Page 1

Povestea noastră e și-a ta Cu siguranță ne-am întâlnit deja. În autobuz, prin piață sau pe aleile parcului. Împărțim aceleași speranțe, ne indignăm pentru aceleași lucruri: pentru mizeria de pe străzi și din suflete, pentru dreptul la verde, de care suntem jefuiți zilnic, pentru un pic de bucurie și de frumos. Luptăm poate cu aceiași balauri: cu administrațiile surde și oarbe, cu disprețul pentru lege, cu neglijența, nepăsarea, nesimțirea. Și poate că și tu, la fel ca noi, te-ai săturat să aștepți ca cineva – altcineva – să vină și să rezolve. Dacă nu te-ai hotărât încă să-ți iei soarta în mâini, noi îți arătăm, în paginile acestei foi de cartier, că se poate. Că cei mici și neînsemnați pot face schimbări mari. Nu e ușor, nu e simplu – dar merită încercat. Poate că poveștile noastre adevărate, necosmetizate, vor deveni într-o zi și povestea ta de cetățean.

Redacția Reporteri Loreta Budin (Grupul Inițiativa Favorit)

Ionuț-Adrian Dinu (Grupul de Inițiativă Callatis Drumul Taberei)

Delia Mihalache (Inițiativa Prelungirea Ghencea)

Andreea Toma, Elena Necula (Grupul de Inițiativă Lacul Tei)

Fotoreporter Dorin Moldoveanu (Grupul de Inițiativă Lacul Tei)

Editare Loreta Budin Corectură Elena Necula Design publicație Ralu Ciubotaru

Mircea Kivu, sociolog: „Nu poţi fi cu adevărat fericit dacă eşti înconjurat de mizerie“ Text de Loreta Budin

Sociologul Mircea Kivu s-a mutat în Drumul Taberei când avea 12 ani și a copilărit printre blocuri. Se simte legat de valorile și de preocupările oamenilor din cartier – de aceea a acceptat, cu amabilitate, să ne împărtășească opiniile sale în legătură cu inițiativele civice care vor să aducă o schimbare. „Troleibuzele întorceau la staţia Drumul Taberei 34, complexul Favorit tocmai se construia, pe locul actualului parc făceau instrucţie soldaţii, ciobanii din Domneşti veneau uneori cu oile în faţa blocului meu, pe strada Compozitorilor, actuala 1 Mai“, își amintește Mircea Kivu. În zilele de după revoluție, pe când își plimba câinele, era cât pe-aci să fie împușcat din tancul care apăra clădirea Telefoanelor. A „trădat“ cartierul în urmă cu 15 ani, pentru că nu mai suporta să piardă zilnic o oră ca să treacă de intersecția de la Răzoare. „Mă întorc destul de des, ca asasinul la locul crimei. Astea sunt motivele pentru care mă simt parte a nucleelor cetăţeneşti“, punctează domnia sa. Loreta Budin: De ce e nevoie de acele grupuri care încearcă să forţeze mâna autorităţilor, pentru a obţine rezolvarea unor probleme fireşti? Mircea Kivu: Micile, dar vioaiele organizaţii de cartier sunt dovada faptului că nişte oameni au devenit conştienţi de două lucruri, şi anume: unu, că, dacă vrei să se schimbe ceva, trebuie să faci ceva; doi, că de unul singur nu o să reuşeşti. De îndată ce au înţeles lucrurile astea, oamenii au devenit cetăţeni. După mine, genul ăsta de iniţiative reprezintă adevărata societate civilă, şi nu organizaţiile înfiinţate şi finanţate ca „pui“ ai societăţii civile occidentale (au fost bune şi astea, ca ferment, la începuturile democraţiei). L.B.: Există voci care susțin că astfel de inițiative nu au șanse de reușită, atâta timp cât nu există o masă critică de susținători. Ce părere aveți? M. K.: E perfect adevărat. Autoritățile nu se sperie de două-trei gospodine mai agitate. Numai că cele două-trei gospodine pot să discute cu alte două-trei, care au prieteni şi soţi, şi tot aşa. Ştiu, acest proces de difuziune nu se produce uşor. Te

Publicaţie realizată în cadrul proiectului “Bucureştiul civic - pentru cetăţeni cu simţ critic” derulat de CeRe: Centrul de Resurse pentru participare publică şi finanţat prin granturile SEE 2009 – 2014, în cadrul Fondului ONG în România. Conţinutul acestui material nu reprezintă în mod necesar poziţia oficială a granturilor SEE 2009–2014


izbeşti de multă inerţie, de scepticism, de „ce putem face noi, ăştia mici?“. Dar, când devin numeroși cei care înţeleg că, dacă ei nu fac nimic, e sigur că nici n-o să se întâmple nimic, pe când dacă fac ceva, există o şansă pentru schimbare, atunci apare masa critică. Odată cu ea, teama politicienilor – pentru că, în realitate, s-a văzut că ei sunt extrem de fricoşi. Şi mai e ceva: atunci când există masă critică, apare şi puterea exemplului. O reuşită produce iniţiative în lanţ, şi procesul devine de nestăpânit. L.B.: Credeți că grupurile cetățenești de acest tip pot reforma societatea în care trăim? M.K.: Dacă ele nu, atunci cine? Partidele nu vor. Aşa-zisele elite nu pot. Eu cred că, în primă instanţă grupurile cetăteneşti vor dovedi – au şi dovedit – că se pot obţine schimbări, chiar mici, dacă oamenii se mobilizează. Apoi, vor începe să se coordoneze între ele, să se susţină reciproc. După care vor produce mici partide locale – de ce ne-am luptat să schimbăm Legea partidelor? – cu şanse mari să controleze măcar parţial administraţia locală. Chiar dacă nu vor reuşi să formeze majorităţi şi să numească primari, partidele „mari“ vor fi nevoite să-şi ajusteze agenda la nevoile cetăţeanului. Or, agenda politică croită după nevoile cetăţeanului înseamnă reformă.

L.B.: Se vorbește adesea despre neimplicare – despre faptul că românii vor o schimbare, cu condiția s-o facă altcineva. Cum poate fi depășită această mentalitate? M.K.: E mare tentaţia să-ţi rezolvi problema personală (o slujbă bună, o afacere profitabilă), cu alte cuvinte, să-ţi creezi micul spaţiu de confort personal şi să nu te mai intereseze ce e în jur. Numai că, la un moment dat, îţi dai seama că, oricât de înalte ar fi zidurile cu care te înconjori, nu poţi fi cu adevărat fericit dacă eşti înconjurat de mizerie. Şi atunci, te decizi să te implici. Din fericire, odată cu schimbarea de generaţii – căci a ajuns la maturitate generaţia celor care n-au respirat aerul viciat al comunismului – văd în jurul meu tot mai mulţi oameni care sunt hotărâţi să se bată ca să trăiască într-o atmosferă respirabilă. I-am văzut în iarna geroasă din 2012; apoi, în alegerile locale din Bucureşti, în acelaşi an; apoi, în protestele pentru Roşia Montană. Şi îi văd zi de zi la Favorit, pe aleea Callatis, Prelungirea Ghencea, Orizont, Parcul Circului, aleea Luncşoara, Parcul IOR, în tot mai multe locuri. Şi îi văd că nu se potolesc. În ţară colcăie nevoia de schimbare. Totul e ca oamenii ăştia tineri, frumoşi şi entuziaşti să nu se dezamăgească, să nu dezamăgească. E momentul lor, şi trebuie fructificat.

„Implicați, nu resemnați!” - bătălie pentru aleea către școală Text de Ionuţ Adrian Dinu

Fiecare dintre noi poate face schimbarea pe care și-o dorește în cartier! Am să vă împărtăşesc cum am ajuns să mă implic în Grupul de Iniţiativă Callatis Drumul Taberei şi cum am reuşit să convingem autorităţile locale să sporească măsurile de siguranţă rutieră în perimetrul Şcolii nr. 279. Spre școală, pe carosabil

Fotografie de Alexandru Dobre

Totul a început când mi-am însoţit fetiţa în prima zi de şcoală: am realizat, cu uimire, că instituția de învățământ pe care o frecventasem și eu în urmă cu 30 de ani adoptase niște reguli ciudate: vechea intrare fusese închisă, din motive știute doar de directoarea şcolii, obligând astfel copiii şi părinţii să traverseze trei intersecţii periculoase; traficul rutier fusese deviat prin faţa intrării elevilor, în urma începerii lucrărilor la metrou; copiii mergeau pe carosabil, printre maşini, fiindcă pe trotuar erau parcate autoturisme; noua intrare a elevilor se poziționa într-o curbă periculoasă; singura alee de acces protejată cu gard era folosită doar de profesori.


Fata mea era să fie accidentată Drumul către școală devenise o adevărată aventură. Iar toleranţa mea a încetat complet în ziua când o mașină a agățat cu oglinda retrovizoare cureaua de la ghiozdanul fetiței mele. Întâmplarea nu s-a sfârșit tragic doar printr-o minune. De atunci, mi-a fost frică. Iar asta m-a îndemnat să mă implic și să iau atitudine. În ciuda neîncrederii vecinilor și a celorlalți părinţi, am ales totuși să merg la o întâlnire a Grupului de Inițiativă Callatis, despre care ştiam că a luptat pentru amenajarea Parcului Istru, din zonă. Am trimis Primăriei sectorului 6 o petiţie semnată de circa 200 de persoane. După multe alte „jalbe“, interpelări în ședințe de consiliu local, audiențe, sesizări, articole pe blog și pe Facebook, demersurile noastre au fost încununate de succes.

Ghid practic: Cum faci un grup de inițiativă civică Text de Delia Mihalache

Pasul 1: identifică problema

Pasul 3: fă un plan și acționează

Ai identificat în cartier o problemă care te deranjează? Fă-ți propriul grup de inițiativă. Adună în jurul tău oameni afectați de același lucru, căutați soluții, puneți-le apoi pe masă celor responsabili cu rezolvarea lor. Și insistați până când problema e rezolvată.

Împreună cu grupul, pune la cale un plan, apoi treci la acțiuni concrete: petiții cu semnături, audiențe, participări și luări de cuvânt la ședințele publice ale consiliului local sau general ș.a.m.d. În cele din urmă, succesul se va măsura inclusiv prin crearea unei comunități puternice și conștiente că e nevoie de toți ca să schimbăm ceva. Și de aici, orice e posibil!

Pasul 2: caută aliați

Contează să iei atitudine Astfel, după şase luni, autorităţile locale au redat trotuarul copiilor, protejându-l cu stâlpişori. Au fost sporite măsurile de siguranţă în zona şcolii, cu semne şi marcaje rutiere, s-a amenajat o parcare pentru riverani şi un loc de joacă în imediata vecinătate a clădirii. Ba mai mult, directoarea instituției a fost convinsă să deschidă poarta profesorilor și pentru elevi. Aceasta este schimbarea în bine pe care mi-am dorit-o şi care, fără ajutorul colegilor din grup şi al organizatorilor comunitari de la CeRe (Centrul de Resurse pentru Participare Publică), nu se putea realiza. Contează foarte mult să luăm atitudine față de ceea ce ne deranjează. Exact cum spune sloganul grupului nostru: „Implicați, nu resemnați!“

În afară de prieteni și vecini, caută aliați: organizații și asociații, companii, mici afaceri de cartier. Vei fi uimit să vezi cât de mulți oameni vor să dea o mână de ajutor, dar nu știu cum sau când s-o facă.

Un exemplu: Prelungirea Ghencea Prelungirea Ghencea e o zonă în plină transformare, la granița dintre două sectoare, 5 și 6, și a două localități

Fotografie de Theodor Manolache


Cetățean în sectorul 2: „Scriu ca să-i ajut și pe alții“

ilfovene. Pe fostele terenuri agricole au apărut case, firme, restaurante, supermarketuri. Traficul auto e infernal pe cele două benzi ale străzii care face legătura cu orașul și cu localitățile învecinate. Deplasările se fac cu mașina personală, fiindcă nu există nici trotuare, nici piste de biciclete. Stațiile R.A.T.B. sunt, în cel mai bun caz, niște platforme de ciment, unde aștepți în ploaie, arșiță sau zăpadă autobuzul care vine la cel puțin 20 de minute.

Text de Elena Necula

Alexandra Mărgărit-Enescu are 36 de ani, este lector universitar și mama unui băiețel de 5 ani. E autoarea paginii de Facebook “Cetățean în sectorul 2” și a blogului aferent (www.cetatean2.com), în care sesizează problemele pe care autoritățile se fac că nu le văd. Elena Necula: Cum a apărut „Cetățean în sectorul 2“? Alexandra Mărgărit-Enescu: Ca urmare a unei căzături. Nu glumesc. De 11 ani, de când locuiesc pe strada Herța, n-a intrat niciodată o mașină de deszăpezit. Niciodată! Iarna aceasta, am alunecat pe gheață și am căzut. M-a durut spatele rău, vreo săptămână. Îmi doream de mult să scriu despre spirit civic, curățenie, bun-simț, dar am tot amânat. Căzătura m-a motivat. E.N.: În ce fel ați reacționat? A.M.E.: Am cerut informații Primăriei Sectorului 2 despre contractul de salubrizare și administrarea străzilor secundare. Am făcut poze, am pus totul pe blog. Am dezvăluit sumele exorbitante pe care Primăria Sectorului 2 le dă unei firme agreate. Și, pentru prima oară în 11 ani, pe strada mea au apărut echipe ale Supercom S.A. E.N.: De ce ați ales să luptați pe cont propriu? A.M.E.: Am ales să fac ceea ce știu mai bine: să scriu despre toate lucrurile care mă dor și care mi se par în neregulă, în speranța că demersul meu îi poate ajuta și pe alții.

Fotografie de Delia Mihalache

Deși încă din 2006 exista un proiect de modernizare a străzii, acesta nu a fost niciodată început, pentru că Primăria Bucureștiului, Consiliul Județean Ilfov și Compania Națională de Autostrăzi și Drumuri Naționale din România nu au colaborat, nici n-au finanțat lucrările. Localnicii au făcut o pagină de Facebook, apoi s-au întâlnit și s-au organizat într-un grup de inițiativă. Au trimis petiții, cereri de acces la informații publice, au participat la ședințe de consiliu general. Pentru că au fost ignorați, au pichetat sediul Primăriei Capitalei și au organizat trei proteste în cartier, mărșăluind pe carosabil. Abia recent autoritățile au înțeles că trebuie să dialogheze cu cetățenii. Primăria Bucureștiului reface acum proiectul de lărgire a străzii Prelungirea Ghencea, ținând cont și de solicitările locuitorilor, și urmează să organizeze licitația pentru execuția lucrărilor. Iar Grupul de Inițiativă urmărește atent respectarea promisiunilor și plănuiește înființarea unei asociații de cartier care să le reprezinte și să le apere interesele.

E.N.: Din experienţa dumneavoastră, oamenii sunt dispuşi să-şi rupă din timpul liber pentru a îmbunătăţi viaţa de cartier? A.M.E.: Unii vor să se implice, dar mereu apare ceva mai important... De obicei, oamenii preferă să urmeze un lider. Mai cred că implicarea cetățenească depinde foarte mult și de gravitatea problemei. Cetățenii sunt în stare de multe când le ajunge cuțitul la os, dar până le ajunge... se întâmplă multe abuzuri care ar putea fi evitate, dacă fiecare ar lupta pentru drepturile lui și pentru civilizație. M-am săturat să aud mereu: „Lasă, dragă, că fac alții, și dacă merge, atunci, o să fac și eu.“ E.N.: În ceea ce vă privește, care a fost cel mai mare succes? A.M.E.: În septembrie 2013, o parcare din sectorul 2 a fost brusc desființată pentru construcția Kaufland Pantelimon. Atunci, 40 de proprietari de mașini, care aveau contracte A.D.P. plătite până la finalul anului, au rămas fără locuri de parcare. Am făcut sesizări la Primărie, A.D.P., Prefectură, Avocatul Poporului, am făcut plângeri prealabile, reclamații la Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului, pentru nerespectarea prevederilor contractuale. Am bătut culoarele A.D.P. – mă știau toți, deja ne salutam. În ianuarie 2014, administrația respectivă a încheiat un contract de comodat cu magazinul Kaufland, care ne-a cedat 15 locuri în parcarea lor, alte 10 locuri fiind create și redistribuite de-a lungul blocului. Cum să nu fiu mândră? E.N.: Aveţi vreun sfat pentru cei aflați în situații asemănătoare? A.M.E.: Să nu mai așteptăm să ne rezolve alții problemele!


„Luptă pentru strada ta!“: interviu cu Irina Groza Text de Delia Mihalache

În sectorul 2, o mână de oameni se opune construirii ilegale a unui bloc de zece etaje, pe un spațiu retrocedat, care adăpostea, până nu demult, un loc de joacă pentru copii și o parcare. Irina Groza, 35 de ani, profesoară și mamă, inițiatoare a grupului Luptă pentru strada ta, povestește cum a ajuns să înfrunte autoritățile. Delia Mihalache: Cine sunteți voi, cei de la „Luptă pentru strada ta“? Irina Groza: Suntem un rezultat bun al unor lucruri rele, care s-au întâmplat în zona bulevardelor Moșilor și Ștefan cel Mare. În condițiile în care am fost ignorați, sfidați, amenințați și ni s-au încălcat drepturile, am ajuns să ne întindem mâna. Greșelile autorităților ne-au unit și ne-au transformat într-un grup civic – eterogen, schimbător, greu de controlat, dar nu lipsit de putere.

D.M.: Care e cea mai mare realizare a grupului? I.G.: Eforturile noastre i-au inspirat și pe alții, iar autoritățile au început să își schimbe atitudinea față de cetățeni – dacă nu din respect, măcar de frică. D.M.: Dacă ai putea, ce măsuri ai lua pentru a îmbunătăți condițiile de viață din cartier? I.G.: Ar trebui să prețuim educația și să investim în ea, ca să aibă de unde să se ridice niște lideri mai buni. Mai e nevoie de o curățenie reală și meticuloasă în instituțiile statului. Nimic nu se va schimba însă, dacă cetățenii nu-și pun întrebarea: „Eu ce am făcut azi, ca să fie mai bine în oraș?“

D.M.: Cum a început totul? I.G.: Pe aleea Luncșoara, între blocuri din anii ’80, erau amenajate un părculeț și o parcare. Într-o dimineață, poliția le-a cerut oamenilor să își mute mașinile, deși abia plătiseră taxele la A.D.P. Leagănele în părculeț fuseseră proaspăt schimbate, dar n-a contat. Ne-am trezit cu strada blocată de utilaje care au distrus totul ca să sape o fundație. Nu era niciun panou informativ. S-a lucrat frenetic, zi și noapte, fără respect pentru cetățeni și pentru legi.

D.M.: Cum v-ați organizat? I.G.: Ajutați de asociația CeRe Participare, am strâns rândurile. Am făcut zeci de sesizări și reclamații, am primit răspunsuri absurde. De exemplu, primăria de sector a informat că părculețul și parcarea fuseseră construite de A.D.P. fără autorizație. Inspectoratul de Stat în Construcții a făcut un control și a confirmat că respectiva clădire e ilegală. Prefectura a suspendat avizele, moment în care trebuiau suspendate și lucrările de construcție. Dar, ce să vezi, Poliția Locală le-a oprit abia după patru luni, când imobilul ilegal ajunsese deja la etajul zece... În prezent, e pe rol un proces între Prefectură, Primăria Sectorului 2 și proprietarii imobilului ilegal, pentru anularea actului administrativ și a autorizației de construcție. D.M.: Cum reușești să mobilizezi oamenii? I.G.: Nu este deloc ușor. Grupul e alcătuit din persoane foarte diferite ca fire, pregătire, experiență. Avem pagină de Facebook, facem întâlniri. Uneori, ne temem, ne punem singuri bețe-n roate. Alteori, avem idei strălucite. Două lucruri ne țin împreună și ne dau putere: spiritul civic și un interes comun foarte puternic. La care se adaugă, să recunoaștem, sila și revolta față de cei care au distrus sistematic acest oraș, care au încălcat legile și au crezut că sunt de neatins.

Nu cred în revoluții, cred în oameni Text de Andreea Toma

Vreau să fiu sinceră: eu nu am intrat în Grupul Lacul Tei pentru a schimba radical fața cartierului. Sunt ani de când nu mai cred în revoluții. Am intrat și rămân pentru că, într-o seară friguroasă de februarie, m-am pomenit la una dintre întâlnirile grupului și nu am mai reușit să plec. Marina Dragu: un personaj E duminică după-amiază și doamna Dragu mă așteaptă pe o bancă, în fața Parcului Circului. Am întârziat, însă


dumneaei îmi întinde câteva reviste Historia în franceză, pe care promit să le parcurg atent. I-am propus să ne întâlnim pentru a vorbi despre grup – Grupul de Inițiativă Civică Lacul Tei – dar acesta a fost doar un pretext. Vedeți voi, această doamnă de 87 de ani, împreună cu fiica ei, Silvia, sunt o inspirație pentru nou-veniți. Întâlnirea cu Marina Dragu este istorie pură. Plecăm din Ștefănești, vechi târg moldovenesc, unde creștem pe ascuns, în podul casei, un uliu, suntem trimise într-o școală de călugărițe franceze ca să ne cumințim și să dobândim o educație aleasă și suntem exilate forțat, cu ultimul tren de refugiați de război, în București. La începutul anilor ’90, pornim, alături de doctorii Médecins Sans Frontières, în căutarea copiilor cu boli incurabile din spitalele lăsate în paragină de comuniști. O viață în mișcare, în ton cu meseria căreia i-a dedicat toată viața, aceea de ghid. „Prietenul colectivului“ Mă bucur de prezența doamnei Dragu, așa cum mă bucur, a doua zi, de întâlnirea cu Silvia, fiica ei. Ea e motorul care ne ține împreună. O rog să îmi povestească din nou despre „prietenul noului angajat“, un concept simpatic, folosit în firma la care a lucrat. „Prietenul“ era ales dintre membrii colectivului și era responsabil cu inițierea nou-veniților: le prezenta istoria locurilor, structurile de muncă și le dezvăluia toate tainele biroului. Îi repet Silviei că este omul perfect pentru această titulatură, ea fiind cea pe care o sun ori de câte ori am o idee sau o întrebare. Asemenea mamei sale, și Silvia este o luptătoare și o idealistă. În decembrie 1989, se afla în Piața Universității alături de fiica ei, de numai opt ani. A trăit revoluția și mineriadele, luptele de stradă și minciunile televizate, însă nu și-a pierdut optimismul. Balaurii administrației locale Mă învață că numai cu răbdare putem să obținem schimbări reale în cartier. Două săptămâni s-a pregătit odată Silvia pentru o întâlnire cu reprezentanții A.L.P.A.B. (Administraţia Lacuri, Parcuri şi Agrement Bucureşti). Miza era, ca întotdeauna, atât de ușor de soluționat de către autorități – dacă ar fi dorit asta. Lupta în cartierul Tei nu este cu balauri, ci cu probleme aproape ridicole prin simplitatea lor, ce țin de îngrijirea elementară a unui spațiu public. Mize mici, dar greu de atins. Silvia a învățat legislație, și-a depășit și temerile de a vorbi în public și, încetîncet, a început să numere reușitele.

Cine nu are grup - să-și facă Stau în fața tastaturii și-mi verific periodic numărul de cuvinte. Mi-e ciudă că nu e loc să umplu pagini bune cu poveștile acestor două doamne. Mă simt cumva vinovată că nu pot cuprinde tot ceea ce ar fi de spus. Nu mai cred în revoluții, însă cred în oameni. Cred că omul pe care îl saluți dimineața, grăbit,

te poate surprinde. Cred că, dacă ai vrea să faci ceva, ți-ar fi mai ușor, să ai și ajutorul lui. Știți vorba aia, „Cine nu are bătrâni să-și cumpere“? Eu aș spune: „Cine nu are un grup de inițiativă - săși facă.“ Pentru că numai așa, luptând alături de ceilalți, poți evolua și obține, dacă nu lumea întreagă, măcar curățenia lacului din parcul de lângă blocul tău.

Orașul care te ascultă: Despre urbanism participativ, cu arhitect Andreea Matache Text și fotografii de Loreta Budin

Oraşele sunt făcute de oameni, pentru oameni. Lector dr. arhitect Andreea Matache a lansat un proiect de urbanism participativ, în care cetățenii nu mai sunt spectatori pasivi, ci parteneri de dialog.


Loreta Budin: De ce e nevoie de consultarea și implicarea locuitorilor în procesul de modelare a spaţiilor urbane? Andreea Matache: Prezervarea spaţiilor urbane determină viaţa noastră de zi cu zi, de la modul în care utilizăm oraşul până la cristalizarea sentimentului de identitate urbană. Toate acestea sunt posibile doar prin conlucrarea actorilor implicaţi în procesul de transformare a oraşelor: iniţiatorii proiectelor urbanistice, specialiştii în domeniu, autorităţile care avizează şi cetățenii. Ei ar trebui să fie o entitate, urmărind un interes comun. L.B.: Care e situația la noi? A.M.: Experienţa îndelungată de tranziţie a demonstrat că, în procesul de transformare al oraşelor româneşti, nu se poate stabili acordul fin între acești actori urbani. Cetățenii sunt cei mai defavorizați şi li se propun, în mod abuziv, soluţii de convieţuire care nu pornesc de la realitatea locală sau de la așteptările lor. L.B.: De unde ideea proiectului studențesc „Urbanism participativ în Drumul Taberei“? A.M.: Ca locuitor în Drumul Taberei, am urmărit, pe parcursul anilor, transformarea fostelor centre de cartier: Piaţa Drumul Taberei, fostă Moghioroş, Drumul Taberei ’34, Favorit, Orizont şi

Locotenent Nicolae Găină, fost Ho Și Min. După 1990, schimbarea a produs spaţii delabrate, abandonate, aglomerări de funcţiuni. Aceste centre au, pe lângă valoare memorială, ca locuri de referință ale cartierului, și valoare urbanistică și arhitecturală. Viitorii arhitecţi îndrumați de noi ar trebui să înveţe mai mult din confruntarea directă cu problematicile spațiului urban existent şi să deprindă capacitatea de dialog cu locuitorii săi. L.B.: Care au fost provocările? Cum au receptat cetățenii mesajul proiectului? A.M.: Arhitecţii sunt formatori de opinii şi, pentru a crea mai multe proiecte umanizate şi mai puţine clădiri care să le reflecte egoul profesional, trebuie să înţeleagă toate conotaţiile unui spaţiu urban. Cred că viitorul unei şcoli de arhitectură este ca studenţii să înveţe să ţină cont de realitatea socială a oraşelor. În acest context, proiectul a fost o premieră pentru studenţii Facultăţii de Arhitectură a Universităţii „Spiru Haret”. Cu ocazia celor două evenimente de confruntare cu locuitorii din zonă – unul organizat în faţa cinematografului Favorit, celălalt, de „Noaptea muzeelor“ – am obţinut aprecieri asupra demersului nostru. Iar oamenii au acum așteptări și mai mari din partea instituţiilor care decid soarta cartierului, mai ales din partea Primăriei Sectorului 6.

L.B.: De ce ai colaborat, în cadrul proiectului, cu Grupului Inițiativa Favorit? A.M.: Am aflat recent de demersul acestuia pentru transformarea cinematografului Favorit în centru cultural comunitar. Sper ca, în viitorul apropiat, să se constituie o masă critică suficient de puternică pentru a revendica acel „drept la oraş“, pierdut odată cu interesele contradictorii ale unor factori politici şi decizionali. Ansamblul Favorit, având ca piesă principală cinematograful şi reprezentând unul dintre valorile identitare ale cartierului, ar trebui să fie subiectul unui studiu aprofundat şi prilej de dezbatere publică.

L.B.: Multe voci sunt împotriva păstrării elementelor de „arhitectură comunistă” în cartiere. Care e părerea ta? A.M.: În ciuda faptului că au fost edificate într-o perioadă contestată din punct de vedere politic, arhitectura şi urbanismul practicate până la sfârşitul anilor 1970 au produs şi efecte pozitive. Unele dintre acestea mai păstrează amprenta şcolii interbelice de arhitectură. Segmentul cuprins între Piaţa Moghioroş şi Complexul Ho Şi Min, edificat între anii 1960 şi 1980, reprezintă un exemplu pozitiv de urbanism, realizat în manieră modernistă. Aşadar, înainte de a anula un astfel de spaţiu, ar trebui să privim obiectiv atât valoarea lui intrinsecă, cât şi accepţiunea sa ca simbol în memoria colectivă a cartierului.


Știai că.... ... primăriile de sector și, în general, instituțiile publice au obligația să afișeze bugetul pe site-ul instituției?

... orice proiect de hotărâre de consiliu local sau general ar trebui postată pe site-urile proprii, cu 30 de zile înainte de votare?

Unde ne găsești: / cetatenestete cetatenestete@gmail.com

... poți organiza un protest legal în București prin simpla depunere a unei cereri la Primăria Capitalei?

... ședințele consiliilor locale sunt publice, iar cetățenii pot asista din sală? Excepție fac întrunirile Consiliului General al Primăriei Capitalei: cetățenii pot urmări întrunirea doar la televizor, din altă sală, sub paza Poliției Locale.

/ initiativafavorit initiativa.favorit@gmail.com / InitiativaDinPrelungireaGhencea initiativa.ghencea@yahoo.com / Grupul-de-InitiativaCallatis-Drumul-Taberei callatis.drtaberei@gmail.com / laculteiinfo initiativalacultei@gmail.com

... în cadrul proiectului „In the Street Art“ (Asociația Komunitas, 2013), a fost realizată prima pictură 3D dintr-o unitate de învățământ din București?

... pentru a face un grup de inițiativă, nu ai nevoie de ștampilă? La ora actuală, sunt peste 20 de grupuri de inițiativă în București.

/ participare cere@ce-re.ro Publicat în Iunie 2015

... sectorul 1 este cea mai verde zonă a Capitalei, în timp ce sectorul 2 este cea mai puțin verde? Aceste clasamente reies dintr-o statistică raportată la densitatea populației.

... poți anunța defecțiuni la instalația de iluminare publică la dispeceratul non stop (021.9233) și în funcție de gravitatea defecțiunii, echipa Luxten ar putea-o remedia a doua zi?

Profile for cetatenestete

Cetățenește-te #1  

zitește numărul 1 al ziarului

Cetățenește-te #1  

zitește numărul 1 al ziarului

Advertisement

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded

Recommendations could not be loaded