Wilfried Martens
274
Apel din Bosnia O mare parte a activităţilor mele s-a concentrat asupra unor ţări care aveau ca scop pe termen lung aderarea la Uniunea Europeană. Am fost martor de primă mână al situaţiei complexe din aceste ţări atunci când am prezidat un comitet de pregătire a reformei poliţiei în Bosnia şi Herţegovina. De la Acordul de la Dayton, Comisia Europeană a fost mult implicată în stabilizarea ţării şi a încercat reforme în domenii cruciale, cum ar fi reorganizarea poliţiei naţionale. Chris Patten, comisarul pentru Afaceri Externe, mi-a oferit mandatul de a prezida comitetul de reformă a poliţiei ţării, având în vedere trecutul meu belgian instituţional şi cunoaşterea spectrului politic bosniac. Am acceptat şi a fost o experienţă unică aplicarea pe teren a principiilor pe care le apărăm la Bruxelles. Poliţia din Bosnia şi Herţegovina s-a dovedit a fi afectată de corupţie şi de imixtiuni politice. Existau mult prea mulţi poliţişti şi cooperarea între forţele diferitelor entităţi politice era inexistentă. Acest lucru a fost dovedit fără o umbră de îndoială în raportul elaborat de Bernhard Prestel, un expert german eminent pe care învăţasem deja să-l apreciez pe când eram prim-ministru al Belgiei. Raportul său a devenit baza pentru reforma poliţiei. În afară de experţi din Marea Britanie şi Irlanda, comisia era compusă din specialişti locali implicaţi în poliţie : ministrul bosniac al Securităţii, miniştrii de Interne din Republica Srpska şi cel al Federaţiei bosniaco-croate, procurorul general, şeful Securităţii Naţionale şi aşa mai departe. În timpul câtorva misiuni am încercat să evaluez situaţia de pe teren cu propriii mei ochi şi să învăţ să cunosc oamenii şi problemele lor. În scopul de a organiza poliţia eficient şi eficace, am propus să creăm o structură dublă după modelul belgian : o poliţie naţională şi zone variate de poliţie locală prevăzute cu multă autonomie în munca lor de zi cu zi. Interesant la această structură a fost faptul că împărţirea teritorială trebuia să se bazeze pe eficienţă şi nu pe etnie. Acest lucru a fost inacceptabil pentru Republica Srpska, dar, datorită abţinerii lor, s-a ajuns la un consens cu privire la propunerea mea. S-a aşteptat până în 2008 înainte ca diferitele parlamente din Bosnia şi Herţegovina să adopte elementele esenţiale ale propunerii mele.