Issuu on Google+

Pa dur ea de fa g


Fa gul , Fa gus syl va ti ca este un a r bor e di n zona temper a ta , a vâ nd î na l ti mi de pâ na l a 35 metr i . Este î na l t, i mpuna tor , cu scoa r ta neteda , cenusi e-a l bi ci oa sa. Ar e mugur i fusi for mi , a scuti ti , i a r fr unzel e î n gener a l ova l e. Fl or i l e sunt uni sexua te monoi ce. Fr uctul , numi t ji r , este o a chena tr i muchea ta , a coper i ta de o scoa r ta tepoa sa . Î nfl or i r ea a r e l oc î n l una ma i . Cr este î n speci a l l a dea l si munte, da r poa te fi î ntâ l ni t spor a di c - si l a câ mpi e, ma i a l es î n r egi uni l e nor di ce a l e Româ ni ei . Î n tr ecut for ma o pa dur e î nti nsa di n Ca r pa ti pâ na depa r te î n Rusi a de a sta zi , l ega ta de ceea ce se numeste a cum T a i ga ua si ber i a na . Pa dur ea a fost î nl ocui ta î n zonel e di n nor d de N i str u (Podol i a ) cu si l vostepa , stepe si pa dur i r el i cte. Î n a numi te r egi uni di n Bi el or usi a , U cr a i na si Rusi a se pa str eaza pa r ti di n a cest codr u str a vechi . Fa gul per mi te mul tor speci i de pl a nte ma r unte sa supr a vi etui a sca î n zonel e î n ca r e pr edomi na , for mâ nd, î n ca dr ul a sa -numi tel or fa gete, bi otopur i boga te si pl i ne de fr umusete.


J i r ul , fr uctul fa gul ui , a fost uti l i za t î ncă di n vechi me pentr u un a numi t untdel emn, da r și pentr u hr a na por ci l or (este foa r te a pr eci a t și de mi str eți ). Coa ja fa gul ui este fol osi t ă ca febr i fug și toni c a ma r , fi i nd unul di ntr e echi va l en ți i eur openi a i chi ni nei , a l ătur i de scoa r ța de sa l ci e. Gudr onul de fa g se fol osește î n unel e bol i de pi el e, pr ecum și l a vi ndeca r ea a fecți uni l or r espi r a tor i i sa u l a a mel i or a r ea si mptomel or a cestor a . Lemnul de fa g a fost și este mul t a pr eci a t. Ca l emn de foc el a r e o ca l i ta te deosebi t ă, a r zâ nd cu fum pu ți n și l a o temper a tur ă destul de r i di ca t ă, fi i nd fol osi t î n tr ecut î n cuptoa r el e i ndustr i a l e, de pi l d ă l a pr oducer ea sti cl ei sa u fi er ul ui . El a r ăma s mul t a pr eci a t a tâ t î n i ndustr i a constr ucți i l or câ t și î n cea a mobi l ei , da tor i t ă r ezi sten ței sa l e, fi neți i fi br el or și cul or i i pl ăcute.


 

Vegeta ți e: a l un, ci uper ci etc. componente a l e bi otopul ui : -sol ur i : br un-a ci de, br une de p ădur e și sol ur i podzol i ce; -temper a tur a medi e a nua l ă de 6-8 °C;

-l umi n ă sl a bă

Componente a l e bi ocenozei :

-a r bor i : fa g, mestea căn, pa l ti n de munte, ca r pen, ul m de munte, tei , mol i d, br a d; -a r bu ști : a l un, mur , cor n; -pl a nte er ba cee: fer i gă, mu șchi , l i cheni , mi er ea -ur sul ui , p ăi us; -a ni ma l e never tebr a te: i nsecte (căr ăbu ș de p ădur e, cr oi tor ul fa gul ui ); -a ni ma l e ver tebr a te: ci oca ni toa r e, ga i ță, huhur ez, cer b, ur s br un, jder , r â s, vever i ță, mi str et, pi si că sa l ba ti că.


ď Ź

Fagul est e folosit impot r iva febr ei, diar eii si a piet r elor la r inichi.Denumir ea st iint ifica: Fagus sylvat ica.Familia: Fagaceae Pr opr iet at i si indicat ii : Pent r u cei mai mult i oameni, fagul inseamna lemnul din car e se face mobila or i copacul ale car ui fr uct e, jir ul, const it uie, alat ur i de ghinda, hr ana por cilor mist r et i. Put ini sunt cei car e cunosc pr opr iet at ile medicinale ale scoar t ei, fr unzelor si mai ales ale mugur ilor sai. Ele insa exist a si se dat or eaza subst ant elor act ive cont inut e: compusi de nat ur a flavonica, acizi, t anin, subst ant e miner ale (calciu, pot asiu, sodiu, fier ). M ugur ii fagului sunt lungi de 1-3 cm, ascut it i la var f, cu numer osi solzi br uni si apar in mar t ie, t imp in car e se r ecolt eaza si scoar t a de pe lujer ii t iner i, br univer zui si usor par osi.


ď Ź

Fasiile de scoar t a se usuca in manunchiur i nu pr ea st r ans legat e, suspendat e in locur i bine aer isit e. M ugur ii, scoar t a si fr unzele de fag se ut ilizeaza de foar t e mult a vr eme in medicina popular a pent r u scader ea febr ei, in t r at ament ul diar eii si al dizent er iei, in gr avela (lit iaza ur inar a). Ext er n, fagul se folosest e pent r u dur er i r eumat ice, sub for ma de decoct concent r at din r amur i t iner e si fr unze, car e se adauga la apa baii ce t r ebuie sa fie usor mai calda decat t emper at ur a cor pului (dur at a baii est e de maximum 20 minut e). Tot din scoar t a si fr unze se face o lesie cu car e se t amponeaza fr ecvent negii. Fr unzele mat ur e se usuca, se piseaza pana se t r ansfor ma in pulber e, iar aceast a se pr esar a pe r anile gr eu vindecabile, dupa car e se leaga cu o fasa cur at a. D ecoct din scoar ta impotr iva febr ei Punet i in 250 ml apa r ece 2 lingur i de scoar t a t anar a, uscat a si bine sfar amat a si 2 lingur i de scoar t a pr oaspat a, t ocat a mar unt . L asat i la foc mic pana da in 2-3 clocot e, dupa car e dat i vasul la o par t e si acoper it i-l 5 minut e, apoi st r ecur at i. Ceaiul se bea cat e 1 lingur it a din jumat at e in jumat at e de or a, pe par cur sul int r egii zile. I nfuzie din mugur i de fag pentr u pietr e la r inichi Tur nat i 250 ml apa clocot it a pest e 2 lingur it e r ase cu mugur i uscat i or i 1 lingur a cu var f de mugur i pr oaspet i. L asat i sa se infuzeze un sfer t de or a acoper ind vasul, apoi filt r at i. Bet i 2 cani pe zi, pana la dispar it ia dur er ilor .


Fagul este un arbore indigen de mărimea I, fiind principala specie forestier ădin ţara noastră, ocupând cca. 32%din fondul forestier. Florile sunt unisexuat monoice. Înfloreşte în aprilie-mai, odat ăcu înfrunzirea. Florile mascule sunt grupate în capitule pendente, lung pedunculate, cele femele stau erecte câte 2-3 pe pedunculi scur ţi. Fructele (jirul) se coc în septembrie-octombrie, sunt achene trimuchiate de culoare brună-roşcat, lungi de 1,0-1,5 cm, închise câte 1-2 într-o cupăghimpoasă, care se desface la maturitate în 4 valve. Miezul este învelit într-o coaj ănetedă, pieloasăşi lucioasă, reprezentând 25%din greutatea fructului, restul fiind sămânţa. Miezul este comestibil, dar conţine o substanţătoxică, FAGINA, care produce ameţeli în cazul unui consum mare de jir. În condiţii favorabile, în masiv, fagul fructificăabundent la 4-6 ani, începând de la 7080 ani, dar fructificaţii slabe se produc aproape anual. Arborii crescuţi în masiv produc 1,5-3,5 kg jir. Într-un kilogram intr ă4000-5000 de seminţe.


Pa dur ea de coni fer e


P ădur i l e de coni fer e (numite uneori păduri boreale) sunt zone de vegetație în care predomină vegetația arboricolă (arbori și arbuști) și gimnospermică (brazi, pini). Ele sunt răspândite în zonele subarctice, temperate si subtropicale. Sunt specifice zonelor de mai sus de latitudinea de 55° în emisfera nordică și unilor munți din emisfera sudică.


Fl or a 

Aici trăiesc foarte multe specii de plante. Cei mai reprezentative sunt molidul, pinul, bradul alb, zada, jneapănul (singurul arbust din pădurile de conifere), tuia (numit și arborele vieții) și tisa. În Europa și Asia, pădurile de conifere se numesc taiga. Coniferele sunt arbori înalți, cu triunchiul drept, fară ramificații, cu frunze mici, aciculare, acoperite cu ceară. Ele nu își pierd frunzele toamna, de la aceasta regulă abătându-se doar laricele.


Fa una 

Animalele din pădurile de conifere sunt în general mamifere.Unele dintre ele au blănuri prețioase. Ursul este unul dintre acestea. Cel mai mare urs trăiește în America de Nord și se numește ursul Grizzly. Cerbul este un alt reprezentant a pădurilor de conifere și este la fel un mamifer. El își naște puii vii și îi hr ănește cu lapte. Căprioara naște numai un pui. Alți reprezentanți sunt veverița, hermelina și samurul.


Pădurile de conifere care apar în mod natural se găsesc în emisfera nordică. Nu exist ăpăduri de conifere în emisfera sudică deoarece continentele sudice nu se extind îndeajuns de departe spre sud. Din această cauză acolo nu există o vegetaţie comparabilă. Pădurile din Noua Zeelandă, Tasmania şi sudul Americii de Sud sunt păduri tropicale temperate, care includ şi conifere. Pentru ca o pădure sau un ţinut împădurit să fie considerat pădure de conifere, trebuie săconţinăconifere în propor ţie de cel puţin 80 %. Ofâşie de arbori Pădurile de conifere formeazăo fâşie din Scandinavia spre est peste fosta Uniune Sovieticăspre nordul Chinei, puţin spre nord deCercul Polar de Nord şi spre sud de linia de latitudine de 50° în China. Întinderi semnificative de păduri de conifere apar şi de-a lungul lanţului muntos Himalayan, în Georgia (CSI) precum şi în Alpi şi în Pirinei (Europa). În Europa de Nord vegetaţia naturalăoriginalăde conifere se întinde dinspre est spre vest, în cea mai mare parte spre nord de linia de latitudine 40° şi spre sud de golful Hudson, dar ajungând doar puţin la nord de Cercul Polar de Nord în Teritoriile de Nord-Vest şi în Alaska. Se mai întâlnesc întinderi semnificative de vegetaţie de conifere în sud de-a lungul Munţilor Stâncoşi de pe Coasta de Vest şi spre vest de preriile centrale. Pădurile de conifere sunt legate în nord de tundra alpinăşi de deşerturile de gheaţă, iar în sud, în Asia, de stepăşi de deşert. Taigaua are diferite semnificaţii. Cuvântul „taiga” adesea denumeşte pădure de conifere. Pentru unii taigaua este însăşi pădurea de conifere. Pentru alţii ea reprezint ăgrani ţa nordică dintre pădure şi tundră, numit ăşi pădure de licheni, reprezentat ăde genuri de licheni precum Cladonia, Romalina şi Xanthoria. Aceast ăgrani ţănordicăa pădurilor este deschisă, adesea ca un parc, având copaci izolaţi şi tundrăpe marginea pădurii. Acest tip de teren este un habitat ideal pentru viaţa sălbatică.


Br a dul 

Br adul este un gen car e cupr i nde apr oxi mati v 45-55 de speci i de coni fer e di n fami l i a Pi naceae, r ăspândi te pr eponder ent în zonel e muntoase al e emi sfer ei nor di ce. Sunt ar bor i de tal i e mar e cu înr ăd ăci nar e pi votant ă. Cor oana este pi r ami dal ă deasă, umbr oasă, scoar ța mul t ti mp neted ă cu pungi de r ăși n ă. L ujer i i sunt netezi , i ar mugur i i di spu și ter mi nal întotdeauna câte tr ei . Pr ezi nt ă fr unze aci cul ar e l ăți te, pe dos cu 2 dungi al bi ci oase de stomate, per si stente, se schi mb ă l a 615 ani . Conur i l e sunt er ecte, ci l i ndr i ce, cu br actei obi șnui t vi zi bi l e și r ăsfr ânte; sol zul car pel ar cade l a matur i tate odat ă cu semi n țel e, i ar pe l ujer r ămâne axul er ect. Semi n țe r el ati v mar i , tr i unghi ul ar e, cu pungi de r ăși n ă pe tegument și pr i nse str âns de ar i pi oar ă.


M ol i dul 

M ol i dul este o speci e de ar bor i coni fer i car e pot avea în ăl ți mea pân ă l a 50 m (ar bor i di n cl asa I si I I Kr aft) și di ametr ul tr unchi ul ui pân ă l a 1-1.5 m, cu cor oan ă pi r ami dal coni că, per manent ver de, cu fr unze aci for me de cul oar e ver de i nchi s. T emper a ment de semi l umi n ă, de aceea tr ebui e cul ti vat sub umbr a speci i l or pi oner e/ i nvadatoar e (pl op,mesteacăn). Ri ti dom br un-r oșcat cr ăpat l ongi tudi nal . Î nr ăd ăci na r ea este tr asant ă, de aceea sufer i nd des dobor âtur i de vânt. For ma coni c-pi r ami dal ă se dator ează cr eșter i i di n ce în ce mai scur te a cr engi l or , di nspr e bază spr e vâr f. M ol i zi i mai bătr âni , car e cr esc în desi șul codr i l or , î și pi er d cr engi l e de l a bază (acest fenomen se numește el agaj natur al și se dator ează faptul ui că l umi na nu mai p ătr unde l a baza ar bor etul ui ), cor oana ur când spr e mi jl ocul tul pi ni i . De asemenea, în condi ți i l e unei l umi ni natur al e sl abe, acești a pr ezi nt ă o cr eșter e l ater al ă sl ab ă, în compar a ți e cu ar bor i i mai i zol ați . Fl or i l e l a mol i d sunt uni sexuat-monoi ce, cel e mascul e pr oducând foar te mul t pol en anemofi l , car e pr i m ăvar a for mează, în b ătai a vântul ui , adev ăr a ți nor i de pr af găl bui în jur ul ar bor el ui . Fl or i l e femel e apar ca ni ște mi ci ghemotoace, car e după fecundar e se tr ansfor m ă în conur i ai căr or sol zi ad ăpostesc sămân ța; conur i l e sunt pendente , sămân ța este înar i pat ă. Pr efer i n țe pedol ogi ce: pr efer ă sol ur i l e aci de. Vâ r sta expl oa ta bil i t ăți i se si tuează în jur ul vâr stei de 90-110 ani . R ăspâ ndi r ea : pădur i l e de mol i d acoper ă 22% di n supr afața for esti er ă a Români ei .


Pi nul   

R ăd ăci ni l e sunt pi votante și au r ami fi ca ți i vi gur oase. Cor oa na este r egul at-coni că, sau l a unel e speci i poate fi ner egul at-l ăți t ă, i ar l a matur i tate r amur i l e cr esc or i zontal , fi i nd di spuse r egul at-ver ti ci l at. Fr unzel e acestui gen sunt aci cul ar e, per si stente și di spuse în m ănunchi ur i de câte 2-5, învel i te l a bază de o teacă comun ă, membr anoasă.

   

   

Conur i de pi n Fl or i l e sunt uni sexuat-monoi ce; cel e femel e sunt el i psoi dal e sau coni ce, cu car pel e sol zoase, având l a bază 2 ovul e car e se tr ansfor m ă în semi n țe; cel e mascul e sunt gr upate sub for m ă de amen ți cu numer oase stami ne. Conur i l e sunt dr epte, or i zontal e sau pendente, si metr i ce sau asi metr i ce, de m ăr i mi și for me var i abi l e, având sol zi l emnoși i mbr i ca ți , f ăr ă br actee. Semi n țel e sunt ovate, ar i pate, de cul oar e gr i . Se înmul țește pr i n semi n țe, fi i nd foar te di fi ci l ă înmul ți r ea pe cal e vegetati v ă . Se fol osesc în par cur i și gr ădi ni . Di n l emnul unor speci i de pi n se ob ți ne pr i n di sti l ar e uscat ă un gudr on medi ci nal fol osi t în der matol ogi e


Pi nus cembr a L., (Zâ mbr u) Pi nus excel sa Wa l l ., (Pi n de H i ma l a ya ) Pi nus ma r i ti ma , (Pi n ma r i ti m) Pi nus mugo T ur r a ., (J nea p ăn ) (syn. Pi nus monta na M i l l ., (Pi n de munte)) Pi nus ni gr a Ar n., (Pi n negr u) (syn. Pi nus l a r i ci o Poi r .., (Pi n a ustr i a c)) Pi nus pi nea L., (Pi n pa r a sol , Cocona r i ) Pi nus ponder osa D ougl . (Pi n ga l ben) Pi nus pumi l a Rgl ., (Pi n pi ti c) Pi nus str obus L., (Pi n neted) Pi nus syl vestr i s L., (Pi n de p ădur e) Pi nul este cunoscut de mul ta vr eme ca dezi nfecta nt br onsi c. Confor m unor pa pi r usur i egi ptene, medi ci i fa r a oni l or obi snui a u sa pr escr i e r a di na de pi n pentr u pneumoni e si a l te a fecti uni pul mona r e. Acea sta a r e efect descongesti ona nt a supr a mucoa sel or , fi i nd un bun i nha l a nt i n a fecti uni r espi r a tor i i . Pi nul a r e pr or pr i eta ti a nti septi ce, di ur eti ce si a nti r euma ti ce. Ar e efect decongesti ona nt a supr a tr a ctul ui r espi r a tor super i or si este pr escr i s pentr u br onsi te cr oni ce (cu evol uti e l unga ), tuse si l a r i ngi ta . Acti unea sa a nti septi ca a juta l a vi ndeca r ea i nfecti i l or ur i na r e si r espi r a tor i i . Studi i fi nl a ndeze efectua te i n 2000 a u descoper i t ca pi nul este efi ca ce i mpotr i va ma i mul tor speci i de ba cter i i , ca si i mpotr i va Ca ndi dei a l bi ca ns, ci uper ca r esponsa bi l a pentr u a pa r i ti a ca ndi dozei or a l e si va gi na l e. Exter n, ul ei ul de ter ebenti na ma sa t pe pi el e sti mul ea za ci r cul a ti a per i fer i ca si a juta a stfel l a el i mi na r ea toxi nel or si l a hr a ni r ea cel ul el or . Acel e de pi n se fol osesc l a pr epa r a r ea de cr eme odor i za nte ca r e se ma sea za pe pi ept pentr u ca l ma r ea si mptomel or r a cel i i . Pi ca tur i l e de ul ei esenti a l a da uga te i n a pa fi er bi nte pr oduc un a bur decongesti ona nt pentr u na s si si nusur i i nfunda te.

 


(ulei esential de pin)


I enupa r ul 

I enupăr ul comun, se întâl neşte r el ati v fr ecvent, sol i tar , în mi ci pâl cur i sau for mând tufi şur i , în zonel e înal te de deal pr ecum şi l a munte (în tot l an ţul car pati c), l a al ti tudi ni cupr i nse într e 650 m şi 1500m. Î n unel e l ocur i , mai al es în acel ea adi acente Car pa ţi l or Or i ental i - spr e Podi şul Tr ansi l vani ei , i enup ăr ul comun coboar ă pân ă l a 400 m, sau chi ar pân ă l a 200 m al ti tudi ne (Odvoş, Rodna). Î n Car pa ţi i Or i ental i ai M ol dovei , i enup ăr ul comun se întâl neşte numai în etajul mol i di şur i l or , în ti mp ce în Car pa ţi i M er i di onal i băn ăţeni şi ol teni , coboar ă pân ă în zona cver cetel or . Uneor i J uni per us communi s i nvadează poi eni l e şi p ăşuni l e. I enupăr ul r ezi st ă bi ne l a ger şi l a secet ă, şi nu ar e pr eten ţi i fa ţă de sol . Speci a J uni per us communi s cr eşte în r ar i şti şi mar gi ni de p ădur i , p ăşuni , poi eni sau ti noave (ml aşti ni al pi ne), în l ocur i l umi noase, aer i si te, cu umi di tate atmosfer i că r i di cat ă. I enup ăr ul este tol er ant şi nepr eten ţi os l a condi ţi i l e natur al e de medi u, însă nu r ezi st ă l a pol uar e, fi i nd o speci e foar te sensi bi l ă l a fum, pr af şi gaze. I enupăr ul pi ti c apar e des în etajul subal pi n şi al pi n di n tot l an ţul car pati c, i nvadând adesea păşuni l e sau gr ohoti şur i l e, mai al es în M un ţi i Retezat, unde for mează adev ăr ate p ădur i pi ti ce. Speci a vegetează bi ne chi ar şi în cel e mai vi tr ege condi ţi i de medi u, întâl ni ndu-se chi ar şi pe stânci l e gol a şe, expuse per manent vântur i l or şi i ntemper i i l or . I enupăr ul de Vi r gi ni a se cul ti v ă în spa ţi i l e ver zi . A fost i ntr odus în cul tur i for esti er e pe ter enur i l e degr adate di n Săbed, jud. M ur eş. Speci a r ezi st ă bi ne l a secet ă şi nu ar e pr eten ţi i faţă de sol , dar în compar a ţi e cu speci i l e i ndi gene, nu supor t ă ger ur i l e puter ni ce.


Lemnul celor trei specii este fin şi durabil folosindu-se pentru fabricarea creioanelor, fluierelor, bastoanelor, precum şi a unor obiecte de artizanat. Din pseudobacele mature ale ienupărului comun sau al celui pitic, se prepar ăbăutura alcoolică numităgin. Organele vegetale de ienupăr se constituie în materii prime şi pentru alte băuturi alcoolice (lichior, rachiu, bere). Pseudofructele de ienupăr, dar şi acele, prezint ăde asemenea valoare condimentară (vezi ienupărul ca şi condiment ). Din punct de vedere ecologic, cele trei specii sunt valoroase şi prin faptul căfixeazăterenurile degradate, mai ales grohoti şurile şi scurgerile de pietre. Ienupărul comun şi ienupărul de Virginia se cultivăîn scopuri ornamentale prin parcuri şi gr ădini. Factorii limitativi pentru Juniperus communis sunt clima (se preteazăzonelor de deal sau de munte) şi poluarea (în zonele cu aer poluat nu se dezvolt ă). Ienupărul comun este lăudat adesea de speciali ştii în artă peisagistică, pentru portul său piramidal, de culoare verde-albăstruie prin frunzele aciculare, realizând contraste deosebite, mai ales când apare pe stâncării amenajate, în grupuri sau în aliniamente. Pentru apicultură, speciile de ienupăr sunt valoroase, deoarece asigur ăalbinelor cantit ăţi însemnate de materii prime necesare prelucrării preţioasei mieri de mană. Ienuperii autohtoni se valorificăşi din punct de vedere fitoterapeutic. De la aceste specii, se recoltează şi întrebuinţează frunzele (Folia Juniperi) şi mai ales pseudofructele (Fructis Juniperi). Pseudobacele recoltate în scopuri curative, trebuie săfie mature, negre-albăstruie sau brun-violacee, într-un capăt cu o adâncitură în formă de stea cu trei braţe iar la bazăcu 6 solzi triunghiulari, bruni.


Cele douăspecii indigene de ienupăr care cresc în flora spontană a României, sunt arbuşti de talie micăsau medie (2-3 metrii - în cazul ienupărului comun, 0,3 - 0,5 m - în cazul ienupărului pitic) cu aspect de tufădeasă, cu ramurile ascendente - la Juniperus communis (vezi imaginea 1) şi târâtoare - la Juniperus sibirica (vezi imaginea 2).

Prin portul repent precum şi prin alte caractere, ienupărul pitic (Juniperus sibirica) se poate confunda cu cetina de negi (Juniperus sibirica), plant ădeosebit de toxică. Frunzele la ienuperi sunt aciculare, rigide, drepte, înţepătoare, de 1-2cm, prinse câte 3 în verticele. Acele sunt brăzdate de câte o dungă longitudinalăalbăpe faţă, fiind mai deschise la culoare pe dos (vezi imaginea 3).

 

Atât la ienupărul comun, cât şi la ienupărul pitic, florile sunt unisexuate, femele şi mascule. Florile femele sunt galbenverzui la început, apoi la maturitate, verzi în primul an, negrevineţii brumate şi cerate în anul al II-lea şi al III-lea (vezi imaginea 4). Florile femele la ienupăr sunt persistente, sferice şi cărnoase, fiind numite galbule sau pseudobace, deoarece imită bacele angiospermelor. Acestea prezint ăcâte o cicatrice triunghiulară. Florile mascule sunt galbene.

 

Ienuperii indigeni înfloresc în aprile-mai. Galbulele de ienupăr adăpostesc 3 seminţe brune, trimuchiate.


Sfa r si t . I oana Cus Valy


yoo