Page 1


celsiuso

3


N U MĂR PILOT

2016

PU BL I SH E D BY: Celisus Media

Toate drepturile asupra revistei Celsius aparţin Celsius Media SRL. Reproducerea integrală sau parţială a textelor sau fotografiilor este posibilă numai cu acordul prealabil scris. Furtul intelectual se pedepsește conform legii. Răspunderea asupra conţinutului si autenticităţii articolelor revine, in exclusivitate, autorilor. Redacţia revistei nu își asumă nicio responsabilitate in acest sens.

4

celsiuso


celsiuso

5


SAY HELLO hello@celsiusmagazine.ro ADVERTISE WITH US advertise@celsiusmagazine.ro @celsiusmagazine /celsiusmagazine www.celsiusmagazine.ro

E D I TOR- I N- CH I E F Elena Morariu elena@celsiusmagazine.ro 0740111128 C R E ATI V E DI R E CTOR Bogdan Costea A RT DI R E C TOR & D E S I GN Mihai Bumbu Andrei Ion

E D I TO RS Adina Shollenbarger Ioana Mîţu Radu Lilea

FASH I O N ED I TO R Cristina Pavelescu

CO N T R I BU TO RS: Șerban Mocanu , Ileana Sebe, Andrei Morariu, Adi Bulboacă, Timea Matyas, Sandra Bold

6

celsiuso


celsiuso

7


Cuprins

8

Barometru

13

Stop Cadru

18

Radar

20

Billie Jeans

22

Beauty Case

34

Pasul spre orologerie - Christian Louboutin

38

Mecanică, high-tech, artă

42

Hands-on Time

52

The Barbershop

60

#no filter - Profil de cuplu urban

64

Editor‘s Pick - Gabriela Vanga

68

Being Jane Neal

72

Deltacraft - Meșteșug+Design Contemporan

78

Metamorfoze - 3 amenajări, 3 orașe diferite, aceeași filozofie

84

Simplexity - obiecte design

92

Kids Wood Like

102

Carte - Tăcerile lui Ivan

109

Homecooking

111

Kristof Ladislau - In Vino Veritas, Felicitas...

114

Fine Food For All

117

Nomenclator de meserii - Veterenarii

120

În tranzit

126

24 de ore

130

Online goes print

140

celsiuso


celsiuso

9


Editorial PE ÎNDELETE, DESPRE TIMP Proiectul Celsius s-a născut din dorința de a adăuga un bemol ritmului de viață contemporan. Fără ostentație, am ales să scriem despre lucrurile care ne pasionează, dar mai ales despre stilul de viață cu care rezonăm. Conștienți că ne lipsesc reflexele postmaterialiste ale societăților care au dat tonul mișcării slow living, am decis să explorăm pe cont propriu acest fenomen, hotărâți să trecem prin filtrul culturii locale arta de a trăi pe îndelete și în acord cu nevoile personale. Pe măsură ce am înaintat în acest demers, am realizat că nu este întotdeauna simplu să fii la înălțimea propriilor așteptări. În mediul urban contemporan, în care toată lumea pare că se deplasează cu piciorul pe accelerație, o frână bruscă riscă să te scoată cu totul din peisaj. E nevoie de luciditate, dar și de umor, pentru a evita eventualele derapaje. Împreună cu echipa editorială am căutat puncte de reper, iar o importantă sursă de inspirație am găsit-o în oamenii despre care am scris. În tot acest exercițiu, cel mai antrenant s-a dovedit a fi jocul cu timpul însuși, ceea ce ne-a determinat să dedicăm primul număr al revistei acestei teme. Oamenii de știință continuă să emită ipoteze despre natura timpului, însă orice teorie își pierde farmecul și parcă și relevanța atunci când revenim la ritmul nostru cotidian de viață. Ba amețitoare, ba deconcertant de lentă, această curgere continuă este în sine un mister. Până la urmă, nu știm exact ce este timpul, dar știm ce vrem de la el și că nu ne putem imagina existența în afara lui. Subiectivitatea primează așadar în felul în care ne raportăm la acest „înainte“ deocamdată imposibil de fentat. Până târziu în Evul Mediu, timpul era văzut ca o entitate misterioasă, un dar, dar și o armă a divinității, un atribut regal cu ajutorul căruia aceasta își exercita guvernarea asupra universului și destinului fiecăruia dintre muritori. Astrele cerești erau cele care le spuneau înaintașilor noștri cum curg zilele, lunile, anii. Însă, pe măsură ce au fost perfecționate instrumentele de măsurat timpul, s-a adâncit și convingerea că fiecare este stăpân pe propriul destin. Cu toate că nu a descifrat esența misterului, ceasul continuă să fie una dintre cele mai fascinante invenții ale minții omenești. Tocmai de aceea, vă invităm să descoperiți în paginile revistei câteva modele foarte reușite de inginerie mecanică și artă orologeră. A trăi frumos înseamnă și a ști să renunți la tot ceea ce e inutil, dar nu neapărat în favoarea minimalismului, ci pentru a-ți defini propriul stil. În modă trebuie să fii în primul rând inventiv, este mesajul Cristinei Pavelescu, iar toate propunerile ei pornesc de la ideea de a investi în piese atemporale, de care să ne bucurăm dincolo de tendințele mereu schimbătoare. Percepția cea mai acută a trecerii timpului o avem atunci când ne aflăm în tranzit. Pentru acest număr, Adi Bulboacă a reușit să imortalizeze clipa în unele dintre cele mai frumoase și sensibile instantanee ale gărilor din România. Și pentru că tot vorbim de călătorii, am făcut și un popas de 24 de ore la Cluj, unde am descoperit locuri pline de șarm. Asta pentru că oamenii de acolo par să beneficieze de un bonus atunci când vine vorba despre timp. Am ales apoi să privim Bucureștiul din perspectiva lui Damaris și a lui Alexander, un cuplu care-i cunoaște toate părțile lui frumoase, și ne-am molipsit iremediabil de entuziasmul lor. Jane Neal, important critic de artă și curator britanic, dar și cel mai energic promotor al artei contemporane românești peste hotare, și-a luat răgazul de a ne povesti despre cariera ei și de a ne oferi detalii puțin cunoscute despre ce reprezintă fenomenul picturii de la Cluj. Nu voi devoala aici tot ce cuprinde prima ediție a revistei Celsius. Vă las plăcerea să o descoperiți pe îndelete... Elena Morariu

10

celsiuso


celsiuso

11


Bleu Serenity este una dintre cele zece culori Pantone ale primăverii/ verii 2016, iar crop-ul se menţine în lumina reflectoarelor. Christian Dior le-a combinat pe cele două în piesa sezonului.

CHRISTIAN DIOR

12

celsiuso


Barometru EDITOR‘S PICK

TEXT

Cristina Pavelescu

M a r i l e c a se d e m o dă dau to nul. Este, apro ape instantaneu, p re l u a t d e c e l e mai în vo gă pers o nalităţi s i de cei mai a p re c i a ţ i st i l i șt i . Este po pularizat în revistele de s pecialitate și p e reţe l e l e de s o cializare pentru ca, ulterio r, s ă fie „f u ra t ” d e m o d a străz ii. Indiferent de s urs ele de ins piraţie, te n d i nţe l e t re b u ie ado ptate cu s imţul măs urii. De regulă, l o o k- u r i l e c o p iate nu s unt neapărat ș i cele care te pun î n va l o a re. În definitiv, felul în care pies ele trend y s unt a so r ta te p e rso n a l ităţii este tendinţa care face diferenţa între p e rso a n e l e c a re vor s ă frapeze cu o rice preţ ș i cuno s căto arele c a re p r i ve sc mo da dintr-un punct de vedere creativ, extrem de pers o nal.

celsiuso

13


Eșarfa de mătase

valentino

Intinde eșarfa. Ruleaz-o. Leag-o de încheietura mâinii, de gleznă sau în jurul gâtului atunci când ți se pare că ceva lipsește ținutei tale. Este atât momentul ei să strălucească, cât și al tău să fii creativă. Off topic: mai ai bandana din liceu? Este perfectă acum.

Ochelarii de soare

ray-ban

Într-o lume a modei plină de forme și culoare, un element clasic temperează excesele de orice fel.

Adidașii albi

golden goose Moda se transformă și ține cu noi. Tocurile vor fi la modă întotdeauna și se pare că la fel vor fi și adidașii albi. Extrapurtați și asortați fie la rochii de ocazie, fie la blugi.

ROCHIA DE POVESTE

vetements

Atunci când nu sunt preocupați de volume și geometrie, designerii vor să vadă talie. Acum mai mult ca niciodată. Fie că este un elastic, o curea sau centura de la kimono, rochia construită pe talie face valuri. La propriu.

14

celsiuso


UMERII GOI

ROCHIA “CĂMAȘĂ DE NOAPTE”

rossie assoulin

t by alexander wang

Noua zonă erogenă în modă. Li se dă atât de multă importanță încât site-urile de cumpărături online au înființat o nouă rubrică intitulată “Off the shoulder tops”. Dacă li se adaugă și funde, atunci rezultatul va fi nu doar relaxat, ci și flamboaiant.

Relaxarea, senzualitatea si mătasea merg mână în mână și se regăsesc acum în designul rochiei cămașă de noapte pe care o putem purta acum de dimineață până a doua zi dimineață. Cu tocuri, cu adidași sau cu papuci.

CERCEII MARI

katerina makriyianni Rujul roșu este un accesoriu de bază. La fel sunt și cerceii mari. Ruj sau cercei. Ruj și cercei. Fără ruj și un cercel. Curaj!

GEANTA FUNKY

anya hindmarch Foarte rar ne îndurăm să ne despărțim de geanta preferată, dar și când o facem, un model funky pare cea mai inspirată idee. Cu cât mai îndrăzneț designul cu atât mai bine. De ce? O să vezi.

BLUGII VINTAGE

Valoarea blugilor vintage (100% bumbac) crește în funcție de încărcătura emoțională. Află-le poveștile și vor deveni parte din tine. Și din poveștile tale.

celsiuso

15


GUCCI

În fiecare sezon există câteva elemente cheie în funcţie de care se stabilesc noile direcţii în domeniu. Sub conducerea actualului director de creaţie de la Gucci, Alessandro Michele, ia naștere moda papucilor purtaţi pe stradă.

16

celsiuso


Moda anilor ’50 a revenit anul acesta mai seducătoare ca oricând, graţie lui Isabel Marant. Atenţie, însă! Efectul trebuie să fie șic și nicidecum vulgar. Atitudinea asemenea.

ISABEL MARANT

celsiuso

17


Stop cadru

18

celsiuso


10 lucruri esenţiale din garderoba Cristinei Florea

Bocanci REPLAY Geacă RALPH LAUREN Tricou cu print grafic ELEVEN PARIS Tricou alb TOMMY HILFIGER Ceas THE BRADLEY, EONE Instrument de scris MONTBLANC Polaroid SNAP Parfum BOND NO 9, NUITS DE NOHO Ochelari de soare ARMANI Blugi PEPE JEANS

Actriță și manager POINT Art Hub, Cristina recunoaște că nu prea pune accent pe brand atunci când își alege o piesă vestimentară. Cumpără sub impulsul momentului - dacă ceva îi place și dacă îi vine bine. Există totuși câteva branduri la care apelează mereu cu încredere, pentru că îi oferă întotdeauna lucrurile pe care și le dorește. Este adepta unui stil casual sau nonșalant elegant, în funcție de moment. „Îmi place să mă simt bine în hainele pe care le port și cred că e foarte important ca persoana să pună în valoare ținuta, nu invers. Mi s-a întâmplat de câteva ori să îmbrac haine care nu mă reprezentau pe mine, ci un anumit dress code impus de un eveniment și simțeam prin toți porii disconfortul.” Dacă ar fi să aleagă un singur accesoriu reprezentativ, acela ar fi ceasul. În general nu se atașează de obiecte, însă se întâmplă ca uneori să facă o fixație pentru un anumit lucru, pe care îl folosește o vreme fără întrerupere, până când un altul îi atrage atenția. De curând s-a pus pe colecționat pălării și șepci, pentru a face mai ușoară trecerea de la părul scurt la cel lung. celsiuso

19


Radar

Instafocus pe designeri români contemporani SELECŢIE Sandra @discobold

Bold

@touchskindeep Pentru Marina Moldovan, designer Skin Deep, hainele si accesoriile sunt un suport pentru mesaje haioase si jocuri de cuvinte.

20

celsiuso


@ioana_prototip Prototip Studio înglobează toate pasiunile comune ale arhitecților Ioana Ciurea și Bogdan Goția – de la arhitectura și design până la muzică si new media.

@moogujewellery Bijuteriile Andreei Mogoșanu sunt opere de artă purtabile inspirate de formele organice și natură, dar și de experiențele ei vizuale. celsiuso

21


Sunt puţine certitudini în lumea schimbătoare a modei, dar, dacă ar fi să alegem un element care a trecut cu brio testul timpului, acesta ar fi denimul. De la rezistentele uniforme muncitorești și până la elaboratele creaţii de pe catwalk, evoluţia acestui material poate fi citită ca o sinopsă a istoriei fashion. Potrivit antropologilor Daniel Miller și Sophie Woodward „în oricare zi din an mai mult de jumătate din populaţia planetei poartă jeans.” Este o performanţă cu care puţine piese vestimentare se pot mândri. Sedus de versatilitatea lor, Yves Saint Laurent declara: „Mi-aș fi dorit ca eu să fi inventat blugii - cea mai spectaculoasă, cea mai practică, cea mai confortabilă și cea mai nonșalantă piesă vestimentară. Ei au stil, sex appeal și simplitate toate lucrurile pe care mi le doresc și eu pentru creaţiile mele.” Suntem întru totul de acord cu marele designer, de aceea povestea pe care v-o propunem se înscrie în registrul purtabil, dar foarte creativ. Secretul constă în felul în care combini aceste piese pentru a păstra aparenţele simplităţii și a elimina tot ce este superfluu.

22

celsiuso


Billie Jeans FOTO

Mihai Bumbu Cristina Pavelescu

TEXT ȘI STYLING

celsiuso

23


STÂNGA:

bluză Lana; geantă Karl Lagerfeld; blugi Big Star vintage, garderoba Celsius rochie vintage, garderobă Celsius; camașă de blugi Zara, blugi Levi’s, garderoba Celsius; geantă Ermanno Scervino

DREAPTA:

24

celsiuso


celsiuso

25


26

celsiuso


DREAPTA: STÂNGA:

Jachetă Ermanno Scervino; cămașă blugi Mango, garderoba Celsius; pantaloni Daniela Barb; geantă Patricia Field; pantofi sport Golden Goose; jachetă H&M; cămașă Zara; curea Diesel; blugi Replay vintage, garderoba Celsius

celsiuso

27


Jachetă blugi vintage, garderoba Celsius, cu aplicaţii de perle. Creaţie Astrid Ţârlea

28

celsiuso


celsiuso

29


30

celsiuso


STÂNGA:

camisole Zara; fustă Le reve du Michou; blugi Marc O’Polo, garderoba Celsius; jachetă Stefanel; pantofi Mihaela Glăvan jachetă H&M; cămașă Zara; curea Diesel; blugi Replay vintage, garderoba Celsius

DREAPTA:

celsiuso

31


STÂNGA:

Jachetă Stefanel; rochie Le rêve du Michou, blugi Stefanel; Șapca Diesel; rochie Diesel; bluză Daniela Barb; geantă Andreea Tavitian, blugi Levi’s, garderoba Celsius

DREAPTA:

32

celsiuso


MAKE-UP: DANA ARGEȘAN HAIRSTYLING: ALEXANDRA SARU/SALON MANIFEST MODEL: CRISTIANA MITREA/MRA MODELS

celsiuso

33


Beauty case Cea mai recentă inovaţie anti-aging de la Chanel, dar și obsesiile fiecăruia dintre editorii Celsius se regăsesc în lista noastră de recomandări beauty. Mesajul Ilenei Sebe, cea care și-a pus semnătura pe styling-ul acestor produse, este că frumuseţea trebuie căutată în naturaleţe.

34

celsiuso


Mastering the time Éphémères de Planifolia se numește cel mai nou, dar și cel mai spectaculos ingredient obținut vreodată în laboratoarele de beauty Chanel. Extrasă din Vanilla Planifolia, un soi de orhidee cultivată de Chanel în Ambanja, Madagascar, această substanță minune a fost adăugată în compoziția unuia dintre produsele iconice ale casei. Este vorba de Sublimage, crema care anul acesta celebrează un deceniu de succes pe piața de cosmetice high-end. Și pentru că cei de la Chanel nu lasă nimic la voia întâmplării, fiecare floare din care se extrage prețiosul ingredient este polenizată manual, procesul de recoltare fiind unul la fel de migălos. Sincronizarea este însă cel mai important amănunt al întregii operațiuni. Planta este culeasă într-un moment cheie al evoluției sale, iar noua metodă Chrono-Extraction, patentată de casa Chanel, le permite specialiștilor să capteze exact acele molecule necesare obținerii unei formule imbatabile anti-aging.

celsiuso

35


Celsius loves STYLING Ileana WWW.ZWEI.RO

1. Hydro-Dinamic Quenching Essence de la MURAD, 479 LEI 2. Parfum Ambre Imperial, Collection Extraordinaire, VAN CLEFF & ARPELS, preţ la cerere

Sebe

3. Parfum 72 ”The Smell Of The Unseen”, ediţie limitată, 680 Lei 4. Mască Exfoliantă DIPTYQUE, 224 LEI

1

5 2

3

4

36

celsiuso


5. Pudră Brightening Brick, BOBBI BROWN, preţ la cerere

9. Parfum CHANEL NO 5, ediţie specială

6. Mascara BOBBI BROWN, preţ la cerere

10. Pudră Lumière Originelle, GIVENCHY, 261 LEI

7. Parfum Lady Vengeance, JULIETTE HAS A GUN, 100 ML, 590 Lei

11. Lumânare DIPTYQUE 190 GR, 190 LEI

8. Loţiune De Corp DIPTYQUE, 159 LEI

12. Parfum Quelques Fleurs Royale, 100 ML, 670 LEI

6

7

8

9

10

12

11

celsiuso

37


Pasul spre orologerie LA GENEVA, DE VORBĂ CU CHRISTIAN LOUBOUTIN TEXT

Elena Morariu

Pe lângă emblematica talpă roșie, designul extrem de senzual este cel care i-a asigurat notorietatea internaţională. Și, bineînţeles, tocul – cu cât este mai înalt, cu atât mai seducătoare devine silueta. Cu fiecare nouă colecţie, Christian Louboutin nu face decât să-și sporească numărul de admiratoare de pretutindeni, asta în ciuda unor modele extravagante, care par să sfideze legile fizicii. Pentru Monsieur Louboutin însă, prioritară a fost mereu latura estetică.

38

celsiuso


celsiuso

39


Recunosc că m-a surprins vestea colaborării dintre excentricul pantofar și Jaeger-LeCoultre, o manufactură cu o tradiție de aproape două secole în orologeria mecanică. Nu înțelegeam în ce fel ar putea fi combinate codurile estetice ale acestor două branduri, în opinia mea atât de diferite. Am avut însă privilegiul să aflu mai multe despre acest parteneriat chiar de la designer, pe care l-am întâlnit la Geneva. „Latura tehnică a meseriei mele este, într-adevăr, mai puțin evidentă decât cea a ceasornicarilor”, mi-a mărturisit el, vorbindu-mi despre modelele 2016 ale Jaeger-LeCoultre expuse pentru prima oară la Salon International de la Haute Horlogerie. „Asta nu înseamnă că în spatele unui pantof impecabil executat nu există precizie inginerească. Dar ea nu trebuie să fie evidentă. Chiar și maeștrii orologeri aleg uneori să ascundă anumite «amănunte» tehnice, care trebuie să fie descoperite doar de privirea observatorului atent.” ALT DOMENIU, ALTE REGULI

Sunt mulţi designerii și casele de modă care încearcă să-și facă un nume în orologerie. Și nu întotdeauna un astfel de demers este unul reușit. În cele două domenii, tendinţele se succed într-un ritm diferit – e o greșeală să forţezi și să le faci congruente. Christian Louboutin recunoaște că a acceptat colaborarea cu casa orologeră abia în momentul în care a văzut cum sunt realizate ceasurile Jaeger-LeCoultre în atelierele companiei. „Imediat ce am pășit în manufactura din Vallée de Joux am înțeles că împărtășim aceeași dragoste pentru detaliu. Deși aici se impune, cred, o nuanțare: în vreme ce eu cochetez cu detaliile, scrupulozitatea celor de la Jaeger-LeCoultre merge până la obsesie.” Afirmă că un produs impecabil nu se obține decât atunci când deții controlul asupra fiecărui detaliu de manufacturare. „Maeștrii casei cunosc produsul până la ultimul șurub. Este poate cea mai importantă asemănare între mine și Jaeger-LeCoultre.” Dar diferențele rămân, se înțelege. Spre deosebire de lumea modei, orologeria de tradiție este reticentă când vine vorba de schimbări majore. „Sincronizarea este foarte importantă pentru cei din ceasornicărie. Ideile bune au nevoie de timp pentru a prinde contur. Un design fantezist rămâne adesea blocat în laboratoarele inginerilor de producție.” Aflu astfel că multe dintre propunerile mai îndrăznețe au fost amânate pentru o a doua etapă a colaborării. Înainte de experiența Jaeger-LeCoultre, legătura lui Louboutin cu universul orologer se rezuma la atracția pentru aceste obiecte mici și incredibil de complicate, pe care totuși nu s-a gândit să le colecționeze. „Trebuie să mărturisesc din capul locului că, deși mi-au plăcut mai multe modele de-a lungul timpului, nu mi-am cumpărat niciodată un ceas. Am trei piese orologere, toate primite în dar.” NOUA FAŢĂ A CEASURILOR REVERSO

40

celsiuso

A fost încântat când cei de la Jaeger-LeCoultre i-au cerut să reinterpreteze în manieră proprie tocmai modelul Reverso, piesa de referinţă care anul acesta împlinește venerabila vârstă de 85 de ani. Asta pentru că unul dintre cele trei modele pe care Louboutin le are este chiar un Reverso. „Mi-a fost foarte la îndemână să regândesc acest ceas, de vreme ce-l cunoșteam foarte bine. Reverso e o piesă de inspirație Art Deco, așa că am încercat să îmbin elementele decorative cu detalii clasice. La origine, Reverso a fost destinat jucătorilor de polo, de aici și caracterul pronunțat masculin. Ideea mea a fost să adaug note feminine care să-i îndulcească forma rectangulară. Să nu uităm că această serie de ceasuri a devenit tot mai populară în rândul doamnelor.” Am vrut să știu însă cum a reușit să-și mute atenția de la senzualitatea gleznei spre conturul încărcat de o cu totul altă expresivitate al încheieturii mâinii. „Fiecare obiect creat de mine are legătură cu mișcarea. Femeile pun preţ pe senzaţia tactilă oferită de obiecte; când vine vorba de accesorii, au tendința de a se juca cu ele. La aceste gesturi senzuale m-am gândit atunci când am creat modelele Reverso. Am gândit cureaua transparentă a unuia dintre modele pornind de la imaginea unui fluture așezat pe mână. Vietatea are ceva hipnotic, asemenea unui complicat mecanism orologer. Rezultatul? Am obţinut un model diafan, discret, încărcat de sensibilitate.” Maestrul a descoperit că există totuși suficiente asemănări între felul în care este conceput un pantof și tehnicile haute horlogerie. „În cazul unei perechi de pumps, echilibrul perfect se obține din trei elemente: toc, călcâi și vârful pantofului. Am căutat repere similare și în cazul ceasului Reverso, iar acum vorbim despre o reușită deplină. Restul ține de ornamentare, imaginată ca machiajul aplicat pe o față frumoasă. Tonurile cromatice trebuie să fie alese în așa fel încât să nu altereze personalitatea femeii, ci să îi sporească frumuseţea. La fel am procedat și eu cu noua faţă a ceasurilor Reverso.” CODURI CROMATICE

Îi mărturisesc că și eu, ca toţi ceilalţi, m-am așteptat să văd curele roșii. „Nu accept prea des să colaborez cu alte branduri, dar atunci când o fac îmi doresc să fie o provocare. O manufactură atât de veche ca Jaeger-LeCoultre nu ar fi avut cu siguranță nevoie de unul ca mine pentru a pune o curea roșie ceasurilor lor.” Această notă cromatică nu lipsește, însă accentul cade pe combinațiile frapante între mai multe culori. „M-a fascinat mereu jocul de lumini de pe suprafața apei acoperite cu o peliculă de petrol, așa cum se poate observa în porturi și m-am întrebat cum ar fi dacă aș aduce acest efect în designul orologer. Am vrut să văd cum se întrepătrund culorile, iar acest experiment s-a concretizat într-un model.” Iar pentru că Reverso înseamnă, înainte de toate, personalizare, unul dintre modele este realizat exact pe gustul său, military style – o curea albă cu inserții aurii care


Jaeger - LeCoultre Reverso by Christian Louboutin

imită epoleții – și pe care l-a denumit, sugestiv, „Ofițerul”. Ar trebui să ne așteptăm să vedem și pantofi Louboutin cu elemente de design împrumutate din universul orologer? „Această experiență m-a îmbogățit, fără îndoială, la fel cum o călătorie își lasă amprenta asupra noastră. Asta nu înseamnă însă că influenţa va fi explicită. După ce am vizitat Egiptul, creațiile mele n-au împrumutat direct modele decorative specifice acestui spaţiu cultural și nici culoarea nisipului.” În ce privește universul afectiv feminin, are o teorie care îi oferă soluţia imbatabilă pentru fiecare nou produs pe care îl creează. „Dacă e să-mi închipui femeia care va purta modelele orologere realizate împreună cu Jaeger le-Coultre, la fel ca în cazul pantofilor, îmi este imposibil să o reduc

la o singură caracteristică. Femeile sunt cameleonice, își schimbă dispoziția de cel puțin trei ori pe zi. Am crescut împreună cu trei surori și știu despre ce vorbesc.” Și totuși, dacă ar fi să caute un numitor comun între produsele fashion și ceasuri, acesta ar fi... achiziţia sub influenţa impulsului de moment. Femeile știu dintr-o privire dacă un accesoriu li se potrivește sau nu. „Am deschis primul meu magazin în urmă cu 20 de ani. Îmi amintesc cum una dintre primele cliente care mi-au trecut pragul s-a dus ţintă spre niște sandale high-heels, cu funde, exclamând: «Dumnezeule, dar detaliile astea sunt atât de inutile, încât trebuie să-mi cumpăr perechea asta cu orice preț!».” ■

celsiuso

41


Mecanică, high-tech, artă PROBA TIMPULUI TEXT

42

celsiuso

Elena Morariu


Într-o eră în care ora exactă poate fi citită pe ecranul oricărui aparat electronic, ceasul de mână poate părea un obiect anacronic. Cu toate acestea, industria orologeră nu dă semne de slăbiciune. Iar numărul mare de branduri existente pe piață ne spune că, din contră, ceasul rămâne unul dintre cele mai apreciate accesorii și obiecte de colecţie. Piesele de măsurat timpul sunt mai îndrăgite astăzi ca oricând. E drept că succesul multora se datorează în bună măsură tendinţelor impuse de modă. Modelele create de designeri, care mai de care mai inventivi, au reușit să atragă spre domeniul orologer un segment de public foarte tânăr, mai interesat pentru moment de codurile stilistice și mai puțin de conținutul tehnic. Totuși, din rândurile lor apar așa-numiţii afficionados. Să nu uităm nici de întreaga avalanșă de wearable tech și smartwatches care a inundat piața orologeră, încercând să ocupe o porțiune încă neexploatată. Unele branduri de tradiție s-au adaptat schimbărilor și au încheiat parteneriate cu giganții IT americani (TAG Heuer fiind un pionier în domeniu), nevrând să cedeze în fața unor companii precum Apple sau Samsung. S-ar putea crede că singura specie orologeră amenințată este cea a ceasurilor mecanice de tradiție. Ce relevanță mai au acestea într-un peisaj excesiv tehnologizat? Eu cred că, dincolo de proba ingeniozității umane și de ambiția de a măsura și cea mai mică fracțiune de secundă prin mijloace mecanice, orologeria de tradiție își justifică existența și prin faptul că păstrează nealterate unele dintre cele mai vechi meșteșuguri și arte decorative. Pornind de la interiorul ceasului (cele mai mici și delicate componente sunt finisate și decorate cu mare grijă, de multe ori manual) și până la elementele de design cu totul și cu totul excepționale, piesele haute horlogerie încorporează toate datele necesare pentru a fi considerate veritabile capodopere tehnice și opere de artă, în același timp. Mai mult decât atât, dacă este bine îngrijit, un ceas mecanic are o durată de viață practic nelimitată. Nu întâmplător sunt lăsate moștenire din generație în generaţie. Longevitatea marilor branduri este la rândul ei un argument capital atunci când vine vorba despre achiziţionarea unui ceas de lux. Tradiţia este cel mai important atu în domeniu: toată priceperea maeștrilor ceasornicari, acumulată de-a lungul secolelor, a condus la independența de care multe case orologere se bucură astăzi. Manufacturile complet integrate au capacitatea de a produce cea mai mare parte a componentelor în atelierele proprii, ceea ce este în sine o garanţie a calității. Faptul că își reclamă expertiza de la iluștri inventatori și gânditori din trecut nu face decât să le sporească aura de prestigiu. Există și excepții. În cercul select al mărcilor haute horlogerie și-au făcut locul și producători care nu se pot lăuda cu o istorie mai îndelungată de zece-cincisprezece ani. Au reușit însă să capteze atenția iubitorilor de înaltă orologerie brandurile care au pariat pe inovație, respectând în același timp valorile tradiționale. MB&F, Urwerk, HYT sau DeBethune sunt exemplele unor astfel de noi povești de succes. Pe lângă un număr impresionant de clienţi au reușit

să atragă atenția unui for atât de important în industrie ca Fondation de la Haute Horlogerie, care în 2016 le-a invitat să participe la prestigioasa expoziţie pe care o organizează anual, Salon International de la Haute Horlogerie. Este în primul rând un semn de recunoaștere, dar și o mișcare foarte inteligentă din partea „veteranilor”, dacă ne gândim că acești antreprenori independenți reprezintă o forță creativă importantă pentru viitorul orologer. Nu cred, prin urmare, că ceasurile mecanice de tradiție vor dispărea prea curând. Au trecut testul timpului, au supraviețuit crizei cuarț din anii '70, au depășit cu brio recenta recesiune economică și reușesc să țină pasul cu noile și sofisticatele instrumente „deștepte”, la fel cum prestigiul și actualitatea marilor clasici rămân neștirbite de noile direcţii ale artelor contemporane.

BASEL ŞI GENEVA, CAPITALELE OROLOGERIEI Două târguri importante stabilesc anual direcția în materie de tendinţe orologere: Salon International de la Haute Horlogerie din Geneva și BaselWorld. Dacă primul este un eveniment cu circuit închis, rezervat exclusiv profesioniștilor din industrie și marilor colecţionari de înaltă orologerie, la BaselWorld atmosfera este democratică. Orice pasionat de ceasuri și bijuterii are acces, oferta variată vizând atât produsele, cât și prețurile. Iar numele grele ale industriei nu lipsesc de la BaselWorld. Fruntașii topurilor orologere din ultimele decenii, branduri ca Patek Philippe, Rolex, Breitling sau Breguet, aleg să-și expună noutățile an de an în orașul de pe malul Rinului, alături de mărci accesibile oricui. În materie de haute horlogerie, schimbările de la un an la altul sunt discrete. De pildă, se menține gustul manufacturilor și al colecţionarilor pentru ceasurile cu look retro, astfel că în 2016 au fost foarte puține calibrele cu adevărat noi, cele mai multe dintre branduri pariind pe reinterpretarea unor modele iconice din portofoliu. Care revin în dimensiuni mai reduse, mult mai atractive pentru ambele sexe. E o strategie care s-a dovedit un succes inclusiv pentru branduri ca IWC sau Panerai, aceste mărci reușind să câștige tot mai multe doamne de partea lor. Faptul că multe din brandurile prezente s-au concentrat îndeosebi pe modele din arhivele proprii nu înseamnă că a lipsit partea de inovație. Michel Parmigiani a oferit o mostră de virtuozitate orologeră prin modelul Senfine (un termen care în esperanto înseamnă „etern”), un concept watch cu o rezervă de mers de 70 de zile, o performanță inimaginabilă până acum în domeniu. Dar poate cea mai importantă tendință de anul acesta este reîndreptarea atenției spre piețe neglijate în ultima vreme. Până acum, în anii de criză economică, China și statele arabe au asigurat prosperitatea multora dintre companiile orologere de tradiţie. Europa revine însă în cărţi. De aici și varietatea mare de modele neostentative, dar lucrate migălos până la detaliu.

celsiuso

43


Audemars Piguet Când a apărut prima oară pe piață, la începutul anilor '70, Royal Oak a stârnit multe controverse. Era primul ceas de lux realizat din oțel inoxidabil, un material rezervat până atunci modelelor ieftine, iar designul, pronunțat masculin, s-a dovedit foarte greu de acceptat pentru gusturile din acea perioadă. Însă această colecţie nu numai că a reușit să se impună, dar a devenit una dintre cele mai apreciate de colecţionari. În 2016, Audemars Piguet revine la un material tot mai puțin folosit în ultima vreme de industrie: aurul galben. Modelul echipat cu calendar perpetuu este poate cea mai frumoasă ipostază de până acum a acestui clasic.

Vacheron Constantin Această casă elveţiană îți oferă întotdeauna tot ceea ce îți poți dori și ceva în plus. Doar este cea mai veche manufactură orologeră, care de anul trecut deține recordul pentru cel mai complex mecanism creat vreodată. Modelul Overseas automatic cu dată este poate cel mai frumos exemplu de minimalism obținut printr-o adevărată „risipă” de știință orologeră și talent. Carcasa, complet regândită, a fost redusă la diametrul de 41 de milimetri, în vreme ce cadranul mai păstrează doar elemente esențiale. Modelul vine la pachet cu trei brățări interșanjabile.

44

celsiuso


IWC Pe lângă primul ceas pilot dedicat doamnelor, manufactura din Schaffhausen a făcut un pas înainte în fidelizarea fanilor brandului prin modelul Mark XVIII, un model cu un design curat, dimensiuni rezonabile și un preț foarte atractiv, adică exact acele caracteristici care fac faima companiei.

A. Lange & Söhne Un nou membru s-a alăturat anul acesta familiei de ceasuri Made in Germany, Saxonia Moonphase, un model care adăpostește al șaisprezecelea mecanism care indică fazele Lunii creat de ceasornicarii germani. Această complicație astronomică ce datează din vremea ceasurilor de buzunar are un farmec aparte pentru iubitorii de ceasuri mecanice de tradiție, chiar dacă astăzi funcţia poate fi suplinită de gadget-urile IT. A. Lange & Söhne a reușit o performanță demnă de renumele companiei, mecanismul necesitând o ajustare la aproape 123 de ani.

celsiuso

45


Cartier După modelul Clé de Cartier lansat în urmă cu un an, manufactura revine în forță, de data aceasta cu o linie masculină complet nouă ce poartă numele de Drive de Cartier, un ceas primit cu mult entuziasm de presă, dar și de admiratorii brandului. Animat de calibrul automatic manufacturat, ceasul convinge printr-un design echilibrat, ce se înscrie în linia estetică a modelelor istorice, dar și printr-o precizie garantată 100% Cartier.

Panerai Într-un univers precum cel orologer, în care bătălia se dă mereu pe titlul de „noutate absolută”, Panerai reușește să se mențină în topul preferințelor grație stilului coerent cu care ne-a obișnuit. În registrul clasic al mărcii se încadrează ediția specială Radiomir 1940 3 Days Acciaio 47mm. Cadranul amintește de fascinanta istorie a brandului care a revoluționat afișajul ceasurilor de buzunar. Totul a început cu invenția radiomirului, o substanță obținută din pudră de radiu, vizibilă în întuneric și, ca atare, perfectă pentru primele cadrane ale ceasurilor Panerai. A urmat luminorul, cu aceleași proprietăți, dar fără efectul secundar al radioactivității. Atinsă de patina timpului, culoarea unor ceasuri mai vechi s-a transformat din negru în maro, detaliu la care face referire și acest model.

46

celsiuso


Piaget Dacă în domeniul calibrelor mecanice ultraplate a impus adevărate recorduri, anul acesta Piaget a sfidat valori tradiționale orologere în încercarea de a atinge cea mai înaltă precizie în acest domeniu. Emperador Coussin XL 700p este un hibrid între orologeria mecanică de tradiție și rivalul său cel mai aprig de până acum, mecanismul cuarț. Alăturarea neobișnuită constituie, fără îndoială, una dintre surprizele momentului. Deși Emperador Coussin XL 700p păstrează aparențele unui model mecanic, „inima” ceasului este un regulator cuarț.

Van Cleef & Arpels Farmecul irezistibil al modelului Midnight Nuit Lumineuse se datorează piezoelectricităţii. Cunoscută încă din secolul al XVIII-lea și folosită acum pentru prima oară într-o complicație poetică marca Van Cleef & Arpels, această proprietate a anumitor materiale, în cazul de față o lamelă ceramică, de a genera electricitate atunci când vibrează este cea care asigură iluminarea celor șase diamante din Constelația Unicornului prezente pe cadran.

celsiuso

47


Jaeger - LeCoultre Pentru această casă orologeră, 2016 este an aniversar deoarece sărbătorește 85 de ani de la introducerea pe piața de ceasuri a modelului iconic cu carcasă culisabilă cunoscut în industrie sub numele de Reverso. Interesant este că modelele feminine au fost echipate cu mecansime cuarț, ce-i drept realizate in-house. Asta deși Jaeger - LeCoultre deține recordul pentru cel mai mic mecanism creat vreodată – este vorba de calibrul 101.

Roger Dubuis Pentru tânăra manufactură, cunoscută pentru designul îndrăzneț, dar și pentru unele dintre cele mai sofisticate mecanisme haute horlogerie, 2016 stă sub semnul senzualității feminine. Colecția Velvet a fost completată cu modele de-a dreptul spectaculoase, iar cel realizat împreună cu Massaro, atelierul de pantofi al casei Chanel, este doar un exemplu de haute couture meets haute horlogerie.

48

celsiuso


Independenţii

Robotul Sherman, realizat de MB&F împreună cu compania elvețiană L`Epée 1839, are doar două funcții: de a indica timpul și de a aduce un zâmbet pe chipul oamenilor.

celsiuso

49


H.Moser&Cie Reacția industriei orologere în fața invaziei smart tech a fost fie de respingere, fie de aliniere. De departe cel mai interesant răspuns a venit din partea H.Moser&Cie, un brand relativ tânăr, foarte puțin cunoscut dincolo de un cerc restrâns de colecționari de piese haute horlogerie. Modelul Swiss Alps seamănă izbitor cu cel creat de Apple, dar numai la exterior, interiorul fiind animat de un mecanism propriu manufacturat. Realizat în ediție limitată, ceasul s-a dovedit a fi o bună strategie de marketing, brandul devenind subiect de discuție pe aproape toate forumurile dedicate orologeriei. Nu știm însă dacă cei de la Apple vor gusta această glumă „fină” a elvețienilor.

HYT The Hydro Mechanical Horologists au transformat utopia în realitate, realizând primele exemplare orologere care combină două lumi aparent ireconciliabile – lichidele și mecanismele. Nonconformiști în adevăratul sens al cuvântului, cei de la HYT fac o superbă demonstraţie de fizică, cel mai recent exemplu purtând numele de H1 Iceberg2.

50

celsiuso


MB&F Maximilian Büsser și prietenii săi sunt poate cei mai creativi specialiști din industria orologeră sau, așa cum ar spune Maximilian, niște copii care au păcălit procesul de maturizare. Fascinat dintotdeauna de micromecanică, MB&F creează adevărate piese de artă kinetică. Horological Machine No.6 Space Pirate este un model de inspirație science fiction care se înscrie în aceeași estetică futuristă cu care ne-a obișnuit Max. Un detaliu tehnic extravagant îl reprezintă flying tourbillon-ul din mijlocul cadranului

De Bethune Pentru maeștrii acestei case, tradiția este importantă numai în măsura în care îi ajută să facă lucrurile mai bine pe viitor. Simplu de folosit, dar dificil de realizat, modelul DB25 World Traveller are funcțiile dispuse concentric pe cadran.

celsiuso

51


Hands-on time RESCRIEM RITMUL TIMPULUI ÃŽN CULORI POP

52

celsiuso


celsiuso

53

FOTO: MIHAI BUMBU


54

celsiuso


celsiuso

55


56

celsiuso


celsiuso

57


58

celsiuso


Toate modele sunt disponibile în România prin Galt Orologerie Elveţiană. spread 1: TAG Heuer Monaco Automatic Chronograph spread 2: Roger Dubuis Velvet Automatic și Mondaine Automatic spread 3: Jaeger-LeCoultre Master Calendar spread 4: Ulysee Nardin Marine Chronometer și Zenith El Primero Chrono Master

celsiuso

59


RITUAL DE ÎNGRJIRE

THE BARBERSHOP TEXT

Ioana Mîţu

Aproape peste noapte, în București, dar și în alte orașe mari din ţară, s-au deschis mai multe barber shopuri decât frizeriile Igiena de pe vremuri. Mr. Blade, Mods, The Barber, Foarfeca și Briciul sunt doar câteva dintre aceste spaţii dedicate exclusiv bărbaţilor. Barber shopurile de azi nu sunt doar un simplu element de vocabular și stilistică urbană, alături de alte concepte, precum lumbersexual, Movember și hipster, ci locuri unde trebuie să se întâlnească designul, muzica bună, berea artizanală și, de ce nu, petrecerile mai puţin obișnuite.

60

celsiuso


celsiuso

61

FOTO: CĂTĂLIN OLTEANU


62

celsiuso


DE LA PETRE ZIMNICARU LA SPIRITUL LONDONEZ AL ANILOR ‘60 Dimineaţa, la Mods barber shop se aude la pick-up Johnny Cash. Victor și Gabi, bărbierii, se pregătesc pentru clienţi. Victor desface o cutie cu „hair grease” Reuzel și își unge părul ca să-și recompună aerul de James Dean. Are 22 de ani și a început să tundă de pe la 16 ani, când presta acest serviciu prietenilor ca să economisească banii de ţigări. Între timp, a făcut studii și a căpătat experienţă, iar azi folosește briciul ca nimeni altul. În Mods tocmai ce au ajuns și ustensilele lui Petre Zimnicaru, cel mai în vârstă frizer din România, care a tuns (fără ochelari) până la vârsta de 95 de ani. Briciul său nu mai poate fi utilizat azi, fiind înlocuit prin legislaţie de un brici special, cu lame de unică folosinţă. Ustensilele lui Zimnicaru vor fi înrămate și așezate la loc de cinste pe perete, alături de afișe cu Beatles, Elton John sau Mick Jagger. Numele frizeriei lansate în septembrie 2015 vine de la subcultura Mods, adoptată de o parte din tinerii londonezi ai anilor ’60, anume de aceia care ascultau jazz modern, preluau stilul croielilor italienești și conduceau scutere Vespa, exprimând un fel de revoltă împotriva rockerilor cu geci de piele și păr lung. „Pentru noi, bărbatul MOD este modernist, lipsit de inhibiţii, iubește muzica și preferă lucrurile de calitate. Designul shopului cuprinde elemente ce păstrează autenticitatea acelor ani. Mobilierul e făcut pe comandă, iar scaunele au fost produse în Belgia, fiind un fel de Cadillac al scaunelor de frizer”, spun proprietarii Mods, Eugen Dumitru și Cosmin Csender. Cât despre clienţi, printre ei se numără mulţi regizori, actori, oameni de afaceri, arhitecţi și chiar și o femeie: Ioana Ciolacu, una dintre cele mai importante creatoare de modă din România de azi.

GOOD OLD TIMES Tot în București, puţin mai departe de Mods, pe Câmpineanu, este Mr. Blade’s Barber Shop, care a plecat de la conceptul Deus Ex Machina, concept care presupune un atelier de motociclete custom+barber shop+salon de tatuaje. Din cele trei a rămas până la urmă, pentru a testa piaţa, doar barber shopul deschis la finele lui 2015. Spaţiul generos a fost amenajat timp de două luni, sub coordonarea lui Mihai Grama, designer și muzician. O provocare a fost găsirea unor scaune de frizerie de școală veche. „Am

avut noroc: frizeria unde ne tundeam noi până nu de mult, în Reghin, orașul de unde suntem, a vrut să se reinventeze. Și le-am luat scaune noi în schimbul celor vechi. Scaunele sunt din 1950. A trebuit să le recondiţionăm și să le reparăm sistemul hidraulic”, spune Tiberiu Crețu, unul dintre cofondatorii brandului. Conceptul Mr. Blade include ideea de a face din acest spațiu unul de socializare. „Suntem singurul barber shop care organizează evenimente de socializare. Aici ne cunoaștem mai bine, devenim amici, bem o bere, povestim despre produse.”

ÎN BÂRLOGUL… BĂRBAŢILOR Majoritatea barber shopurilor din București și din ţară folosesc produse importate pentru anumite tipuri de frizuri sau pentru îngrijirea bărbii. De exemplu, The Barber (de pe Bulevardul Alexandru Ioan Cuza, București) se laudă cu un portofoliu impresionant de mărci, precum Percy Nobleman, Oil Can Grooming, Uppercut Deluxe, Suavecito Pomade, Apothecary87, Dapper Dan, Taylor of Old Bond Street, Dr. Harris. Pe piaţă au început să apară însă și produse realizate în România. Bărboșii din Cluj și TransylBeardia din Brașov sunt două astfel de branduri. Cel din urmă aparţine celor doi americani, Jason si Micah, care au deschis barber shop-ul The Den din Brașov, tot la finalul lui 2015. The Den se află într-o clădire veche de un secol, e gândit în stil american vintage, cu canapele din piele și mobilier din lemn masiv, realizat de un tâmplar din Făgăraș. Aici, spun proprietarii, bărbaţii pot veni să socializeze și să se simtă ei înșiși. De aici și numele ales. Clienţii sunt întâmpinaţi momentan de Stephanie, o româncă născută și crescută în America, care a făcut școală de hair styling acolo și a căpătat experienţă într-un barber shop american. La The Den nu se folosește briciul, singurele servicii fiind pentru moment tunsul și îngrijirea bărbii. Transylbeardia a venit după deschiderea The Den, când cei doi americani au început să se documenteze despre uleiuri și arome și să inventeze reţete proprii, realizate manual și sută la sută naturale. După multe încercări, în gama Transylbeardia au rămas în cele din urmă cinci produse: Baba Dochia (un mix cu arome de fructe și scorţișoară), Blajini (busuioc și lămâie), Dragobete (fructe tropicale), Dracula’s Breath (mentă proaspătă, ce altceva?!) și Mioriţa (aroma pădurii). În 2016 cei doi spun că vor să-și mărească portofoliul de produse și chiar să înceapă să exporte în Statele Unite și în Canada. ■

celsiuso

63


#nofilter

FOTO: CĂTĂLIN OLTEANU

PROFIL DE CUPLU URBAN

64

celsiuso


DAMARIS & ALEXANDER Farmecul unui oraș este dat în mare măsură de oamenii care îl populează. Oamenii de lângă noi influenţează vibe-ul locului. Sună banal, dar ce rost are să împachetăm mereu adevărurile simple în metafore inutile? Când ai în preajmă tipi și tipe cool care îţi fac plinul cu energie bună, inevitabil te gândești: ah, de-ar fi mai mulţi ca ei! Damaris (26 ani) și Alexander (28 ani) sunt genul de urbani pe care dacă îi plasezi în orice metropolă, Berlin, New York, Paris, San Francisco, etc. se integrează perfect în filmul respectiv. Nimeni nu îi va întreba de unde sunt, pentru că vor părea că aparţin locului. Sunt și antreprenori, punând în practică o mică afacere de succes în București.

TEXT

Adina Shollenbarger

Începutul a fost o finală: finala campionatului mondial de fotbal din vara anului 2014 dintre Brazilia și Germania. Deși erau membri ai aceluiași country club, nu s-au intersectat până în seara transmiterii meciului. Nu a fost dragoste la prima vedere. Înfiriparea s-a produs în timp, după ce și-au descoperit multe pasiuni și principii comune de viață. Alexander, născut în Rusia din părinți ruși, a crescut în Germania de la vârsta de opt ani, când a emigrat cu părinții la bunica lui maternă care locuia acolo. După studii de business administration la Frankfurt, a venit în România pentru a studia stomatologia. Bursa rămâne una dintre marile lui pasiuni, urmărește tot ce înseamnă bursa de valori. Cei doi au pus pe picioare o mică afacere în București pornind de la ideea lui Damaris, un laundromat, Fourwood Laundry. Cu studii în drept și economie, dar pasionată de design interior, Damaris s-a ocupat de amenajarea spațiului și a reușit să creeze un loc plăcut și intim, în stil minimalist-chic, care reflectă pasiunea pentru design și talentul ei în domeniu. Astfel, Fourwood Laundry este „nu numai un loc în care mergi să îți speli hainele, ci este vorba de o stare pe care ți-o oferă spațiul nostru. Pentru că noi credem că un Laundromat nu ar trebui să fie doar un loc în care petreci o oră și dorești să pleci cât mai repede, ci unul în care să te simți binevenit și să îți acorzi o pauză.” Lui Alexander i-a revenit sarcina de a se ocupa de partea

cu actele necesare, „un duș rece binevenit pentru a-l familiariza cu ce înseamnă România în sensul ăsta”, spune amuzată Damaris. Procedura a fost anevoioasă și a necesitat timp, însă au scos-o la capăt și de la inaugurare au reușit să își formeze o clientelă fidelă în creștere. Esențial e că și-au demonstrat că pot realiza lucruri împreună. O primă piatră de încercare depășită cu brio. Deși mai au divergențe de opinie, totul se rezolvă prin comunicare. Nici unul nu ține cu dinții de propriile păreri și nu crede că deține adevărul exclusiv. Orice se rezolvă cu argumente convingătoare, în mod constructiv. Modele de cuplu nu au neapărat, însă „credința în Divinitate e foarte importantă pentru noi. Nu ai cum să ajungi la autenticitatea aceea, la claritatea pe care ți-o dă credința, dar poți să tinzi la cât mai mult. În viață sunt indispensabile niște principii foarte clare, niște limite, să nu traiești haotic.” De altfel, unul dintre lucrurile pe care Alexander le apreciază la Damaris este că este credincioasă, „calitate mai rară printre tineri în zilele noastre”, adaugă el. „În germană avem o expresie care rezumă la modul haios ce simt eu pentru Damaris, și anume mit jemandem Pferde stehlen können, care înseamnă literal să poți fura cai cu cineva, adică să poți face absolut orice cu persoana respectivă.” La rândul ei, Damaris apreciază „principiile foarte clare, buna educație și cei șapte ani de-acasă ai lui Alexander. Apoi celsiuso

65


cum se raportează la femeia de lângă el, cum o tratează în societate și în familie. Dedicarea lui extraordinară. Mă iubește într-un fel pe care orice femeie și l-ar dori.” Fiind foarte familiști, își doresc nu unul, ci mai mulți copii. „Cel puțin cinci”, intervine Alexander, „pentru că, fiind singur la părinți, întotdeauna mi-am dorit să am cât mai mulți frați. Mă bucur că suntem pe aceeași lungime de undă și ne dorim împreună mulți copii. Familia este foarte importantă pentru mine.” Și, surpriză, cei doi ar lăsa oricând viața la oraș pentru a se retrage undeva la țară. Iubesc stilul de viață urban, însă pentru copii „e mai sănătos să îi crești în aer liber, să bată mingea, să știe ce e o dietă super sănătoasă, cu fructe și legume din propria grădină și livadă.” Casa de vis e undeva la munte, aproape de o pădure, dar și de un râu. Să nu fie prea mare, mai degrabă micuță. Să aibă mult lemn, sticlă, obiecte de sculptură. Preferă muntele pentru că, deși adoră marea, soarele le dăunează, din păcate. Rutinele preferate sunt să bea cafeaua, să citească și să facă teste de cultură generală împreună.

Amintirea preferată? Dimineața în care a cerut-o de soție, chiar de ziua ei, la Steam Coffee Shop, unde Damaris își bea zilnic cafeaua. După un plan bine pus la punct de Alexander în complot cu barista, inelul a fost ascuns în ceașca de cafea comandată de Damaris. Grija firească era ca inelul să nu fie înghițit din greșeală. „Damaris bea cafeaua parcă mai încet ca niciodată”, își amintește râzând Alexander, în timp ce ei i se părea foarte bizar comportamentul lui pentru că, din cauza emoțiilor, „făcea mereu glume proaste, ceea ce nu îi stă în fire. Și era cam ... palid.” La găsirea inelului pe fundul ceștii, a urmat inevitabilul moment emoțional cu lacrimi și răspunsul afirmativ. În București au anumite locuri pe care le frecventează în mod regulat, devenind parte din obiceiurile lor urbane și care le-ar lipsi cu siguranță dacă s-ar muta vreodată din capitală. Cafeaua de la Steam Coffee Shop, Origo, M60, mâncarea și atmosfera de la Edo Sushi și Frudisiac, plimbările prin Herăstrău și Pădurea Băneasa, serile de muzică de la Operă și Ateneul Român. Devoratori de artă, pe lista lor se regăsesc Muzeul Național de Artă Contemporană și diverse galerii de artă din oraș. Ea însăși foarte creativă, Damaris a urmat cursuri de ceramică organizate la De Ceramică, unde a avut-o profesoară pe Mădălina Telea, unul dintre designerii ei români preferați, alături de Carmen Secăreanu, Irina Marinescu, Adelina Ivan, Gabriela Dumitran, iar COS este brandul cu care se identifică. Fără a fi un tip cu capul în nori, Alexander este pasionat de tot ce ține de aviație. Citește multă filozofie și se relaxează jucând golf. Atitudinea, stilul vestimentar, obiceiurile și plăcerile zilnice, energia mai mereu pozitivă le conturează imaginea de cuplu urban par excellence. Luați separat sunt foarte cool, fiecare în propriul fel. Dar și mai cool sunt împreună. ■

Alexander despre Damaris: Ce fruct îi place cel mai mult? (Mango) Ce culoare preferă? (Negru) Care este ultimul film văzut? (My Big Fat Greek Wedding 2)

Damaris despre Alexander: Care este anotimpul favorit? (Primăvara) Ce accesorii îi plac? (Ceasul) Care este ultima carte citită? (Război și pace de Lev Tolstoi)

66

celsiuso


celsiuso

FOTO: CĂTĂLIN OLTEANU

67


EDITOR‘S PICK

Gabriela Vanga TIME DEGENERATED MENU TEXT

Adina Shollenbarger

Timpul este o noțiune cu care artiștii vizuali experimentează intens. În artă devine maleabil, ofertant. Poate fi alterat, comprimat, extins, fracturat. Coexistă cu memoria, poate fi supus interpretărilor multiple. Jurnalul este magazia de triaj a memoriei. Într-un gest de sfidare a riscului de efemeritate dat de natura casabilă, dar și inedită a suportului folosit drept jurnal, Gabriela Vanga materializează momente devenite instant timp trecut. Pentru a confirma parcă adagiu-ul new yorkez-ului Norman Klein, critic, istoric urban și media, scriitor - „Viitorul îmbătrânește întotdeauna mai repede decât prezentul.” Alcătuită din 38 de farfurii ceramice pe care artista le-a conceput împreună cu copiii săi, lucrarea Time Degenerated Menu reprezintă încercarea Gabrielei Vanga de a-și transpune activitățile, cutumele, acțiunile, impresiile și gândurile cotidiene într-un jurnal conceptual. Fascinată de fragilitatea porțelanului, Vanga îi modifică ludic funcția primară de obiect casnic într-un relevant medium de exprimare artistică bazat pe introspecție personală. Proiectul a fost realizat timp de zece ani, iar instalația a venit ca răspuns la provocarea artistei de a găsi echilibru între viața de familie și cariera artistică. (fragment din textul de prezentare al expoziției Gabrielei Vanga de la Galeria Plan B, Berlin, parte din seria de 15 expoziții personale Berlin Show #4 Inventory organizate cu ocazia aniversării unui deceniu de la înființarea galeriei).

68

celsiuso


celsiuso

69


70

celsiuso


GABRIELA VANGA, TIME DEGENERATED MENU, 2006-2016, 38 FARFURII CERAMICE UNICAT, CERNEALĂ TIPOGRAFICĂ, DIMENSIUNI VARIABILE

Galeria Plan B, Potsdamerstr. 77, 10785 Berlin

celsiuso

71


Being Jane Neal A renunţat la cariera de artist plastic pentru a se dedica misiunii de revalidare a figurativului în pictură într-o epocă de cvasi-zeflemea faţă de reprezentările plastice ușor identificabile ale realităţii, devenind critic de artă și, ulterior, curator. Importantă este și contribuţia sa la reajustarea dinamicii din lumea artei din ultimii ani, fiind responsabilă mai ales pentru recenta fascinaţie a occidentului pentru arta contemporană est-europeană. Continuă să descopere noi talente și să sprijine artiști în care crede. Călătorește mult în spaţii culturale și lingvistice diverse, învaţă mereu lucruri noi, fiind curioasă neîncetat... Jane Neal este de admirat și invidiat, în sensul bun. Interviu Adina Shollenbarger

72

celsiuso


celsiuso

73

GARDIANUL / ȘERBAN SAVU (2015)


Care sunt cele mai mari satisfacții în activitatea ta? Fac lucruri în care cred, de care sunt pasionată. Mă bucur să văd cum ceva prinde contur și devine realitate. Este senzațional să descoperi artiști ale căror lucrări te fascinează și să ai posibilitatea să fii martor al angajamentului lor total față de munca lor. De pildă, la prima vizită în atelierul lui Matthias Weischer, am fost impresionată atât de felul în care era dedicat artei sale, dar și de mijlocul lui de exprimare artistică. Îi ia aproape un an să termine un tablou. Discuțiile despre procesul de creație și mediumul artistic folosit au fost teribil de interesante. De asemenea, reacțiile pozitive la o expoziție mă încurajează întotdeauna. Sunt fericită când pot comunica eficient o idee. Sau când pot oferi vizibilitate artiștilor în care cred. Sunt așa de mulți oameni talentați care nu știu să se facă văzuți, încât consider o mare realizare că pot să îi ajut în această privință. Și cele mai mari frustrări? Cea mai mare frustrare este când văd cum anumite lucrări, care nu merită sprijin și recunoaștere la nivel așa înalt, își croiesc drum spre marile galerii și în lumea artei. Uneori astfel de lucrări sunt atât de superficiale, autoreferențiale, lipsite de calitate, experiență, intelect și rigoare, încât îmi pun semne de întrebare nu doar în privința integrității creatorilor lor, ci și a galeriștilor care lucrează cu astfel de artiști și a colecționarilor lor. Artiști care merită mai multă 74

celsiuso

recunoaștere nu o primesc, iar alții care par doar a se juca sunt laudați și adulați. Starea aceasta de fapt nu e o noutate, dar continuă să fie frustrantă. Și începi să te gândești cum să faci să aduci galeristul, curatorul de muzeu sau colecționarul respectiv în atelierul artistului cutare să îi vadă lucrările, moment în care calitatea practicii artistului ar fi recunoscută. Astfel de situații se întâmplă, însă rar. Lipsa de discernământ și connoisseurship constituie reale probleme azi. Se pune atâta accent pe expozițiile blockbuster și pe o mână de mega-artiști și galeriști, încât uneori timpul și calitatea nu își pot juca rolul necesar în evoluția artistului. Are curatorul un rol crucial în succesul sau eșecul unei expoziții sau al unui artist? În vremurile noastre dominate de vedetism există chiar și conceptul de curator-star. Un așa-numit curator-star poate garanta succesul unei expoziții? Nici curatorul, nici galeristul nu pot garanta succesul unui artist. Și așa și trebuie să fie. Reputația unui artist se clădește prin opera sa. Cu siguranță contează și contextul în care un artist este văzut. Este important să se mențină un standard ridicat, și nu doar de artiști, ci de toți cei care lucrează cu ei. Sau dacă un artist cu renume participă într-o expoziție de grup cu alți artiști mai tineri, aceștia din urmă ar trebui să aducă acel nivel de noutate sau energie necesar pentru a echilibra reputația artistului respectiv. În cele din urmă, un artist ar trebui să se ridice sau să cadă în funcție de calitatea lucrărilor sale. Oamenii își folosesc propria judecată pentru a stabili potențialul unui artist, dar mai iau în seamă și expozițiile la care a participat și aici începe rolul meu. Dacă un curator are reputația ochiului bine format și a evaluării corecte, devine credibil, iar lumea va fi interesată de expozițiile pe care le curatoriază și de artiștii implicați. Dar aici intervine iar connoisseurship-ul, pentru că eu sper de fiecare dată că oamenii vin cu temele făcute, în sensul că se documentează despre artiști și le examinează practica. În concluzie, clar nu, curatorul nu ar trebui să dicteze succesul sau eșecul unui expoziții. FOTO: MARTIN EDER

Jane, ai o profesie de vis, în opinia multora. Așa este? Este minunată, într-adevăr, partea cea mai frumoasă constituind-o vizitele în atelierele artiștilor. Îmi place să organizez expoziții, să colaborez cu muzee, instituții, galerii comerciale și să călătoresc, dar cel mai interesant este să port discuții cu artiștii despre munca și ideile lor. Întotdeauna am susținut artiștii în care cred. Nu mă iau după tendințe. Poate suna învechit, dar este important să privești artiștii din perspectivă istorică și să îi sprijini de-a lungul carierei lor. Nu agreez jocul acesta recent din lumea artei în care lumea caută următoarea chestie la modă și mulți se folosesc de auz pentru a urmări ceea ce li s-a spus că merită văzut, în loc de să se folosească de propriul văz pentru a vedea. Este esențial să fiu la curent cu evoluția artistului și să îmi continui cercetările. În plus, iau mereu în considerare contextul mai larg, politic, social și cultural în care lucrează și care îi influențează practica artistică.

Ai vreun medium artistic preferat? Sunt mare admiratoare a picturii figurative. Însă mă interesează în egală măsură și evoluțiile diverse care au avut loc în cadrul acestui gen și cum l-au influențat: fotografia și cinematografia contează mult pentru artiștii din zilele


noastre. Cele mai multe ateliere sunt echipate cu ipad-uri, tiștii de azi a căror operă o cunosc bine, inclusiv unii artiști tablete sau pc-uri și este interesant de văzut cum se reflectă români, cum ar fi Adrian Ghenie, Victor Man, Șerban această stare de fapt în lucrări și cum afectează pictura în Savu, Marius Bercea și Mircea Suciu, și observ cum ei sunt general. Mă interesează mai ales linia din ce în ce mai fină în dialog cu unele din personajele cheie de la sfârșitul secodintre activitatea umană și interacțiunea umană mediată lului 19 și începutul secolului 20, ca Manet, Degas, Francis de tehnologie. Într-o anumită măsură, artiștii sunt ultimii Bacon, Balthus sau Frank Auerbach. gardieni ai felului uman de a privi, pentru că acum memoria noastră și cadrul vizual referențial sunt compuse din- Ne-am cunoscut în 2005 la Cluj, la deschiderea Galeriei tr-un amestec de experiențe reale și virtuale. Pictura este un Plan B, un moment cheie, privit retrospectiv, pentru scena limbaj suficient de plastic pentru a lăsa destul spațiu astfel de artă contemporană din România. Dinamica domeniului s-a schimbat mult de atunci, cu trasee spectaculoase încât acest amestec să se producă. Găsesc fascinant și modul în care artiștii se raportează pentru anumiți artiști, unde ai jucat un rol major. Ți-au la timp și spațiu, cele două noțiuni cheie care influențează fost depășite așteptările de atunci? Sau ai anticipat o astfel practica artistică. Cum se poziționează în spațiu, dacă e de evoluție incredibilă? Așteptările tuturor au fost depășite. Eram foarte tineri, tri-dimensional, dar și cum tratează problematica spațiului și a reprezentării pe o suprafață bi-dimensională, care aveam multă energie și sentimentul acela că atunci era moimpune o narațiune consistentă, credibilă. Din Renaștere mentul când toți trebuie să tragem tare. Ne-am dat seama până la începutul secolului 20, artistul occidental s-a fo- destul de repede că era o bună oportunitate. La vremea losit de matematică și geometrie și îndeosebi de sistemul respectivă eram deja un critic de artă destul de cunoscut în perspectivei. Ori pentru artiștii orientali, rețeta asta nu UK, dar nu mă remarcasem ca curator. Când i-am întâlnit pe Adrian Ghenie și Victor Man în 2005 și, ulterior, când funcționa ca normă. Începând cu anii 1950, în Occident accentul s-a depla- mi-au fost prezentați alți artiști pregătiți la Cluj, aveam sat pe formalism și conceptualism, iar influența americană certitudinea că toți aveau o practică solidă, riguroasă, bine în evoluția istoriei artei și a pieței de artă a fost foarte im- ancorată în cunoștințe, intelect și adesea un dezvoltat simț portantă. În 2001, la absolvirea școlii de artă, mă înfuria al umorului, caracteristici care îi diferențiau de mulți alți lipsa unui context pentru pictură figurativă de calitate. artiști cu vizibilitate din vremea respectivă. Nu am vrut Arta figurativă era luată în serios doar dacă artistul respec- defel să îi etichetez drept exotici și să îi trimit astfel pachet tiv opta pentru un mesaj politic sau ironic. Exista mult în Vest, deoarece nu am crezut niciodată în descoperirea de cinism, iar tehnica sau măiestria erau considerate ezoterice noi talente de tip colonial. Îmi doream să creez un dialog și sau demodate, privite aproape ca niște înjurături. Desigur, să colaborez cu colegii mei din România care îmi deveneau arta trebuie să evolueze. Simplul fapt că cineva pictează și prieteni între timp. Voiam să îi pun pe acești artiști în bine și stăpânește tehnica nu îl face artist bun. Totuși, sunt legătură cu oameni care ar fi putut să le ofere o mână de sigură că propaganda în artă nu s-a sfârșit odată cu cel de-al ajutor. Rolul meu a constat în creșterea vizibilității lor, doilea Război Mondial. Arta postbelică a devenit polariza- prin discuții purtate cu contactele mele din domeniu de tă datorită ideologiilor politice care au divizat lumea. Estul la Londra, Viena, etc. pentru o conjugare a eforturilor în a păstrat metoda tradițională de predare bazată pe metoda scopul atragerii atenției internaționale asupra Clujului. În timpul primei vizite la Cluj în atelierului occidental, în timp ce 2005 l-am cunoscut pe Mihai Pop, multe școli din Vest au renunțat la fără ale cărui viziune și angajapredarea desenului de natură moarment, atribute valabile și pentru tă, instruirea în pictură, tehnicile Adrian Ghenie și Victor Man, nu sculpturii și ale compoziției, în faar fi fost posibil tot ce s-a întâmplat. voarea teoriei culturale și a practicii Succesul atâtor artiști clujeni nu s-a conceptuale cu rădăcini în filozofia datorat Clujului per se, ci unei serii și psihologia franceze și americane de întrepătrunderi în comunitatea și critica americană ancorată în artistică locală: grupuri de prieteformalism. nie, oportunități, întâlniri și multă În America și Europa Occidendeterminare individuală. Trebuie tală au fost înființate muzee și instiluat în considerare și rolul jucat de tuții care să expună noile genuri de contextul care, într-un fel, devine o artă, iar lumea a încetat să se mai chestiune de a fi în locul potrivit la gândească la întreruperea călătoriei timpul potrivit. picturii, care s-a produs din cauza În concluzie, nu ne-am imacelor două războaie mondiale care ginat că parcursul va fi așa de bun au devastat scena artistică din pentru acești artiști, însă nici nu Europa. New York-ul devenea noua m-a surprins prea mult, deoarece Mecca a artei, în timp ce Parisul Un întreg capitol din albumul „ART CITIES OF THE FUTURE” calitatea lor a fost mereu evidentă. doar o stafie a propriului trecut în (editura Phaidon) semnat de Încă de la început exista foarte mult materie. Jane Neal este dedicat artiștilor de la Cluj. potențial. Această conversație întreruptă Textele despre artă pot intimida, începe să se reia acum. Mă uit la arcelsiuso

75


multe au un caracter pompos, pretențios, sunt clișeizate sau invadate de “incantații” (termen folosit de Gilda Williams în How to Write About Contemporary Art). Textele tale, pe de altă parte, sunt concise, explicative, comprehensive, la obiect. Cum reușești să eviți neajunsurile de mai sus și să ai un stil atât de clar și curat? E interesant că spui asta pentru ca masterul meu de la Courtauld a fost într-un discurs teoretic foarte stufos: postmodernism și politică corporală în contextul american. Dar mama mea îmi spunea mereu că nu realizezi nimic dacă retransmiți ceva dificil într-un mod la fel de complicat. Abilitatea constă în a reda o idee dificilă într-o manieră cât mai clară. Asta încerc să fac: să comunic eficient cu cititorii mei. Asta nu înseamnă că simplific mesajul. E chiar important să nu ajung acolo: este necesar să luptăm cu idei dificile și concepte filozofice, să le contextualizăm, să le explicăm și să le deconstruim în așa fel încât să devină accesibile. Scopul textului de artă este să sprijine și să critice arta. De ce să îngropi acest angajament într-un text greu de descifrat? Lumea ar fi descurajată să se mai intereseze de artă sau să mai meargă la expoziții. Mai degrabă aș citi ceva care să îmi ofere o perspectivă a ceea ce privesc. Nu am fost de acord niciodată cu argumentul sau teoria că textul de artă trebuie să încapsuleze ceva, să dea un verdict, apoi ceilalți să vină și să îl despacheteze ca pe un cadou scump. La urma urmelor, critica de artă trebuie să fie un dialog continuu, atât cu arta, cât și cu artiștii. Ai avut vreun model sau mentor (istoric de artă, critic de artă, curator, etc.)? Nu aș putea spune că am avut. Nu mai făcea nimeni ce făceam eu când am început (adică să atragă atenția asupra unor artiști interesanți din afara capitalelor recunoscute ale artei). Majoritatea colegilor mei erau la Londra și se ocupau de scena londoneză de artă. Una dintre cele mai influente figuri care m-a încurajat să iau drumul criticii de artă a fost tutorele meu de la Oxford: un scriitor și critic de artă pe nume Michael Archer. Care a fost prima ta întâlnire cu arta și în ce măsură a influențat decizia unei cariere în domeniu? Am început să desenez din fragedă copilărie. Probabil și din cauză că mă simțeam singură. Fratele meu suferea de un handicap care îi îngreuna comunicarea orală, așa că eram pe cont propriu. Îmi inventam tot felul de lumi proprii pe care le populam. Desenam și citeam foarte mult, activități pe care le îndrăgeam deopotrivă, însă visul meu era de a deveni artist. Nu mă gândeam să fac o carieră din scris decât când am ajuns la școala de artă unde scrisul a început să îmi placă la fel de mult ca pictura. Mai era și acea teribilă frustrare dată de lipsa unui context pentru pictură când am absolvit in 2001. Pictura figurativă era percepută ca fiind anacronică și chiar inutilă; lumea era mai degrabă interesată de instalații și new media, iar pictura era considerată prea comercială. Lipsa contextului m-a împins spre soluția creării unuia, așa că am început să mă implic mai mult în demersul respectiv decât în realizarea propriilor lucrări. Însă momentul cheie a fost la vârsta de 8 ani, când nașii mei m-au dus la Galeria Națională din Londra. În sala cu maeștrii flamanzi am văzut un tablou reprezentând o 76

celsiuso

natură moartă cu un strop de apă pe o frunză. Am rămas profund uimită și mă întrebam neîncetat: cum au reușit așa ceva? M-am întors acasă la mica mea trusă de pictură și am încercat să recreez ceea ce văzusem la galerie. Fără sorți de izbândă, desigur. Nu știam la vremea aceea că e nevoie de vopsele pe bază de ulei și glazuri, iar culorile și pensulele mele nu făceau față unei astfel de misiuni. Dar experiența asta m-a inspirat și cred că pentru mulți artiști acea clipă din copilărie sau din adolescență când privești ceva și îți spui cum pot să fac și eu asta? este adesea primul pas. E nevoie de un simț al mirării care dă naștere acelui imbold, acelei nevoi de a reuși să realizezi și tu așa ceva. Călătoriile sunt incitante, însă pot deveni și extenuante. Uneori trebuie să fii în diverse părți ale lumii în decurs de câteva zile. Care a fost cea mai solicitantă călătorie a ta și cum reușești să combați diferențele de fus orar? Cea mai grea a fost când eram director artistic la Calvert 22 și a trebuit să fiu în Los Angeles pentru 4-5 zile. Am revenit acasă doar ca să reîmpachetez și să zbor imediat în Rusia, unde am petrecut cam 10 zile in Moscova și Sankt Petersburg. Era februarie și de la cele plus 30 de grade californiene am ajuns la minus 27 grade în Rusia. Nu am avut de-a face doar cu diferența de fus orar, ci și cu diferența enormă de temperatură. Bineînțeles că m-am ales cu o gripă și am petrecut zile în șir cu frisoane la hotelul Ambasadei Ucrainiene de la Moscova. Cât despre readaptarea la fusul orar, depinde de unde și încotro călătoresc. Când revin de la New York sau, în general, din SUA, e întotdeauna mai greu. Nu iau somnifere. Câteodată, dacă sunt foarte obosită, iau un antihistamin puternic și beau un pahar de vin. Încerc din răsputeri să funcționez după fusul orar unde mă aflu. După călătoriile lungi din SUA sau India, nu merg direct la culcare, ci ramân trează, chit că sunt extenuată. În măsura în care e posibil, fac activități ușoare ziua respectivă și neapărat despachetez imediat. Altfel mă mobilizez mult mai greu și poate dura și 2-3 zile până mă apuc de desfăcut bagajele. De asemenea, încerc să merg la culcare mai devreme în ziua când ajung acasă (deși nu este punctul meu forte) și să fac exerciții fizice, chiar de implică doar o plimbare de jumătate de oră cu Ziba, cățelușa mea whippet. E bine să ieși în aer liber și să încerci să îți reglezi ritmul circadian. În vacanțe iei pauză de artă? În decembrie am fost în India, unde am fost curatorul unei expoziții în Mumbai. După eveniment am călătorit la Rajasthan, Jaipur, Agra și apoi Delhi. Sigur că am vizitat situri istorice și muzee, dar mi-am oferit și luxul de a savura țara cu tot ce cuprinde: priveliști, izuri, sunete și contraste dramatice. Iubesc arta, e pasiunea mea, dar încerc să las deoparte partea de business, cum ar fi planificarea expozițiilor sau compunerea textelor etc. când sunt în vacanță. Le pun la o parte pentru o săptămână, două, și revin la ele ulterior. Colecționezi artă? Da, însă modest. Am lucruri minunate primite în dar și altele pe care le-am cumpărat. Este o adevarată plăcere să ai o casă plină de prieteni, ca să zic așa. Dacă ai putea avea orice operă de artă, care ar fi aceea?


Ar trebui să mă întorc în timp. Ar fi ceva de care să nu mă satur niciodată și care să aibă o importanță deosebită în istoria artei. Una din lucrările mele favorite din toate timpurile este de Masaccio: Izgonirea din Rai a lui Adam și Eva, parte din ciclul de fresce din capela Brancacci din Florența. Expresia feței lor este atât de sinceră încât îți frânge sufletul. De fiecare dată când o văd la Florența, reușește să mă emoționeze profund. Masaccio a surprins așa de bine oroarea separării de divinitate și sentimentul de neputință supremă, de disperare și izolare. Are un impact incredibil de puternic. Este eternă. Este una dintre cele mai atemporale opere de artă care zugrăvește emoția umană din câte am văzut. Este și o acută readucere aminte a fragilității umane și a puterii imboldurilor noastre. Să-l fi cunoscut pe Dumnezeu în mod direct și totuși să fi căzut în tentația păcatului astfel încât să nu Îl mai poți revedea niciodată ... chiar și pentru necredincioși, puterea unui astfel de scenariu, groaza de a fi separat etern de creatorul și protectorul tău, de a te simți pierdut în univers, sunt aspecte pe care și le poate imagina, mai ales în cele mai negre și nesigure instanțe ale vieții. Ce faci pentru a contrabalansa frenezia ritmului cotidian? Iubesc grădinăritul și timpul petrecut în grădina de acasă din Oxford pe care vreau să o reamenajez iar. Va fi mult mai formală, cu mult gard viu și o geometrie mai pregnantă. Până acum a fost mai naturală, ca la o casă de țară. Anul trecut la Sevilla m-am îndrăgostit de grădinile de la Alcazar. Evident că nu pot aduce Alcazar-ul în Oxford, dar mă inspir mult din designul văzut acolo, cu gardul viu și aleile cu pietriș. Grădinăritul este o activitate incredibil de odihnitoare, dar și creativă. Multe persoane creative iubesc să facă alte lucruri creative. Nu sunt expertă nici pe departe, însă îmi place să stau în grădină și să privesc sau să hrănesc păsările. Ador și să gătesc, adică să creez lucruri ce nu au legătură cu nimic altceva decât cu natura sau grija față de

semeni, cum e gătitul. E minunat să pregătesc masa și să hrănesc oameni. Îmi plac amestecurile de gusturi și arome. De altfel, tocmai am terminat un curs de degustare de vinuri. Am simțit nevoia să petrec mai mult timp la Oxford, așa că a fost o idee bună să urmez cursul respectiv la una din școlile de aici. Iubesc Londra, dar încerc să nu merg acolo mai mult de două ori pe săptămână, doar dacă prezența mea e absolut necesară pentru un proiect. Oxford e un loc deosebit care îmi oferă liniștea necesară pentru a mă concentra asupra scrisului. Ai învățat și limba română. De ce consideri important să înțelegi cât mai mult din specificul regional de unde provin artiștii, inclusiv limba vorbită? Și care e cuvântul sau fraza ta preferată

din limba română? Este foarte important să înțeleg contextul în care au crescut oamenii pe care îi întâlnesc, cum trăiesc și lucrează acum. Cluj este un oraș european contemporan pe care îl vizitez des, dar care, în același timp, a avut o evoluție foarte diferită de, să zicem, de Oxford. Atât comunismul, dar și istoria anterioară, când a fost sub imperiul austro-ungar, și-au lăsat amprente specifice asupra urbei. Din punct de vedere istoric, este un loc foarte interesant și cosmopolit în multe privințe, cu influențe diverse în fundal. Asta se simte în discuțiile cu localnicii. Savurez conversațiile pe care le port cu prietenii mei de acolo și fantasticul lor simț al umorului. Nu mă pot lăuda că vorbesc limba română. Dacă asist la o conversație în română, înțeleg în mare parte, însă aș răspunde în engleză. Nu am stat la masa de studiu să îmi îmbogățesc vocabularul sau gramatica, dar cum știu niște fraze și înțeleg mult din ce se vorbește în general, m-aș descurca în anumite situații. Într-o frumoasă zi însorită, artistul Șerban Savu a exclamat: Ce zi frumoasă! Asta a devenit propoziția mea preferată din română. ■

Jane Neal este curator și critic de artă independent, expert în arta contemporană est-europeană și colaborator al unor publicații de specialitate de prestigiu, cum ar fi L’Officiel Art și Dry Collectible, precum și al unor edituri importante, ca Phaidon. A jucat un rol important în atragerea atenției internaționale asupra scenei de artă contemporană clujene. A organizat expoziții de succes în Amsterdam, Austin, Berlin, Budapesta, Dubai, Londra, Los Angeles, Milan, Mumbai, New York, Zurich, etc. La momentul actual cercetează modul în care mișcările artistice europene de la începutul secolului 20 influențează artiștii contemporani. Absolventă a Universității Oxford și Institutului Courtauld din Londra, locuiește și lucrează la Oxford și Londra.

celsiuso

77


Deltacraft

MEȘTEȘUG+DESIGN CONTEMPORAN TEXT

Ioana Mîţu

Centrul pentru Politici Durabile Ecopolis, împreună cu Kraft Made și Institutul de Cercetări Eco Muzeale „Gavrilă Simon” Tulcea (ICEM) și-au propus aducerea meșteșugurilor din zona Deltei Dunării în designul contemporan de obiect. Proiectul este destinat pe de o parte găsirii de soluţii sustenabile pentru integrarea pe piaţa muncii a unor meșteșugari din această regiune, pe de cealaltă parte evidenţierii unicităţii acestui ţinut al apelor prin apel la istorie și cultură, la memorie și simţuri. Trei designeri români contemporani, Ciprian Manda (absolvent al Universităţii de Artă și Design București), Ana Botezatu și Pop Emese (Universitatea de Arte Decorative și Design din Cluj Napoca), cu sprijinul celor doi curatori și fondatori KraftMade, Marlene Stanciu și Mihai Sibianu, au lucrat alături de unsprezece meșteșugari din Delta Dunării pentru a realiza obiecte ce îmbină designul contemporan cu meșteșuguri pe cale de dispariţie.

78

celsiuso


Această bancă păstrează intactă masivitatea bușteanului. Când te plimbi pe malul Deltei vezi sute de bușteni călători, spălaţi și curăţaţi, un fel de cadou pentru localnici, care îi leagă în urma bărcilor și îi aduc acasă să se încălzească cu ei. Lemn salcie adus de Dunăre la mal, fier. Meșteșugari: Ciprian Manda. 210x36x45 cm

celsiuso

79


Ciprian Manda despre Deltacraft Cum a început implicarea ta în proiectul Deltacraft? Primul lucru pe care l-am făcut a fost o vizită de studiu, de o săptămână, în care am străbătut mai multe sate din zona Deltei, inclusiv Letea, și am luat „pulsul” situației. La sfârșitul acestei perioade, am avut un răgaz în care să schițăm ceva direcții, pe care le-am detaliat și clarificat în săptămânile următoare. A mai fost o vizită în toamna trecută, tot de o săptămână, în care am început efectiv lucrul la obiectele gândite. Programul a fost destul de încărcat, cu drumuri lungi, pentru a-i vizita pe meșteri, ceea ce ne-a permis să ne obișnuim cu peisajul Deltei, o lume aparte, cu o foarte mare diversitate a reliefului. Și care au fost primele impresii, primele temeri? A existat teama că nu o să prea găsim meșteri cu care să putem realiza obiectele. Din păcate, asistăm la un sfârșit al lumii tradiționale în Deltă și nu numai. Prima impresie legată de meșteșugari a fost dată de raritatea lor; foarte puțini oameni mai practică o meserie tradițională, iar perspectivele nu sunt îmbucurătoare. Unele meserii au dispărut complet. Despre meșteșuguri am aflat mai multe din muzeul din Tulcea. Printre cei care mai lucrează astăzi, se găsesc foarte puțini tineri; cei mai mulți cunoscători sunt pensionari sau au o vârstă apropiată de cea de pensionare. În privinţa celor care lucrează lemnul temerile noastre s-au adeverit: n-am reușit să mai găsim practicieni dornici de a colabora. Am avut noroc însă cu meșteșugarii care prelucrează piatra și cei care se ocupă de pielărie și împletituri. Spune-mi câte ceva despre obiectele realizate în cadrul proiectului. Eu am gândit și am lucrat la patru obiecte: masa din lut, bancheta din trunchi de salcie (adus de ape pe malul Dunării), filtrul de apă din piatră și lada de zestre. Sunt obiecte inspirate din ce se găsea într-o gospodărie din Deltă sau în preajma ei. Ana Botezatu a lucrat la mănunchiul de ciucuri, plapuma și perna brodate și ciorăpeii de lână cu motive inspirate din Deltă, iar Pop Emese - la paravanul din papură împletită, harta brodată și stilizată a Deltei, plasa de pește cu motive tradiționale și scaunul din piele și lemn. Masa de lut preia o tehnică și un material folosit cu precădere la construcția de pereți și îl aduce în zona obiectelor funcționale, păstrând textura fantastică a lutului prelucrat manual. Având suprafața tratată cu un impregnant hidrofob, aceasta nu absoarbe aproape deloc lichide. Filtrul de apă este o preluare a unei soluții tradiționale în Deltă de a obține apă potabilă și combină calcarul sculptat, granitul și fierul forjat manual. Mănunchiul de ciucuri al Anei preia un element cu rol decorativ, dar și de protecție împotriva spiritelor rele, el fiind folosit la împodobirea cailor. Scaunul de piele și lemn preia, de asemenea, un element din harnașamentul cailor, și anume împletitura specifică, și o mulează pe un cadru de lemn realizat cu îmbinări tradiționale, de lemn pe lemn. Vor mai exista proiecte de acest gen? Voi lucra în vara aceasta la un proiect împreună cu cei de la World Wide Fundation România. Ei vor să realizeze un centru pentru turiști în Armeniș, județul Caraș-Severin, cu rolul de a-i îndruma pe vizitatori către rezervația de zimbri. Rolul meu ar fi de a realiza, împreună cu localnicii, diverse piese de mobilier pentru centru, folosind tehnici tradiționale. În cadrul proiectului, pe parte de grafică va lucra și Alexandru Ciubotaru (Pisica Pătrată). Se poate vorbi despre o tendinţă, un interes autentic pentru revalorificarea tradiţiilor? La momentul actual există într-adevăr o mișcare de acest fel, dar cred că este orientată destul de superficial către partea grafică, a motivelor tradiționale foarte stilizate și mai puțin către fond, către meșteșug, material și tehnică, de unde adevăratele inovații și lucruri de valoare se pot obține.

80

celsiuso


Meșteșugul împletitului plaselor de pește este printre cele mai importante din zona Deltei. Lucrătura plasei de pește a fost îmbinată cu simboluri brodate inspirate din ţesăturile ce se regăsesc în casele localnicilor. Meșteșugari: Gabi Laba, Emese Pop. 230x120 cm

celsiuso

81


Pielea de vită argăsită manual de către meșteri este montată pe rama de stejar cu cusături și împletituri inspirate din realizarea tradiţională a hamurilor de cai. Lemn de stejar și piele de vită argăsită manual. Meșteșugari: familia Toma, Ciprian Manda. 65x65x65 cm

Setul de cearșafuri „bune” sunt de obicei asociate cu lada de zestre și reprezintă speranţa, credinţa, prosperitatea. Broderie pe pânză de in. Meșteșugar: Ana Botezatu, cearșaf 130x200 cm, faţă de pernă 50x80 cm.

82

celsiuso


FOTO: CLAUDIU POPESCU Descrieri preluate din catalog Deltacraft-craft and contemporary design, publicaţie îngrijită și coordonată de Mihai Sibianu și Marlene Stanciu.

O interpretare a filtrelor de apă găsite pe teritoriul Deltei Dunării, folosite pentru a transforma apa din pânza freatică sau chiar din Dunăre în apă potabilă. Piatră naturală calcar permeabil, piatră naturală granit, fier forjat. Meșteșugari: Constantin Moise, Iulian Cortel, Toader Calciu. 90x36x36 cm

Lada de zestre este cel mai des întâlnit obiect de mobilier în locuinţele din Delta Dunării. Lemn masiv de stejar, fier forjat. Meșteșugari: Toader Calciu, Ciprian Manda. 127x45x90 cm (închisă), 209x45x180 cm (deschisă)

celsiuso

83


Metamorfoze Trei amenajări interioare, trei orașe diferite, aceeași filozofie SELECŢIE LUCRĂRI ȘI TEXTE

Un lucru este sigur atunci când vorbim despre un context arhitectural istoric: schimbarea este inevitabilă. În timp ce exteriorul unei clădiri pare static, același de-a lungul deceniilor, interiorul ei se transformă, capătă forme noi, se adaptează nevoilor fiecărei generații. Prin urmare, arhitectura și calitatea intervențiilor arhitecturale pe clădiri istorice joacă un rol crucial în conservarea valorilor estetice, sociale și culturale pe care acestea le reprezintă. A locui sau a lucra într-o clădire veche

84

celsiuso

Bogdan Costea

are un anumit farmec și încărcătură emoțională, dar pentru arhitecți intervențiile în situri istorice reprezintă o adevărată provocare. Într-un fel, acestea pot fi comparate cu munca unui chirurg. Unele lucruri se înlătură, altele se adaugă, dar, la final, totul trebuie să funcționeze perfect. Dozajul corect între vechi și nou dă naștere unor proiecte care respectă moștenirea arhitecturală și memoria locului, însă prin forme, materiale și un limbaj arhitectural contemporan.


celsiuso

85

FOTO: ADRIÀ GOULA


Banca Arquia din Girona GIRONA, SPANIA

Arhitectura: Javier de las Heras Solé Anul finalizării: 2015 Suprafaţa: 185 mp Foto: Adrià Goula

Noul sediu al Băncii Arquia din Girona este într-o zonă istorică, pe o străduță îngustă, într-o clădire veche, cu pereți masivi din piatră, astfel încât echipa de arhitecți a găsit foarte repede conceptul amenajării: restaurarea și expunerea tuturor pereților structurali de piatră și folosirea unui singur material - lemnul. „Lemnul este un material care se potrivește perfect cu piatra datorită caracteristicilor lui organice și tradiționale. Cele două materiale relaționează și se pun în valoare unul pe altul.” A fost gândit un plan simplu și clar prin inserarea de zone neregulate, acoperite cu un tipar rectangular de lamele din lemn. Lamelele orizontale

86

celsiuso

de la nivelul parterului ghidează vizitatorii în diferitele spații destinate publicului, în timp ce acelea verticale atrag atenția asupra înălțimii pe două etaje a spațiilor principale. Desfacerea unor zone din planșeul care separă cele două nivele ale clădirii a creat posibilitatea unei organizări eficiente a birourilor, a dedicat un spațiu mult mai amplu publicului și a îmbunătățit iluminatul natural și ventilația. Spațiul interior public și cel privat al birourilor sunt clar delimitate, dar coexistă prin folosirea de mobilier despărțitor, închideri parțiale si vitraje interioare.


celsiuso

87


La Casa di Andrea VARESE, ITALY

Arhitectura: Studio Duearchitetti Anul finalizării: 2015 Suprafaţa: 120 mp Foto: Simone Bossi

Apartamentul amenajat de echipa Duearchitetti se află la ultimul nivel al unei clădiri din secolul al XVIII-lea a cărei fațadă păstrează toate elementele decorative originale. La prima vizitare a spațiului, arhitecții au descoperit un interior bine proporționat, având camere perfect dimensionate, separate de uși din lemn masiv, cu clanțe de cupru, un tavan înalt, de lemn și obloane bine conservate. Aceste elemente s-au dorit păstrate încă de la început și sunt cele care au inspirat propunerea de amenajare. „O schiță rapidă și de sinteză a vestibulului a fost aproape instinctiv realizată după prima vizită. Mai mult ca o necesitate. Am vrut să surprindem imediat atmosfera casei și să stabilim

88

celsiuso

care e conceptul noului nostru proiect.” Soluția pentru care s-a optat este o pardoseală neutră și omogenă din beton, ca plan de desfășurare a celorlalte finisaje și în contrast cu greutatea și personalitatea planșeului de lemn masiv. Suprafața uniformă a pavimentului devine în același timp planul pe care lumina dată de ferestrele mari și simetric distribuite creează un desen ciclic, în mișcare. Structura fibroasă fină și verticală a lemnului de ulm este folosită încă de la intrare și este reluată în bibliotecă și bucătarie. Este un material prețios prin culoare, textură și felul în care îmbătrânește, devenind legătura perfectă între suprafața rece a pardoselii și căldura tavanului de lemn.


celsiuso

89


Casa de 3,60 metri lăţime BROOKLYN, NEW YORK

Arhitectura: Barker Freeman Design Office (BFDO) Anul finalizării: 2015 Suprafaţa: 218 mp Foto: Francis Dzikowski.

Așa au intitulat arhitecții de la BFDO proiectul lor de renovare și extindere a unei construcții din secolul al XIX-lea situată în Brooklyn. Proprietarii, o familie tânără cu doi copii, au dorit un spațiu de locuit deschis și coerent într-o construcție de doar 3,60 metri lățime. „Le-a plăcut încă de la început ideea ca partea din spate a casei să fie tratată într-o manieră modernă, cu ferestre mari pentru a permite luminii să inunde spațiul, dar care să păstreze în același timp elementele vechi existente în partea din față.” Astfel, scara compactă, în două rampe, scară care face legătura între cele patru nivele ale construcției este situată în centrul casei și a fost gândită de arhi90

celsiuso

tecți să funcționeze prin intermediul grilajului de lemn care o bordează, ca o articulație între elementele decorative de secol XIX (ușa de intrare, parchetul, cărămida aparentă, șemineuri) și extinderea pe două nivele din spate, care se deschide spre o mică grădină prin suprafețe mari, vitrate. Prin intermediul extinderii, arhitecții de la BFDO au reușit să creeze o terasă pentru dormitorul matrimonial situat la etajul al doilea și acces direct în grădină, printr-o scară în spirală, din zona de zi principală situată la etajul întâi. Ultimul etaj este dedicat copiilor, iar parterul - activităților comune de relaxare și oaspeților.


celsiuso

91


SIMPLEXITY

O selecţie de obiecte a căror complexitate, dată de concept, textură, materiale și detalii, este mascată de simplitatea formei. text Bogdan Costea

92

celsiuso


Alkar

design: Materia

Având ca sursă de inspirație însăși materia primă din care sunt realizate, obiectele colecției Materia se disting printr-un design minimalist, potențat de detaliile migălos executate. Astfel, suprafața din lemn exotic a mesei Alkar a fost supusă unui procedeu de ardere și periere repetată, în timp ce talpa din alamă a fost lăsată netratată, tocmai pentru a căpăta patina timpului.

Faug

design: Materia

Realizat din bârne de stejar recuperate, taburetul este tratat în aceeași manieră ca masa, forma sa simplă fiind contrabalansată de suprafața texturată și de inserțiile de alamă. www.materia.studio

celsiuso

93


Hyper

design: DARE TO RUG

Covorul face parte din colecția Romanian Moods și este inspirat din cusături tradiționale din zona Moldovei. Este realizat prin tehnica manuală hand-tufted, cu lână din Noua Zeelandă, și se găsește în mai multe dimensiuni standard. Dare to Rug Str. Oțetari, nr. 6B daretorug.com 94

celsiuso


La Lampe Gras Design: BERNARD ALBIN GRAS

Lampa Gras a fost concepută în anul 1921, fiind destinată în special spațiilor industriale. Cu un aspect simplu, dar extrem de robust, acest obiect iconic al secolului XX a fost folosit în egală măsură în amenajări de birouri și în decorarea locuințelor. La Maison Blvd. Dacia, nr.73 lamaison.ro

celsiuso

95


Ceramica Patzaikin

design: OLAH GYARFAS, VITOS KERAMIK

Seria limitată creată de Olah Gyarfas în colaborare cu Vitos Keramik este inspirată de meșteșugurile tradiționale ale pescarilor din Deltă. Emblematicele obiecte decorative marca Patzaikin devin și mai interesante prin prisma funcționalității lor. patzaikin.com

96

celsiuso


Hash

design: MINIMALUX

Raftul este alcătuit din bare de alamă, cu un finisaj lucios, care au fost meticulos asamblate de mână, având ca rezultat o construcție tridimensională, perfectă în geometria ei. minimalux.com

celsiuso

97


Selene

design: SANDRA LINDNER

Simplă și funcțională, Lampa Selene este o prezență grațioasă ce populează în mod discret spațiul. Globul de sticlă transparent dezvăluie structura din cupru a suportului central în formă de stea.

Oslo

design: ANDERSSEN & VOLL

Spiritul nordic și prietenos ce definește brandul Muuto se reflectă și în designul canapelei Oslo - un obiect minimalist, cu o structură suplă și o formă extrem de confortabilă. Intro Str. Roma, nr. 43 bis introdesign.ro

98

celsiuso


Bold Chair

design: BIG GAME, MOUSTACHE.

Un scaun realizat din metal tubular, spumă poliuretanică și huse textile detașabile.

Afteroom, Menu. design: AFTEROOM STUDIO.

Scaun ce aduce un omagiu funcționalismului și școlii Bauhaus. Material: metal și lemn. Atelier Anda Roman Str. Grigore Alexandrescu, nr.42

celsiuso

99


Podium

design: STUDIO ROCHE BOBOIS

Realizată din lemn de stejar, cu inserții extensibile din lemn de nuc, această masă cocktail este pe cât de simplă pe atât de versatilă, putând fi ajustată în funcție de nevoi.

Yoyo

design: HITOSHI MAKIN

Designerul japonez, cunoscut pentru felul unic în care combină elementele asiatice cu cele de influență europeană, a creat această lampă pornind de la două discuri: unul reprezentând baza, celălalt abajurul, reglabil pe înălțime. Roche Bobois Str. G-ral Budișteanu, nr. 28C roche-bobois.com

100

celsiuso


celsiuso

101


KIDS wood LIKE

JOCURI ȘI JUCĂRII DIN LEMN CREATE DE DESIGNERI ROMÂNI TEXT

Bogdan Costea

„Lemnul este un material familiar și poetic, ce lasă copilul să se apropie de copac, masă sau podea. Lemnul nu rănește, nu se sfărâmă, se uzează, dar rezistă în timp.” ROLAND BARTHES, MYTHOLOGIES

Argumentele filozofului francez în favoarea acestui material natural par astăzi mai actuale ca oricând. Într-o lume invadată de prinţese și supereroi din plastic, imaginea copilului aplecat asupra cuburilor din lemn are un efect reconfortant. Dincolo de valoarea intrinsecă, un obiect din lemn capătă valenţe personale în timp, materialul memorând pe suprafaţa lui toate urmele manipulărilor anterioare. Însă abia atunci când piesele iau forma unui obiect de design, jucăria devine interesantă și pentru adulţi. Fără să mai reprezinte simple „obstacole” ce se cer înlăturate din calea celor mari odată ce copilul s-a plictisit de joacă, aceste creaţii își găsesc firesc locul printre alte obiecte ornamentale din casă. Selecţia noastră, deși diversă, are un important factor comun: designul 100% românesc.

102

celsiuso


The town Acest puzzle 3D e compus din șapte piese care permit reconfigurarea spațială a scenariilor de joc. Gândit să fie cât mai versatil, astfel încât să stimuleze imaginația copiilor, puzzle-ul este inspirat de atmosfera și arhitectura unui mic și pitoresc oraș provincial. Este realizat din lemn de mesteacăn, excelent finisat, fiind tratat cu ceară naturală, reprezentând o bază bună pentru aplicarea culorilor acrilice. Autori: echipa Double Bubble doublebubble.tictail.com

celsiuso

103


Sus Fie că e vorba despre obiecte, materiale sau stări, oamenii au dorința de a găsi echilibrul din lucruri. Iar atunci când cauţi acest echilibru în jurul tău, vei ajunge negreșit să îl găsești și pe cel propriu, interior. „Sus” este felul nostru de a spune că ne e dor de jucăriile de lemn, acelea pe care poți să le dai mai departe pentru a bucura și inspira alte minți curioase. Ludicul se îmbină cu esteticul, iar creativitatea și imaginația fiecăruia devin adevăraţii arhitecți. Autor: Șerban Mocanu Referințe: Tumi-ishi, joc popular japonez.

104

celsiuso


11+1 Case EDIŢIA 2

Acest joc simplu, din lemn, ajuns acum la ediţia a doua, poate fi ușor transformat în obiect decorativ. Scenografiile care pot fi create sunt practic nelimitate; piesele pot fi alăturate sau suprapuse, dar există și posibilitatea de a inventa noi reguli de construire și organizare a spațiului prin dispunerea pieselor pe mai multe planuri. Jocul stimulează gândirea, creativitatea și simţul spaţial, trezind sensibilitatea și exersând simţul estetic cu ajutorul formelor simple. Lemnul este de esențe diferite, fiind șlefuit și nelăcuit. Autor: Eliza Yokina Referinţe – RIDGED HOUSES (Abbatt-1960) Produs de UBI KUBI în România

celsiuso

105


Micuţa Coloană a Infinitului Iată un mic proiect omagial prin care se dorește familiarizarea celor mici cu universul artistic al lui Brâncuși, prin transformarea celebrului ansamblu sculptural de la Târgu Jiu în teren de joacă. Este vorba despre o serie numită, pentru a-l cita chiar pe Brâncuși, Pure Joy, din care, pe lângă Coloana Infinitului, fac parte Măsuța Tăcerii și Inelul Sărutului, un inel de dentiție pentru bebeluși. E forma prin care creatorii acestui joc s-au gândit să reducă excesiva încărcătură simbolică politică și naţionalistă aruncată asupra acestor lucrări de discursurile publice. Este un proiect gândit întâi de toate pentru copilul realizatorilor și, mai departe, pentru toți cei care vor să devină parte a acestui demers. În imagine, creatorii jocului purtând căciula cam mare a culturii române oficiale. Autori: duo-ul artistic Monotremu minitremu.tumblr.com

106

celsiuso


UŢA

SWINGS YOUR SENSES

Leagănul este dedicat în egală măsură adulților și copiilor, invitându-ne pe toţi la joacă creativă și relaxare. La fel ca mersul sau alergatul, legănatul are multiple valențe, iar Doru Dumitrescu vrea să le redescoperim, trăind sau retrăind cele mai frumoase clipe ale copilăriei. Leagănul e realizat din lemn și frânghie de iută și se poate monta în casă sau afară. Autor: Doru Dumitrescu dorudumitrescu.net

celsiuso

107


CARTE

Dincolo de limite Pentru că suntem adepţii unui stil de viaţă cât mai sănătos, în această ediţie ne-am propus să promovăm o categorie de literatură prea puţin populară la noi. Iată selecţia noastră de carte memorialistică în care mari sportivi și pasionaţi de expediţii își povestesc călătoriile prin lume și către sine.

108

celsiuso


Tăcerile lui Ivan TEXT

“Ascultându-l pe Ivan”, de Vintilă Mihăilescu, EDITURA VELLANT

Radu Lilea

Am fost surprins când am găsit cartea asta. Încă și mai surprins că nu auzisem de ea, de vreme ce a apărut în 2015. „Ascultându-l pe Ivan” este, în primul rând, o delectare pentru cei care iubesc opurile bine puse în pagină. La propriu. Frumos gândită, cartea are bogăţia imagistică a unui album și eleganţa designului pe care o regăsești la multe dintre colegele ei de raft de la Editura Vellant. E un volum pe care mai întâi îl privești, îl întorci pe toate părţile și-l studiezi și de-abia apoi îl citești. Două tipuri de hârtie sunt alternate în blocul de carte. Colontitlul este plasat vertical, deci perpendicular pe text. Paginile „cu scris” sunt deschise de câte un mic desen, reluat de-a lungul capitolului, de fiecare dată furându-i-se câte un detaliu, până ce motivul este esenţializat, redus la un singur element. Pentru că este o carte despre esenţe. Tăcerile sunt la fel de importante ca dialogul. Sau poate chiar mai importante. Vintilă Mihăilescu este autorul. Ivan Patzaichin – omul despre care ni se povestește. În cuvinte puţine. “Tăcerile lui Ivan” ar fi fost un titlu la fel de potrivit. Cred că a scrie o carte omagială onestă nu este deloc ușor. Există riscul bombasticii, edulcorărilor, falsificării biografiei (firește, cu cele mai bune intenţii). Efortul depus se simte: de acord unul cu celălalt, antropologul și campionul olimpic se retrag într-un fel de muţenie și-i lasă pe ceilalţi să vorbească. Până la un punct, demersul este riscant: sunt câteva pagini succesive în care consen-

sul opiniilor (Ivan Patzaichin – un tip cumsecade, dârz, modest, dintr-o bucată) te face să ridici din sprânceană. Fostul sportiv nu este însă un individ al dramelor trăite în ochii lumii, ci genul de om care construiește tăcut, răbdător, ba chiar obstinat. „Când ne-am apucat să croim cărticica asta, mi-am făcut și eu o listă cu cine ar mai trebui să vorbesc, să strâng povești cu Ivan, căci degeaba încercasem în câteva rânduri să vorbesc cu el. Am fost chiar de două ori în Deltă, ne-am retras, cum ar veni, să «lucrăm la carte». Aiurea! M-a plimbat pe canale, m-a dus pe la cele mai bune gospodine din Mila și mi-a oferit cele mai minunate feluri de pește; dar de povestit, n-a povestit nimic despre el! Ei bine, când a venit vorba de artiști, nu se mai oprea.” Așadar, puţine confesiuni, ceva anecdotică, dar multe personaje secundare care apar de-a lungul cărţii. Între acestea, o groază de celebrităţi (și nu doar artiști!): Ion Iliescu, Gheorghe Dinică, Nicu Ceaușescu, Adrian Păunescu, Ovidiu Lipan Ţăndărică, Oana Pellea, Marin Moraru... Deconcertant, nu? Cu o ilustraţie deosebit de bogată și de pitorească (cele mai multe dintre fotografii au fost făcute de Nicu Ilfoveanu) și cu o poveste numai bună pentru o după-amiază la ţară, departe de iureșul orașului, “Ascultându-l pe Ivan” este în egală măsură potrivită pentru bibliofili și iubitorii de sport. Și poate că pentru unii dintre cititori va funcţiona și ca o biografie cu rol pedagogic, așa cum și-a dorit autorul. ■ celsiuso

109


!

În București prin:

BioCorner Str. George Călinescu nr.4 www.biocorner.ro 110

celsiuso


Homecooking CONFESIUNILE UNUI BUCĂTAR AMATOR TEXT

Andrei Morariu

Mărturisesc că am învățat să gătesc de nevoie. În liceu m-am mutat cu sora mea la Bucuresti. Eu cu un plan foarte clar (mă pregăteam să devin actor), ea cu vechime în câmpul muncii, dar cu un dezinteres profund față de treburile gospodărești. După o perioadă de adaptare la ritmul frenetic al capitalei s-a instalat, nemiloasă, rutina vieții departe de căminul părintesc. Dintre toate neajunsurile traiului pe cont propriu, gătitul s-a dovedit a fi o adevărată piatră de încercare. Mie îmi lipseau supele și ciorbele de acasă, soră-mii talentul culinar. În lumina acestor crude evidențe, aveam două variante: fie învăț eu să gătesc, fie facem, amândoi, foamea. Am ales-o pe prima, incurajat de mama, care mă asista, răbdătoare, la telefon. Așa am ajuns un fel de expert în bucătăria tradițional ardelenească. De la șnițele și sarmale până la ardei umpluți și gomboți nu cred că a existat vreun fel pe care să nu-l fi încercat. Cu timpul am trecut la rețete mai „sofisticate”, culese de la prietenele care veneau în vizită la soră-mea. Ba chiar am îndrăznit să pun în aplicare și

câte un pont primit din partea unora mai bine intenționate. Îmi amintesc și acum cum izbeam spaghetele de faianța din bucătărie pentru a verifica dacă sunt al dente. Abia în momentul în care cultura gastronomică a devenit accesibilă tuturor via internet am înțeles și eu cam care-i faza cu gătitul. Și m-am pus pe studiat și pe experimentat. Fără să mă laud, cred că am parcurs culinar regiuni mai puțin bătătorite de picior de bucătar amator. Am încercat și procedee complexe, cum ar fi sous vide. Dar tot la rețetele mamei mă întorc, de fiecare dată cu drag.

Ciorbă de spanac cu omletă 4 PERSOANE

1/2 kg spanac proaspăt 500 ml lapte 500 gr smântână 5 căţei de usturoi 1 l apa 15 ml ulei 2 ouă sare, piper Se spală spanacul, se taie fâșii și se pune la călit

Pe scurt: Îmi place să gătesc. Dacă e să aleg, prefer ingredientele proaspete, de sezon. În rest, sunt adept al mâncărurilor simple, netrucate , dar cu priză la prieteni. Și încă ceva: pentru mine primăvara are gust de spanac

într-o oală în care am încins uleiul. Se călește până când frunzele se înmoaie. Se adaugă laptele și apa și se lasă să fiarbă la foc mic pentru aproximativ 20 de minute. Usturoiul mărunţit se adaugă și se fierbe pentru incă 10 minute. La final luăm de pe foc și lăsăm să se răcească. După 10 minute adăugăm smântână, timp în care pregătim într-o altă tigaie o

Andrei Morariu este actor, iar în timpul liber bucătar.

omletă din cele două ouă, o tăiem în bucăţi mici și o adăugăm ciorbei. La sfârșit se adaugă sare și piper după gust.

celsiuso

111


MCS (mămăligă, ciuperci, spanac) 4 PERSOANE

Se așează într-o tavă, una lângă cealaltă, 8 felii de mămăligă de 1cm grosime peste care se așează ciupercile. Se topește untul într-o tigaie, după care se adaugă usturoiul și pătrujnelul. Se toarnă untul

112

celsiuso

250 g mămăligă gata pregătită

aromatizat peste mămăliga și ciupercile din tavă. Se

4 ciuperci champignon mari

adaugă sare și piper și se pun din nou la cuptor pentru

60g unt

încă 6-8 minute, la temperatură medie, până când mă-

1 căţel de usturoi

măliga devine aurie și ciupercile se înmoaie. Între timp

4 ouă proaspete

se poșează ouăle într-o oală cu apă clocotită (aprox. 3

100g spanac

minute). La sfârșit se așează pe o farfurie întinsă câte

parmezan

două felii de mămăligă, o ciupercă, spanacul și oul

sare, piper

peste care se pune restul de unt aromatizat.

pătrunjel, chives

Se decorează cu fulgi de parmezan și frunze chives.


celsiuso

113


Kristof Ladislau IN VINO VERITAS, FELICITAS… INTERVIU

Adina Shollenbarger

Ce au în comun vinul și sportul? Există studii care susțin că un pahar de vin este mai benefic pentru sănătate decât o oră la sala de sport. Chiar așa să fie? Amândouă te fac să te simți bine. Vinul are multiple beneficii pentru sănătate, printre care proprietăți anti-aging date de resveratrol, sursa naturală a longevității, regăsită în vinul roșu. Pe de altă parte, dacă bei nenumărate pahare de vin pe zi, cu siguranță nu vei putea câștiga un maraton. Ce rol joacă vinul în activitățile sociale? Funcționează ca un liant social puternic, mai ales când îl bei cu prietenii. Față de alte băuturi, vinul te ajută să te poți bucura de oamenii din jur, de toți deodată. Dacă se bea tărie, de pildă, după primele pahare nu mai există niciun fel de dialog, pentru că toți vorbesc deodată. În cazul berii, întotdeauna va lipsi unul de la masă, în căutarea toaletei. De ce trebuie evitate vinurile foarte ieftine? Dacă o sticlă de vin este mai ieftină decât sau are același preț ca o băutură carbogazoasă, e imposibil ca vinul respectiv să fi fost făcut numai din struguri. Să facem un calcul simplu: un kg de struguri de calitate poate varia între 2 și 8 lei, din care se scoate doar o sticlă de 0,7 litri; la sumele acestea se adaugă cheltuielile de ambalare, branding și marketing, logistica, distribuția și adaosul comercial; dacă acea sticlă de vin ajunge la un preț de raft de 10 lei, cât mai rămâne pentru conținut? Răspunsul este destul de elocvent. 114

celsiuso


Ce înseamnă vin iconic? Fiecare țară are vinuri iconice, adică vinurile cele mai reprezentative pentru zona respectivă. În SUA un exemplu de vin iconic este Opus One, ambiția americanilor de a produce un perfect bordeaux californian. Franța are mai multe vinuri iconice. Cel mai cunoscut din Bordeaux este Petrus, un merlot care a devenit renumit după ce a apărut în filmul Tăcerea mieilor, unde se spune că un Petrus din 1969 acompaniază perfect creierul proaspăt de om. Industria filmului este, într-adevăr, un mijloc important de promovare a vinului. Ce alte exemple mai sunt? În filmul biografic Steve Jobs, de pildă, există o scenă în care lansarea unui produs este sărbătorită cu un Cheval Blanc din 1956, un vin excepțional. Producția de pinot noir a crescut cu 20% după lansarea filmului Sideways. Mulți probabil că nu știau ce e pinot-ul, dar filmul i-a conferit o imagine cool și oamenii s-au repezit să-l cumpere. Există și filme despre vin mai puțin comerciale care sunt senzaționale, cum ar fi Red Obsession, care vorbește de bordeaux. Sau One Year in Burgundy, evident dedicat vinurilor regiunii respective. Sau Somm, care prezintă procesul de școlire al somelierilor, cu diferențele existente între școala europeană și cea americană. Ce formulă ai găsit pentru ca degustările de vin organizate de tine să se diferențieze de evenimentele obișnuite de acest fel? Eu încerc să fac un fel de edutainment, adică o combinație între educație și entertainment. Îi învățăm pe oameni, de exemplu, că un pahar de vin are întotdeauna un picior care, în afară de rolul estetic care face paharul mai suplu și mai frumos, are un rol foarte clar: paharul se ține întotdeauna de picior, niciodată de cupă. Am rămas foarte uimit când acum câțiva ani un personaj local foarte mediatizat, pasionat de gastronomie, autor de cărți în domeniu, etc. a apărut pe o copertă de revistă ținând un pahar de vin ca pe un pahar de coniac, care, apropo, e printre puținele băuturi pe care trebuie să le încălzești ca să se volatizeze alcoolul și să iasă la iveală aromele. Celsius potrivit pentru vin este ...?! Foarte important pentru a scoate la iveală tot potențialul vinului. Puțini știu că și vinul roșu trebuie răcit. Preceptul că vinul roșu se servește la temperatura camerei a fost interpretat și adoptat greșit în timp. Pe vremuri, francezii mai înstăriți țineau vinurile în camera cea mai puțin încălzită din casă. Or, într-adevăr, când deschideau o sticlă, era

la temperatura camerei. Vinul roșu se bea între 16 și 18 grade. În cele mai multe cazuri, acesta se dezvoltă în momentul în care ajunge în pahar. Se deschide, devine mult mai plăcut. Vinul proaspăt alb, fără complexitate, care nu a fost baricat se bea la 8-10 grade. Baricul este butoiul din lemn de stejar în care se păstrează anumite vinuri. Poate fi american sau franțuzesc și dă arome diferite vinului în funcție de natura lemnului. Nu toate soiurile de struguri albi se pretează să stea la baric. Cel mai adesea baricat este chardonnay-ul. Dar mai există si viognier, sauvignon blanc, sau, în România, feteasca albă. Acestea sunt deja mai complexe și se beau la o temperatură mai ridicată, între 10 și 12 grade. Apoi, vinul care are cel mai mic potențial de îmbătrânire este rose-ul, pe care, cu unele excepții, trebuie să îl bei proaspăt, produs în acel an, la o temperatură de 8-10 grade. Care este pairing-ul tău preferat? Băutura mea preferată a devenit șampania, iar pairing-ul se face cu o persoană deosebită. Este important ca persoana respectivă să știe să aprecieze șampania, altfel e păcat. Mai bine îi dai prosecco atunci. Ador stridiile acompaniate de șampanie, de pildă. Altă combinație care îmi place foarte mult este șunca bellota cu șampanie. (Bellota provine de la porci speciali hrăniți exclusiv cu ghindă). Acest tip de șuncă merge foarte bine și cu cava, care este o șampanie puțin mai ieftină, dar de o calitate foarte bună, care nu se poate numi astfel nefiind din zona Champagne. Acest pairing se bazează foarte mult pe contraste aromatice: bellota are grăsime, este afumată, cu un gust intens. Cava, mai seacă decât șampania, îți spală palatul bucal și îl pregătește pentru o nouă bucată de bellota. Ce vinuri îți dorești nespus să încerci și încă nu ai avut ocazia? Romanée-Conti, considerat pinot noir-ul burgund perfect, dar și cel mai scump. Și fiind pasionat de șampanie, un Krug Clos du Mesnil Blanc de Blancs Brut (1998), de asemenea prohibitiv ca preț, m-ar face foarte fericit. Ai vreun leac pentru mahmureală? Nu m-am îmbătat încă niciodată. Pentru că nu beau pe stomacul gol, nu combin băuturile. Un sfat util ar fi să te hidratezi din plin. Când bei vin, bea și foarte multă apă. Dublu decât vin, dacă se poate. Apropo de apă, nu pun niciodată apă în vin. Dacă îți vine să faci asta, înseamnă că vinul este atât de prost încât nu merită să îl bei. Ori viața e prea scurtă ca să bei un vin prost.

Kristof Ladislau este un bon viveur, pasionat de călătorii, gastronomie si vinuri, un dandy pe stil nou, împătimit al fitnessului și, nu în ultimul rând, un partener de conversație remarcabil care debordează mereu de energie pozitivă pe care reușește să o transmită și celor din jur. Este fondatorul Hello Fit, proprietarul Gourmet Trading și instructor de cycling și TRX. celsiuso

115


116

celsiuso

FOTO: ANDA BOLOHAN


FINE FOOD FOR ALL TEXT

Ioana Mîţu

Sunetul cuţitelor ascuţite precede marea bătălie. În curtea barului Manasia două food truck-uri, Burger Van și Pește Pâine, urmează să se întreacă în măiestrie culinară, întrun eveniment denumit From Bosforus with love. În partea cealaltă a orașului, în Dorobanţi, pe grătarul Raionului de pește sfârie bucăţi proaspete de somon și fructe de mare. Iar ca să participi la oricare dintre aceste festine nu e nevoie nici de rezervare, nici de loc la masă, toată lumea e binevenită. celsiuso

117


Era probabil doar o chestiune de timp până când explozia de emisiuni culinare, apariţia nenumăratelor food blogs și mai ales accesul la milioane de reţete de pe google, cu alte cuvinte „demistificarea” secretelor ţinute altădată în spatele ușilor de bucătărie, să aducă lumea culinară mai aproape de oameni, să-i facă mai conștienţi de ce consumă și în același timp mai dornici să experimenteze. Bucureștiul s-a aliniat relativ recent marilor capitale ale lumii, din Berlin până-n Istanbul și Kuala Lumpur, care au deja o cultură veche a street food-ului. Burgeri proaspeţi și gustoși, mâncare ca la mama acasă și pește ca pe malul Greciei le poţi găsi acum plimbându-te și pe străzile capitalei, într-un food truck sau într-un mic bistro amenajat la stradă. Și toate astea se întâmplă “just in time”, cum ar spune americanii, pentru a se înscrie în noul trend fine casual, deja popular in Statele Unite. Acesta reunește trei lumi gastronomice - street food, fast food și haute cuisine - pentru a aduce mâncare gustoasă și sănătoasă în farfuria tuturor. După cum explică într-o discuţie publică cunoscutul bucătar șef portorican Roy Choi, proprietarul lanţului de taco Kogi și unul dintre fondatorii mișcării food truck în Statele Unite : “Vom construi un nou concept bazat pe ideologia, sufletul și știinţa unui bucătar de stele Michelin, dar cu relevanţa brandului McDonalds sau Burger king, un concept pentru cartier, pentru toată lumea.” Revenind în București, conceptul de fine sau fast casual a început timid, în urmă cu doar doi ani, cu un food truck pe nume Burger Van ce a avut intenţia încă de la lansare „de a crea o distincţie în mentalitatea oamenilor între fine dining, fast-food și fast-casual- adică fine dining, fără o parte din servicii, vândută la preţuri apropiate de fast food”, spune Alexandru Manole, unul dintre fondatorii Burger Van. Succesul lor a fost imediat, iar într-un an și jumătate au crescut de la un van la două, plus un bistro în Centrul Vechi, 12 angajaţi, 15.600 de like-uri și zeci de mii de burgeri vânduţi. „Gastronomia fine casual se va dezvolta doar din pasiune la noi. Când folosești ingrediente scumpe la produse mai ieftine nu o să ai o marjă de profit foarte mare. Va trebui să o compensezi prin cantitate și multora poate li se va părea descumpănitor. Îmi place totuși că oamenii s-au obișnuit cât de cât să diferenţieze calitatea. Cel puţin la burgeri. Nu zic că a crescut exponenţial numărul ăsta, ar fi culmea, dar sunt destui care realizează meritele fast-casual- ului si asta nu poate decât să mă

118

celsiuso

bucure, pentru că aceasta a fost ideea de la începutul Burger Van – să aduc un buger bun la un preţ accesibil pentru toţi oamenii.- Food for All!” . Între timp, în oraș au mai apărut și alte iniţiative care oferă clienţilor haute cuisine „la pachet”. Pește Paine, un food truck stabilit la Manasia Hub (strada Stelea Spătarul 13) ce promovează mâncarea turcească, așa cum se regăsește ea doar pe străzile Istanbulului și în casele oamenilor. Business-ul aparţine unui cuplu mixt ce s-a cunoscut la Istanbul. Borga Engin e turc, iar soţia sa, Elena Engin, e româncă. Borga a lucrat într-un magazin de mirodenii unde a și învăţat totul despre condimente și cum să le mixeze pentru a obţine cele mai potrivite arome pentru feluri de mâncare diferite. După ce s-a mutat în București și a vizitat câteva restaurante turcești, Borga nu a regăsit diversitatea street food-ului din Istanbul și mai nimic din ce-i gătea mama sa acasă. „Încă de când am ajuns în România am organizat mese cu specific turcesc pentru prieteni, pentru că îmi place să hrănesc oamenii. Mai departe, am ales cu soţia mea să deschidem un food truck pentru că ne place flexibilitatea pe care o oferă și suntem iubitori ai acestui curent de street food. Am vrut să facem și noi parte din această lume. În plus, relaţia cu clientul este una directă, ceea ce este o adevărată plăcere. Amândoi suntem foarte încântaţi să cunoaștem oameni noi și gurmanzi!” Din meniul Pește Paine fac parte sendviș balik ekmek – care se traduce mot a mot pește paine – și se vinde pe malul Bosforului (produsul lor principal), mai multe tipuri de street food turcesc- sendviș cu chiftele, midii pane și feluri de mâncare vegane pe bază de linte și bulgur– „nelipsite din lista felurilor de mâncare home-made.” În piaţa Dorobanţi, Raionul de pește a adoptat la rândul său conceptul de fine casual- un spaţiu de „trecere” pentru gurmanzii ce vor să încerce preparate din pește proaspăt , dar fără a fi neapărat serviţi cu fast, la masă. De la tokană din fructe de mare, somon sălbatic de Alaska și alte specilităţi (dintre care unele se pot găsi doar aici), totul la Raionul de pește se gătește la vedere și se servește peste tejghea. Și chiar dacă zgomotul valurilor e înlocuit de claxoanele mașinilor, pentru o secundă te simţi transportat în afara orașului, undeva la una din terasele la care stai desculţ, de pe malul Mării Negre sau chiar al Mediteranei. Orice plimbare prin oraș se poate transforma astfel într-un adevărat festin, nu e nevoie decât să-ţi îndrepţi pașii spre strada potrivită.


celsiuso

119


NOMENCLATORUL DE MESERII

Veterinarii Salvează vieţi, tratează boli, vindecă răni și nu de puţine ori oferă și sprijin psihologic în momente mai puţin plăcute din viaţa stăpânilor de animale. Cunosc necuvântătoarele ca nimeni alţii. Numitorul comun al breslei este pasiunea cu care se face meseria și dorinţa de a ajuta cu orice preţ. Pentru proprietarii de animale sunt niște eroi, deși pentru animăluţe mai degrabă un fel de bau-bau. Adina Shollenbarger și Ioana Mîţu

ILUSTRAŢII: ȘERBAN MOCANU

INTERVIURI

120

celsiuso


Dr. CĂTĂLIN BĂRGAN Adary Vet, București

Când ai știut că vrei să devii veterinar? Bunicul meu a fost un fel de felcer, fără școală sau pregătire în domeniu, cunoștințele fiind acumulate în timp și transmise din tată în fiu. Folosea leacuri băbești în tratarea animalelor și nu dădea greș niciodată. Crescând în preajma sa am văzut multe afecțiuni tratate astfel. În clasa a 5-a sau a 6-a am știut ce vreau să mă fac când voi fi mare. De ce mai e nevoie, dincolo de pregătirea profesională, pentru a deveni popular în acest domeniu? Un medic veterinar devine popular în primul rând datorită clienților și apoi promovărilor pe diferite site-uri de socializare, reclame sau broșuri. Care e cea mai mare satisfacție pe care o ai în această meserie? E o satisfacție fantastică să îți vezi pacienții sănătoși sau în curs de însănătoșire și, prin urmare, stăpânii lor bucuroși și fericiți alături de prietenul lor patruped. Dar neajuns? În medicina veterinară românească neajunsuri sunt destul de multe din nefericire, cel mai mare fiind cel financiar. Dacă ar fi să crezi în reîncarnare, în ce animal te-ai reîncarna? Cred în reîncarnare și m-aș reîncarna într-un cal. Este animalul meu de suflet, animalul perfect, în opinia mea. Ce prejudecăți există în legătură cu meseria ta și ce crezi despre astfel de prejudecăți? Nu ar trebui să existe prejudecăți, dar dacă există (păreri răutăcioase despre colegii din breaslă sau ale altor persoane despre anumiți medici veterinari) cred că sunt datorate unor răutăți și frustrări interioare.

Povestește-ne pe scurt o întâmplare haioasă din experiența ta cu animalele sau cu stăpânii lor. O clientă și-a adus cățelul pentru a fi sterilizat și m-a rugat să îl țin pe perioada vindecării pentru o mai bună monitorizare. După 2 săptămâni, fiind în parc cu el și câinii mei, stăpâna a venit înspre el și a ignorat-o total. Ne-am jucat împreună până și-a dat seama că stăpâna nu l-a părăsit și că a venit să îl ia. Când ne-am despărțit, cățelul, acum ținut în lesă de proprietară, a început să latre și își trăgea stăpâna înspre mine. I s-a dat drumul și el a venit la mine foarte bucuros, l-am luat în brațe, a început să se vaite că îl părăsesc eu acum. L-am dus înapoi la stăpână, i-am înmânat din nou lesa, l-am mângâiat și i-am spus că trebuie să se ducă acasă cu mama lui. După care au plecat împreună fără nici un alt “incident”. Nu este o întâmplare neapărat haioasă, dar pe mine m-a marcat. Care a fost cel mai ciudat nume de animal de companie pe care l-ai întâlnit? Cel mai ciudat, dar și cel mai scurt, H. Care a fost cel mai bizar animal tratat în cabinet? În afară de câini și pisici, mai vin hamsteri, șoareci, papagali, tot felul de păsări, care de multe ori sunt găsite, broaște țestoase, etc. Ce îi sfătuiești pe stăpânii de animale de companie? Medicina este știința care se ocupă în primul rând cu studiul profilaxiei, adică prevenirea bolilor, așa că primul meu sfat este să ne vaccinăm și să ne deparazităm prietenii necuvântători, iar al doilea sfat este să nu prelungim foarte mult starea de boală a prietenului nostru în speranța că „poate îi trece”.

celsiuso

121


Dr. ANCA CIORAN Clinica Nicolae Bercaru, București

Când ai știut că vrei să devii veterinar? Nu prea m-am jucat de-a doctorul în copilărie. Când m-am maturizat și am înțeles ce presupune meseria de medic veterinar, mi-am dat seama că asta vreau să fac. Din convingerea că cineva trebuie să ajute și ființele care nu cuvântă a început anevoiosul drum.

toate, de la medicină internă, oftalmologie la obstetrică și chirurgie. Nu merge așa sau cel puțin nu mai merge așa. În medicina umană există specializări pentru orice. Un doctor se ocupă doar de o parte mică a medicinei. Același lucru e valabil și la noi, ori faci ceva foarte bine, ori faci câte puțin din fiecare, dar la un nivel mediocru.

De ce mai e nevoie, dincolo de pregătirea profesională, pentru a deveni popular în acest domeniu? Nu mi-am propus niciodată să fiu populară, ci mi-am dorit foarte mult să ajut. Pe lângă pregătirea profesională e nevoie de implicare și devotament, muncă multă și studiu permanent. Ca să te poți promova trebuie să ai ce promova.

Povestește-ne pe scurt o întâmplare haioasă din experiența ta cu animalele sau cu stăpânii lor. Un proprietar și-a programat pisica femelă la sterilizare. Am preluat pacientul, l-am consultat înainte de anestezie și … surpriză: pisica era motan. L-am întrebat pe proprietar dacă are mai multe pisici și dacă nu cumva a adus alta. Proprietarul a susținut că are o singură pisică femelă. I-am adus pisica și i-am arătat că e stăpân de motan, nu de pisică. Șoc! Pisica avea 3-4 ani și abia atunci a înțeles domnul respectiv ce era cu biluțele de sub coada pisicii.

Care e cea mai mare satisfacție pe care o ai în această meserie? Satisfacția vieții câștigate, triumful în lupta contra morții. Dar neajuns? Puterile limitate. Nu întotdeauna câștigi lupta și atunci îți dai seama că ai puteri limitate. E mai mult o frustrare. Neajunsul constă în faptul că uneori ai putea face mai mult, dar nu ai cu ce. Aici mă refer la bani. Trăim într-o țară în care libertatea financiară nu e pentru toți. Dacă ar fi să crezi în reîncarnare, în ce animal te-ai reîncarna? Pisică. Categoric, pisică. Ce prejudecăți există în legătură cu meseria ta și ce crezi despre astfel de prejudecăți? Una dintre prejudecăți ar fi că dacă ești femeie esti asistent medical, nu doctor. E o chestiune de educație și ignoranță. O altă prejudecată foarte des întâlnită e aceea că lumea se așteaptă ca veterinarul să le știe pe

122

celsiuso

Care a fost cel mai ciudat nume de animal de companie pe care l-ai întâlnit? Haiduc. Nu e un nume neapărat haios, însă devine așa când aparține unui câine din rasa Chihuahua. Care a fost cel mai bizar animal tratat în cabinet? Un stârc. Șerpii, broaștele țestoase și iguanele au devenit deja pacienți obișnuiți. Ar mai fi un ieduț și un porc cu o fractură de tibie, pacienți mai puțin obișnuiți pentru București. Ce îi sfătuiești pe stăpânii de animale de companie? Să fie mai receptivi la sfaturile noastre, pentru că veterinarii vor binele companionului lor. Să meargă mai mult pe prevenție pentru a evita situațiile neplăcute și tratamentele costisitoare.


Dr. VICTOR MURA Fozzy Vet, București

De ce mai e nevoie, dincolo de pregătirea profesională, pentru a deveni popular în acest domeniu? Este ideală o pregătire profesională ireproșabilă, dar asta nu este totul. Trebuie să-ți dezvolți și abilități manageriale complexe, psihologice, verticalitate, maleabilitate sau, mai bine spus, fiecare caz este un nou caz. Este necesar să te pliezi pe tipologia fiecărui pacient și, implicit, proprietar. Care e cea mai mare satisfacție pe care o ai în această meserie? Cea mai mare satisfacție este să-ți vezi pacientul fericit. Dar neajuns? Neajunsul principal este neseriozitatea unor clienți. Dacă ar fi să crezi în reîncarnare, în ce animal te-ai reîncarna? Aș fi vultur. Povestește-ne pe scurt o întâmplare haioasă din experiența ta cu animalele sau cu stăpânii lor. Motanul unei cliente a evadat post operator, inițial din cușcă, după care a reușit să deschidă încă două uși. Noroc că după o săptămână s-a întors sănătos și bucuros. Ce prejudecăți există în legătură cu meseria ta și ce crezi despre astfel de prejudecăți? Nu știu dacă este prejudecată, dar observ că sunt mulți clienți foarte informați de Google care “cunosc” absolut totul despre orice, mai au puțin și operează singuri animalul, că de tratat sigur au încercat înainte de a ajunge la un cabinet specializat. Ce îi sfătuiești pe stăpânii de animale de companie? Asumați-vă că aveți lângă voi un suflet, cu nevoi, slăbiciuni, neputințe, plăceri!

celsiuso

123


Dr. RAREȘ CĂPITAN Regatul Animalelor, București

De ce mai e nevoie, dincolo de pregătirea profesională, pentru a deveni popular în acest domeniu? Un client mulțumit de profesionalismul medicului și de modul în care îi este tratat animăluțul te recomandă și altora. La același nivel cu pregătirea profesională se află comunicarea cu clienții. E important să transmiți informațiile într-un mod ușor de înțeles pentru a crește compleanța proprietarilor și rata de succes a tratamentului. Pun mult preț și pe atenția la detalii pentru o mai bună apreciere a calității serviciilor oferite. Pe de altă parte, mulți clienți, în special cazurile mai dificile, sunt trimiși cu recomandare din partea unor medici generaliști. De câte ori am ocazia, împărtășesc cunoștințele mele în cadrul diferitelor evenimente teoretice și practice. Astfel, participanții învață să gestioneze majoritatea cazurilor cu afecțiuni dermatologice și doar cazurile complexe le trimit la specialist. Care e cea mai mare satisfacție pe care o ai în această meserie? Prin definiție, cea mai mare satisfacție a unui medic veterinar o reprezintă vindecarea pacienților bolnavi. Când acest lucru nu este posibil 100%, e îmbucurător să vezi că măcar ai reușit să crești calitatea vieții animalului. Mai mult decât atât, atunci când împărtășești cunoștințele dobândite cu alți medici, miracolul medicinii crește exponențial. Dar neajuns? Neajunsurile sunt dominate de mentalitatea care încă persistă la noi referitor la gradul de implicare pe care îl presupune un animal. Sunt proprietari ce și-au luat un animaluț și nu conștientizează ce înseamnă creșterea lui, mai ales când acesta se îmbolnăvește. Din fericire această mentalitate s-a schimbat mult în ultimii ani, însă nu suficient.

124

celsiuso

Dacă ar fi să crezi în reîncarnare, în ce animal te-ai reîncarna? În vultur. În afară de sentimentul de libertate și putere cu care au fost mereu asociați, îmi place ideea zborului lor deasupra pamântului cu perspectiva și controlul pe care îl au asupra a tot ce se întâmplă la picioarele lor. Povestește-ne pe scurt o întâmplare haioasă din experiența ta cu animalele sau cu stăpânii lor. Întotdeauna e interesant când proprietarii animalelor povestesc despre viața lor. Ce te faci atunci când se contrazic unii pe alții, soț și soție, părinți și copii? Nu de puține ori a trebuit să îi întrerup ca să ajungem la o concluzie și să putem ajuta animalul. Ce prejudecăți există în legătură cu meseria ta și ce crezi despre astfel de prejudecăți? Frecventa preconcepție a proprietarilor că un medic bun se pricepe la tot. Din păcate, lucrurile nu stau chiar așa. În ultimele decenii medicina veterinară a evoluat mult și volumul de informații ce trebuie asimilat este enorm. Indiferent de capacitatea intelectuală a medicului, este imposibil să fii la curent cu ultimele noutăți în toate ariile. Specializările în medicina veterinară în Europa și SUA sunt deja obisnuință. Din fericire și în România sunt din ce în ce mai mulți veterinari care își aleg o nișă medicală. Ce îi sfătuiești pe stăpânii de animale de companie? Să își facă un obicei din prevenție (deparazitări, vaccinări efectuate la timp, detartraje, sterilizări, etc.). Este mai ușor să previi decât să tratezi. Paradoxal, vizitele regulate la medic salvează buzunarul proprietarului. Chiar dacă pe termen scurt pare că investiția crește, pe termen lung o să avem un animal sănătos și fericit și un proprietar ce investește inteligent salvându-și companionul de la suferință.


celsiuso

125


ÎN TRANZIT

Povestea gărilor TEXT ȘI FOTOGRAFII

126

Adi Bulboacă

celsiuso


celsiuso

127


Dacă aș renunța la fotografie m-aș gândi serios să mă fac șef de gară într-un oraș mic. În ianuarie m-am plimbat 11.000 de kilometri prin țară. Nu știu câte gări am văzut, dar am schimbat 103 trenuri; în timpul ăsta mi-am făcut o listă scurtă de săli de așteptare preferate. Piatra Olt, Mediaș, Vatra Dornei, Săvârșin, Sighetu Marmației, astea ar fi doar câteva dintre gările în care mi-aș putea petrece cel puțin 12 ore fără să clipesc. Nu-s curate, iarna nu-i cald, vara nu-i răcoare, dar fiecare dintre ele au o arhitectură incredibilă, istorie și, mai ales, povești de spus. Fiecare om care pune piciorul într-o gară are o poveste. Pleacă undeva. Vine de undeva. Cel mai mare lux pe care mi l-am permis a fost să-mi iau o lună și să nu fac nimic altceva în afară de a fotografia poveștile oamenilor ăstora. Când am început călătoria, mă așteptam ca gările și sălile de așteptare să fie pit stop-uri, dar mi-am dat seama repede că o să fie invers. Nu am apucat să epuizez toate cadrele posibile în niciuna dintre gările în care am coborât. Nu o să termin niciodată. O să reiau călătoria. O să descopăr și alte gări. Băi, ce-mi place să călătoresc cu trenul! Pentru

128

celsiuso

mine e foarte adevărată vorba aia care spune că nu destinația e importantă, ci călătoria în sine. O lună întreagă în care am călătorit nu am avut nicio destinație, doar pauzele astea din gări. Întâmplarea face că scriu textul ăsta în tren. O să trec prin gara Burdujeni în câteva minute și știu că ăla o să fie momentul cel mai important al săptămânii. După care mă opresc în gara din Botoșani cu care mă întâlnesc așa cum revăd un prieten din copilărie. În loc de încheiere, o scurtă notă despre gara din Mediaș, pentru că mi-e dor de ea. De prima oară când am văzut-o am știut că o să mă întorc la ea, să-i fotografiez cele două etaje, oamenii care-i urcă scările, scaunele mari, din plastic roșu și, mai ales, pereții ornamentaţi cu bucățele mici de faianță turcoaz. Adi Bulboacă s-a apucat de fotografie la vârsta de 16 ani. În orașele prin care trece, știe unde sunt teatrul și gara. Fotografia este un gest prin care încearcă să dea înapoi societății ceea ce primește, filtrat prin personalitatea sa.


celsiuso

129


24 de ore Discret și fără obstinaţia marilor metropole, Clujul a devenit, peste noapte, orașul vedetă al ţării. Aici are loc cel mai important festival de film din România (TIFF), dar și cel mai original festival de muzică electronică din sud-estul Europei (ElectricCastle), ca să nu mai vorbim de performanţele mediului artistic. Dincolo de efervescenţa culturală, există ceva în aerul cosmopolit al acestui oraș care atrage ca un magnet. Ideal de parcurs pe jos, Clujul coagulează tot farmecul, cultura și deliciile necesare unui sejur memorabil. TEXT

Bogdan Costea Timea Mátyás

SELECŢIE

130

celsiuso


FOTO: CĂTĂLIN GEORGESCU

Răzvănărie “Dulceața lui Răzvan” este un brand despre care s-a scris mult în ultima vreme. La fel și despre Răzvan Rusu, cel care a pus pe picioare această afacere. Pe scurt, tânărul din Reghin deține o mică fabrică în localitatea Idicel Pădure în care produce lunar peste 1000 de borcane de dulceață. Cu toate că delicioasele preparate din coacăze, afine, măceșe, cireșe amare, cireșe galbene, cireșe negre, zmeură și mure (toate culese din livezile și de pe dealurile din zona Mureșului) se vând mai ales la Paris, Londra, Roma sau Bruxelles, Răzvan se simte cel mai bine la Cluj, unde a decis să deschidă un mic bistro și magazin de prezentare. Spațiul mic, de doar 13 metri pătrați, cu pereții acoperiți de zeci de borcane perfect aliniate pe rafturile din lemn, te îmbie să-i treci pragul, mai ales că înăuntru ți se oferă posibilitatea de a degusta celebrele dulcețuri. Dar poate cel mai convingător argument este cel al clătitelor pe care Răzvan le pregătește împreună cu Paolo, un prieten din Italia care s-a alăturat echipei. Specialitatea celor doi este clătita la borcan.“Este produsul care ne-a consacrat, noi fiind, din câte știu eu, singurii care oferă un astfel de produs. Ideea ne-a venit la un eveniment - trebuia să servim clătite și nu știam în ce. Cum aveam niște borcane goale ne-am gândit să le folosim, iar rezultatul a fost primit cu mult entuziasm.” str. Tipografiei nr.1 dulceatalurazvan.ro

celsiuso

131


FOTO: LUCIAN ZAHARIE ANTON

Meron Totul a pornit de la ideea de echilibru (prezent în formele hexagonale ale designului) pe care cafeaua îl oferă pentru arhitectura unei zile. De altfel, conceptul integrează cuvântul Meron, care provine din limba greacă și înseamnă „zi/zile”. Astfel, cafeneaua devine acel loc în care oamenii își primesc doza de energie necesară pentru întreaga zi. Oferta Meron include o diversitate de tipuri de cafea, de la cele clasice precum espresso sau cappuccino și până la combinații precum Irish Coffee sau Scottish Latte. Pe lângă oferta variată de produse pe bază de cafeină, în meniu se regăsesc fresh-uri, smoothies, produse de patiserie sau oferte matinale care includ brioșe și alte produse asociate cafelei. Totodată, echipa de la Meron a creat câteva amestecuri speciale sub denumirea generică ”Meron delights” și care pot fi reperate în meniu sub numele de Snikers Coffee Shake, Toffifee Coffee Shake și Havana Coffee Shake. Str. Napoca nr. 3 | caffemeron.com

132

celsiuso


Let’s coffee Acesta este locul în care cafeaua devine un bun pretext de a socializa, dar și de a afla mai multe despre nebănuitele arome ale acestei băuturi savuroase. "Am deschis Let's Coffee nu cu scopul de a <reinventa apa caldă>. Noi vrem să fim mai aproape de oameni, să ducem mai departe povestea fiecărei cafele în parte." declară Vasile Lupșac și Oana Moldovan, cei doi proprietari ai cafenelei. Înainte însă să dea lecții altora, cei doi s-au asigurat că au înțeles ei foarte bine procesul de prepararea cafelei, de la felul în care sunt culese boabele și până la băutura care ajunge în ceașcă. Preparatele lor, ce au la bază exclusiv espresso și lapte, sunt foarte sincere, fără adaosuri de nici un fel. Nici măcar zahărul nu și-a găsit loc în meniu, și asta dintr-un motiv bine întemeiat. "Nu folosim zahăr, pentru a scoate mai mult în evidență cele mai ascunse arome ale cafelei.”

FOTO: DANIEL RĂDUŢU

Str. Regele Ferdinand nr. 30

celsiuso

133


Bujole Restaurantul-cafenea recent deschis în centrul Clujului este un loc care îți atrage atenția în primul rând prin amenajarea originală. Un fel de insulă amplasată în mijlocul localului înlocuiește clasica tejghea de bar și îți dă senzația că te afli în sufrageria unor prieteni. Personalul, foarte prietenos și relaxat, contribuie din plin la această atmosferă de familiaritate. Totul este preparat și servit la vedere, iar oferta din meniu se schimbă în funcție de momentul din zi ales. Cafeaua, de origine unică și prăjită in-house, este unul din elementele esențiale ale locului. La care se adaugă specialități franțuzești "împrumutate" de pe coasta Mediteranei și o selecție impresionantă de vinuri - peste 70 de soiuri din întreaga lume, unele dintre ele vândute exclusiv la Bujole. Cu o capacitate de 35 de locuri, Bujole a fost atent amenajat, pentru a evita o supraîncărcare a spațiului. Este un loc ce trebuie descoperit în tihnă și care se adresează în special spiritelor boeme.

FOTO: DACIAN GROZA

Piața Unirii nr. 15

134

celsiuso


Polo

Str. Constantin Brancusi nr. 1 polocafe.ro

FOTO: DACIAN GROZA

EAT WELL, LIVE SIMPLY, LAUGH OFTEN este motoul acestui restaurant de inspirație ecvestră ce încurajează un stil de viață sănătos. Cu o bogată experiență culinară care trece dincolo de granițele țării, bucătarii de la Polo ne invită într-o călătorie gastronomică în jurul lumii. Specialități internaționale dintre cele mai diverse și cu nume complicate precum Vichyssoise sau Hasselback dau consistență unui meniu bine pus la punct de cei doi chef-i, Ciprian Tătaru și Tudor Marcu, finalistul ediției Master Chef2014. Și pentru că sunt promotorii unei diete ușoare, preparatele lor sunt gătite atent, numai la abur, prin fierbere sau la cuptor. Detaliile interioare ne duc cu gândul la același sport aristocratic de la care au împrumutat și numele. Astfel, crose, caschete și valize decorează foarte inspirat spațiul acesta industrial reconvertit într-un frumos local fine dining.

celsiuso

135


Camino Situat în Piața Muzeului, la doar câțiva pași de obeliscul dedicat Împărătesei Carolina Augusta, restaurantul Camino se poate lăuda cu o reputație care îi asigură un loc fruntaș în topul recomandărilor culinare și de atmosferă din Cluj. Este imposibil să treci cu vederea acest spațiu ultra-central și totuși ferit de forfota orașului. Găzduit de Palatul Mikes, o "bijuterie" arhitecturală de inspirație barocă, localul atrage și prin decorul încărcat de istorie. Muzica se propagă discret în încăperile cu tavane boltite și contribuie la rândul ei la atmosfera sofisticată a restaurantului. Meniul variat cuprinde feluri clasice, gustoase, cu paste făcute în casă, supe, bruschette, salate, plăcinte sau gomboți. Porțiile sunt generoase, iar lista de vinuri pe măsură. În sezonul cald, curtea interioară se transformă într-o terasă primitoare, cu flori și verdeață care complimentează perfect mobilierul din fier forjat de exterior.

136

celsiuso

FOTO: DANIEL RĂDUŢU

FOTO: DANIEL RĂDUŢU

Str. Piața Muzeului nr.4


Zama Este restaurantul în care se servește mâncare tradițional românească, în special cea din regiunea Transilvaniei, adaptată însă la gusturile actuale. “Am plecat de la o idee foarte simplă. Ne-am dat seama că pe piața clujeană tradiționalul transilvănean înseamnă o întoarcere în trecut. Mie mi se pare că tradiționalul nostru trebuie să se adapteze prezentului și să privească spre viitor.” mărturisește proprietarul restaurantului, Șerban Petre. În ajutorul lui a venit Mircea Groza, un pasionat culegător de rețete tradiționale și cel care semnează meniul restaurantului. Dintre specialitățile "eclectice" cea mai apreciată combinație s-a dovedit a fi zămuca cremă de vinete, un preparat pe cât de ingenios pe atât de savuros. Designul interior se înscrie în aceleași coordonate, fiind unul modern cu influențe rustice. Astfel, obiectelor realizate pe comandă li s-au adăugat piese de mobilier recuperate din gospodăriile țărănești, care, împreună cu vesela tradițională, reînvie farmecul de odinioară al bucătăriei transilvănene.

FOTO: DACIAN GROZA

Str. Napoca nr. 16

celsiuso

137


Cluj Apartments Acest concept alternativ de cazare se traduce prin 9 apartamente, fiecare amenajat în stil propriu, dar având ca numitor comun respectul pentru „spiritul” și atmosfera clădirilor istorice din care fac parte. Deși pot fi închiriate în sistem hotelier, apartamentele oferă privilegiile unei “case departe de casă.” Dacian Morar își amintește că a început afacerea în 2012 cu 3 apartamente, dintre care unul chiar fosta lui locuință. Călătorind foarte mult, a descoperit avantajele închirierii unui apartament pe termen scurt și felul în care acesta îți dă senzația că trăiești ca un localnic. Tot el s-a ocupat personal de amenajarea interioară - un melanj de elemente de design contemporan și piese de mobilier vechi. Conjugate cu povestea locului - Retro Apartment se află in „Casa Teleki” din Piața Unirii, White Apartment a fost până în anii '80 atelierul pictorului Incze Ferenc, supranumit „Dali al Transilvaniei”, iar Deco Apartment este într-o fostă garnizoană militară a lui Matei Corvin - locuințele recompun atmosfera șic-boemă a Clujului de altă dată. clujapartments.ro

138

celsiuso


celsiuso

139

FOTO: DACIAN GROZA, CĂTĂLIN HLADI


#CHILLI #NOTENOUGH

Două kilograme de fulgi de ardei iute. I just can‘t get enough!

#AZULEJOS #STUDIO

Probabil detaliul meu preferat din studio

ONLINE GOES PRINT

#maziliquestudio După șapte ani în care a reunit în jurul blogului M A Z I L I Q U E . R O gurmanzi și bon viveuri, Cristina Mazilu, jurnalist, food blogger și bucătar de plăcere a trecut din online în offline prin primul open kitchen din București: Mazilique Studio. Spaţiul de 90 de metri pătraţi a fost amenajat de arhitecta Eliza Yokina și se află pe strada Făinari la numărul 5. Noul „loc de joacă” al Cristinei găzduiește ateliere de gătit, degustări de reţete și meniuri, întâlniri gourmet, ședinţe foto și lansări de produse sau petreceri private.

140

celsiuso


#IEDERA #STILLALIVE

Iedera pe care încă nu am omorât-o #LIGHT

lumière blanche

#COLLECTION

Câteva sute de farfurii adunate compulsiv de-a lungul anilor

#BOYFRIENDSHIRT

;)

#MALDON

sare Maldon

#APA #VODKA #GIN

FOTO: MIHAI BUMBU

I guess we‘ll never know

#RECYCLE #WOOD

Blaturile din lemn reciclat formează un fel de coloană vertebrală a spaţiului.

celsiuso

141


ADRESE

GALT-OROLOGERIE ELVEŢIANĂ Calea Dorobanților 153; George Enescu 5; The Grand Avenue (JW Marriott), București RO.LAND The Grand Avenue (JW Marriott), București SHOWROOM MIHAELA GLĂVAN Sabinelor 104, București ERMANNO SCERVINO The Grand Avenue (JW Marriott), București DIESEL Băneasa Shopping City, București The Grand Avenue (JW Marriott), București STEFANEL Piața Romană 3, București CHANEL Băneasa Shopping City, București BEAUTIK Băneasa Shopping City, București Promenada Mall, București Aviator Radu Beller 9, București BOBBI BROWN Băneasa Shopping City, București DARE TO RUG Oțetari 6B, București

142

celsiuso

LA MAISON B-dul Dacia 73, București INTRO Str. Roma 43 bis, București ATELIER ANDA ROMAN Grigore Alexandrescu 42, București ROCHE BOBOIS Gen. Budișteanu 28C, București LIGNE ROSET Str. Paris 31, București GALERIA PLAN B Potsdamer Str. 77, Berlin FOURWOOD LAUNDRY Calea Șerban Vodă 18-20, București MAZILIQUE STUDIO Făinari 5, București HUB 44 Sfinții Apostoli 44, București POINT Gen. Eremia Grigorescu 10, București ETHIC WINE Banu Antonache 55, București


AQUARACER CALIBRE 5

CALEA DOROBANŢILOR 153 TEL: 021 231 45 66 GEORGE ENESCU 5 TEL: 021 318 91 70 THE GRAND AVENUE AT J.W.MARRIOTT TEL: 0372 716 452 info@ceasuri.ro • www.ceasuri.ro

Few kids turn their dreams of becoming professional musicians, DJs, or music producers, into reality. Not only did Martin Garrix achieve all three, he succeeded even before turning sixteen. Like TAG Heuer, he’s a pioneer, on his own beat-fueled journey and he does not crack under pressure.

Celsius - Numar pilot  
Celsius - Numar pilot  
Advertisement