32
Lumea Catholica, noiembrie 2009
semnele cruciforme echilaterale trasate pe gâtul amforei din Dura Europos (semne pure de identificare comercială), pe câteva osuare din Ierusalim de altfel cu datare nedefinită, pe câteva inscripţii din Medula, datate din simplă presupunere între sfârşitul secolului al II-lea şi începutul secolului al III-lea. Exemplare "precoce" şi credibile din punct de vedere istoric au fost însă realmente produse şi sunt încă documentate în mod incontestabil. În primă instanţă, la Roma se poate găsi una dintre cele mai vechi reprezentări a unei cruci, în cazul specific cu atât mai semnificativ pentru că este inserată într-un context "literal" cu caracter cristologic neîndoielnic. Este vorba de o gravură, în perfectă stare de conservare - şi încă vizibilă - trasată de un scriitor anonim, între sfârşitul secolului al IIlea şi începutul secolului al III-lea, pe unul din pereţii interni ai unui mausoleu păgân, cel aşa numit al Innocentiores, situat sub memoria apostolorum pe via Appia. Acest mausoleu, la jumătatea secolului al III-lea - o tradiţie înrădăcinată vorbeşte despre anul 258, Tusco et Basso consulibus - s-a suprapus peste monumentul funerar care se află dedesubt (tocmai cel care păstrează gravura) sigilându-l definitiv în timp (Inscriptiiones Christianae Urbis Romae, V 12889). Tipologia reprezentată aici este cea arhetipică pentru crux commissa sau patibulata, instrumentul de execuţie pe care a fost pironit Isus din Nazaret, diferit de celălalt tip crux immissa (sau latină) - popularizat de tradiţia patristică şi de succesivele formulări iconografice care s-au afirmat în timp, probabil pentru a explica expunerea şi vizibilitatea publică a unui titulus, în care se expunea în trei limbi capul de acuzare care justifica acea condamnare şi ucidere a lui Isus, aşa cum este relatat în detaliu în Evanghelia după sfântul Ioan (19,19-20): "Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: Isus Nazarineanul, regele iudeilor. Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă". Autorul anonim al acestei gravuri, în sintonie cu textul evanghelic şi cu practica romană a timpului, nu s-a limitat să traseze o cruce commissa, ci, nu întâmplător, a dorit să o insereze între literele iota şi chi din cuvântul grec ichthys("peşte"), care în ambientul creştin deja din secolul al II-lea circula ca o siglă ingenioasă - fiecare literă a unui cuvânt constituia începutul altor cuvinte - pentru a dezvolta secvenţa I(esus) ch(ristos) th(eu) y(ios) s(oter), "Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitor". În