218
Wilfried Martens de plecare a fost faptul că o anumită „raţionalizare“ ar trebui să fie atinsă în ceea ce priveşte organizaţiile transnaţionale europene care se adresează partidelor de centru-dreapta. Unele partide membre ale PPE nu voiau să aibă nimic de-a face cu UDE „de aripă dreapta“, întrucât unele partide membre ale UDE, cum ar fi RPR, de exemplu, nu prea aveau nicio afinitate cu PPE „creştin-democrat“. Din fericire, majoritatea partidelor de centru-dreapta aparţineau ambelor organizaţii şi în cele din urmă au înţeles necesitatea de a dispune de o singură organizaţie europeană puternică. Având în vedere importanţa crescândă a organizaţiilor transnaţionale şi prezenţa lor în statele membre, situaţia de a avea două organizaţii concurente a devenit nesustenabilă din punct de vedere politic. O simplă fuziune părea că iese din discuţie deoarece nu toate partidele erau membre ale ambelor organizaţii. Dacă UDE ar fi fost pur şi simplu absorbit de PPE, partidele din ţările non-UE precum Turcia, de exemplu, s-ar fi trezit lăsate pe dinafară. Dar pentru noi era clar că PPE va forma centrul de integrare pentru cele două organizaţii. Acesta a fost spiritul deciziilor luate în timpul discuţiilor din „cabana“ de la Bonn. ÖVP austriac a jucat un rol proeminent în UDE încă de la înfiinţarea acestuia. Secretariatul UDE îşi avea sediul la Viena. Alois Mock a fost preşedinte până în anul 1997 şi a fost urmat de către alt coleg membru de partid, Andreas Khol. Ambii preşedinţi au curăţat tendinţele eurosceptice care au existat în cadrul UDE şi au investit cea mai mare parte a timpului lor în construirea unor relaţii cu partidele din Europa Centrală şi de Est. Iniţiative comune au fost întreprinse de către PPE şi UDE, dar ele nu au venit niciodată cu adevărat din inimă. Exista o mare teamă în UDE că va fi absorbit total în PPE. Finlandezul Sauli Niinistö şi austriacul Alexis Wintoniak au devenit preşedintele UDE şi respectiv secretarul general al acesteia, în 1998. Cu ocazia aniversării de douăzeci de ani a UDE, a fost elaborat documentul „Către o majoritate“, în care era făcut un apel pentru o singură organizaţie. Ca urmare a acestui apel, preşedinţii PPE şi UDE s-au întâlnit la Cadenabbia, în 20 septembrie 1998. În documentul UDE „Restructurarea cooperării creştin-democraţilor, conservatorilor şi a partidelor apropiate din Europa“, a fost propus ca grupurile de lucru, comitetele şi şi secretariatele celor două organizaţii să fie combinate.