Revistă premiată cu medalia şi diploma „Pamfil Şeicaru“ pentru literatură 2008
Director: Ion Iancu Vale Foaie pentru minte şi inimă, oablă şi neatârnată
Anul 3 NR. 16 ianuarie - februarie 2009 La steaua de Mihai EMINESCU La steaua care-a răsărit E-o cale-atît de lungă, Că mii de ani i-au trebuit Luminii să ne-ajungă.
Text despre moartea unui
poet
Poate de mult s-a stins în drum În depărtări albastre, Iar raza ei abia acum Luci vederii noastre.
Ion-Iancu VALE
Icoana stelei ce-a murit Încet pe cer se suie; Era pe cînd nu s-a zărit, Azi o vedem şi nu e.
Ne-a murit şi Grigore Vieru. El a fost un Poet adevărat, un Român adevărat, un Vis adevărat. El a murit ca şi altţi poeţi, de moarte nebună, pentru că era categoric, mult prea bun, neper-
Tot astfel cînd al nostru dor Pieri în noapte-adîncă, Lumina stinsului amor Ne urmăreşte încă.
Hora Unirii de Vasile ALECSANDRI Hai să dăm mâna cu mâna Cei cu inima româna, Sa-nvârtim hora frăţiei Pe pământul României! Iarba rea din holde piară! Piară duşmanii din ţară! Între noi sa nu mai fie Decât flori şi armonie! Măi muntene, măi vecine Vino să te prinzi cu mine Şi la viată cu unire Şi la moarte cu-nfraţire! Unde-i unul nu-i putere La nevoi şi la durere Unde-s doi puterea creste
Din SUMAR Un crin pentru un poet şi un soldat pag. 13 pag. 14
Proze ghilotinate
Si duşmanul nu sporeşte! Amândoi suntem de-o mama De-o făptură si de-o sama, Ca doi brazi într-o tulpina Ca doi ochi într-o lumina. Amândoi avem un nume, Amândoi o faima-n lume. Eu ţi-s frate, tu mi-eşti frate, În noi doi un suflet bate! Vin' la Milcov cu grăbire Sa-l secăm dintr-o sorbire, Ca să treacă drumul mare Peste-a noastre vechi hotare, Şi să vadă sfântul soare Într-o zi de sărbătoare Hora noastră cea frăţeasca Pe câmpia româneasca!
Se va spune însă, mereu, că ei au existat şi există, aşa cum s-a spus şi se va spune mereu despre Dumnezeu, că a existat şi există, chiar dacă pe El, să nu uităm, nu L-a văzut şi nu L-a auzit nimeni, niciodată.
mis de bun. De acum încolo el nu va mai fi de văzut, nu va mai fi de auzit, aşa cum nici Eminescu nu a mai fost văzut şi auzit de când s-a fost trimis nemuririi.
Din SUMAR Poetul lunii februarie:
pag. 9
Victor Sterom
Taină şi cuvânt
Eminescu de Grigore VIERU La zidirea Soarelui, se ştie, Cerul a muncit o veşnicie, Noi, muncind întocmai, ne-am ales cu, Ne-am ales cu domnul Eminescu. Domnul cel de pasăre măiastră, Domnul cel de nemurirea noastră-Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate, Floare de latinitate Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu drepate, De avem sau nu drepate, Eminescu să ne judece. Mi-l fură, Doamne, adineauri Pe înaltul domn cu tot cu lauri.
pag. 12
Mă uscam de dor, în piept cu plânsul, Nu ştiam că dor mi-era de dânsul, Nu ştiam că doina mi-o furară Cu străvechea şi frumoasa Ţară- Eminescu. Acum am şi eu pe lume parte: Pot îmbrăţişa măiastra-ţi carte, Ştiu că frate-mi eşti şi-mi eşti părinte, Acum nimeni nu măpoate minte. Bine ai venit în casa noastră, Neamule, tu, floare mea albastră - Eminescu. Suntem în cuvânt şi-n toate Floare de latinitate, Sub un cer cu stele sudice! De avem sau nu dreptate, De avem sau nu drepate, Eminescu să ne judece