ajut și mai ales pot să trag de mânecă politicienii care au uitat de români. Totuși, mă bucur și când munca mea este recunoscută de profesioniști. Sunt finalist cu o investigație jurnalistică, ,,Copiii NU sunt de vânzare”, la New York Festivals, cel mai mare concurs de televiziune din lume. Sunt mândru că un material realizat de mine se ,,bate” pentru titlul suprem cu profesioniștii lumii jurnalistice, CNN sau BBC. Care sunt riscurile meseriei de jurnalist în prezent? Cel mai mare risc al unui jurnalist este să se plafoneze, să se mulțumească doar cu ceea ce are, din punctul de vedere al informației.

Sunteți de părere că mass-media actuală se mai bazează pe informație de calitate sau totul depinde de așa numitul ,,senzațional” și de rating? Senzaționalul vine de cele mai multe ori din problemele sociale mărunte, dar pe care noi cu greu le mai vedem. Unii fug după asta, dar cred că se mint singuri în fiecare zi. Încă există presă de calitate în România și jurnaliști de valoare. Se vede de la distanță cine fuge după rating și cine face televiziune curată.

Care sunt calitățile necesare pentru ca un om de televiziune să se transforme din novice în profesionist? Muncă, muncă, muncă. Ce sfaturi ați avea pentru un tânăr care își dorește să lucreze în televiziune? Un tânăr care își dorește să muncească în televiziune trebuie să știe că dacă nu iubește cu adevărat această meserie, nu va face niciodată performanță. În ciuda aparențelor, munca în televiziune este extrem de grea. Mulți încearcă, puțini reușesc. Bertișan Loredana, Clasa a XII-a C, filologie, jurnalism-relații publice Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Profesor coordonator: Bratu Cornelia


Ovidiu Ambrozie Bortă, cunoscut şi sub numele de BOA, s-a născut pe 22 aprilie 1970, la Suceava. După ce a terminat Facultatea de Inginerie Mecanică, BOA şi-a descoperit talentul în domeniul artistic. Încă din copilărie, suceveanul a avut indicii asupra talentului său, însă nici cei apropiaŃi n-au ştiut să-l interpreteze. BOA este cunoscut atât în Ńară, cât şi în străinătate. Pentru a afla mai multe detalii cu privire la cariera sa, m-am adresat direct artistului. R:

Când aŃi semnat prima caricatură

R: Cine v-a susŃinut, pentru că ştim că

- mă refer la debutul dumneavoastră în do-

talentul fără susŃinere nu are viaŃă lungă?

meniu?

BOA :Am avut „susŃinere politică“. În 2000,

BOA :Am debutat cu o caricatură în cotidi-

am făcut caricaturi pentru publicaŃiile „Crai

anul Bucovina

Nou“ şi „Jupânu’“, dar colaborarea nu a du-

condus de poetul Ion

Drăguşanul. Nu m-am oprit la o singură publicaŃie, ci am început să colaborez şi cu o alta, „Actualitatea Suceveană“. R: Cum v-aŃi dat seama că ceea ce

rat mult. R: Când aŃi început să expuneŃi? BOA : În aceeaşi perioadă am început să am diverse expoziŃii particulare şi de grup. Încă

faceŃi este apreciat?

de atunci am încercat să promovez câte un

BOA : La scurt timp am ajuns în paginile

mic moment hazliu.

„Cotidianului“ şi ale mai multor reviste de umor.

-R: Ce experienŃe vă leagă de această carieră? BOA : Spre exemplu, în 2001 mi-am înscenat propria arestare la sala de expoziŃie. R: Se poate face artă fără bani? BOA : Recunosc că nu prea se poate face artă fără bani şi că, din punctul ăsta de vedere, am avut mereu sprijin. ExpoziŃiile mele au beneficiat adesea de sponsorizări din partea unor societăŃi comerciale, iar acest lucru mi-a făcut treaba mult mai uşoară. R: Cine v-a susŃinut în mod special?


BOA : Am fost susŃinut de diverşi oameni politici, nelipsiŃi de la vernisajele expoziŃiilor mele. Am o relaŃie bună cu oamenii politici pentru că mi-am programat vernisajele odată cu diferite evenimente ale scenei politice din Suceava. Am reuşit şi să ilustrez feŃele ascunse ale acestora. Dar politicienii au avut simŃul umorului, deşi i-am caricaturizat.. -R: Ce premii aŃi luat pe parcursul carierei de caricaturist? BOA : Am participat la mai multe concursuri naŃionale şi internaŃionale. În 2006, am luat

loc mi-am găsit o compatibilitate cu ceea

marele premiu la Festivalul de umor „George

ce făceam până în 2006.

Gavrilean“. Am obŃinut numeroase premii la

Am organizat diferite manifestări, prin-

GalaŃi, BistriŃa şi Vaslui. În urma concursuri-

tre care expoziŃia din 2007 de caricaturi,

lor internaŃionale din Turcia, Brazilia, SUA,

grafică, satiră, ajunsă anul acesta la a III

Serbia, Italia, Bulgaria, Germania, am intrat

-a ediŃie. Încă de anul trecut, împreună

în mai multe cataloage de grafică satirică.

cu Mihai Pânzaru PIM, am pus la punct

R: V-aŃi gândit să adunaŃi lucrările într

un festival de satiră, Festivalul Satiric

-un volum de caricaturi?

Bucovina, care să semene cu ceea ce fă-

BOA : Am lansat un volum de caricaturi. Cu

ceam în tinereŃe. R: Ce planuri de viitor aveŃi?

ajutorul lui Ion Drăguşanul şi a conducerii Consiliului JudeŃean Suceava, am reuşit să

BOA : Vreau să-mi continui activitatea

lansez prima mea carte, „BOA(la) la români“,

profesională şi cea extraprofesională pri-

foarte apreciată de cunoscători. Această carte

vind caricatura, grafica şi pictura. Din

atipică cuprinde caricaturi de la lansare, din

2004 mi-am reluat activitatea de pictor

’97, până în prezent şi sunt caricaturi politice

suprarealist. Fac exact ce-mi place, fără

care au fost publicate în diversele ziare cu ca-

să aplec urechea la intrigi. Ceea ce-mi

re am colaborat de-a lungul vremii. Volumul a

doresc este să urmez această cale şi sper

fost lansat la Vatra Dornei, Gura Humorului

să progresez.

şi Suceava. -R: Unde lucraŃi în prezent? BOA : În prezent, lucrez la Complexul Muzeal Bucovina, la SecŃia de Artă. În acest

R: Vă mulŃumesc și vă doresc succes! CIOBANU CERASELA Colegiul Economic ,,Dimitrie Cantemir” Suceava Profesor coordonator: Cristina Dranca


Primesc iubire din zece părți Adela Ungureanu, o femeie modestă în vârstă de 55 de ani, este mamă a zece copii, cinci dintre aceştia fiind adoptați. Timp de şapte ani a copilărit în oraşul Hârlău, județul Iaşi, şi un an a stat într-un centru de copii. La vârsta de opt ani, a fost adoptată de o familie din Iaşi. În anul 1979, a absolvit Liceul Pedagogic „Vasile Lupu” din Iaşi, urmând până în prezent profesia de educatoare. Am întâlnit-o în tren. Venea de la Roman, unde şi-a vizitat unul dintre băieți. Diana Ciornenchi: Îmi puteţi povesti câte ceva din copilăria dumneavoastră? Adela Ungureanu: Cu siguranță. Eu m-am născut într-o familie normală şi modestă pentru că tata era singurul salariat. Eram primul copil din cei trei şi singura fată. Toate mergeau bine până în ziua în care mama a primit o veste zguduitoare. Nu prea înțelegeam ce se întâmplă. Eram prea mică să înțeleg ce înseamnă moartea şi nu voiam să accept că nu îmi voi mai vedea tatăl vreodată. Din ziua aceea au început problemele... D.C.: Ce s-a întâmplat în continuare? A.U.: Mama nu a putut face față situației şi aşa am ajuns la casa de copii. D.C.: Credeţi că se putea evita această situaţie? A.U.: Nu, nu cred că putea fi altă soluție. Noi eram mici si mama nu putea să ne lase singuri ca să muncească. Nemuncind, nu aveam din ce trăi. D.C.: Cum aţi trecut de această dublă despărţire? A.U.: Atunci eram confuză, dar Dumnezeu m-a ajutat. Acum realizez că a fost mai bine aşa. Am locuit lângă alți copii, care mă făceau să uit de cele întâmplate. D.C.: În cele spuse adineauri aţi vorbit de divinitate... A.U.: Aşa e. Doar cu ajutorul Lui Dumnezeu am ajuns să am o viață normală şi nişte părinți „noi” extraordinari.

D.C.: Să înţeleg că aţi fost adoptată. La cât timp? A.U.: După un an... D.C.: Şi câţi ani aveaţi? A.U.: Opt ani, deja îmi dădeam seama de multe lucruri. Atunci am înțeles că sunt o norocoasă, dar mă speria idee unui nou cămin. D.C.: Aţi fost singura adoptată? A.U.: Nu, au fost adoptați şi frații mei de aceiaşi oameni iubitori. Ei nu voiau să ne despartă. Ce îmi puteam dori mai mult? Ei erau înstăriți, dar nu puteau face copii, aşa că ne-au dat toată dragostea lor. Anii ce au urmat au fost pur şi simplu minunați! D.C.: V-aţi revăzut vreodată mama? A.U.: Da, s-a dus dintre noi acum trei ani. Am ținut legătura cu ea şi chiar se interesa de noi. Şi-a refăcut viața şi o ducea bine. Regreta mult că ne-a dat la casa de copii. D.C.: Şansa unui nou cămin v-a determinat să adoptaţi cei cinci copii? A.U.: Cred că da. Am vrut să ofer şi eu şansa unor copii de a duce o viață normală, de a avea o familie. D.C.: Nu vă e greu cu o familie aşa mare, având în vedere ca mai aveţi cinci copii? A.U.: Nu e greu, dar nici uşor. Patru copii sunt stabiliți la casele lor, aşa că mi-e mai uşor acum. D.C.: Este vreo diferenţă între cei adoptaţi şi ceilalţi? A.U.: Eu nu vreau să fac vreo diferență. Pot să zic că cei adoptați sunt mai recunoscători, dar în rest nu e nimic diferit. Sunt bucuroasă că trăiesc în armonie. Pot spune că primesc iubire din zece părți. Sunt o norocoasă!

Ciornenchi Diana Clasa a X-a C Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava


Traista de suflete a Părintelui Cleopa

Biserica Mănăstirii Sihăstria

Nimic nu aduce mai multă pace în suflet decât pelerinajul într-un loc binecuvântat de rugăciunile unor oameni ce au dus o viață plăcută lui Dumnezeu, unde harul lor veghează veșnic. Un astfel de loc este și Mănăstirea Sihăstria Neamț. Este așezată în partea de nord a județului Neamț, la 22 km depărtare de orașul Târgu Neamț, într-un loc mirific în care natura dezvăluie cu adevărat binefacerile lui Dumnezeu. Bazele primei mănăstiri au fost puse în anul 1655 de către mitropolitul Varlaam Moțoc, într-un loc unde îşi duceau viața într-o singurătate sacră 7 pustnici care i se dăruiau întru totul lui Dumnezeu. Trăiau în abstinență în chilii sărăcăcioase și se hrăneau doar cu ceea ce Dumnezeu din iubirea sa le oferea.

Părintele Ilie Cleopa

Pășind încet și temător pe drumul ce se deschidea în fața mănăstirii și simțind liniștea nepământească ce ne cuprindea, vedeam cum ușor, uşor ne rupem de realitatea chinuitoare și pătrundeam într-o lume sacră, ferită de cunoștința și văzul tuturor. Răcoarea dimineții, aerul proaspăt al pădurii și fumul care ieșea din hornuri ne atrăgea într-o lume necunoscută nouă și care urma să ne impresioneze prin tainele sale. Încă de cum am intrat pe poarta mănăstirii am fost întâmpinate de harul lui Dumnezeu transpus în ceea ce este pentru majoritatea pelerinilor locul de aici, amintirea unui mare părinte; iubitor de cele sfinte, sihastru și râvnitor nu doar la mântuirea personală, ci a întregii lumi, Părintele Cleopa Ilie. Acesta în viața sa și în lungile ore pe care le dedica oamenilor ce aveau nevoie de cuvintele și mângâierea sa avea o vorbă de duh prin care tămăduia sufletul: „Dacă aș avea o traistă mare, v-aș băga pe toți în ea și v-aș duce pe toți în rai.”


Pentru a afla mai multe detalii despre viața Părintelui Cleopa am apelat la bunăvoința Arhimandritului Calinic Popa. Acesta ne-a oferit prilejul de a afla răspunsul la câteva dintre curiozitățile noastre: Reporter (R.): Sărut-mâna, părinte! Arhimandritului Doamne-ajută!

Calinic

Popa

(A.C.P):

(R.): Dorim să realizăm un reportaj prin care să facem cunoscut modul de trai al Părintelui Cleopa, desigur doar dacă doriți să ne acordați câteva minute din timpul Sfintiei Voastre. (A.C.P): Bineînțeles că vă voi ajuta și mă bucur că tinerii încă sunt interesați să cunoască tainele vieții monahale și în special viața sfântă a duhovnicului nostru. (R.): Pentru început am vrea să ne aduceți la cunoștință câteva dintre aspectele copilăriei Părintelui Cleopa. (A.C.P): Desigur. O să vă ofer câteva dintre cele mai importante detalii. Acesta s-a născut pe data de 10 aprilie 1912, fiind al cincilea copil din cei zece ai familiei Alexandru Ilie. În primele sale luni de viață, pruncul Constantin- căci acesta era numele primit la botez- era tot timpul bolnav, iar mama sa, fiind o femeie evlavioasă, a dus copilul la un vestit duhovnic, Conon Gavrilescu de la schitul Cozancea ce vindeca mulți bolnavi cu sfânta rugăciune, sfătuind-o să dăruiască copilul milei Maicii Domnului, acest fapt salvând viața copilului. Crescând mai mare, înclinația sa spre rugăciune creștea zi după zi, observându-se mai ușor dorința lui de o apropiere tot mai puternică de Dumnezeu.

cu care a făcut ascultare trei zile la poarta mănăstirii căci stareţul Ioanichie Moroi a dorit să le testeze răbdarea şi totodată să afle dacă sunt pregătiţi să reziste vieţii la mănăstire. (R.): Ne puteţi da câteva detalii despre parcursul vieţii Sfântului Părinte? (A.C.P): Viaţa părintelui a întâmpinat multe obstacole însă nici unul nu a fost suficient de puternic încât să-l îndepărteze de Dumnezeu. În anul 1942 a fost adus în schit fiind numit locţiitor de egumen deoarece stareţul Ioanichie Moroi era grav bolnav, iar în anul 1945 a fost numit oficial egumen al Schitului Sihăstria. Trei ani mai târziu a fost făcut arhimandrit.În anul 1948 se retrage pentru şase luni în pădurile din jurul Mănăstirii Sihăstria, iar în anul 1949 este numit stareţ al Mănăstirii Slatina-Suceava. Din cauza preluării puterii de către comunişti Prea Cuvioşia sa se retrage în munţii Stânişoara împreuna cu ieromonahul Arsenie Papacioc. După revenirea în obştea mănăstirii se retrage pentru a treia oară în pustiu vreme de 5 ani, iar la întoarcere a devenit duhovnicul întregii mănăstiri. (R.): Cum se desfăşura relaţia părintelui cu credincioşii care îi călcau pragul?

(A.C.P): Pot spune că părintele şi-a dedicat întreaga viaţa celor care aveau nevoie de îndrumarea sa. Astfel zeci de credincioşi îşi găseau câte un loc pe băncile din faţa chiliei sale aşteptând predica plină de înţelepciune ce le mângâia sufletul. A făcut acest lucru până în ultimile (R.): Ce ne puteți spune despre anii de sale zile de viaţă. școală ai părintelui? (A.C.P): Pot să vă spun că are doar 4 clase, însă inteligenţa şi memoria lui au depăşit mulţi teologi, dovadă fiind modul prin care reţinea acatistele si paraclisele Maicii Domnului în semn de recunoştinţă pentru viaţa de care a avut parte. (R.): Cunoaşteţi modul în care Părintele Cleopa s-a dedicat vieţii monahale? (A.C.P): Da. Trei ani de zile a făcut ucenicie duhovnicească împreună cu fraţii săi la schimonahul Paisie Olaru, pustin în Schitul Cozancea, urmând ca în anul 1929 să intre la Schitul Sihăstria împreună cu fratele său, Vasile,

Locul unde Părintele Cleopa le vorbea credincioșilor


(R.): Ce detalii ne puteţi oferi despre moartea părintelui? (A.C.P): În lunile septembrie-noiembrie 1998 Părintele Cleopa vorbea tot mai puţin, repetând mai mereu aceleaşi cuvinte: „De acum mă duc la fraţii mei!”, „Mă duc la Hristos! Rugaţi-vă pentru mine, păcătosul!”. Miercuri, 2 decembrie, părintele şi-a dat sufletul în mâinile lui Hristos. (R.): Vă mulţumim că v-aţi rupt din timpul de rugăciune şi că ne-aţi îmbogăţit spiritul din cunoştinţele Sfinţiei Voastre. (A.C.P): Cu mare bucurie sufletească, dragile mele, şi aşa cum spunea Preasfinţitul Părinte Cleopa: „Mânca-v-ar Raiul!”, aşa vă spun şi eu vouă.

După ce am auzit ecoul acestor cuvinte, o linişte ne cuprinsese şi cu paşi agale am început să urcăm spre mormântul Părintelui Cleopa pentru a-i mulţumi că ne-a călăuzit drumul şi ne-a deschis sufletul spre cunoaştere şi contemplare sufletească.

COROAMĂ MIHAELA-LILIANA, COSTIN MARIA , clasa a XI-a Colegiul Naţional Eudoxiu Hurmuzachi, Rădăuţi Prof. coordonator: BECERU BEATRICE


LECȚII NECONVENȚIONALE Trebuie să recunosc, e al naibii de care să păstreze „ o urmă” a umanității – greu! Cum ce? Să stai, să faci întrebările, BIBLIA. să găsești doza potrivită de umor, picătura (R.): Ce ar fi dacă leacul de seriozitate, cele trei lingurițe de îndecancerului ar fi in mintea cuiva care nu mânare... ehe,treabă grea. își poate permite o educație, deci Dar pot spune mândră că am reumodalitați de a se dezvolta? șit și toate încercările mele de a face o (C.A): Alt exercițiu de imaginație...! introducere ar fi în van. Așadar, vă prezint Dacă omul ar trebui să-şi cuantifice eforpersoana care a reușit să mute un munte tul de a gândi ar constata că gândeşte de încăpățânare și m-a făcut să iubesc roatât de puțin şi vorbeşte atât de mult. Ce mâna, m-a făcut să pornesc pe drumul să răspund? Au existat boli cărora li s-a acesta: doamna profesoară Corina Andrigăsit leacul. Nu ne rămâne decât să speescu. răm şi că acest flagel va putea fi oprit. Să Reporter (R.): Începem in forță! credem în forța inteligenței umane. Şi să Dacă vi s-ar propune să vi se scrie ne rugăm pentru ea. biografia, cărui scriitor i-ați încredința (R.): Vă pricepeți la prăjituri? această sarcină? Câteodată da, câteodată nu. Ţine Corina Andriescu (C.A): Am un simț al măsurii şi aş evita o astfel de pro- de o anumită stare. De fapt, îmi place să punere, trăiesc în marginile normalității, gătesc pentru că e un mod de a-mi răsfăța parametrii mei sunt binele, adevărul şi familia. Îmi place ritualul mesei, uniunea frumosul, biografia mea n-ar avea nimic şi comuniunea şi bucuria şi taifasul. spectaculos, un parcurs existențial aproa(R.): Definiți viața ca o rețeță dintr pe canonic, deşi am şi eu momente când -o carte de bucate. inepțiile vremurilor actuale îmi generează (C.A): O să apelez doar la ingrediun soi de frondă, rebeliune interioară ente primare, deci va fi o definiție neelasau, mai cinic spus, lupta cu morile de vânt. Şi, a-mi citi biografia, în eventualita- borată, ceva de genul sare, zahăr, apă, tea generată de întrebarea ta, sună ca în ulei şi iar, sare, zahăr, apă, ulei. versurile eminesciene „Şi când propria ta (R.): Pe lângă faptul că sunteți o viață singur n-o ştii pe de rost/ O să-şi profesoară uimitoare, întotdeauna noi, bată alții capul s-o pătrunză cum a elevii, v-am admirat stilul modern. Crefost?”….Sigur, e un exercițiu intelectual deți ca hainele îl fac pe om? menit să jongleze cu polaritatea chip(C.A): Hainele sunt o extensie a mască. Prin absurd, aşadar – Gabriel Garpersonalității. Nu cred în formulele trancia Marquez... şante din filosofia populară de tipul „Nu (R.): Este sfârșitul lumii. Ce carte haina face pe om”. Vestimentația este o ați pune în capsula cosmică pentru a formă de comunicare, de interacțiune. păstra o „urmă”a umanității? Important e să ştim să ne îmbrăcăm în (C.A): Îmi ceri nişte exerciții de funcție de context. imaginație...! Capsula cosmică? Sună ciudat, alterează ființarea, în fine o carte


(R.): Desigur, orice personaj de care citim își pune amprenta pe sufletul nostru. Dar, ca un alter-ego care ar putea prelua conștiința oricând, cărui personaj i-ați lăsa această putere? (C.A): E o sugestie de narcisism aici. Ca şi întrebarea cu biografia. Sunt multe personaje de care m-am ataşat, în liceu eram fascinată de personajele lui Camil Petrescu, Dostoievski, Mircea Eliade. Apoi am avut o revelație cu literatura sud-americană – Asturias, Llosa, Borges, Carpentier, Marquez. (R.): Cel mai mare regret ca profesoară a fost..

unor avocați recunoscuți, al unor oameni de afaceri de succes, al unor profesori cu renume şi exemplele pot continua, stau dascăli care au provocat gândirea, au orientat gândirea, au clădit, au creat, au recreat. Am avut şi modele, mama mea – profesor de limba şi literatura română, profesorii mei din liceu, fostul liceu de filologie, actualul Colegiu Național Elena Cuza, în special doamna profesor Magdalena Dumitru, un spirit minunat, dăruit cu pasiune şi har pentru aceasta profesie. (R.): Descrieti-vă în trei cuvinte.

(C.A): Trei cuvinte. Să vorbesc în numele meu despre mine... Creativă, to(C.A): Nu am regrete până acum . lerantă, adaptabilă. (R.): Știți zicala cu racul care mer(R.): Care este vârsta la care, dage înapoi? Vă considerați o persoană ca ați putea, v-ați întoarce? De ce? care se întoarce des în trecut? (C.A): M-aş întoarce cu drag în (C.A): Mă consider o persoană căreia de multe ori visarea îi confiscă perioada liceului, la vârsta adolescenței când aveam tot timpul din lume şi scorprezentul. Metrica gândirii este temporală. Actualizez, redimensionez momente, moneam gânduri cu multă ardoare. evenimente, gânduri, fapte.

(R.): Cum se vede trecutul de li(R.): E mai bine deci să ne cean prin ochii unui profesor? imaginam ceva decât să ne amintim? (C.A): Trecutul de licean e puțin diferit de prezentul de licean. E un trecut (C.A): Imaginația e asemenea unui nor afectiv care pune în umbră rați- pe care îl exersez mereu printr-un exercițiu de empatie. E un privilegiu să mă aflu unea. Nu ştiu dacă e mai bine să ne imaginăm, decât să ne amintim. Însă cred că printre elevii mei adolescenți, să retrăiesc dispoziții sufleteşti ale acestei vârste e bine să păstrăm un echilibru între ceea atât de frumoasă şi atât de complicată. ce aspirăm sau ne imaginăm şi ceea ce putem face. E o idee pe care o tot repet (R.): La final, o lecție pe care ați elevilor mei, să discearnă între dorință şi dori să îi învățați pe cei din jurul dumposibilitate. Ar fi şi o cale spre fericire, neavoastră. cred. (C.A): Lecția solidarității sau lecția răbdării sau lecția dreptății sau lecția asumării. Au o fertilitate creativă extra(C.A): Invidia. Ea naşte monştri. ordinară şi le exersez permanent alături (R.): Una din pasiunile dvs este de elevii mei. să predați. Ce v-a atras cel mai mult la TIZIANA GAGIU, clasa a XI-a asta? Sau ce v-a îndemnat să mergeți pe Colegiul NaŃional „Elena Cuza” acest drum? Craiova, Dolj (C.A): Această profesie este o Prof. coordonator: provocare continuă. Un pariu cu sine. O creație. O căutare. Să nu uităm că undeIRINA CĂPĂȚÎNĂ va, în spatele unor medici de excepție, al (R.): Care este otrava sufletului?


„Dorințele omului trebuie să fie cu măsură și la timp!” - Interviu cu domnul profesor Cocerhan Constantin Profesorul Constantin Cocerhan, fiu al meleagurilor bucovinene, a absolvit Facultatea de Geografie la Universitatea din București, în 1984. S-a distins prin obținerea Premiului „Frații Bucovineni Sârghie” pentru meritul de a fi „cel mai bun student” din centrul universitar. Și-a susținut toate gradele didactice, precum şi doctoratul, și avut o activitate metodicodidactică cu rezultate deosebite, fiind inspector școlar și metodist. Reporter (R.): Unde v-ați petrecut anii copilăriei? Constantin Cocerhan (C.C.): Am văzut lumina zilei într-un sătuc din Munții Bucovinei, azvârlit la 1200 metri între culmile scăldate de pâraiele Brodinei, și îmi place să spun că m-am născut mai aproape de cer, dar și de Dumnezeu (asta numai în situația în care înțelegi că Tu ești cel care trebuie să-l cauți în permanență). (R.): Ce v-a determinat să alegeți această profesie? (C.C.): A existat o dorință permanentă de cunoaștere, apoi ceva nativ, izvorât din farmecul necunoscut al naturii, din dorința de a dărui ceva celor din jur. (R.): Cum „profesor model”?

interpretați

conceptul

de

(C.C.): E mult de spus pe această temă. Am să fiu succint: bine pregătit profesional, echilibrat în relațiile cu elevii, deschis la comunicare, nu obtuz, ci maleabil (înțelegător), în limita normalității. (R.): Care au fost mentorii dumneavoastră? (C.C.):Îmi amintesc pe regretatul învățător Ilie Șecman, care mi-a pus pentru prima oară creionul în mână (15 septembrie 1966). Apoi am întâlnit și primii profesori pe care i-am luat ca model: Vasile Cotos care preda istoria și geografia, și doamna de limba română! În anii de liceu am dat de oameni -

dascăli minunați. Pot să spun că am învățat multe lecții despre viață. Dirigintele meu, prof. Ion Crețu, ne-a deprins cu perseverența, profesoara de română, dna Doina Smereca, ne-a lansat în călătoria cărților, prof. Elena și Ilie Tipa ne-au orientat în cunoașterea planetei, iar Sorin Trelea ne-a dezvăluit speranțele tinereții. Nu pot să uit de generozitatea dnei Zenovia Reuț, care m-a adoptat ca pe propriul fiu. Cu ajutorul lor am început să descopăr lumea cu alți ochi. Au urmat profesorii mei desăvârșiți de la Universitatea bucureșteană. Dau doar câteva nume, unii dintre ei plecați printre stele. Amintesc nume sonore ale geografiei românești ca: Valeria Velcea, Ion Pișota, Traian Naum sau Grigore Posea, Grigore Mihai și Mihai Ielenicz.


(R.): Ne puteți împărtăși un mo- aleagă temele atractive, care dezvoltă ment dificil din cariera dumneavoastră de abilități și valorizează potențialul celor implicați. Din păcate, termenul de profesor? „proiect” nu este bine înțeles de către (C.C.): Am avut nemulțumiri, dar mulți tineri! momente dificile nu! Nu m-am gândit să (R.): Cum credeți că pot fi motirenunț la această carieră. Nemulțumirile țin de percepția oamenilor din jur, de mo- vați elevii să învețe? dul că nu apreciază valorile, de faptul că (C.C.): Prin implicare efectivă, nu pun corect în balanță lucrurile, ba chi- prin promovarea modelelor sociale poziar sunt superficiali, nu numai cu cei din tive, prin valorizarea tinerilor în propria jur, în primul rând cu ei înșiși. țară, creând locuri de muncă care să le (R.): Există diferențe între genera- asigure șansă de afirmare și un viitor decent. țiile de elevi? (C.C.): Au existat diferențe între generații și vor exista mereu! Ele au o sumedenie de justificări. Nu țin numai de modă, de educație, de condiția socială. Au rădăcini mai ascunse, mai ales multe provocări. Iar provocările țin de evoluția, mai ales de înțelegerea sensului vieții și de schimbările din societate. Nu totdeauna noul și modernul au adus beneficii. Trebuie să cernem cu mult discernământ lucrurile bune de cele nefaste! (R.): Dacă nu ați fi fost profesor, în ce domeniu v-ar fi plăcut să profesați?

(R.): Considerați că sistemul de învățământ din România a evoluat sau nu, în ultima vreme? În ce sens? (C.C.): Este o întrebare pentru politicieni! Instabilitățile din societatea românească au afectat în mod cert cultura școlii, diminuând valențele formative, în special sub aspect valoric și comportamental. (R.): Sunteți un profesor respectat și apreciat. Cum ați câștigat acest statut?

(C.C.): Succesul și respectul în carieră depind de pregătirea profesiona(C.C.): Orice meserie aș fi avut, aș lă. Contează enorm acest lucru, este defifi făcut-o cu sfințenie. Mi-aș fi dorit să nitoriu, îți proiectează imaginea în lume. devin medic din dorința de a alina sufe(R.): Cum era înainte în învățărințele semenilor, o reminiscență din copilăria dură ce mi-a fost dată. Până la mânt? urmă, am ales să lucrez tot cu oameni, (C.C.): Era altfel! Ca să știți cum dându-le „lumină”. era, am să vă redau o secvență din viața (R.): În orice profesie există și di- mea de elev: drumurile grele prin troieneficultăți. Ce vă stimulează să continuați? le de pe munți, cu un ghiozdan din lemn în spate, ținându-mă de mână cu fratele (C.C.): Împlinirile, nemulțumirile, meu Vasile, ca să nu ne ia rafalele de speranțele, cam tot ce e tipic firii umane vânt. Lecțiile mi le scriam în fugă, seara, în această carieră nobilă, dar și dorința sub lumina palidă a unei lămpi sau a unui de a dărui celor din preajmă din felinar. (…) Școala primară era departe „zestrea” ta. (la 5 km de casă), iar în gimnaziu cobo(R.): Cum poate un profesor să ram pe Valea Brodinei, preț de 10 km, și determine elevii să se implice în cât mai ne întorceam seara osteniți. Poate norocul a fost că o perioadă am avut bursă și multe proiecte? stăteam la internat. (C.C.): Depinde de proiecte! Cert este că profesorul trebuie să-i învețe pe elevi ce înseamnă un proiect, apoi să


Așa am reușit să deprind mai mult dragos- pentru a mă documenta sau le indic sursele tea de carte. Relația profesor - elev și siste- bibliografice potrivite. mul erau altfel. (R.): Ca o ultimă idee, ce ar trebui să (R.): Care a fost cea mai plăcută ex- rețină elevii? periență pe care ați trăit-o ca profesor? (C.C.): În meandrele vieții ești su(C.C.): Primul premiu I la faza nați- pus tentațiilor și de multe ori greșești. Desională, al elevilor Schipor Ovidiu și Anghe- gur că am trecut și eu prin asemenea încerluș Alin, în 1998, la Cluj. A fost o experien- cări. Important este să găsești răgazul, mai ță de succes care m-a încurajat să fac per- devreme sau mai târziu, să te oprești, să-ți formanță cu elevii. revezi obstacolele și să o iei de la început. Așa că am urmat dictonul: „Orice sfârșit (R.): Care ar fi cea mai frumoasă are un nou început!” amintire pe care ați avut-o ? Domnul profesor doctor Cocerhan (C.C.): O minunată expediție, cu un se distinge și prin rezultatele meritorii în echipaj de 10 elevi, în Munții Apuseni, prin calitate de editor la revista profesorilor 1987. A fost botezul în meserie. Au fost și de geografie „Orizonturi sucevene” și alte multe momente. O serenadă în fața caprin câteva lucrări în calitate de autor și sei, de ziua mea de naștere, pe la miezul coautor: „Potențialul natural al turismunopții, apoi colinda de Crăciun de anul trelui în împrejurimile Sucevei” (2011) cut, a elevelor de la clasa a XI-a C, de la „Geoghid didactic” (2011), „Bazinul râucolegiul nostru… O lecție de dirigenție live lui Suceava pe teritoriul României – Vaoferită de una din clasele mele… a fost o lorificarea potențialului turistic” - carte clasă a XII-a C, prin 1988, copii minunați! de doctorat publicată în 2013. Din 1984, (R.): Care au fost cele mai mari este profesor în orașul Suceava, în prerealizări ca profesor? zent la Colegiul Național „Mihai Emines(C.C.): Nu se pot măsura. Bucuria cu”. realizărilor o regăsesc pretutindeni: când sunt salutat pe stradă ori sunat la telefon, dar și atunci când primesc o scrisoare sau o felicitare de la foștii mei elevi sau studenți (am o colecție de invidiat!).

GRĂDINARIU PAULA-ADELINA

(R.): Cum reacționați când sunteți contrazis de către elevi? Considerați că este o dovadă de impertinență din partea acestora?

Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava

(C.C.): Nu e impertinență, dacă o fac într-o manieră elegantă, nu tendențioasă. Sunt deschis la dialog, iar dacă nu sunt în măsură să le ofer informații pertinente despre un anume subiect, le solicit răgaz

Clasa a X-a C

Prof. coordonator: RAHILA CUȘNIR


Aş vrea să obŃin aceeaşi performanŃă ca Cristi Mungiu Nume: Teodor – Cristian OcupaŃie: elev în clasa a XII-a, actor în trupa de teatru a liceului

(C.M): La locul în care învăŃ, în sala „Atelierul de Teatru”, îmi plac mult scaunele (râde)… îmi place că-i îngrămădeală mare la lipii în pauza mare, îmi place atmosfera.

Vârstă: 18 ani PREMII, DIPLOME, PERFORMANłE: cele mai importante ar fi Premiul pentru cel mai bun film documentar în cadrul Festivalului InternaŃional de Film Documentar e ART film Iaşi, România, în ambele ediŃii ale festivalului, pentru filmele Piatra NeamŃ – capăt de linie şi Roma - provincie di Iaşi Reporter (R.): Care ar fi primele trei cuvinte pe care le-ai spune despre tine? Cristi Mungiu (C.M): 1: urăsc minciuna; 2: îmi plac oamenii oneşti, care, de obicei, nu sunt făŃarnici şi 3: îmi plac oamenii visători, optimistă, un cei pesimişti. (R.): Consideri că ai avut o copilărie normală? (C.M): Să încep prin a spune că de mic am fost maltratat de părinŃi, în clasa a IV-a mi-a căzut o măsea, mama îmi dădea cu cartea de istorie în cap, pentru că nu reŃineam toate detaliile aşa cum voia ea. Din clasa a IX-a am început să joc teatru… deci pot să zic că am avut o copilărie extraordinar de zbuciumată şi chinuită… (râde) (R.): Cum vezi legătură dintre fraŃi? (C.M): Când ai un frate mai mic sau mai mare, ai o musculatura bine dezvoltată pentru că te cerŃi şi te baŃi non-stop cu el, chiar dacă primeşti sau dai (râde)… Ai în cine să ai încredere.

(R.): Ce ai vrea să faci în viitor? (C.M): Pentru viitorul apropiat, aş vrea să obŃin aceeaşi performanŃă ca şi Cristi Mungiu şi aş vrea să transmit cât mai multe, prin film, dacă mă ajută Dumnezeu, şi prin regie. Dacă nu, prin teatru. (R.): Ce faci când vrei să te distrezi? (C.M): Mă distrez ca de obicei la „locul de muncă”, deoarece ceea ce fac o fac cu plăcere şi nu prea mă distrez, cum mulŃi zic că o fac prin cluburi. (R.): Spune-mi primele trei lucruri de care nu te-ai putea lipsi pe o insula pustie … (C.M): Hotelul din Dubai, cel de şapte stele, un Hummer şi motorină că să meargă (râde)…un. De fapt, nu m-aş putea despărŃi în primul rând de oameni la care Ńin, chiar dacă am numai trei obiecte, în primul rând ei, o camera de filmat şi… reflector, că să am trei. (R.): Ce crezi că a făcut Dumnezeu pentru tine? (C.M): Mi-a dat câteva lecŃii de viaŃă foarte importante, de fapt, am pierdut mai multe persoane la care Ńineam şi ceea ce contează e că datorită acestor persoane m-am întărit și am început tot ceea ce fac prin teatru şi prin film. Dacă nu ar fi fost evenimentele acelea, nu cred că aş fi ajuns la stadiul în care sunt astăzi… MIHUȚ MIRUNA-ANDRA,clasa a XI-a D Colegiul NaŃional „Calistrat Hogaş Piatra-NeamŃ, NeamŃ

(R.): Hai să vorbim despre şcoală. Ce îŃi place cel mai mult la locul în care înveŃi?

Prof. coordonator: MIHAELA-CĂTĂLINA TĂRCĂOANU


„Visează mult și înd Andrei Tailup se poate identifica cu Bucovina TV, alături de care și-a început cariera acum mulți ani. Mai apoi, în parteneriat cu Simply Mind a mai adăugat ceva la CV-ul său, și a fost prezentator de emisiune de divertisment. Pe lângă acestea, a mai ales să fie coordonator de voluntari Crucea Roșie Suceava, câștigând și un premiu în acest domeniu. În prezent, Andrei este fondator ATS Media Creators - firmă de producție media pentru televiziuni locale. Reporter (R.): Ce te-a influențat în alegerea profesiei? Andrei Tailup (A.T.): Cred că ea m-a ales pe mine. A fost un fel de „dragoste la prima vedere”. Dacă unii se chinuie ani de-a rândul să îşi găsească un domeniu care să îi atragă, în cazul meu a fost simplu. După ce am pus piciorul într-un radio şi într-un studio de televiziune, am ştiut că asta vreau să fac. (R.): Care sunt calitățile pentru a avea succes în acest domeniu de activitate? (A.T.): CalităŃile necesare în acest domeniu sunt răbdarea, perseverenŃa şi dorinŃa de a evolua. Trebuie să îŃi doreşti în fiecare moment mai mult. Dacă va veni o zi în care vei spune ,,E destul, mă opresc aici!”, atunci toată munca de până atunci a fost în zadar. E nevoie de răbdare pentru că totul se face cu paşi mici, acumulând pe traseu din ce în ce mai multe informaŃii. (R.): Care este realizarea ta de pe urma căreia ai avut cel mai mare câștig? (A.T.): Cel mai mult mă bucur că am reuşit să mă desprind de judeŃul Suceava. Şi am reuşit acest lucru doar renunŃând deocamdată la ce făceam aici.


drăzne drăznește ăznește să să eșuezi” eșuezi” Am deschis o companie de producŃie media şi treptat, am reuşit să trec peste graniŃele judeŃului. Acum colaborez cu televiziuni din ConstanŃa, Craiova şi încet-încet apar şi alte oportunităŃi la orizont. (R.): Ce ai făcut cu primul salariu? (A.T.): După ce am înfruntat ore întregi de voluntariat pentru acumularea experienŃei şi după ce am început prin simple colaborări, nici măcar nu îmi mai aduc aminte care a fost primul salariu.

(R.): Ce te motivează cel mai mult pentru a depune efort? (A.T.): În cazul meu, pe primul loc este reacŃia celor care beneficiază de pe urma muncii mele. Când mă opreşte cineva pe stradă şi îmi spune ,,Aaa…, uite! E tipul de la televizor”. Poate pare pueril, dar atunci îmi dau seama că ceea ce fac ajunge unde trebuie. Şi în al doilea rând, partea materială. N-am să fiu ipocrit să spun că aş face asta şi fără bani. Doar am avut norocul să îmi câştig pâinea din ceea ce îmi place. (R.): Ce te-a impulsionat să urmezi Facultatea de Comunicare și Relații Publice? (A.T.): Nimic. Chiar dacă nu e răspunsul la care te aşteptai. Mare parte dintre informaŃiile furnizate aici le deŃineam deja din experienŃă şi din ce studiasem pe cont propriu. Nu sunt chiar studentul pe care şi l-ar dori un profesor universitar şi recunosc asta. (R.): Descrie niște proiecte sau idei care au fost implementate sau duse la capăt cu succes, în primul rând datorită eforturilor tale. (A.T.): Rubrica meteo pe televiziunea locală. În momentul în care mi-a venit ideea, pe posturile locale lipseau informaŃiile despre vreme sau erau prezentate nu tocmai într-un mod atractiv. Cred că mi-au trebuit vreo opt luni până să ajung la un rezultat care să fie totalmente la înălŃimea aşteptărilor.


R.): Care a fost cea mai importantă sarcină pe care ai avut-o? Care a fost rolul tău? (A.T.): Am făcut de-a lungul timpului de toate în domeniul acesta. Şi cred că rezultatele au fost pozitive doar pentru că le-am tratat pe toate ca sarcini importante. (R.): Care sunt pașii pe care îi urmezi pentru a studia o problemă înaintea luării unei decizii? (A.T.): Eu sunt mai grăbit de felul meu. Mă apuc imediat de treabă şi îmbunătăŃesc rezultatul pe traseu. Am avut şi de pierdut din această cauză, dar ,,fiecare şut în fund e un pas înainte doar dacă te-a durut.” (R.): Descrie cel mai amuzant moment de care ai avut parte. (A.T.): Mă aştepta un drum de vreo opt ore cu trenul. În compartiment două doamne şi un bărbat discutau despre hoŃii care îşi fac meseria prin tren. Una dintre doamne m-a privit brusc si a spus: ,,Uiti! Băietu' ista îi di la televizor! Puni şî tu o camera aicea să filmeze dacâ vin hoŃî!” (R.): Ai făcut și compromisuri pentru a ajunge aici? (A.T.): Aparent, da. Mi-aş fi dorit să muncesc mai puŃin şi să călătoresc mai mult. Dar cu timpul se pare că domeniul acesta mă duce în locuri în care nu m-aş fi aşteptat să ajung. Dacă mai adaug: ajunul Crăciunului petrecut la muncă sau weekenduri în care alŃii se relaxau la mare sau la grătare, atunci da, am făcut și compromisuri. (R.): Ce cred cei din jur despre ceea ce faci? (A.T.): Pentru prieteni, voi rămâne mereu ,,fata de la meteo”. E gluma noastră care nu se învecheşte niciodată. Pentru familie, rămân extraordinare momentele în care cineva le spune: ,,L-am văzut pe Andrei la televizor!” Pentru restul lumii, sper să fie numai de bine! Deşi criticile au şi ele rolul lor... (R.): Există un cod de reguli care ar trebui urmate în această carieră? Care sunt regulile tale? (A.T.): Ooo.., sigur că da. Există o mulŃime de reguli şi toate se pot învăŃa din cărŃi. Dar consider că pentru acest domeniu e necesar să te adaptezi din mers. Într-adevăr, fără reguli întreaga lume ar fi un haos. Totuşi, cred că trebuie să te adaptezi situaŃiei şi să încalci de multe ori regulile pentru a avea succes.


Cu toate acestea, trebuie să cântărim bine fiecare situaŃie, să vedem dacă încălcarea regulilor merită şi daca nu cumva provocăm mai mult rău decât bine. (R.): Ceea ce faci tu este un job sau o pasiune? (A.T.): Am avut norocul să am jobul care mă pasionează. Pasiunea mea este acest job! (R.): Știu că pe lângă acest domeniu tu mai practici și alte activităŃi. Ne poți spune tu despre ce este vorba? (A.T.): Pe lângă activitatea din media, sunt coordonatorul voluntarilor din Crucea Roșie Suceava. O activitate neremunerată care îmi dă ocazia să întorc uneori binele pe care societatea l-a făcut pentru mine de-a lungul anilor. (R.): Cum te-ai descrie ca persoana? (A.T.): Andrei e un tip simplu. E cel cu care poŃi să îŃi bei cafeaua dimineaŃă la automatul din staŃie, dar şi cel care duce la bun sfârşit o sarcină importantă. Andrei nu e cel mai bun pentru că şi defectele au rolul lor în conturarea personalităŃii. Andrei e aşa cum îl vezi. (R.): Ce sfaturi le-ai da celor care doresc să urmeze acest job? (A.T.): Prima achiziție pe care trebuie să o facă: cotiere şi genunchiere. Vor fi multe căzături. Dacă nu vei face treaba cu o doză de pasiune, atunci nu te mai apuca de asta. Nu-Ńi va ieşi. Decât să ajungi la un birou de doi metri pătraŃi scriind articole mondene din imaginaŃie, mai bine te apuci de altceva. (R.): Ai vreun slogan după care te ghidezi în viaŃă? (A.T.): Nu. Nu am nici slogan şi nici vreun idol. Îmi doresc şi cred că pot să fiu bun! În felul meu, prin mijloacele mele. Fiecare pas din viaŃă are farmecul şi hopurile lui. Trebuie să ne adaptăm la o lume în continuă schimbare. ŞERBAN IOANA Clasa a X-a C Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: RAHILA CUȘNIR


Pericolul otrăvirii cu Deşi noŃiunea de otravă este cunoscută încă din Antichitate, până acum nu avem încă o definiŃie univocă. Gerolamo Mercuriale (15301606) spune că : „Otrava este medicamentul care ucide” iar în aceeaşi epocă, Paracelus afirmă că: „Otravă este în orice şi nu este nimic fără otravă. Doza o face să fie otravă sau remediu”. Pe când unele tratate de toxicologie menŃionează următoarea definiŃie: „Otrava este o substanŃă care, acŃionând chimic si fiziologic asupra corpului, produce în doze toxice, o tulburare a funcŃiilor şi are ca rezultat boala sau moartea”.

medic

pot fi accesibile oricui sau sunt Ńinute separat?

(C.C): Farmacistul nu trebuie să uite o substanŃă activă, eliberată pe bază de prescripŃie medicală, deoarece poate deveni otravă dacă administrarea sa se face greşit sau dezordonat sau dacă este folosită de o mână criminală. Cum majoritatea medicamentelor foarte active sunt şi toxice, legislaŃia a prevăzut ca, în farmacie, ele să fie păstrate în dulapuri separate şi închise. Astfel, dulapul „Venena” cuprinde medicamente extrem de active, din categoria toxice, pe când cele mai puŃin violente, dar care, totuşi, în anumite doze sunt capabile de a produce otrăvirea, sunt păstrate în dulapul Desigur, mai există şi alte definiŃii ase- „Separanda”. mănătoare, dar în principiu se precizează ace(R.): Cum sunt clasificate aceste otrăvuri? eaşi teorie ce constă în faptul că o doză mare (C.C): Aceste otrăvuri se clasifică în func(între 0.30 g şi 5 g) poate duce la îmbolnăvirea celulelor corpului manifestându-se printr-o Ńie de origine, constituŃie, proprietăŃi analitice, staboală, eczemă, alergie, etc. şi poate duce chiar re de agregare şi de acŃiunea fiziologică. la deces. (R.): Cum afectează aceste medicamente Acest subiect îl voi aborda împreună cu sistemul nervos? doamna Chirvase Carmen, medic dermatolog. (C.C): Da, cel mai afectat de aceste mediSper ca dumneaei să ne poată convinge ce este camente este sistemul nervos; în funcŃie de medibine şi unde greşim cu privire la medicamenta- camentul şi cantitatea utilizată, acesta va afecta una sau chiar mai multe zone care aparŃin sistemuŃie. lui nervos. Reporter (R.): Doamna doctor, încep cu o întrebare simplă, ce este medicamentul? (R.): Există condiŃii în care otrava îşi poate modifica acŃiunea? Chirvase Carmen (C.C): Medicamentul este o substanță simplă, o asociere de substanțe (C.C): În general, acŃiunea unei otrăvi este sau un produs complex capabil sa producă un efect relativă deoarece comportarea ei este dependentă terapeutic, fiind prezentat într-o formă care să poa- de ea înşişi, de subiectul asupra căruia acŃionează tă fi folosită de bolnav urmând un anumit mod de şi de comportamentul ei în organism. utilizare. (R.): Medicamentele active şi toxice


camente active (R.): Vorbind atât de mult despre medicamente şi efectele sale nocive, aş vrea să vă întreb: Ar trebui să ne ferim de medicamente? (C.C): În principiu da, dar depinde de situaŃie. Dacă ai strănutat o dată sau te-a luat o durere uşoară de cap, nu înseamnă că singura soluŃie este „otrăvirea celulelor din corp cu tot felul de pastile”, care, de multe ori nu-şi au rostul, intervenind efectul Placebo, care „ne linişteşte” dar de fapt e doar un efect psihologic, prin care ne motivăm că ne simŃim mai bine după luarea pastilei. Totuși, atunci când avem o infecŃie, sau simptome acute ale unei răceli sau boli trebuie neapărat să ne adresăm unu medic de specialitate. (R.): Cu ce am putea înlocui medicamentele atunci când nu îşi au rostul, dar starea noastră de sănătate se deteriorează? -Părerea mea este că, pentru orice stare de stres, somnolenŃă, insomnie, răceală şi multe alte senzaŃii uşare, se găseşte câte o infuzie, un ceai sau un remediu naturist care să rezolve problema. Dacă nu, poŃi apela la un medic, dar nimeni nu ar trebui să acŃioneze „după ureche”. Greşeala aceasta ar trebui remediată, deoarece fiecare persoană este diferită, sistemul său imunitar reacŃionează diferit şi poate deveni rezistent la unele substanŃe, de aceea nu recomand luarea imediată de pastile pentru orice simptom superficial, dar nici tratarea cu indiferenŃă a unor simptome mai grave. -(R.): Vă mulțumesc pentru bunăvoința cu care mi-ați răspuns la întrebări. - Cu mare drag.

MACOVEI IONELA, clasa a XI-a Colegiul Național „Eudoxiu Hurmuzachi”, Rădăuți


Cu entuziasmul unui tânăr dornic să descopere lumea, la cei 49 de ani, Sorin Avram, ziarist şi proprietarul postului de radio Top 91 din Suceava, vorbeşte despre bucuria de a munci şi responsabilitatea impecabilă în activitatea sa. Persoană cu o experienŃă amplă atât în radio, presă scrisă şi televiziune, cu comentarii acide şi mereu pertinente, este invitatul permanent al emisiunii Comentariul zilei. Despre viaŃa de jurnalist ne va răspunde comentatorul Sorin Avram.

Domnule Avram, ce v-a influenŃat să vă alegeŃi cariera aceasta?

sez Suceava a fost poetul Constantin Ştefuriuc, care, din păcate, astăzi nu mai este printre noi.

Sorin Avram: Când eram în liceu, eram un adevărat devorator de presă. Cumpăram mai toate ziarele şi revistele care existau pe vremea aceea. Nu erau foarte multe şi mai toate aveau grijă să laude realizările regimului comunist. Însă erau şi câteva publicaŃii care aveau o altă scriitură, jucăuşă, şi care abordau o serie de subiecte care pe mine mă interesau.

AŃi avut de suferit în urma unui articol scris de dumneavoastră? S.A: Având un stil acid de a pune problemele, evident că am deranjat multă lume. Unii mi-au spus-o în faŃă că-i enervez, iar alŃii au preferat să mă vorbească pe la colŃuri. Într-un anume fel am avut de suferit, însă nu în sensul că am fost bătut ori că mi s-a interzis să scriu. Am fost dat în judecată şi am pierdut nişte contracte de publicitate.

AŃi lucrat la vreo publicaŃie în perioada comunistă?

Câte zile de teren faceŃi, în medie, pe lună?

S.A: Nu, nu am lucrat. Ştiu că în timpul regimului comunist, student fiind, am vrut să înfiinŃez o publicaŃie care să se ocupe, în principal, de muzică. De muzica rock. Însă nu am reuşit acest lucru, pentru că pe vremea aceea publicaŃiile aveau un regim special şi nu oricine putea să editeze ziare şi reviste. Cel care a apreciat ideea mea, dar şi care mi-a explicat pe scurt de ce vi-

S.A: Teren nu mai fac de mult. Nici nu am timp, iar principala mea activitate este cea de a analiza evenimentele. Până unde poate ajunge libertatea de expresie într-un articol?


S.A: Din nefericire, libertatea de expresie este înŃeleasă prost de către unii. Inclusiv de o parte a celor care lucrează în presă. Fiecare jurnalist ar trebui să ştie să se autocenzureze. Spun asta în sensul bun al cuvântului. În presă trebuie să fii aspru, atunci când trebuie, dar, totodată, trebuie să dovedeşti că ai bun-simŃ. CredeŃi că munca depusă de dvs. şi-a atins scopul sau a rămas doar un articol de presă? S.A: Articolele mele publicate în ziare ori intervenŃiile mele la radio şi la televiziune nu au schimbat lumea. Însă, uneori, au reuşit să schimbe unele lucruri. Şi, cel mai important, i-au făcut fericiŃi pe unii oameni. La oamenii simpli mă refer. Ce consideraŃi că este necesar pentru a avea succes într-o astfel de carieră? S.A: În primul rând, trebuie să te naşti cu talent. Măcar cu un pic de talent. Apoi, trebuie să fii foarte bine informat şi să ai o mare capacitate de analiză şi sinteză. În care din situaŃii simŃiŃi nevoia să vă implicaŃi mai profund în analiza evenimentului: în problemele ce Ńin de politică sau în cele ce Ńin de viaŃa cotidiană a omului de rând? S.A: Depinde de subiectele zilei. Însă, în general, mă ocup de chestiunile politice, dar din perspectiva implicaŃiilor pe care acestea le au asupra omului simplu. Ce sfat aveŃi pentru cei care vor să devină jurnalişti? S.A: Cei care vor să devină jurnalişti trebuie să ştie că nu vor avea o meserie şi o viaŃă uşoară. Vor trebui să înveŃe să nu se implice emoŃional în problematica pe care o abordează şi să treacă peste nedreptăŃile pe care le vor întâlni cam peste tot. Apoi, câştigurile materiale, cu câteva excepŃii, sunt mici. Ca o ultimă întrebare: Care este motivaŃia dumneavoastră pentru care continuaŃi cu

drag această meserie şi care vă sunt perspectivele? S.A : În principal, pentru că este o meserie pe care o fac cu multă pasiune. Perspectivele meseriei de jurnalist sunt sumbre, din pricina lipsei banilor. SituaŃia economică proastă a redus considerabil numărul firmelor care au posibilitatea şi dorinŃa de a-şi face reclamă la radio, TV şi ziare.

Ciornei Adelina Clasa a X-a C Colegiul NaŃional „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: Rahila Cuşnir


Ion Mândrescu, un om de care, poate, puțini au auzit, este deja venerabil. S-a născut la Mihoveni (Suceava), în 1954, într-o familie de țărani înstăriți. El este artistul despre care se spune că a ocupat locul șapte în topul celor mai bine cotați artiști români contemporani.

Ecaterina Vâlcescu: După dumneavoastră, care este cea mai valoroasă lucrare care v-a fost expusă? Ion Mândrescu: E destul de greu să mă hotărăsc, am multe lucrări valoroase, dar cred că cea mai apreciată este „Omul, timpul, spațiul”. De asemenea, este lucrarea care m-a ajutat să fiu pe locul șapte în topul celor mai importanți artiști contemporani. E.V.: Care este valoarea estimativă a acestei capodopere? I.M.: Costă în jur de 30.000 de euro. Apare și într-o variantă achiziționată și donată de statul român Consiliului Europei de la Strasbourg. A fost amplasată în anticamera președintelui Consiliului Europei și face parte din colecția de artă a acestei instituții. E.V.: Ce-mi puteți spune despre această colecție? I.M.: Cuprinde lucrări grupate în trei mari secțiuni: piese arheologice, obiecte decorative și tehnice, lucrări de artă modernă și contemporană. Totodată, ea reflectă și multiculturalitatea europeană. E.V.: De când v-ați dezvoltat plăcerea aceasta de a sculpta? I.M.: Eu am modelat primele mele lucrări de sculptură în timpul liceului, iar la 18 ani am realizat prima mea lucrare de succes, grupul statuar „Răscoala”.

E.V.: Ce aspecte v-au marcat copilăria?


I.M.: Am ajuns la București în urma stagiului militar, pe care l-am împlinit în comuna Mihai Bravu de lângă capitală. Începând cu 1976, am participat la cursurile Institutului de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu”, pe care l-am frecventat până în 1980. E.V.: Ce credeți dumneavoastră despre sculptură ca hobby? I.M.: Este un mod de a-mi transpune ideile și trăirile în lucrări, capodopere din lut. Chiar dacă am modul meu de a sculpta, nu îi voi critica niciodată pe ceilalți artiști. De asemenea, nu voi evita nici sculptura ornamentală și decorativă, pe care o putem admira în curțile Palatului Cotroceni. E.V.: Din ce an ați început să modelați seria „Omul,Timpul, Spațiul” și ce semnifică ea? I.M.: Am început să lucrez la ea în 1985 și vreau să îți spun că această operă nu reprezintă numai una dintre cele mai importante lucrări ale mele. E.V.: De ce spuneți asta? I.M.: Deoarece ea marchează revenirea la sculptura figurativă. O revenire cu succes ce fixează momentul nu numai pentru mine, dar și pentru sculptura contemporană. E.V.: Ar mai fi ceva important de adăugat? I.M.: Da, lucrarea „ Omul, timpul, spațiul” este o sculptură din bronz ce poate fi vizitată din Centrul Istoric al Capitalei. Eu obișnuiesc să le dau repere tuturor celor care sunt interesați de munca mea de artist. Vâlcescu Ecaterina Clasa a X-a C Colegiul Național „Mihai Eminescu” Suceava Prof. coordonator: Rahila Cuşnir


Cea mai cruntă perioadă pe care a cunoscut-o România a fost perioada comunismului, în special cel internationalist (1945-1958), care s-a manifestat prin lupta de clasă, prin eliminarea elitelor naŃionale, spirituale şi întreprinzătoare ale României. Atât persoane de elită cât şi oameni de rând au avut de suferit, viaŃa acestora fiind întruna controlată de către sistemul politic, împreună cu forŃele militare. ToŃi cei care încercau să lupte împotriva regimului sau să scape, își riscau viaŃa pentru că, de cele mai multe ori, erau închişi sau chiar condamnaŃi la moarte. Avem ocazia să pătrundem în cruzimile regimului trecut, prin memoriile unei femei simple, Ana Văcărean, care îşi aminteşte cu precizie traumele prin care a trecut, şi care a acceptat să ne vorbească despre acestea, răspunzându -ne la câteva întrebări: Dna Văcărean, sunteți, iată, astăzi, printre puținii martori ai unui regim de teroare, suferință, minciună pe care România l-a trăit preț de câteva decenii. Puteți să ne spuneți când aŃi început să simŃiŃi efectele regimului comunist? Am început sa simt efectele la vârsta de 12 ani, odată cu abdicarea Regelui Mihai, mai exact pe data de 30 decembrie 1947. Ce ne-aŃi putea spune despre experienŃa trăită alături de soŃul dumneavoastră? Alături de soŃul meu am trăit o viaŃă ca un vis. Acest lucru a durat până când şi soŃul meu şi-a dat seama de „binecuvântarea” comunismului. Atunci şi-a făcut curajul nebunului şi a părăsit Ńara (clandestin). Am avut repercusiuni, el fiind militar de carieră. Am rămas singură, cu un copil de un an în braŃe şi printre străini. În perioada aceea locuiam la Satu Mare. Am fost arestată. Acest lucru se petrecuse în 1959. Copilul a fost luat de părinŃii mei, iar eu am început periplul închisorilor. Arestată la Satu Mare şi anchetată la Securitatea din Baia Mare, 9 luni am fost Ńinută în anchetă foarte dură. ConsideraŃi că soŃul dumneavoastră este responsabil pentru experienŃa trăită? AŃi mai auzit ceva de el de atunci? Normal, el a fost principalul vinovat. Eu nu ştiam de intenŃia soțului meu de a pleca, am fost mințită. Locuiam în Baia Mare, maghiarii sunt naționaliști și țin la limba lor. Eram sătulă să stau la coadă pentru pâine și pentru carne câte o jumătate de zi pentru simplul fapt că nu cunoșteam limba maghiară. Intr-o zi m-am revoltat și după ce mi s-a zis să învăț limba maghiară, le-am răspuns că ei ar trebui să învețe limba română odată ce stau pe teritoriul țării mele. Mă plângeam soțului meu zilnic, iar acesta mi-a zis că va merge la București pentru a completa o cerere să fim transferați la Iași (astfel eram mai aproape de casă). Așadar, într-o dimineață mi-a zis să strâng toate lucrurile noastre bune și s-a pornit la drum. Având legitimaŃie de frontieră, el putea să verifice toată frontiera României, acest lucru dându-i prilejul să fugă. A plecat fără să știu nimic de el. A fost condamnat la moarte în lipsă, iar când s-a întors în țară, în anul 1990, l-au „accidentat” pana la moarte. Cum aŃi fost tratată în interiorul închisorii şi cât timp aŃi petrecut în lagărele comuniste? Despre lungile ore de anchetă şi procedurile folosite îmi este foarte greu să scriu, deoarece şi azi simt durerea nu numai psihică, cât şi pe cea fizică. La 26 octombrie 1959, am fost dusă la tribunalul din Satu Mare la proces. Păzită ca cel din urmă criminal, trei soldaŃi cu carabinele mă escortau. Procesul a fost strict secret, fiind doar eu şi comitetul de judecată. Am fost propusă de securitate la 25 de ani muncă silnică (eu având doar 23 de ani). La al doi-

lea termen şi-au dat seama că eu nu cunoşteam intenŃia soŃului meu de a fugi din Ńară şi mi-a fost redusă pedeapsa la 10 ani din care am executat doar 5. În mod sigur această perioadă v-a afectat sufletește, puteți să împărtășiți din gândurile ce poate v-au neliniștit de-a lungul timpului?


Când am venit acasă, eram puŃin timorată, stăteam foarte prost cu nervii. Tot aveam impresia că cineva e după mine, dormeam în casă cu mama, cu tata şi cu copilul şi mi se părea că cineva tot umblă pe la geamuri. Îl trezeam pe tata şi îi ziceam că e cineva la fereastră. Bietul tata se plimba prin jurul casei, dar niciodată nu era nimeni. Când vedeam o haină de miliŃian, eram în stare să mă bag unde găseam o gaură unde să pot intra. Dar încet, încet, cu răbdare şi cu înŃelegerea părinŃilor m-am refăcut şi nu am luat nicio pastilă de nervi. Când am mers la doctorul de la Cluj, acesta mi-a zis: „Măi fată, nu-Ńi dau nimic pentru că ai atâta forŃă în tine, încât este imposibil să nu te pui pe picioare. Citeşte, dacă te plictiseşti de citit, aruncă. Scrie, dacă nu mai vrei sa scrii, aruncă. Croşetează, plimbă-te”. Asta am făcut. Era la marginea oraşului un pârâu şi mă aşezam pe malul apei cu coatele pe genunchi şi stăteam şi mă uitam cum curge apa, şi aveam senzaŃia că toate necazurile, toate durerile, totul se duc cu apa. Şi mă ridicam de acolo şi când veneam acasă eram complet alt om. În ce fel s-a schimbat viaŃa dumneavoastră după ce v-aŃi întors? A intrat pe făgaşul normal. Am avut noroc şi am fost angajată conform pregătirii la I.P.L. RădăuŃi (Înterprindere de Prelucrare a Lemnului) de unde am ieşit la pensie. Cum aŃi reuşit să vă găsiŃi acest loc de muncă? Când am fost angajată la fabrica de mobilă mi s-a cerut să fiu mai harnică decât celelalte, că directorul a avut o foarte mare încredere în mine. Pot să vă spun că nu eram urâtă, şi eram tânără, aveam 28 de ani. M-am dus să-mi caut seviciu, m-am dus la comerŃ la I.C.S.M. la contabilitate, şeful contabil a crezut că dacă sunt şi tânără şi singură şi venită din închisoare, sunt o pasăre foarte uşor de prins . M-am dus la bancă, iar aici tot așa, directorul mi-a zis că soŃia lui e plecată la Băi, nu vin sa-i fac o vizită? Şi atunci, în disperare de cauză m-am dus la securitate. Am cerut o audienŃă la comandant şi omul m-a primit şi am spus: „Domnule comandant, ce vreŃi să fac? Să fac trotuarul? Eu ştiu că societatea dumneavoastră socialistă nu vreŃi sa se construiască cu așa femei. Dar dacă nu o să am altă soluŃie... Am mers acolo, unul a început să mă pipăie, deci înseamnă că mie nu îmi rămâne nimic altceva de făcut, decât să le cad în pat. Nu ştiŃi cum e să ieşi pe stradă cu copilul şi să nu ai bani să îi cumperi bomboane”. L-am întrebat dacă mă poate ajuta cu un loc de muncă. Spre norocul meu, chiar atunci a intrat în concediu de maternitate o fată care lucra la contabilitate. Directorul mi-a zis că voi fi angajată pentru trei luni de zile, provizoriu, până se întoarce fata, iar apoi îmi va găsi un post undeva. Şi chiar aşa a făcut, a pus mâna pe telefon şi l-a sunat pe directorul fabricii de mobilă şi i-a spus că îi trimite o fată, să aibă grijă de ea. Acel om nu mi-a cerut să-i fiu informator, nu mi-a cerut absolut nimic. Mi-a oferit un loc de muncă unde am rămas până la pensie. Să revenim puțin la perioada detenției, aŃi legat prietenii cu alte persoane în închisoare? Da. Am cunoscut în închisoare doamne din elita românească: Arlett Coposu, Maria Mihalache, LaurenŃia AndriŃoiu (mama partizanilor din munŃii Făgăraş), Cezara Ştefana Solescu (descendentă din familia Elenei Cuza), Maria Rădulescu și multe alte femei deosebite. Din ce motive au fost închise celelalte doamne?

Din cauza politicii. De exemplu, doamna LaurenŃia AndriŃoiu avea doi băieŃi, unul a fost în garda regală şi a fugit în munŃi unde a stat foarte mulŃi ani, luptându-se cu securitatea. Doamna Maria Rădulescu a ascuns nişte arme a unor prieteni şi a fost pârâtă şi i-au fost găsite armele îngropate în curte. Pe vremea aceea nu aveai voie sa ai rude, pe nimeni, toŃi erau vinovaŃi de ceea ce Ńi se putea întâmpla. Vă amintiŃi de cineva în mod special? Doamna Maria Munteanu era o persoană extraordinară, era bolnavă de cancer şi avea atâta putere, dar era toată rană pentru că nimeni nu a avut grijă de ea.


Aceasta a fost închisă deoarece, ca semn de protest împotriva comunismului, s-a mutat la subsolul propriei vile şi camerele de sus le-a dat oamenilor din închisori care nu aveau unde să meargă şi ce să facă. SoŃul ei a murit în închisoare, băiatul ei a murit pe front şi ea a rămas singură. A trăit la subsol până când a fost ridicată. Din cauza rănilor de pe corp nu se putea deplasa, iar noi o ajutam să se descurce. Îmi voi aminti întotdeauna cum îmi spunea:„AncuŃa,fii tare ca o stâncă şi nu uita că eşti româncă!” Vă mulțumim pentru timpul și încrederea pe care ni le-ați acordat. Ca pentru mulți alți deținuți, și pentru doamna Văcărean, poezia a fost un panaceu al sufletului, un mod de a supraviețui. Astfel, cu puŃin timp înainte de a ieşi din închisoare, în ziua în care fiul ei a împlinit 5 ani, doamna Văcărean a scris o poezie pe care a dorit să o împărtăşească cu noi, amintindu-şi fiecare vers scris cu mâna ei, cu 50 de ani în urmă:

„S-a născut în miez de iarnă

Cinci zăpezi şi-au nins colinda

Mugure de trandafir

Pe prispa tristeŃii mele

Basamac de crin îmi toarnă

Ceru-mi poleieşte tinda

Zâna nopții în potir.

Cu argint furat din stele.

Neguri s-au cernut vrăjmaşe

Poate una să se-ndure

Peste ceru-mi de safir

Din traista lui Moş Crăciun

Şi-am lăsat dormind în faşe

Un strop de noroc să fure

Mugure de trandafir.

Să i-l dea în dar acum.”

Puha Adriana și Ciornei Alexandra, clasa a XI-a Colegiul Național Eudoxiu Hurmuzachi, Rădăuți


I. Secțiunea Reportaje 1. Biserica de sub ape………………………………………………………………………………………………………………1 2. Suflete deportate…………………………………………………………………………………………………………………5 3. Îngerii decăzuți ai străzii……………………………………………………………………………………………………….9 4. Călători în Bulgaria……………………………………………………………………………………………………………..11 5. Dragobetele nu mai sărută fetele……………………………………………………………………………………….14 6. Fetițele cu sufletul bandajat……………………………………………………………………………………………….15 7. Povestea unei păduri………………………………………………………………………………………………………….17 8. Credință, putere, iubire………………………………………………………………………………………………………20 9. Mândrie şi semidoctism. Sau despre salturile cu paraşuta închisă……………………………………...23 10. Autobuzul cu „nedescriși”…………………………………………………………………………………………………..25 11. Ai carte, ai parte! Voluntari în acțiune!…………………………………………………………………………….…26 12. Aventura franceză……………………………………………………………………………………………………………...29 13. Impresii din Bucovina………………………………………………………………………………………………………….31 14. Spectacolul naturii………………………………………………………………………………………………………………35 15. Satul meu natal…………………………………………………………………………………………………………………..37 II. Secțiunea Interviuri 1. Interviu cu Adina Dragomirescu, lingvistă ……………………………………………………………………...…..40 2. Quo vadis - cultura suceveană? …………………………………………………………………………………………..43 3. Dragul meu, m-am născut cu talent! …………………………………………………………………………………..45 4. Mai avem timp? ………………………………………………………………………………………………………………...47 5. Am învățat, am muncit din greu, cu o determinare de nebun……………………………………………..49 6. La taifas cu BOA…………………………………………………………………………………………………………………..51 7. Primesc iubire din zece părți……………………………………………………………………………………………….53 8. Traista de suflete a părintelui Cleopa ………………………………………………………………………………...54 9. Lecții neconvenționale ……………………………………………………………………………………………………….57 10. Dorințele omului trebuie să fie cu măsură şi la timp …………………………………………………………..59 11. Aș vrea să obțin aceeași performanță ca Cristi Mungiu………..……....…………………………………...62 12. Visează mult şi îndrăzneşte să eşuezi ………………………………………………………………………………….63 13. Pericolul otrăvirii cu medicamente……………………………………………………………………………………..67 14. De vorbă cu Sorin Avram, devoratorul de presă………………………………………………………………….69 15. Despre sculptură, cu Ion Mândrescu…………………………………………………………………………………..71 16. Amintiri din iadul comunist…………………………………………………………………………………………………73


Proiectul „Condei de jurnalist” constă într-un concurs interjudețean de reportaje, interviuri, fotografii, fotoreportaje şi spoturi pe teme diverse. Pentru realizarea acestei reviste, am selectat cele mai bune interviuri şi reportaje înscrise în concurs. Acest proiect este propus de un grup de profesori din Catedra de limba română a Colegiului Național „Mihai Eminescu” din Suceava și se adresează elevilor din clasele IX—XII. În activitățile din cadrul proiectului, elevii au oportunitatea să învețe/ să exerseze regulile comunicării asertive. În plus, își dezvoltă tehnicile de documentare, de investigație și competențele de redactare, astfel încât să transmită în stil publicistic mesaje pertinente, corecte gramatical, respectând algoritmul genului redacțional. Produsele jurnalistice realizate de elevi demonstrează originalitate, expresivitate și creativitate.

ISSN 2248—0943

Revista Condei de jurnalist nr 4 - 2014  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you