Issuu on Google+

Vremea vineri... min. -80C max. -30C

...sâmbătă... Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab până la moderat.

min. -130C max. -50C

...duminică Vremea va fi geroasă dimineaţa. Cerul va fi temporar noros, iar vântul va sufla slab.

min. -100C

Cerul va fi senin, iar vântul va sufla slab.

max. -50C

00 exemplare j 20.0 Tira

t ă mâ S ăp

na l g rat

uit l Nr. 33 Anul II l 17 - 23 f ebr uarie 2012 l

1 6 pa

g ini

PUBLICITATE


PAG.

0 2

LIVE MUSIC

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

50 Ministry of Sound de lei este preţul unui bilet de intrare la evenimentul Ministry of Sound World Tour, la casele de bilete de la Arenele Romane.

World Tour

@ Arenele Romane Traian Racu

traian.racu@ziarulring.ro

Cu peste 800 de evenimente pe an şi 600.000 de participanţi în lumea întreagă, Ministry of Sound este cel mai important nume din industria dance. Clubul londonez cu acelaşi nume a fost locul iniţial unde au început celebrele petreceri, care, cu timpul, au devenit itinerante în întreaga lume. În această sâmbătă, Ministry of Sound ajunge şi în România, mai exact la Arenele Romane din Bucureşti, într-un cort încălzit.

n Cel mai tare brand dance din lume aduce sâmbătă, 18 februarie, la Bucureşti, un show extraordinar susţinut pe ritmuri house, tech şi progressive şi completat de lasere, lumini, proiecţii şi efecte pirotehnice. PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro

Global Deejays, headlinerul evenimentului În cadrul show-ului, warm-up-ul va fi asigurat de românii Adrian Eftimie şi Syos, în timp ce invitaţii de peste hotare sunt Paul

Global Deejays sunt capul de afiş al evenimentului de la Arenele Romane

Deighton (rezident în clubul londonez Ministry of Sound) şi, mai ales, duoul austriac Global Deejays. Acesta a luat naştere în 2004, iar de atunci piese precum „The Sound of San Francisco“, „What a Feeling“ (Flashdance), „Everybody's Free“, „The Stars on 45“ şi „My Friend“ au fost prezente în topurile dance din întreaga lume şi au

propulsat numele în preferinţele publicului. În prezent, Global Deejays sunt în topurile internaţionale datorită celor mai recente piese: „Bring It Back“ (în acest moment pe locul 8 în US Billboard Dance Chart) şi „Hardcore Vibes“, succesul celei din urmă piese determinând lansarea acesteia pe 9 ianuarie 2012. PUBLICITATE


Vremea vineri... min. -80C max. -30C

...sâmbătă... Cerul va fi variabil, iar vântul va sufla slab până la moderat.

min. -130C max. -50C

...duminică Vremea va fi geroasă dimineaţa. Cerul va fi temporar noros, iar vântul va sufla slab.

min. -100C

Cerul va fi senin, iar vântul va sufla slab.

max. -50C

00 exemplare j 20.0 Tira

t ă mâ S ăp

na l g rat

uit l Nr. 33 Anul II l 17 - 23 f ebr uarie 2012 l

1 6 pa

PAG.

0 4

Povestiri de

COD ROșU

www.ringincentrulvechi.ro

g ini


PAG.

0 4

REPORTAJ

A fost teribil în Bucureşti atunci. Aprovizionarea era făcută de soldaţi pe schiuri, duceau pâinea cu rucsacurile. O iarnă ca în 1954 eu nu am mai văzut până acum.“ - ION LUCIAN

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

Cum mi-am petrecut n Vremea extremă din ultima perioadă i-a făcut pe mulţi să compare urgia de acum cu cea din 1954. Legendara ninsoare de la mijlocul secolului trecut a fost însă mult mai serioasă, aşa cum ne-au povestit câţiva dintre cei care au trăit-o pe pielea lor. Redacţia (office@ziarulring.ro)

Prof. dr. Constantin Dumitrache: „Pâinea era adusă cu tancurile“ Specialistul care vreme de 17 ani a condus destinele Institutului de Endocrinologie „C. I. Parhon“, prof. dr. Constantin Dumitrache, ne-a dezvăluit amintiri inedite din iarna anului 1954. În Brăila sa natală, tancurile făceau aprovizionarea, iar oamenii ieşeau din casă prin tuneluri. „În `54 eram elev la Colegiul «Nicolae Bălcescu», din Brăila. Noi, liceenii, ne-am bucurat teribil că vreme de circa două săptămâni nu ne-am dus la cursuri. A fost urgie atunci. Ninsoarea aceasta de acum pare o repetiţie la scară mică a ceea ce a fost atunci. Ieşeam din casă printr-un tunel, iar mormanele de zăpadă depăşeau cu mult gardurile. Noi aveam un lup alsacian şi, în mod normal, nu-l lăsam să iasă afară din curte pentru că devenea cam agresiv când nu era pe teritoriul lui. Atunci însă, noianele de zăpadă nivelaseră totul, aşa că nu se mai ştia unde se termina curtea. Câinele nostru ieşea şi se plimba până la Dunăre. Oamenii l-au văzut şi s-a împrăştiat vorba că au apărut lupii în Brăila, că au trecut Dunărea îngheţată şi au venit din Balta Brăilei în oraş. În realitate, era câinele familiei mele care se plimba nestingherit peste tot. (...) Îmi aduc aminte că, atunci, principalul ajutor al populaţiei au fost tancurile. Cu ele se aducea pâine, cu ele se făcea aprovizionarea magazinelor. Nu pot spune că am resimţit lipsuri alimentare majore. Tristeţea a fost că, după ce timp de două săptămâni totul era sub zăpadă, treceam pe deasupra tramvaielor împietrite în nămeţi, a început dezgheţul şi am reînceput cursurile la şcoală. Şi acum îmi aduc aminte de culoarele făcute ca să putem ieşi din casă. Tunelul acela îngust parcă era din romanele lui Jules Verne. Eram adolescent, iar la vârsta aceea există o detaşare, un optimism care te face să priveşti altfel lucrurile. Poate că părinţii mei au perceput altfel urgia aceea a naturii“, îşi aminteşte renumitul endocrinolog.

Mitică Popescu: „Încărcau zăpada în camioane şi o aruncau în Dâmboviţa“ Îndrăgitul actor Mitică Popescu îşi aduce aminte că zăpada era adunată de pe străzi şi aruncată în Dâmboviţa. „Eram în Bucureşti în februarie 1954. Am ieşit din case prin tuneluri de zăpadă. Îmi amintesc că nu au fost totuşi problemele de acum. În ce priveşte aprovizionarea, ne duceam la brutărie ca să luăm pâine. Veneau oameni cu schiurile şi aprovizionau magazinele. Alimente se găseau, nu era nicio problemă în privinţa asta. Cu deszăpezirea se mai proceda şi astfel: încărcau zăpada în camioane şi o aruncau în Dâmboviţa. Se practica în mod curent treaba asta“.

Colonel (r) Vasile Muraru: „Pe bulevardul Magheru s-a intervenit cu tancurile“ Colonelul (r) Vasile Muraru, veteran din al Doilea Război Mondial, participant la luptele de la Păuliş, a fost la datorie şi în dificilele zile ale lui februarie 1954. „Îmi amintesc că pe străzi zăpada era până la streaşina caselor. Pe bulevardul Magheru s-a intervenit cu tancurile ca să se poată face aprovizionarea centrelor. Deci, aprovizionarea nu se făcea direct, la oameni, ci la magazine. Atunci nu erau atâtea autoturisme, nu erau nici autobuze ca acum, aşa de multe. S-a făcut loc în zăpadă, s-au făcut un fel de munţi de zăpadă pe mijlocul străzilor principale. Soldaţii au făcut aprovizionarea, inclusiv deplasându-se cu schiurile. S-au adus pâine, apă, alimente, saci de făină, de mălai, tot ce se dădea din rezervele de stat. Intervenţia atunci a fost foarte puternică, iar volumul de muncă voluntară prestată a fost imens. Toate instituţiile au scos oamenii la deszăpezit. A fost mare sacrificiu atunci, dar nu am simţit niciun pic de oboseală. Eram pentru ţară, pentru patrie, pentru salvarea oamenilor!“.

www.ringincentrulvechi.ro

foto: www.news.ro

Ion Besoiu: „Armata s-a mobilizat mult mai repede“ „Am privit iarna din 1954 cu groază, la fel cum mă uit şi azi la ce se întâmplă în Buzău, Vrancea şi Ialomiţa. Ţin minte că în ’54 eram actor la teatrul din Sibiu şi Teatrul Naţional sărbătorea 100 de ani de existenţă. Eu împreună cu colegii mei eram invitaţi la Bucureşti şi ne-am fi dorit să mergem, însă nu am mai ajuns în Capitală. Ne uitam înfioraţi la evenimentele de atunci. În schimb, nu existau atâtea televiziuni care să bage spaima în oameni şi noi nu prea ştiam ce se întâmplă în alte părţi. Aveam o armată numeroasă care făcea faţă mai bine decât azi şi se mobiliza mult mai repede“, îşi aduce aminte Ion Besoiu.


REPORTAJ

PAG. PAG.

Eram foarte tânăr pe vremea aceea şi îmi aduc aminte că erau troiene foarte înalte, până la acoperişurile caselor.“ NICOLAE BREBAN

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

0 5

CODUL ROşU... ÎN ‘54 Nelu Ploieşteanu: „Mi-au murit doi unchi atunci“ Lăutarul Nelu Ploieşteanu are o singură amintire legată de acea iarnă cumplită: moartea celor doi unchi ai săi. „Eram mic în perioada aceea, dar îmi aduc bine aminte că plecam cu mama la o cooperativă şi mergeam până acolo prin patru-cinci tuneluri, iar prin unele dintre ele oamenii mergeau aplecaţi că nu erau destul de înalte. Atunci nu se deszăpezea ca astăzi... oamenii spuneau: «Dumnezeu a dat-o, Dumnezeu o va lua.» În iarna aia am pierdut doi unchi. Ei cântau la o nuntă în comuna Sărăţeni, din judeţul Ialomiţa, şi după ce s-a terminat cheful nu au dorit să rămână să doarmă acolo. Aşa că i-au întrebat pe oameni dacă le pot găsi o sanie care să îi ducă la gară şi de acolo să plece acasă la ei, la Urziceni. Aşa că au înhămat caii şi au plecat. Pe drum însă caii s-au rătăcit şi s-au învârtit prin aceleaşi locuri foarte mult timp. Greşeala lor a fost că s-au dat jos din sanie, în timp ce omul care era cu ei a lăsat caii liberi să găsească casa şi aşa a ajuns în sat. Însă unchii mei au murit acolo.“

Radu Simion: „Strada pe care locuiam devenise derdeluşul cartierului“

Sebastian Papaiani: „Atunci, oamenii se iubeau mai mult. Acum se detestă“

În iarna anului 1954, naistul Radu Simion, copil fiind, povesteşte cu drag despre zilele în care studiul la nai şi orele de teorie au fost înlocuite cu ore în şir de joacă prin nămeţii de zăpadă. „Aveam 14 ani pe atunci şi stăteam cu chirie undeva pe lânga Gara de Nord. Îmi aduc aminte de parcă ar fi fost ieri când ne-am trezit într-o dimineaţă pe întuneric... era zăpada peste nivelul geamurilor de la casă. Ca orice copil, eu săream în sus de bucurie că mă duc la săniuş cu prietenii mei de pe stradă, dar părinţii mei erau uşor îngrijoraţi de situaţie deşi nu îmi spuneau nimic. Era zăpada atât de mare încât tata a săpat un tunel ca să putem ieşi la stradă. În ciuda vremii, erau foarte mulţi oameni pe stradă... cei mari se îmbulzeau la cumpărături, unii erau cu lopeţile, iar noi, copiii, ne distram de minune. Strada mea era în pantă şi devenise derdeluşul cartierului. O problemă era pe vremea aceea mâncarea, dar la mine în casă găseai orice. Tata era bucătar-şef şi prin Ordinul 50 aveam de la marmeladă şi pâine până la carne de toate felurile. În iarna aia, naiul era pe locul doi... după joaca în zăpadă. O altă bucurie a mea era că în zilele alea s-a închis şi şcoala“, povesteşte naistul. Are însă şi amintiri triste din acele zile: „Zăpada a paralizat aunci toată ţara: trenurile au rămas în gări, microbuzele nu mai puteau ieşi din Bucureşti şi abia de mai elibera câte o linie de tramvai să te poţi mişca prin oraș. Îmi amintesc că din cauza zăpezilor nici mama mea nu a putut ajunge la înmormântarea bunicii. A stat multe zile într-un colţ al casei plângând din cauza asta. Problema era că atunci nu existau utilaje prea performante... însă azi există şi nu sunt folosite. Iarna asta mi-a amintit puţin de ce a fost în 1954 pentru că strada pe care stau eu nu a fost deszăpezită zile întregi“, ne-a spus Simion.

„În ’54 locuiam undeva pe strada Dudeşti din Capitală. Miaduc aminte că tramvaiul 26 care circula pe acolo o făcea printr-un tunel făcut din freze. Aveam 14-15 ani pe atunci şi locuiam la etajul 1, iar zăpada era până la fereastra mea. Era o arcadă făcută de locatari. Dimineaţa veneau nişte băieţi cu schiuri şi ne lăsau lapte, pâine şi unt. În schimb, oamenii se iubeau mai mult. Acum se detestă. Am dat zăpada de trei ori până acum de pe maşina mea pentru că vecinul meu, când şi-a curăţat şi el maşina, a dat zăpada înapoi la mine. Pe vremuri eram mai solidari unii cu alţii şi ne ajutam între noi“, a povestit, pentru „Centrul Vechi“, Sebastian Papaiani.

Bălăceanu-Stolnici: „Bucureştiul a fost mult mai lovit decât acum“ Avea pe atunci 31 de ani şi încerca din răsputeri să salveze vieţile victimelor iernii din 1954. Academicianul Constantin Bălăceanu-Stolnici povesteşte despre momentele vesele, dar şi despre cele mai puţin frumoase din acea perioadă. „Nu a fost un dezastru naţional aşa de mare, în schimb Bucureştiul a fost mult mai lovit decât acum. Cantitatea de zăpadă era aşa de mare încât îmi aduc aminte că la mine acasă era până la nivelul gardurilor. Au intervenit atunci, mult mai energic, toate autorităţile. Curăţarea şi permeabilizarea arterelor nu a fost făcută cu mijloace tehnice moderne, în schimb se foloseau tancurile pentru a deschide drumurile şi pentru a transporta alimentele. Guvernanţii aveau grijă ca pâinea şi apa să fie transportate la centrele de alimentare. Persoanele private îşi făceau datoria mai mult de frică, adică ieşeau afară cu lopeţile şi îşi curăţau trotuarul din faţa casei. La ora actuală, noi avem o lipsă de responsabilitate civică, şi din această cauză trotuarele sunt impracticabile. Populaţia atunci era mult mai liniştită şi nu cum este acum din cauza ştirilor. O problemă era că oamenii nu puteau să iasă la lucru, deşi erau obligaţi, era o grijă cu aprovizionarea. Eram medic atunci şi am întâmpinat şi cazuri mai speciale. Au fost oameni prinşi pe străzi care au fost primele victime şi bătrânii izolaţi care ieşeau din casă şi îngheţau. În schimb, cei în vârstă nu îngheţau din cauza frigului, ci de la efortul mare pe care îl depuneau şi după ce se opreau nu mai puteau să se mişte. Cea mai mare problemă în acele zile era a încălzirii, a buteliilor de aragaz. Eu îmi aduc aminte că plecam cu sania cu soţia la centrele care erau anunţate şi lăsam butelia goală şi plecam cu ea plină. Era un asemenea centru undeva pe Giuleşti sau pe Bulevardul Lacul Tei“, ne-a mărturisit Bălăceanu-Stolnici.

Angelo Niculescu: „La TNB era zăpada mare şi s-a făcut un tunel“ Reputatul tehnician Angelo Niculescu se afla în cantonament cu Dinamo – echipa pe care o antrena la vremea respectivă. „Mă aflam la munte în pregătire cu echipa. Când am văzut că s-a pornit natura pe noi cu zăpadă şi viscol, m-am urcat în tren şi am venit acasă. Băiatul meu avea atunci un an şi m-am gândit la mizeria ce ne aşteaptă: ger, foamete ş.a.m.d. Am fost ajutat de club printr-un atlet, Traian Petcu, fost coleg de-al meu de facultate, care a venit la mine acasă şi mi-a adus provizii. Unde este Teatrul Naţional era zăpada foarte mare, încât s-a făcut un tunel. Am mers prin tunelul ăla până am ajuns în Piaţa Universităţii, că altfel nu puteam să facem legătura. A fost greu, e o amintire dureroasă. Am reuşit să intru în casă cu greu. Erau probleme mari cu aprovizionarea, pentru că toate erau insuficiente, banii, alimentele etc. Cu toate astea, am reuşit să supravieţuim“.

www.ringincentrulvechi.ro


PAG.

0 6

6

PARTY

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

ani au trecut de când trupa a avut primul concert.

Byron concertează în Wings Club

FOCUS Şuie cântă în Elephant Pub

n Trupa va susţine un concert în Clubul Wings de pe Mihai Eminescu vineri, după ora 22.00. Cu această ocazie, băieţii sărbătoresc un an de la lansarea ultimului lor album, care a prins foarte bine în 2011. Cristina Andrei

cristina.andrei@ziarulring.ro

Dacă nu vrei să ratezi un show inconfundabil marca Şuie Paparude, vino vineri seară în Elephant Pub. Aici te vor aştepta cei trei băieţi cu un concert aşa cum ne-au obişnuit, cu muzică bună, dans şi distracţie. Preţul biletului de intrare este de 15 lei în presale, respectiv 20 lei în seara evenimentului. Biletele pot fi achiziţionate de la bar începând de joi sau direct la intrarea în sala de concert la data evenimentului. (C.A.) 16 lei

6 lei

7 lei 15/20 lei

Strada Gabroveni nr. 16

Toulouse Lautrec cântă în Control Rebeli şi boemi, „înarmaţi“ cu chitare şi căciuli de blană, Toulouse Lautrec revin, sâmbătă, pe scena din Control şi promit un show senzaţional. Toulouse Lautrec şi-a câştigat, încă de la început (2009), o poziţie interesantă în zona muzicală alternativă. Cu un sound rock original, trioul nu s-a lăsat uşor încadrat în categorii şi genuri şi încearcă încă să păstreze misterul asupra componenței trupei. Concertul începe după ora 22.00. (C.A.) 13 lei

5 lei

7 lei

15 lei

Băieţii de la Byron vă aşteaptă în „no man’s land“-ul lor aşa cum îi ştiţi - dinamici, expresivi, cu chef de cântat şi de „losing control“. Mai mult, se împlineşte un an de la lansarea ultimului album. Dacă vă era dor de drame interzise, istorii cu alchimişti sau piese româneşti cunoscute, dar „îmbrăcate“ în haine noi, nu rataţi, pe 17 februarie, concertul din Wings Club, care va începe după ora 22.00. Pentru acest show, 6fingers nu va putea fi alături de colegii de trupă, astfel încât locul din spatele clapelor va fi preluat de Mihai Ardelean (Marius Pop & The M Theory, ex-Conexiuni). Scot DVD din salină Trupa Byron s-a înfiinţat acum cinci ani, iar de atunci nu a stat locului nicio clipă. Din 2006

13 lei

Str. Academiei nr. 19

15 lei

7 lei

8 lei

10 lei

ALTERNATIVA

Muzică live în Club Mojo

Vineri, în Club Mojo e seară de muzică live. Aşa că ia-ţi prietenii şi vino să asculţi coveruri după cele mai tari hituri ale momentului şi nu numai. Mojo The Band, în frunte cu solistul trupei, Matt Highley, îţi promite o seară de neuitat. Distracţia începe după ora 23.00 şi durează până la ora 2. (C.A.)

şi până azi a lansat două albume de studio cu compoziţii proprii, primul DVD unplugged românesc, „Acoustic Drama“, difuzat de MTV România, şi un album cu piese româneşti mai mult sau mai puţin cunoscute, reinterpretate în manieră proprie cu aportul unor mari artişti (Nicu Alifantis, Alexandru Andrieş, regizorul Nae Caranfil şi mulţi alţii). În această primăvară urmează să fie lansat DVD-ul „Live Underground“, filmat în salina din Turda, care a fost deja difuzat parţial de HBO România. Pe lângă un set unplugged şi un concert electric, materialul va mai conţine un documentar prezentat de actorul Marius Florea Vizante, interviuri cu cei implicaţi şi un making-of. Concertul din salină conţine, printre altele, piesa „Running in Circles“, ce va apărea pe următorul album de studio la care se lucrează în prezent.

Str. Gabroveni nr. 14

www.ringincentrulvechi.ro

Emanuel Mirea cântă live în True Club Vineri seară eşti aşteptat în sufrageria celor de la True Club pentru o seară de pomină alături de Emanuel Mirea şi trupa lui. Artistul va interpreta cele mai tari coveruri după melodii mai vechi, dar şi după ultimele hituri care şi azi se aud la radiouri. În pauzele în care băieţii se odihnesc, DJ Ollo va fi la datorie să anime atmosfera. Emanuel este o Balanţă optimistă, născut în Satu Mare. El a format Stigma la sfârşitul anilor ’90 împreună cu Cornel Sorian, unde a activat mai bine de patru ani ca vocalist, compozitor şi textier. Din 2002 a luat-o de la capăt ca artist solo. În următorii ani a lansat două albume solo care au prins foarte bine la public, după care a plecat din ţară pentru alte studii. În prezent cântă împreună cu trupa care îi poartă numele: Emanuel Mirea Band şi, din luna mai 2011, a acceptat să devină membru rezident al familiei True Club. Dacă vrei să vezi de ce sunt în stare Emanuel Mirea şi trupa lui, vino vineri, de la ora 23.00, în clubul din Centrul Vechi pentru o porţie bună de muzică live de calitate. (C.A.)

6 lei

10 lei

6 lei

18 lei

10 lei

Str. Mihai Eminescu nr. 127

8 lei

10 lei

Splaiul Independenţei nr. 25


PARTY

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

9

PAG. PAG.

0 7

ani au trecut de când s-a înfiinţat trupa Asha.

Weekend cu muzică live în Spice Club

FOCUS Party „Interbelic“ în Centrul Vechi

Adresa: Str. Şelari nr. 1 Vineri seară, după ora 22.00, în Interbelic e party declarat. Aflat în bucăţica de gang care face legătura între Lipscani şi Blănari, barul reuşeşte să adune în fiecare weekend lume dornică de distracţie şi de muzică bună. Băuturile nu sunt scumpe şi bila albă a localului este că are o varietate foarte mare de cocktailuri pe care nu le găseşti în altă parte. (C.A.)

LEGEND{

13 lei

cristina.andrei@ziarulring.ro

ALTERNATIV{

Dacă vrei să îi faci o surpriză persoanei iubite sau doar să te distrezi cu prietenii în acest weekend, clubul Spice este o alegere bună. Vineri seară se dă startul la muzică live cu trupa Asha. Băieţii vin pregătiţi cu o listă lungă de coveruri după melodii de dragoste şi nu numai. Poţi să asculţi de la coveruri după Bon Jovi, foarte reuşite, de altfel, la melodii arhicunoscute ale Tinei Turner sau ale lui Rod Stewart. Distracţia e garantată vineri în Spice, iar Laurenţiu, solistul trupei, cu siguranţă nu te va lăsa să stai jos. Componenţa actuală a trupei este: Ştefan Orfescu (chitară), Marius Mirea (bass), Michael Massier (clape), Ionuţ Şerbana (tobe) şi Laurenţiu Guran (solist). De asemenea, în trupă apar

7 lei

gratuit

Prețul mediu al unui cocktail

Prețul mediu al unei băuturi răcoritoare

Prețul mediu al unei beri

Prețul mediu al unui bilet de intrare

* cotațiile au caracter orientativ

n Ia-ţi prietenii şi veniţi, vineri şi sâmbătă, în clubul de pe Calea Victoriei pentru două seri cu muzică live de calitate marca Asha şi Tibi Scobiola Band. Distracţia începe după ora 22.00. Cristina Andrei

6 lei

PUBLICITATE

ca backing vocals Alexandra Maria Hojda (fostă finalista în emisiunea „Megastar“) şi Luiza Popescu. Sâmbătă vine rândul lui Scobiola Dinu Creţu (clape), Sebastian Şandor (bass), Cezar Panaitescu (chitară&vocal), Răzvan Mihăilă (chitară), Laurenţiu Zmău (tobe) şi Tibi Scobiola (solist) te aşteaptă, sâmbătă seară, cu un concert live după cele mai tari coveruri. După ce, timp de 11 ani, Tibi a colindat alte ţări, unde a cântat în show-uri precum cele de pe Broadway, s-a întors în ţară și şi-a făcut trupa lui. În prezent cântă muzică live alături de băieţii săi în diverse cluburi din Capitală. Nu rata un show de excepţie sâmbătă seară, după ora 22.00, în Spice Club.

TRUPA VECHE concertează în Music Club

20 lei

7 lei

8 lei

20 lei

Concertul face parte din turneul de lansare a noului single „E noapte…“. Melodia se regăsește pe albumul „Nimeni nu mă poate opri“ care va avea lansarea în primăvara acestui an. Trupa Veche este înfiinţată după despărţirea trupei Vama Veche. În 2006, Tudor Chirilă pleacă de la Vama Veche, iar Liviu, Răzvan „Lapi“ Lupu şi Traian îşi continuă activitatea sub denumirea de Trupa Veche. În 2007, se lansează albumul „1907 km“, iar în 2008 membrii trupei obţin premiul pentru cel mai bun debut discografic. Componenţa

actuală este: Traian Bălănescu (pian), Liviu Mănescu (bass), Doru Cinca (tobe), Bogdan Olaru (solist vocal) şi Bogdan Sandu (chitarist). Trupa va cânta piesele de pe primele albume, din vremea când Chirilă făcea parte din componenţa ei, printre care se numără „18 ani“, „Ana“, „Vama Veche“, „Hotel Cişmigiu“, „Epilog“, „Nu am chef azi“ sau „Omul plajei“, dar şi melodii mai noi de pe ultimele albume. Dacă vrei să îi vezi pe băieţii de la Trupa Veche, vino vineri seară, de la ora 22.00, în Music Club. (C.A.)

www.ringincentrulvechi.ro


PAG.

0 8

12

BUCURE{TI

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

concerte vor mai avea loc până pe 14 octombrie la Palatele Brâncoveneşti.

„MOGOşOAIA CLASIC FEST“, la Palatele Brâncoveneşti Alina Nicu

alina.nicu@ziarulring.ro

Duminică, de la ora 17.00, va avea loc în Sala Scoarţelor din Palatele Brâncoveneşti (Mogoşoaia) concertul Trioului Musica Viva, alcătuit din violonistul Alexandru Mălaimare, violoncelistul Florin Mitrea şi pianista Andreea Butnaru. Cei trei vor prezenta opusuri beethoveniene în cadrul „Mogoşoaia Clasic Fest“, continuând,

FOTO: SEBASTIANCRACIUN BLOGSPOT COM

n Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti va găzdui, până în toamnă, o serie de recitaluri de excepţie ale unor artişti cu nume sonore ai scenei muzicale româneşti şi internaţionale. Duminica aceasta, bucureştenii sunt invitaţi la concertul Trioului Musica Viva.

astfel, un proiect demarat anul trecut la Mogoşoaia, respectiv integrala Triourilor cu pian de Ludwig van Beethoven. Vin numeroşi artişti internaţionali la Palat „Mogoşoaia Clasic Fest“ este organizat de Centrul Cultural Palatele Brâncoveneşti şi Radio România Cultural, cu sprijinul Institutului Cultural Român. Până pe 14 octombrie, Sala Scoarţelor va găzdui concerte

ce vor aduce în faţa spectatorilor nume sonore ale scenei muzicale româneşti şi internaţionale, printre care tenorul Tiberius Simu, de la Opera

PUBLICITATE

din Leipzig, Cvartetul Arcadia, Cvartetul de clarinete Konik, flautistul Matei Ioachimescu, soprana Sorina Munteanu, pianiştii Viorela Ciucur,

Horia Maxim şi Silvia Sbârciu, ansamblurile Flauto Dolce, EnChordais (Grecia), Baklava (Macedonia), Anatolia (Turcia) şi Anton Pann.

Recital de excepţie şi pe 11 martie

Următorul concert în cadrul festivalului de muzică clasică va avea loc pe 11 martie. Mai precis, la Palatul Mogoşoaia se va desfăşura concertul laureaţilor concursului „Drumul spre celebritate“. Violoncelistul Ştefan Cazacu, pianistul Mihai Ritivoiu şi violonistul Alexandru Mălaimare vor interpreta lucrări de Bach, Paganini, Mozart, Ceaikovski şi Piazzola.

CÂT COSTă? Biletele pot fi cumpărate, înaintea începerii recitalului, de la casa de bilete a Muzeului Tradiţiei Aulice al Centrului Cultural Palatele Brâncoveneşti. Preţul este de 5 lei. PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro


INTERVIU

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

PAG.

Locuiesc foarte aproape de centru, pe bulevardul Unirii, şi vin de obicei pe jos, fac 10 minute până în Centrul Istoric.“ OVIDIU CUNCEA

0 9

Ovidiu Cuncea: „Centrul Istoric este CEL MAI FRUMOS LOC din Bucureşti!“ n Nu este bucureştean get-beget, însă a ajuns să iubească acest oraş, în care locuieşte de aproape 30 de ani, şi datorită Centrului Istoric. Actorul Ovidiu Cuncea are nostalgii legate de vechiul aspect al Capitalei mutilat în anii ’80 de Ceauşescu -, însă este sedus, în prezent, de faptul că centrul vechi al oraşului a fost eliberat de trafic. Unul dintre cel mai importante câştiguri ale acestei zone este, în opinia artistului, libertatea pietonului, libertate de care el însuşi se bucură nu de puţine ori. Gelu Diaconu

gheorghe.deaconu@ziarulring.ro

Ovidiu, care sunt primele tale amintiri legate de Bucureşti? Am venit în Bucureşti prin 1984. Eu sunt făgărăşean, iar părinţii mei au lucrat în construcţii. Aşa am ajuns la Piteşti, şi din Piteşti am venit în Bucureşti. Când am venit în Capitală, încă mai erau Dealul Spirii şi cartierul Uranus. Extraordinar! Ţin minte că acolo erau cele mai frumoase grădini. Erau toţi artiştii, actorii, fotografii, pictorii, era extraordinar!

Acolo aveau case, pentru că era singurul deal din tot oraşul şi se vedea frumos: acoperişurile de ţiglă, de tablă... „La câte blesteme şi-a luat Ceauşescu...“ Şi după aceea a urmat ce a urmat în această zonă şi nu numai... Da, după asta am început să văd cum se dărâmă totul. Nu ne venea să credem, lumea era deja îngrozită. Eu m-am tot gândit: de ce a fost omorât Ceauşescu pe 25 decembrie, în ziua de Crăciun? Păi, câte blesteme şi-a luat el

de la oamenii ăia care au fost daţi afară din casele lor, chiar dacă li s-au dat apartamente, poate câte două sau trei, în compensaţie... E adevărat, poate, că unii nu aveau case atât de bune, dar la bloc nu era acelaşi lucru. M-am tot gândit şi cred că asta a fost una dintre cauze. Trecând la Centrul Istoric, cum ţi se pare că arată în prezent aceste locuri? Pentru mine este cel mai frumos loc din Bucureşti. De ce? Deoarece nu circulă ma-

„Mulţumesc lui Dumnezeu, sunt mulţumit cu ce am!“ Te simţi mai tânăr când mergi în Centrul Istoric? Da, mă simt mai tânăr când merg în Centrul Istoric, mă simt mai tânăr ca profesor al elevilor mei, mă simt mai tânăr când joc teatru, mă ţin tânăr, de altfel... Mă simt însă bătrân când mă uit la televizor şi văd ceva în care nu mă mai regăsesc şi nu are rost să mai fac. De ce să o fac, numai pentru bani? Bun, am câştigat bani, am o casă, am o maşină şi, până la urmă, important e să întreţin ce am dacă nu pot să mai construiesc altceva! Mulţumesc lui Dumnezeu, sunt mulţumit cu ce am!

şini! Este o libertate absolută a pietonului. Când am chef să mă relaxez - mai ales primăvara îmi place foarte mult, când nu e nici frig, nici cald -, stau pe terasă, îngheţ un pic, beau un ceai şi pot să mă gândesc la rolurile mele, la prietenii mei, la lumea frumoasă în care trăiesc, pentru că nu sunt maşini. Asta, pentru mine, este cea mai faină chestie posibilă. Bucureştiul n-ar fi fost la fel fără Centrul Istoric Cum ar fi fost, în condiţiile în care s-au realizat atâtea lucruri frumoase, să fie permisă circulaţia automobilelor în această zonă? Păi, gândiţi-vă cum ar fi arătat Centrul Istoric cu gherţoii plini de bani – care nu au ca mine Logan – şi care ar fi vrut să-şi etaleze maşina în faţa cârciumii! Ar fi

fost îngrozitor! Chiar şi aşa, trec scutere şi pe mine mă deranjează. Deci eu, personal, aş interzice şi scuterele, pentru că trec şi fac gălăgie, unii vin şi cu motociclete, îşi scot căştile şi au aerul că: „Mamă, ce sculă sunt eu!“. Ce părere ai despre Bucureştiul de azi, la modul general? Bucureştiul nu e distrus în totalitate datorită faptului că există Centrul Istoric. Altfel, oraşul ăsta are puţine zone frumoase, foarte puţine... Este un oraş sărac din punctul ăsta de vedere. Dacă n-ar fi fost Centrul Istoric şi oarecum Cotroceniul - care nu e atât de frumos cum e Centrul Istoric -, n-ar mai fi fost la fel. E adevărat, au mai rămas locuri frumoase la Şosea, dar sunt foarte puţine.

Dacă nu mi se oferă ocazia să fac ceva şi să-mi şi placă, nu o fac sub nicio formă. Nu are rost, gata, am făcut când a trebuit!“ Ai călătorit prin Europa? Cum ţi se par centrele lor istorice în comparaţie cu cel din Bucureşti? Eu am văzut Budapesta, Praga, Paris, Roma... Centrul nostru istoric are însă atâta fineţe, atâta căldură... Faptul că e mic, că au rămas clădirile aşa cum au fost... Spre exemplu, Varşovia practic a fost refăcută. Ce înseamnă arhivele! Eu cred că ar putea fi extins Centrul Istoric, să se ducă un pic mai mult, să cuprindă şi partea de primărie, Cişmigiul... Dacă o să fie mai mare, o să fie şi mai interesant.

www.ringincentrulvechi.ro


PAG.

1 0

ISTORIC

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

1852

este anul inaugurării vechiului Teatru Naţional, care se afla vizavi de Hotelul Continental

„Teatrul Naţional FOLOSEşTE NEAMULUI ROMÂNESC!“ n Astfel justifica domnitorul Gheorghe Bibescu necesitatea unui teatru naţional, construcţie care ar fi adus cu ea, la vremea respectivă, o consolidare şi o dezvoltare a limbii şi literaturii române. Proiectul a fost dus la bun sfârşit în 1852, după ce a trecut prin mai multe probleme legate de modificările de buget. Gelu Diaconu

gheorghe.deaconu@ziarulring.ro

Actuala clădire a Teatrului Naţional nu are decât o legătură de nume cu vechiul lăcaş de cultură a cărui construcţie a fost finalizată la jumătatea secolului al XIX-lea. Ideea construirii primei clădiri a prins contur în 1840, când „Obşteasca Adunare“ i-a propus domnitorului Alexandru Ghica un proiect de realizare, pe cheltuiala statului, a unui Teatru Naţional. Ulterior, domnitorul Gheorghe Bibescu a aprobat ridicarea acestuia pe locul ocupat, odinioară, de Hanul Filaret, acolo unde, pe la 1830, „era o băltoacă mare, verde-neagră, în care orăcăiau broaştele“. Naşterea Teatrului cel Mare din Bucureşti Proiectul a fost propus, în 1843, unor arhitecţi celebri din Paris, München şi Viena

de comisia însărcinată cu ridicarea teatrului. Câştigător a fost planul arhitectului C. Roesner din München, însă domnitorul Gheorghe Bibescu s-a opus, preferând planul Villacrosse, asupra căruia arhitectul vienez A. Hefft şi-a dat acordul în 1846. Lucrările au început în mai 1848, însă au fost întrerupte din cauza evenimentelor din iunie 1848. În august 1849, după instalarea pe tron a domnitorului Barbu Ştirbey, s-a reluat licitaţia pentru încheierea lucrărilor.

Teatrul cel nou din Bucureşti este, fără îndoială, unul dintre cele mai frumoase teatre din Europa şi o podoabă a Capitalei.“ ZIARUL „BUKARESTER DEUTSCHE ZEITUNG“, ÎN 1852

Arhitectul A. Hefft a cerut suplimentări succesive de buget, iar după accelerarea lucrărilor, Teatrul cel Mare este terminat, în sfârşit, şi inaugurarea având loc pe 31 decembrie 1852. Teatrul, o instituţie naţională Primul director al Teatrului cel Mare a fost Costache Caragiale, iar prima reprezentaţie, cea din 31 decembrie 1852, a fost cu piesa „Zoe sau Un amor românesc“. Mai târziu, în 1864, primul-ministru Mihail Kogălniceanu a hotărât ca lăcaşul de cultură să devină instituţie naţională. În 1875, în timpul domniei lui Carol I, directorul de atunci, Alexandru Odobescu, a pus pe frontispiciul clădirii denumirea „Teatru Naţional“. În această perioadă avea să vadă luminile rampei piesa „Răzvan şi Vidra“, de Bogdan Petriceicu Hasdeu, iar în timpul Răz-

boiului de Independenţă teatrul a organizat reprezentaţii în folosul soldaţilor răniţi şi pentru întreţinerea spitalelor.

Dramaturgi celebri, actori legendari Pe scena Teatrului Naţional de pe Calea Victoriei au prins viaţă piese de referinţă din literatura română, printre autori numărându-se Vasile Alecsandri, Ion Luca Caragiale, Tudor Muşatescu sau Camil Petrescu. Scena a fost onorată de prestaţia unor actori care au intrat în legendă, precum Constantin Nottara, Aristiţa Romanescu, „Pălăria“ cu bucluc Elvira Popescu, George CalÎn decembrie 1973 a fost inaugurată clădirea boreanu sau George Vraca. Teatrului Naţional din Piaţa Universităţii, proiect Primele probleme au apărut după cutremurul din 1940, realizat de arhitecţii Horia Maicu, Romeo Belea şi Nicolae Cucu. Arhitectura clădirii se înscria în când clădirea a fost avariată, nu suficient însă pentru a fi modernismul anilor ’60, însă aceasta a rămas demolată. Pe 24 august 1944, neterminată la exterior. Celebra „pălărie“ i-a Teatrul Naţional a fost distrus displăcut lui Ceauşescu, fostul dictator de bombardamentele Aliadispunând, după incendiul din 1978, care a ţilor, care ţinteau Palatul Teledistrus Sala Mare, remodelarea clădirii atât la foanelor. interior, cât şi la exterior. Refacerea, executată de arhitectul C. Lăzărescu, s-a înscris în tipicul construcţiilor din anii ’80. În prezent, la Teatrul Naţional se lucrează pentru îndepărtarea acestei remodelări, intenţionându-se revenirea la forma iniţială a clădirii.

www.reclamevechi.ro Florian Ciobanu a strâns, în decurs de 13 ani, nu mai puţin de 20.000 de reclame româneşti din perioada 1860-1990. Cu ajutorul câtorva piese din colecţia lui vom crea, număr de număr, o punte peste timp, arătându-vă ce prăvălii şi afaceri de familie erau odinioară în locul cluburilor de astăzi.

www.ringincentrulvechi.ro

De la Teatrul cel Mare la Novotel Ca instituţie, Teatrul Naţional a continuat să funcţio-

Dacă vrei să rămâi în pas cu moda cluburilor din Centrul Istoric, o noapte în The Gin Factory este un adevărat „must“. Clubul este cunoscut pentru muzica bună, atmosfera pe măsură şi preţurile acceptabile. Ca un arc peste timp, în urmă cu mai bine de un secol, tot pe str. Lipscani nr. 37 îşi avea prăvălia domnul Solavici, iar aici bucureştenii veneau pentru a cumpără diverse tricotaje „în curent cu moda“.

neze în sălile Comedia (Majestic), Studio din Piaţa Amzei, dar şi în sălile de festivităţi ale Cercului Militar Central şi ale liceelor „Sfântul Sava“ şi „Matei Basarab“. Terenul fostului Teatru cel Mare a rămas multă vreme viran, iar după 1990 s-a construit aici clădirea Novotel. După demolarea vechiului teatru, atenţia autorităţilor s-a îndreptat spre terenul situat vizavi de Universitate şi de Biserica Enei, cunoscut şi ca Maidanul Primăriei, care era folosit de jandarmi pentru antrenamente.


KNOW HOW NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

150

PAG.

1 1

de lei este preţul mediu al unui tricou personalizat.

Hainele pictate manual, între pasiune şi business

Alina Petcan, nelipsită de la târgurile vintage

Cristina Andrei

cristina.andrei@ziarulring.ro

ajuta vopseaua să pătrundă mai bine în ţesătură. Vopseaua este achiziţionată de la o fabrică specializată din România cu vânzare on-line“, precizează Alexandra şi Mihaela. Cele două fete creează tricouri pe comandă şi sunt deschise oricăror idei. Orice poză poate fi transformată într-o pictură pe tricou în mai puţin de o zi.

herlan Mihaela G , dra Oanță și Alexan rele deținătoa eAR W brandului

Tricourile pictate sunt la mare căutare astăzi, această piaţă fiind în creştere. Alexandra Oanţă şi Mihaela Gherlan sunt două fete din Craiova care au început acest business în iulie 2011. Chiar dacă, la început, nu se aşteptau să reuşească, în câteva luni au avut zeci de comenzi de tricouri şi acum pot să vorbească despre o mică afacere. „WeAR este un brand proaspăt lansat, mai exact pe 7 iulie 2011. Începutul este marcat de o discuţie între două prietene. Am început să vorbim despre desen şi pictură şi ne-am dat seama că împreună putem face ceva foarte original, aşa că nu am stat mult pe gânduri şi în două săptămâni am pus afacerea pe picioare“, povestesc fetele. Dacă ai talent la desen sau pur şi simplu vrei să încerci şi tu acasă să vezi ce-ţi iese, trebuie să te înarmezi cu multă răbdare. „Pictura pe ţesătură considerăm că are un grad de dificultate mai mare decât pictura normală, pe pânză sau hârtie, deoarece materialul textil are o elasticitate care nu permite să realizezi cu uşurinţă anumite linii fine. Procedeul însă este acelaşi cu acela al unei picturi normale, apoi, după finalizarea acesteia, se lasă la uscat circa 24 de ore, după care se calcă pentru a

Alina Petcan face artă pe tricouri O altă artistă care face „minunăţii“ pictate pe tricouri este Alina Petcan, o tânără pasionată care, deşi nu a făcut studii în acest sens, reuşeşte să creeze adevărate opere de artă. Tricourile făcute de ea sunt pictate cu vopsea specială pentru textile (bumbac/mătase) şi rezistă fără probleme la spălat manual – la 30 de grade. Dacă vrei să te apuci de aşa ceva, Alina crede că, dacă te înarmezi cu răbdare şi ai puţin talent, poţi să faci o treabă frumoasă. „Pensule, vopsea specială pentru textile, un fier de călcat, un suport tip şevalet pe care să pui tricoul ca să nu se imprime... talent şi răbdare. Cam acestea ar fi lucrurile de care ai nevoie ca să îţi iasă ceva frumos“, a declarat Alina Petcan pentru „Centrul Vechi“.

Tricourile WeAR le poţi găsi on-line: www.wear-store.tk şi http://facebook.com/storeWeAR . De asemenea, le poţi cumpăra din buticurile şi magazinele din Bucureşti: Atelier A!urea, I Heart Conceptstore şi Cocor – Just for You. Preţul variază în funcţie de complexitate. Tricourile Alinei Petcan le poţi comanda de pe site-ul personal, alinapetcan.com, sau le poţi cumpăra din magazinul Kaya Studio. Ele sunt pictate individual şi preţul lor variază de la 140 de lei - tricouri bumbac, 170 de lei – tricouri mătase la 250 de lei – rochiile din mătase.

PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro


PAG.

1 2

CULINAR

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

CONSUM DECI EXIST

Viorel Copolovici

Rigiditatea furnizorilor, moartea pasiunii Vremuri dificile, stimaţi concetăţeni... Din nefericire, în Bucureşti „iarnă grea“ se traduce prin „căi de acces blocate“, „circulaţie rutieră dezastruoasă“, „viscol care te împinge acasă, la ceai, filme şi popcorn“. Dacă prânzul încă ne împinge spre restaurantele din apropierea biroului, serile de iarnă îi pun în dificultate pe aceia care ţineau prăvăliile deschise mai mult din loialitate pentru clienţii fideli până acum câteva săptămâni. Ţinem cârciumile încălzite, luminate, curăţăm trotuarele şi calea de acces către intrare, ţinem personalul din sală şi din bucătărie gata de cârâitul vesel al imprimantei de comenzi... Nu e cea mai fericită perioadă de business nici măcar pentru localurile cu vad exagerat, iar dosarul cu cheltuieli pare să nu se sinchisească de treaba asta. Colac peste pupăză, sunt furnizori care par să nu înţeleagă că fac parte dintr-un mecanism, că afacerile lor funcţionează în directă interdependenţă cu ale noastre. Dacă în perioadele în care piaţa e ceva mai relaxată şi mai „consumatoare“ nu par deloc stresaţi, exact când cifrele încasărilor scad vizibil încep şi ei presiunile, tertipurile, tărăgănarea livrărilor sau, în unele cazuri, oprirea comenzilor. Perfect! Este exact ceea ce ne dorim mai mult din partea celor cărora le vindem marfa: lipsă de înţelegere şi rigiditate. Deunăzi, un key account al importatorului mă roagă frumos să urgentez o plată de câteva sute de lei către distribuitor. Argumentul suprem? Respectiva sumă îi va fi oprită din salariu şefului de zonă. Altfel spus, dacă este evident că treburile ne merg destul de prost tuturor, e musai să găsim modalităţi prin care le putem ajuta să meargă şi mai prost. Dacă asta se poate răsfrânge spre cât mai mulţi oameni, cu atât mai bine. Sunt adeptul relaţiilor bune, în general. Poate apetitul meu creativ şi dorinţa de a face lucrurile să se mişte m-au pus de multe ori în situaţia de a le oferi furnizorilor mei idei sau propuneri care să le înlesnească drumul pe piaţă, intrarea unui produs nou şi aşa mai departe. O prostie romantică. „Nicio intenţie bună nu rămâne nepedepsită!“

23

de lei costă specialitatea casei la „Arthur“

La „Arthur“ poţi să mănânci...

DAR MAI BINE DOAR BEI

n Pe lângă toate barurile „pline de pretenţii“ din Centrul Istoric se mai găsesc şi câteva localuri normale. Aici poţi să bei o bere bună, să guşti ceva şi să stai la poveşti cu orele. Adică fix ce ar trebui să faci într-un bar. Marian Eana showbiz@ziarulring.ro

Majoritatea celor care trec pragul pubului „Arthur“ de pe Gabroveni se gândesc că în interior îi va aştepta un decor medieval din vremea celebrului lider al cavalerilor mesei rotunde. Problema e că numele pubului nu se referă la regele Camelotului, ci la un monarh mult mai important pentru „consumatorii“ din Centrul Istoric, Arthur Guinness, regele berii. Căldură irlandeză Am început descrierea pubului „Arthur“ făcând diferenţa între cei doi

www.ringincentrulvechi.ro

tocmai pentru că ea este vitală. Dacă mergi în „Arthur Pub“, nu trebuie să te aştepţi la un bar scorţos, rece, ci la unul foarte prietenos şi „cald“. Asta este, de fapt, primul mare plus al pubului de pe Gabroveni - are o atmosferă plăcută. Decorul este perfect pentru un irish pub, un bar generos în centru şi mici semisepareuri, toate în tonuri calde. Al doilea capitol la care localul stă bine este servirea. Comenzile vin repede şi personalul este prietenos. Al treilea atu al locului este dat de amplasamentul său. Fiind situat la marginea Centrului Istoric, nu prea e aglomerat şi nici nu e genul de loc pentru fiţoşi.

Cel mai bun fel de mâncare: berea Guinness Cum aceasta este o pagină despre domeniul culinar, trebuie să vorbim şi despre cum se mănâncă la „Arthur“. Pe scurt, nu se mănâncă bine... dar nici foarte rău, iar preţurile sunt decente. Noi am comandat coaste de porc (care, între noi vorbind, nu prea erau chiar coaste, ci mai degrabă bucăţi de piept de porc) şi un sendviş tortilla cu pui, care s-a dovedit imposibil de mâncat fără a te umple pe mâini de sos. La capitolul băutură, lucrurile sunt simple. Au o gamă variată de sortimente de sucuri, bere şi multe alte băuturi alcoolice, dar nu o să vorbim prea mult despre asta. E un irish pub. Beţi Guinness! Punct!


FILM

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

7,2

PAG. PAG.

1 3

este ratingul acordat de spectatori filmului „Safe House“ pe reputatul site de profil IMDb.com.

Dor de Denzel

CINEMA CinemaPRO Str. Ion Ghica nr. 3

n După doi ani de absenţă, charismaticul Denzel Washington revine pe marile ecrane într-o producţie plină de adrenalină, „Safe House“. Traian Racu

traian.racu@ziarulring.ro

„Casa conspirativă“ este un thriller despre un agent CIA renegat, extrem de periculos, Tobin Frost (Washington), care e consemnat într-o casă conspirativă din Africa de Sud, şi un agent începător, Matt Weston (Reynolds), care devin parteneri şi trebuie să aibă încredere unul în altul după ce casa e atacată de o echipă de mercenari. Când casa conspirativă e atacată, ei reuşesc să scape, dar acum foştii duşmani trebuie să se alieze pentru a afla cine îi doreşte morţi. „Frăţia“ supravieţuirii În ultimul an, Weston a fost frustrat de postul său inactiv din Cape Town: paznic al unei case conspirative. Visând să devină agent operaţional, aşteaptă ocazia perfectă pentru a-şi dovedi loialitatea. Când singurul ocupant al casei se dovedeşte a fi cel mai periculos om pe care l-a întâlnit până acum, Weston e gata pentru a-şi face datoria. La rândul său, Tobin Frost a reuşit să scape pentru aproape un deceniu. Unul dintre cei mai buni agenţi de teren pe care i-a avut vreodată CIA, acesta a părăsit agenţia pentru a vinde secrete militare oricui era dispus să plătească mai bine, daunele făcute de el Statelor Unite fiind incomensurabile. Iar acum poartă cu el un secret. Cei doi se aliază pentru a-şi da seama dacă persoanele care i-au atacat sunt mercenari sau a fost mâna cuiva din interior care vrea să-i elimine.

LEGENDĂ

ULTIMUL CORUPT DIN ROMÂNIA (premieră) – vineri: 14:15, 16:30; sâmbătă, duminică: 12:45, 15:00, 17:15, 19:30, 21:45

MOVIEPLEX Plaza România - Bd. Timişoara nr. 26 CASA CONSPIRATIVĂ (premieră) - 11:00, 13:30, 15:45, 17:00, 18:00, 19:30, 20:15, 21:30, 22:30 O SĂPTĂMÂNĂ CU MARILYN (premieră) 11:00, 13:00, 15:00, 19:45, 21:45

GRAND CINEMA DIGIPLEX Băneasa Shopping City - Şos. Bucureşti-Ploieşti 42D CASA CONSPIRATIVĂ (premieră) – 11:00, 16:30, 18:00, 21:15 O SĂPTĂMÂNĂ CU MARILYN (premieră) – 12:15, 16:15, 18:15, 20:15 SĂ FIE RĂZBOI (premieră - foto jos) – 14:30, 19:00, 21:00, 22:15 Titlu original: „Safe House“ Regia: Daniel Espinosa Distribuţie: Denzel Washington, Ryan Reynolds Gen: acţiune, thriller Rating „Centrul Vechi“: ««««¶ Rulează la: Hollywood Multiplex, Cinema City Cotroceni, Grand Cinema Digiplex, Movieplex Plaza Romania, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex, Patria

««««¶ - bun ««««« - must see ««¶¶¶ - dacă nu ai alternativă socială

«««¶¶ - merge, de gura partenerului «¶¶¶¶- mai bine bagi banii la Loto

ALTERNATIV{

100 de minute cu Marilyn

Filmul este bazat pe cartea lui Colin Clark despre timpul petrecut de Marilyn Monroe la Londra în 1957, pe când filma „The Prince and the Showgirl“, în regia lui Laurence Olivier. „My Week With Marilyn“ povesteşte despre o săptămână din viaţa lui Marilyn în care scapă de viaţa de la Hollywood şi trăieşte în stil englezesc alături de Colin Clark, acesta fiind angajat de Olivier să aibă grijă de ea. Regizat de Simon Curtis şi produs de David Parfitt,

filmul – care durează 100 de minute – are la origine jurnalul lui Colin Clark şi a fost adaptat pentru marile ecrane de Adrian Hodges (autorul serialul „Primeval“, transmis de BBC). Actriţa Michelle Williams face un rol de excepţie, aşa cum apreciază numeroşi critici internaţionali de film, pentru prestaţia ei fiind deja răsplătită cu Globul de Aur. Actriţa este nominalizată şi la premiile Oscar, la categoria „cea mai bună actriţă în rol principal“. (T.R.)

Titlu original: „My Week with Marilyn“ Regia: Simon Curtis Distribuţie: Michelle Williams, Emma Watson, Kenneth Branagh, Eddie Redmayne Gen: dramă Rating „Centrul Vechi“: ««««¶ Rulează la: Hollywood Multiplex, Movieplex Plaza România, Grand Cinema Digiplex

Acest supliment este realizat de ziarul

ring

Tipografia ring print Bucureşti telefon: 0721.291.187

CEL MAI CITIT COTIDIAN LOCAL DIN ROMÂNIA ZIARUL GRATUIT NR. 1 DIN BUCUREŞTI 162.000 cititori pe ediţie* conform Studiului Naţional de Audienţă ianuarie 2009 ianuarie 2010

Redacția: Traian Racu, Cristina Andrei, Andrei David, Răzvan Atanasiu, Costin Marinescu, Vlad Pelinescu-Onciul, Luminița Sandu, Eugenia Oprea, Ionel Vâlcan, Vlad Manolache, Alina Nicu, Gheorghe Deaconu. Departament vânzări publicitate „ring“

Alina Vîlceloiu: 0731.111.486; alina.vilceloiu@ziarulring.ro

www.ringincentrulvechi.ro


PUBLICITATE

www.ringincentrulvechi.ro


TEATRU

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

PAG. PAG.

,,MADE IN ROMANIA“, la Teatrul de pe Lipscani n Sâmbătă, 18 februarie, de la ora 19.00, eşti invitat să urmăreşti excepţionalul spectacol gândit de Dan Puric în urmă cu 11 ani, care continuă să încânte şi în prezent spectatorii. showbiz@ziarulring.ro

ALTERNATIV{

TEATRU „Cum se cuceresc femeile“ Prezentat de: Teatrul Evreiesc de Stat Autor: Woody Allen Regizor: Harry Eliad Mişcare scenică: Păstorel Ionescu Distribuţie: Radu Gheorghe, Monica Pricopi, Mihai Ciucă, Nicolae Călugăriţa, Arabela Neazi, Cristina Cârcei, Viorica Bantaş, Bianca Mateescu, Francesca Argeşanu, Ana Pop; Sâmbătă, ora 19.00

„Comedia erorilor“

Marian Eana

O parodie spumoasă pusă în scenă de ,,trupa veche“ - primii elevi ai lui Dan Puric -, ,,Made in Romania“ demontează cu subtilitate miturile unei lumi care ne sufocă cu imagini fade, fără conţinut, fără valoare. Registrul comic în care este gândit face spectacolul să fie unul

1 5

Orice spectacol are un sens pentru visători. Ochii văd, spiritul cercetează, comentează, traduce...“ VICTOR HUGO

dinamic şi deschis publicului de orice vârstă. Odă poporului român „De ce «Made in Romania»“? „România nu este numai o naţiune, un popor, este o atitudine în faţa lumii şi,

mai presus de toate, un spirit. Nu ştiu de ce, dar a privi lumea prin ochii României, pentru mine este acelaşi lucru cu a privi lumea prin ochii unui copil. Mi-am aplecat urechea la pământ ca să ascult dacă inima acestui neam

mai bate şi m-am trezit îngenuncheat în faţa lui. Vă rog să mă iertaţi pentru acest gest necontemporan! Suntem în plină explozie a mijloacelor de comunicaţii, însă, paradoxal, simţim o acută lipsă a comunicării între noi, iar limbajul acesta, dincolo de cuvânt, acest nou vehicul al teatrului face ca sentimentele şi gândurile noastre să fie receptate mai repede şi mai direct. Am ales acest nume pentru spectacol deoarece sunt gelos pe poporul român şi asta nu numai datorită umorului său genial, ci şi poeziei, inteligenţei, energiei şi misterului său“, spune Dan Puric, scenarist şi regizor al spectacolului.

„MADE IN ROMANIA“ Prezentat de COMPANIA PASSE PARTOUT DP Scenariul şi regia: Dan Puric Costumele: Irina Solomon Light Design: Dragoş Buhagiar Coregrafie: Malou Iosif Step: Dakmar Brenda Percuţie: Lucian Maxim Distribuţie: Carmen Ungureanu, Richard Bovnoczki, Ileana Olteanu, Dragoş Huluba, Violeta Totir, Dana Cavaleru, Lucian Maxim, Vlad Oancea, Oxana Moravec, Ioana Visalon, Ion Parea, Adriana Butoi, Ramona Cutina, Adriana Nicolae, Adelaida Zamfira, Nicolae Nastasia, Mihai Baranga, Silviu Oltean, Florin Rosu, Eduard Dumitru, Andreea Pădurariu Durata: 1h 30 min.

COMEDIE „TRISTă“ despre opţiuni, iubire, libertate Sâmbătă, de la ora 20.00, la Teatrul Arca se joacă „Hipioţi şi bolşevici“, o piesă prezentată de Club La Scena din Capitală. Scrisă de canadianul Amiel Gladstone şi regizată de Felix Crainicu, piesa spune povestea a trei tineri visători care sunt la vârsta la care nu ştiu ce alegeri să facă în viaţă. „Hipioţi şi bolşevici“ se recomandă a fi o comedie „tristă“ despre opţiuni, iubire şi libertate, o piesă despre

responsabilitate şi asumare. Acţiunea spectacolului este plasată la începutul anilor ‘70 în Vancouver, Canada. Star, o fată în vârstă de 26 de ani, caută să afle care este drumul vieţii ei. Ea are de ales între Jeff, un american care o iubeşte, şi Allan, un fost militant hippy ajuns vânzător de asigurări. Cu cine va rămâne urmează să aflaţi pe 18 februarie, la Teatrul Arca din Calea Călăraşilor nr. 55. (M.P.)

Prezentat de: Teatrul Masca Distribuţie: Cosmin Creţu, Sorin Dinculescu, Valentin Mihalache, Sorin Aurel Sandu, Răzvan Teodorescu, Cosmin Şofron, Nicolae Pungă, Anamaria Pîslaru, Dora Iftode, Alina Crăiţă, Adriana Bordeanu, Graţiela Bădescu, Andrei Drăgulescu Regizor: Mihai Mălaimare Scenografie: Puiu Antemir Sâmbătă, ora 19.00

„Ultima femeie a seniorului Juan“

Prezentat de: Teatrul Odeon Scenografie: Vittorio Holtier Regizor: Vladimir Granov Distribuţie: Florin Zamfirescu, Katia Pascariu, Ionel Mihăilescu, Irina Mazanitis, Mugur Arvunescu, Gabriel Pintilei, Mircea Constantinescu, Angela Ioan, Dimitrii Bogomaz, Ionuţ Kivu, Relu Poalelungi Sâmbătă, ora 19.00

„Scaunele“ Autor: Anton Pavlovici Cehov Prezentat de: Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra“ Distribuţie: Oana Pellea, Răzvan Vasilescu, Gabriel Spahiu Scenografie: Diana Ruxandra Ion Regizor: Felix Alexa Duminică, ora 19.00.

www.ringincentrulvechi.ro


PAG.

1 6

1920

UPCOMING

NR. 33 l 17 - 23 FEBRUARIE 2012

MUZIC{ Tangou argentinian la Green Hours

Acordeonistul şi compozitorul austriac Klaus Paier revine la Green Hours împreună cu violoncelista Asja Valcic. Ei interpretează compoziţii semnate Paier, unele inspirate din tangoul argentinian, altele, cu influenţe balkan rock, modern jazz - din care nu lipsesc însă accente ale muzicii clasice. Concertul va avea loc joi, după ora 21.00. (C.A.)

TEATRU „American Buffalo“, la Act

Piesa de teatru este, de fapt, povestea a trei escroci mărunţi: Donny, proprietarul unui magazin de vechituri, Bobby, băiatul bun la toate al lui Donny, şi Teach, prieten şi partener de afaceri cu Donny. Ei pun la cale lovitura vieţii lor, furtul unei colecţii de monede vechi. Spectacolul poate fi văzut miercuri, de la ora 19.00, la Teatrul Act din Capitală. (C.A.)

EXPO Tinerii artiști vin la Club A „Contemporana“ este un proiect complex care îşi propune să promoveze arta tânără românească. Aflată la cea de-a treia ediţie, expoziţia reprezintă un melanj între pictură, grafică, ilustraţie, artă urbană, fotografie, design şi arhitectură. Lucrările expuse sunt realizate de tineri artişti români, a căror valoare nu a fost încă popularizată pe scară largă. Expoziţia poate fi vizitată până pe 11 martie în Club A. (C.A.)

reprezintă anul care l-a influenţat pe Klaus Waldeck în stilul muzical.

WALDECK REVINE în România

n Joia viitoare, The Silver Church Club devine o mare sală de bal în care trupa vieneză Waldeck aduce, printr-un concert live de excepţie, acele sunete şi ritmuri înapoi, mixate electronic şi cu influenţe trip-hop şi electro. Cristina Andrei

cristina.andrei@ziarulring.ro

Cariera muzicală a lui Klaus Waldeck a început odată cu prima lecţie de pian la vârsta de şase ani. La 15 ani, pasiunea pentru muzică a luat o pauză destul de tristă atunci când, dintr-o greşeală tehnică, a distrus un pian Bechstein, îndepărtându-l de studiul muzical spre căi destul de diferite. Astfel, câţiva ani mai târziu, Waldeck a urmat cursuri de Drept, iar după terminarea studiilor a devenit un avocat specializat pe drepturi de copyright. Imediat ce a luat decizia de a părăsi avocatura, s-a mutat în Anglia. Stabilit în Londra, i-a întâlnit pe membrii viitoarei sale formaţii, Joy Malcolm şi Brian Amos.

1998. Waldeck a produs o multitudine de albume stabilindu-se în Austria. În 2007, Waldeck lansează celebrul album „Ballroom Stories“, în care o introduce pe Zeebee, noua cântăreaţă. În turneul de promovare a acestui album, Waldeck a vizitat pentru prima oară România, susţinând un concert excepţional. Caracterizate ca muzică trip-hop, cântecele lui Waldeck au o tentă calmă, relaxantă, fiind condimentate cu vocea lui Zeebe sau a lui Joy Malcolm ori Brian Amos.

Pentru a doua oară în România În 1996, Waldeck s-a întors la Viena şi a produs EP-ul „Northern Lights“, câştigând rapid recunoaştere internaţională prin marele hit „Aquarius“. A urmat apoi un album de succes numit „Balance of The Force“, lansat în anul

Intrarea la evenimentul de joi seară, din Silver Church, costă 30 de lei, iar biletele pot fi achiziţionate la intrare.

La Metropolis stau „DOI PE O BANCă“

Teatrul de pe strada Eminescu te invită, luni seară, la piesa „Doi pe o bancă“. Adela Popescu şi Mihai Bendeac trăiesc o emoţionantă poveste în care adevărurile se dezvăluie greu, dureros, cu intensitate şi umor. „Este vorba despre două destine ciudate, frânte, două destine tragicomice. Întâlnirea începe cu machiaje puternice, cu minciuni mari şi treptat se ajunge la adevăr, la concret. Actorii pornesc de la haine multe şi ajung la haine puţine, sumare, până când sunt ei în adevăr“, a declarat Emanuel Pârvu, regizorul spectacolului.

www.ringincentrulvechi.ro

Chiar dacă te aştepți la o comedie, trebuie să ştii că subiectul este departe de a te face să râzi. „Un spectacol al redescoperirii de sine. Nu este o comedie, aşa cum poate s-ar fi aşteptat mulţi, este un spectacol care invită la meditaţie şi redescoperire de sine. În special doamnele vor fi cele care se vor regăsi în piesă şi cărora, probabil, acest spectacol le va da un prilej de introspecţie“, spune Mihai Bendeac despre piesa în care joacă. Spectacolul are loc luni, de la ora 19.00. Biletele pot fi cumpărate de la casa de bilete a teatrului. (C.A.)


Centrul Vechi, no. 33