Issuu on Google+

Coltul adevarului

Dr. Max Gilbert din Vaucottes in cartea Pietrele zanelor in Galia antica, trece in revista, cu rabdare, nenumarate locuri megalitice asociate zanelor; de exemplu: "Creux-esFaies", in Guemsey: "Roche aux Fees" la Marcille, intre Rennes si Vannes; sau "Grotte-aux-Fees" linga Locmine etc. Pretutindeni in Franta, dolmenii, menhirii, cromlehii si aleile acoperite sunt asociate spiritelor Naturii - si intotdeauna ruinele, oricum ar fi. In aceasta carte, Max Gilbert remarca faptul ca traditia populara asociaza pietrelor diferite entitati, denumite generic "zane": 1. Spiritele Pamintului, ca gnomii sau "ghibelinii"; 2. Fantomele defunctilor; 3. Amintirea preoteselor profetese din lumea celta, numite "wrach" in Bretania; este si cazul zanei Viviane sau al zanei Melusine, a caror existenta istorica este probabila 4. Au mai ramas divinitati greco-latine, nimfe si driade legate de un loc anumit; Marile catedrale celte inchinate Maicii Domnului au fost ridicate pe locuri celtice sacre, unde era slavita "Marea Mama" prin manifestarile sale din Natura.


Padurea Maicii Domnului • * In timpul uneia din aparitiile sale, Maica Domnului a anuntat ca va veni doar pe data de 14. La cererea sa, Monseniorul Jean Marie a fondat Comunitatile religioase masculine si feminine precum si Operele de caritate în întreaga lume punând astfel în practica sfaturile ei materne în folosul celor care sufera."Eu sunt Maria, Mama Milei si Mama Bisericii. Doresc sa vina copii mei aici în pelerinaj. Voi veni în data de 1* si 14 în fiecare luna... si voi asculta cererile poporului meu.


Padurea Maici Domnului 2 • Fiul Meu Divin mi-a ales acest colt de lume pentru ca sa fac sa se reverse Mila mea. Fie ca aceasta padure binecuvântata, care acum îmi este consacrata, sa fie un loc de rugaciune, penitenta si mila." • In timp ce lacrimile curgeau pe fata Maicii Domnului, Parintele Jean Marie a întrabat-o în gând de motivul lacrimilor. Ea i-a raspuns: • "Plâng asupra Bisericii, asupra Frantei si asupra întregii Lumi."


Padurea de pin Landes •

13 martie 2008Padurea de pin Landes, Gasconia, Franta - o resursa economica inepuizabilaPadurea Landes este primul masiv rasinos monospecific - o singura esenta de lemn, primul masif forestier francez si tot primul certificat pentru gestionarea durabila pe plan national. Masivul forestier Landes din Gasconia este cultivat si pastrat pentru lemnul sau de catre o filiera diversificata care totalizeaza aproape 30.000 de locuri de munca in regiunea Aquitania, de la silvicultura pana la procesele de prelucrare si transformare. In acest sens, trebuie precizat faptul ca prezenta unei filiere dinamice pentru prelucrare, cultivare si conservare este o conditie obligatorie pentru conservarea si dezvoltarea padurii. In prezent, productia masivului este de aproape 9 milioane m3 lemn/an, iar procesul de cultivare si crestere urmeaza un ciclu de producere care se intinde pe o perioada de 45-50 ani. Acest lucru implica o atentie si o grija crescuta din partea silvicultorilor care trebuie sa asigure toate conditiile necesare unei bune, durabile dezvoltari a arborilor. Astfel, se aleg cu grija atat parcela de cultivat, cat si intervalele de timp la care silvicultorii intervin pentru deparazitare, elagaj, taieri intermediare, etc. Luand in considerare aceste aspecte, consumatorii care aleg produsele din pin de Landes vor face intotdeauna o alegere corecta, durabila, respectand natura si mediul inconjurator.


Franţa forestieră în cifre şi imagini • • •

• •

• • •

Suprafaţa pădurilor: 14,853 milioane ha (28,6% din teritoriul naţional) = locul trei între ţările comunitare, după Suedia (27 milioane ha păduri) şi Finlanda (22 milioane ha păduri). La suprafaţa pădurilor se adaugă 185.000 ha culturi de plopi euramericani şi interamericani. Dacă, la începutul secolului al XIX-lea, suprafaţa pădurilor era de doar 8 milioane ha, prin aplicarea Codului silvic din 1827 şi datorită eforturilor de împădurire ulterioare, aceasta a ajuns la 10 milioane ha la începutul secolului următor. După cel de-al doilea război mondial, mai ales prin împăduririle finanţate sub egida Fondului Forestier Naţional, suprafaţa de păduri a crescut la nivelul actual iar tendinţa de creştere se menţine în numeroase zone ale Hexagonului, datorită împăduririi prio-ritare a terenurilor agricole abandonate (CRPF, 2008). Pădurile franceze sunt majoritar private (11,1 milioane ha = 74,1%), fiind urmate de cele comunale (2,4 milioane ha = 16%) şi de stat (1,47 milioane ha = 9,8%) (FCBA, 2008). Dacă pădurile publice – comunale şi de stat – sunt concentrate în nord-estul ţării (regiunile Alsacia, Lorena, Franche-Comté), cele private sunt localizate prioritar în jumătatea vestică, atlantică, a Franţei şi mai ales în regiunea Aquitaine (din cele 1,78 milioane ha păduri ale regiunii, 92% sunt private) (CRPF, 2008). Dacă pădurile private au aproape 3,5 milioane proprietari (unităţi de gestiune) şi mărimea medie de cca 3,2 ha, cele comunale sunt în număr de 15.220 şi au o talie medie de 158 ha, iar cele de stat sunt 1.533, cu mărimea medie de 959 ha. Între pădurile private, 35% au maximum 10 ha, 16,6% între 10 şi 25 ha, iar 48,4% peste 25 ha, din care 24% peste 100 ha. Doar 1,3 milioane de proprietari posedă peste 1 ha de păduri (deci 2,2 milioane proprietăţi forestiere sunt sub 1 ha!), cca. 40.000 proprietari având în posesie păduri mai mari de 25 ha. Volumul pe picior al pădurilor franceze este de 2,43 miliarde m3 (162 m3/ha). Creşterea curentă totală a pădurilor este de cca 102,2 milioane m3 (6,8 m3/an/ha), din care foioasele contribuie cu 56% iar răşinoasele cu 44%. Arboretele de foioase pure, cu o creştere curentă de 5,7 m3/an/ha şi un volum de 156 m3/ha, ocupă 58% din suprafaţa pădurilor franceze şi sunt urmate de răşinoasele pure (22%) (creştere curentă 11,5 m3/an/ha, volum la ha 219 m3) şi arboretele amestecate de răşinoase şi foioase (12%) (creştere curentă 7,8 m3/an/ha, volum 185 m3/ha).


Broceliande

Broceliande - O padure deasa din Bretania, despre care se credea a fi Camelotul din timpul regelui Arthur. Zana Viviane are acolo o fantana unde cei cu inima pura o pot vedea.

A fost odată, de mult, un rege vestit, care, născut în Britania, a apărat-o, cu sabia lui, de invazia saxonilor. Ani la rând a luptat cu năvălitorii, ajutat de cei mai viteji cavaleri ai ţinutului, pe care i-a strâns în jurul lui, unindu-i într-un corp de elită, rămas în amintire sub numele de Cavalerii mesei Rotunde. Numele regelui era Arthur. Deşi nu există dovezi indubitabile - care să mulţumească rigorile cercetării ştiinţifice - că regele Artur ar fi existat în realitate, personajul e atât de bine instalat în cultura europeană, încât pur şi simplu, nu putem să renunţăm la el; aşa se facă că "toată lumea ştie" că regele Artur a fost un monarh celtic, născut în Cornwall şi care, la cumpăna secolelor al V-lea şi al VI-lea, a luptat împotriva saxonilor ce încercau să invadeze Britania.


Broceliande 2 •

Se află aici şi cîţiva arbori măreţi, impresionanţi ca vîrstă şi dimensiuni, printre care un stejar bătrân de 1.000 de ani, având circumferinţa trunchiului de 9 metri. În 1990, locul a fost devastat de un incendiu: pădurea a ars timp de cinci zile, focul distrugând 600 de hectare din suprafaţa ei. A fost o catastrofă la care, însă, francezii n-au rămas indiferenţi: din toate colţurile ţării au sosit donaţii care să ajute la curăţarea şi reîmpădurirea suprafeţei arse. Cu acest prilej, pădurea a căpătat o nouă atracţie şi o nouă legendă: Copacul de Aur. Artistul François Davin a creat acest monument - un trunchi de castan poleit cu foiţă de aur (simbolizând nemurirea), înconjurat de cinci copaci negri, simbol al trecutului incendiu, dar şi al tuturor pădurilor distruse, din neglijenţă sau din lăcomie.


Tintagel Castle • Deşi pe promontoriu au existat şi construcţii mai vechi, ruinele admirate azi sunt ale unui castel clădit abia în secolul al XIII-lea (începând cu anul 1233), la porunca lui Richard, ducele de Cornwall, într-un fel de campanie de îmbunătăţire a imaginii: pentru a-şi spori popularitatea printre localnici, ducele s-a inspirat din Istoria regilor Angliei (unde scria că la Tintagel s-a născut regele Arthur) şi din tradiţia locală (care desemna locul drept reşedinţa istorică a regilor din Cornwall) şi a profitat de acestea pentru a-şi ridica aici un castel, stabilind astfel, peste timp, o conexiune între propria persoană şi personalitatea monarhului legendar. Oricum ar fi, Tintagel a rămas, în memoria colectivă, locul naşterii regelui Arthur. Cei pasionaţi de poveşti medievale, de legende cu cavaleri viteji, domniţe şi vrăjitori, vin aici cu miile, ca să simtă ecourile acestor istorisiri de demult, ceea ce face din Castelul Tintagel una dintre cele mai vizitate atracţii turistice din Anglia.


Gilbert Carold