Page 1

Cultură, tradiţii, România în Imagini, români în lume, itinerarii, istorie, spiritualitate, artă, poveşti de viaţă, turism, obiceiuri, pro-talente, recomandări


IANCU SAMSON scriitor, Paris, Franţa

În acest număr au scris următorii autori:

Mihaela-Luiza Dumitraşc

Adrian Melicovici

Irina-Lucia Mihalca

scriitor, Miane, Italia. Fondator al revistei România Ta ( Diaspora), design, tehoredactare, corectură, grafică și coordonare)

Cristian Gabriel Groman poet, Londra, Marea Britanie

Natașa Valentina Roman profesor, Arad, România

Lidia Fichiosi realizator radio, Arezzo, Italia

Mihaela Chirvase Fondatoarea şi coordonatoarea asociaţiei de promovare sociala Valide Alternative pentru Integrare, Padova, Italia

Lică Barbu povestitor, Brăila, România

profesor, Verona, Italia poet, scriitor, Bucureşti, România

Liudmila Carta jurnalist, Milano, Italia

Daniela Popescu jurnalist, Atena, Grecia Redacţia oficială: Pucioasa, Dâmboviţa, România, strada Republicii nr 33. Subredacţia: Treviso, Italia

ISSN 2360 – 607X Pentru PUBLICITATE : telefon 0039/ 333 947 2978

România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978

Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniatadiaspora Ești un artist necunoscut și vrei ajutorul nostru? Caută-ne, cu noi devii cunoscut!

www.facebook.com/romaniatadiaspora


Pagina 3 – România Ta Diaspora

Pro Talente

Echipa revistei ROMÂNIA TA DIASPORA vă urează tuturor românilor

un Crăciun Fericit şi Un An Nou cu bucurii!


Pagina 4 – România Ta Diaspora

Recomandări

Ceea ce vedeţi în imagine este coperta noii cărţi apărute în Italia, SECRETUL URIAŞULUI 160, prin Editura italiană Espressioni di Marca Aperta, varianta în limba română. O poveste clasică, inspirată dintr-un fapt real petrecut în Moreni, România, în perioada interbelică. Comandă pentru achiziţionarea cărţii online pe la e-mail scrivici@marcaaperta.it sau direct de la autor, cu autograful său, îl puteţi contacta în Italia pe adresa de Faceboo, www.facebook.com/adi.melicovici Preţ volum: 10 euro


Pagina 5 – România Ta Diaspora

Opinii

Ce înseamnă pentru noi Crăciunul? Poate vi se pare o întrebare absurdă. Unii o să va grăbiți să răspundeți că înseamnă liniște sufletească și pace. Alții că este doar o sărbătoare bisericească, ziua în care s-a născut Mântuitorul. Pentru unii poate fi o zi ca oricare alta, pentru altii poate fi o zi în care renasc.

Liudmila Carta jurnalist, Milano

Îmi amintesc că atunci când eram mică, Crăciunul pentru mine însemna atât: vacanță și bucuria de a merge la săniuș. Pe atunci iernile erau adevărate ierni, exact ca în poeziile lui Alecsandri. Îmi mai amintesc cum împreună cu alți copii am construit o cetate de gheaţă în vacanța de Crăciun, care s-a topit abia în primăvară. Îmi mai amintesc când mergeam cu Colindul, Uratul sau Sorcova. Porneam de la o margine de sat și ajungeam în celaltă, și umpleam trăistuță cu bomboane și mere. Fiecare ne dădea ce avea, iar noi, copii fiind, eram bucuroși de orice...Acesta este crăciunul copilăriei mele, poate și crăciunul copilăriei tale, care pe atunci nu ridica niciun semn de întrebare de niciun fel. Era Crăciun și atât! Dar ce înseamnă cu adevărat Crăciunul? Mă întreb acum departe de copilărie. Se zice că de Crăciun trebuie să fim mai buni, că de Crăciun contează gesturile, de Crăciun se așteaptă multe minuni, care nu se împlinesc.

cine suntem și la ce înseamnă lumea pentru noi....ne facem ordine în casă și în suflet. Renaște în noi copilul care am fost. Vrem fim buni. Suntem buni. Plângem mult ușor. Crăciunul înseamnă schimbare. Crăciunul face minuni cu noi înșine. Renastem, devenim buni, prețuim mult ce avem, dăruim dragoste, bucurie. Măcar o dată pe an avem nevoie de așa ceva. Desigur nu toți ducem misiunea schimbării la final . Unii se prăbușesc undeva pe drum, alții chiar înainte de se fi apucat. Dragi sublim!

români de pretutindeni, de Crăciun

renașteți

Crăciun fericit şi un An Nou superb vă doresc! La mulţi ani!

Când eram mici ne doream mai repede să creștem mari să ne putem manifesta inteligența, ajunși mari am devenit mici pe dinăuntru și chiar ceva mai naivi. Ați observat cum începând cu luna decembrie parcă începem să ne transformăm? Crește disperarea și durerea în noi. Singurătatea sau nefericirea se pot simți ceva mai pronunțate pe chipurile multor oameni. Totodată în ochii lor se citește frică și lipsă de viață. Iar în ajun de Crăciun ceva se schimbă.... În ajun de Crăciun renaştem. Iar că să renastem trebuie să fim pregătiți mai întâi să murim. Cam așa s-ar explica faptul că în fiecare an înainte de Crăciun devenim mai melancolici, depresivi, meditativi. Ne gândim mai mult la

„În ajun de Crăciun renaştem”


Pagina 6 – România Ta Diaspora

Pro Talente

Tineri frumoși din patria noastră

LIDIA FICHIOSI

Tinerii viitorului nostru nu renunță să lupte pentu realizarea viselor, sunt aprigi și plăpânzi, sunt puternici și sensibili, sunt determinați și motivarea o găsesc în viață. Și sunt frumoși. Pe parcursul timpului am scris despre ei și nu am încetat săi contactez pentru că așa îi văd crescând. Și cresc frumos. Elvis Arustei Ioan, Cristina Farauanu, Laura Pascu, Violeta Birla și Roberta Stancu sunt o parte importantă din acest parcurs. Doresc să împărtășesc cu voi experiențele lor, acum, la sfârșit de an, când fiecare începe să facă bilanțul.

moderator radio, Arezzo Elvis este foarte sintetic și se declară satisfăcut. A început să lucreze în sectorul networker, continuă să studieze și așteaptă cu nerăbdare publicarea celui de-al treilea roman. Este modest și nu spune că a fost premiat, însă modestia este una dintre calitățile lui.

Roberta, mezină grupului, întorcându-se în România după 6 ani, a avut plăcerea de a revedea prieteni, rude, cunoștințe într-o experiență minunată iar revederea plaiurilor Craiovei și ale Făgărașului au umplut-o de optimism.

Cristina este foarte decisă și practică în tot ceea ce face. Continuă să studieze ingineria mecanică, făcând specializarea în mașini pentru mecanică caldă și turbomasini, considerând acest parcurs mult mai stimulant, deoarece învață mult din practică. Este mulțumită de ceea ce face și este mândria mamei sale.

După două luni s-a întors în Italia intrând ca asistent la Institutul “Landini” din Florența. Cu arcușul viorii sale, alături de orchestră florentină, de cea multietnică din Arezzo, alături de un grup rus a reușit să-și exercite talentul interpretând stiluri diverse. Cea mai interesantă participare consideră că este cea de la Mix Festival Cortona unde a colaborat cu Frank London, trompetist american de muzică klesmer de excepție. Dar Roberta are un mesaj de transmis tuturor românilor pentru tot ceea ce se întâmplă în țara și în lume: ”Dragi frați și surori, mame, tați, fii, fiice, copii și adulți, tineri și bătrâni!

„Doresc să împărtășesc cu voi experiențele lor, acum, la sfârșit de an, când fiecare începe să facă bilanțul.”


Pagina 7 – România Ta Diaspora A venit timpul încercării! Este o încercare de caracter mental și spiritual! Este în act o bătălie psihologică cruntă! Între moduri de a gândi și valori. Adevăratele, dar mai bine spus realele valori sunt acelea naturale care nu încalcă legile universale, care sunt mai presus de cele naturale și stau la bază lor: iubirea reciprocă și necondiționată. Ascultarea…între ființe umane și non. Practicarea binelui și responsabilitatea comportă libertate. Destinul unei națiuni depinde de destinul pe care fiecare om îl creează în inimă să. Puritatea inimii sale va da origine întregii sale existențe. Acțiunea însoțită de un gând bun, adică corect și nejudecator, dar și de o bună doză de dragoste, are puterea de a schimbă realitatea, ambientul. Am pierdut identitatea noastră, nu ca români, ca oameni. Nu există religie fără spiritualitate, dar există spiritualitate fără religie. Există Univers fără haos, dar nu haos fără Univers. Iar Universul suntem noi. Răul suntem noi așa cum putem fi Lumina. Încă nu e prea târziu dacă acționăm repede și imediat. Acum și aici!”.

Pro Talente trezit de mama ta, să ai un tata care să-ți spună că îți este alături orice s-ar întâmpla? Dragostea părintească nu poate fi înlocuită. Tuturor copiilor singuri și celor ce se simt singuri, le transmit toată dragostea mea și îi rog să nu fie triști, să se bucure de fiecare moment și de fiecare rază de soare. Le doresc lacrimi de fericire și să întâlnească în calea lor numai oameni minunați!”. Laura este, în viziunea mea, o explozie de idei. Se gândește mereu la lucruri care să o mențină tot timpul activă, ocupată și implicată în tot ceea ce o pasionează.S-a mutat la Bologna pentru a se specializa. Orașul i-a oferit alte perspective, face parte din corul universității “Collegium Musicum”, în urma unor audiții și a unui laborator pe care l-a susținut. A fost un pas nou, trecând de la muzică ușoară la alt gen. A făcut voluntariat la două festivaluri internaționale de film în Bologna, experiențe fantastice din care a învățat mai mult decât în patru ani de facultate. Se pregătește intens pentru sesiune și se bucură de sărbători alături de familie.

Pentru Violeta, anul 2015 a fost un an plin. Evenimente frumoase, dacă vorbim de artă, chiar minunat, un an obositor, însă, datorită unei probleme de sănătate peste care a trecut cu bine, o toamnă tristă care i-a demonstrat că nu este singură, că “familia” ei este foarte numeroasă. Mulțumește pe această cale tuturor și declară că este minunat să simți oamenii alături de tine și să simți căldura lor. Noul an o așteaptă cu noi proiecte, noi

Intenționează să pornească, din februarie, împreună cu câțiva prieteni, o campanie de crowfunding pentru finanțarea unui scurt metraj. O experiență spectaculoasă a fost un proiect intercultural în China, în luna lui octombrie, pentru care a fost selecționată. A fost o experiență unică pentru suflet și pentru minte despre care veți afla totul în următorul număr al revistei. Tineri minunați care ne fac cinste și urările nostre, în cor, către românii de pretutindeni: colaborări. Dar toate la timpul lor. Dorește să-și promoveze autobiografia pentru a realiza filmul vieții sale, un film important pe care îl va dedica tuturor copiilor orfani din întreagă lume, pentru a transmite un mesaj puternic tuturor, pentru a le spune tinerilor să creadă în ei și în Bunul Dumnezeu adăugând: ”Ce poate fi mai minunat decât să fii

”Vă dorim un sincer și călduros La Mulți Ani, numai gânduri bune, realizări,iubire, pace și tot binele din lume!”. „Dragostea părintească nu poate fi înlocuită”


Pagina 8 – România Ta Diaspora

România în Imagini


Pagina 9 – România Ta Diaspora

România în Imagini


Pagina 10 – România Ta Diaspora

Sfaturi utile

Cum ne comportăm la o masă festivă?

MIHAELA LUIZA DUMITRAŞC

De sărbători este imposibil să nu fim invitaţi sau să nu invităm amici sau rude la masa de Crăciun sau de Revelion, aşa că m-am gândit să amintesc câteva reguli de bontón la masă, în general, nu doar pentru ocazii speciale. Cheia bunelor maniere este naturaleţea, iar ea poate fi dobândită exersând mereu: Cum ne comportăm deci la

profesor, Verona 

după ce ne aşezăm la masă, va trebui să ne punem şervetul despăturit pe genunchi. Nu se pune şervetul la gât. La sfârşitul mesei, nu împăturiţi şervetul – îl repuneti doar în stânga farfuriei; mâncând trebuie să avem o ţinută dreapta, nu rigidă si nici foarte aproape de masă. Nu vom ţine coatele pe masă; le vom ţine lejer lipite de noi, sprijinind de masă încheieturile mâinilor; înainte de a începe să mănânci trebuie să aştepţi ca toată lumea să se aşeze la masă şi ca gazda să ia prima îmbucă tură;

o masă festivă?

        

pâinea nu se taie ci doar se rupe; evitaţi să muşcaţi din ea; nu duceţi niciodată cuţitul la gură; nu serviţi din platouri cu propriile tacâmuri; nu suflaţi în mâncare - aşteptaţi ca mâncarea să se răcească; este absolut de prost gust să scuipaţi un sâmbure, os sau o parte solidă din mâncare. nu sorbiţi din lingură sau linguriţă. Nu faceţi zgomot când mâncaţi şi mai ales nu plescăiţi!!! Mâncaţi cu gură închisă! când am terminat de mâncat ceva lichid la care am folosit lingura, acesta se lasă în farfurie, pe partea dreapta, paralelă cu noi; în cazul în care vrem să facem o pauză şi nu am terminat de mâncat, lăsăm tacâmurile în farfurie, orientate cu vârfurile spre partea de sus a farfuriei,

în aşa fel încât să formeze litera A, dar fără se se atinge – vezi figura; dacă am terminat de mâncat un anume fel, tacâmurile se aşază în farfurie, furculiţa fiind pusă peste cuţit, în formă de cruce , pe centrul farfuriei (semn că vi se poate aduce felul următor) – vezi figura; atunci când vreţi să daţi de înţeles că aţi apreciat un anumit fel de mâncare, puneţi tacâmurile unul lângă celălalt, cu vârfurile orientate spre mâna dreapta, pe centrul farfuriei, paralel cu dumneavoastră. Dacă nu v-a plăcut preparatul, încrucisati furculiţa şi cuţitul în farfurie, introducând lama cuţitului printre dinţii furculitei. Când aţi terminat de mâncat, aşezaţi tacâmurile unul lângă celălalt, la distanţă de câţiva centimentri, pe centrul farfuriei, cu vârfurile spre marginea de sus a platoului. – vezi figura; scobitul de orice fel (nas, dinţi, urechi) la masă nu este considerat politicos; dacă este neapărat nevoie să te scobeşti în dinţi este de preferat să te ridici de la masă sau să acoperi gura cu mâna; trebuie să spuneţi “te rog frumos” şi “mulţumesc” atunci când se cere unui comesean să-ţi paseze ceva de pe masă. la masă nu se fumează. Dacă gazda îţi permite să fumezi, este de bun simt să ceri voie şi comesenilor şi să aştepţi, eventual, desertul sau cafeaua. Poftă bună şi Sărbători fericite!


Pagina 11 – România Ta Diaspora

Viaţa simplă şi frumoasă a românilor de altădată...

România în imagini


Pagina 12 – România Ta Diaspora

Gustul românesc

Bunătăţi din ţara ta, România!


Pagina 13 – România Ta Diaspora

Gustul românesc


Pagina 14 – România Ta Diaspora

Poveşti de viaţă

O iarnă ca-n poveşti Când primul fulg de nea anunţă sosirea unei noi ierni, frumoase amintiri din anii copilăriei mă năpădesc...

CRISTIAN GABRIEL ROMAN

Copil fiind, mă bucuram nespus de sosirea iernii, pentru că ştiam că vacanţa-i aproape, cu toate bucuriile ei... Şi ce cald şi bine era la gura sobei, lângă bunicuţa care spunea poveşti cu feţi-frumoşi, balauri şi Ilene-Cosânzene de mă lua somnul, privind la focul ce ardea mocnit, cu limbi jucăuşe…Când mă trezeam, în toată casa mirosea a cozonaci şi-a scorţişoară şi-o muzică de colinde îmi umplea sufletul de bucurie iar bunica îmi spunea:

poet, Londra

- “Ia fugi şi uită-te pe geam…”

Şi-afară… ce să vezi…totul era alb, în curte, pe stradă, pe case, copacii îşi aplecau crengile sub greutatea omătului şi ningea într-una, fără încetare, ca-n poveşti… Iarna, eu şi frăţiorul meu mai mic, nu ne mai săturam să ne jucăm; era vremea săniuşului şi-a bătăilor cu bulgări de zăpadă iar tata ne făcea câte-un om de zăpadă mai înalt chiar decât el, de ne minunam ce mare era, cu nasul de morcov şi căciula dintr-o oală, pusă ştrengăreşte, pe-o ureche… Apoi venea vacanţa la bunicii de la ţară… De abia aşteptam să ajungem, îmi plăcea mirosul de foc de lemne ce ne întâmpina încă de la intrarea în sat…Totul era tăcut şi alb, doar fuioare albe de fum se ridicau alene din coşurile caselor, parcă adormite, sub zăpada… Însă înăuntru, toată lumea se pregătea cum se cuvine pentru Sfânta Sărbătoare a Crăciunului… De Ignat, tataia ascuţea cuţitul cel mare, de vânătoare, şi împreună cu tata şi vreo 2 vecini, purcedeau voiniceşte la tăiatul porcului…Gospodinele, (mama şi mamaia) trebăluiau prin casă, fierbeau ţuica si vinul pentru “pomana porcului” ce avea să urmeze şi pregăteau toate vasele pentru bunătăţile ce aveau să le facă: cârnaţi, caltaboşi, şuncă, tobă, jumere... După ce-l pârleau pe “Ghiţă”, îl “bărbiereau” şi-l spălau bine, îl înveleau cu o pătură, să nu-i fie frig, iar noi ne suiam călare pe el, tata îi făcea semnul Sfintei Cruci pe frunte, îl freca cu sare şi mălai şi rostea tradiţionala urare: -”Să-l mâncaţi sănătoşi, cu întreaga familie!!! ” Şi noi de abia aşteptam şi-l rugam pe tataia să ne umfle şi să ne dea băşica porcului cu care, ce mult ne mai jucam… Apoi venea seara, când mergeam să colindăm şi pe la case

să urăm…Ne luam câte-o traistă pe umăr şi începeam să batem din poartă-n poartă strigând cât ne ţineau plămânii: -”Primiţi cu colindul? ” şi-apoi începeam cu “Domn Domn, să-nălţăm” şi “ La anul şi la mulţi ani!!! ” Nici nu mai simţeam gerul care crăpa până şi pietrele… Când ne întorceam acasă, traistele erau doldora de nuci, mere, covrigi şi colăcei… Iar în noaptea de Crăciun, ce bine mai era...Stăteam toţi, la gura sobei, tata făcea friptura la grătar, tataia scotea vinul in ulcele şi toţi eram veseli şi fericiţi, povestind şi gândindu-ne cu drag la Domnul nostru Iisus ce s-a născut într-o seară într-un staul din Betleem... Şi întotdeauna mi-a plăcut iarna, cu haina ei albă şi cu bucuriile ei multe… Acum, când scriu aceste rânduri, suntem departe de locurile noastre scumpe, bunicii nu mai sunt demult printre noi, însă-i simt cum ne privesc cu dragoste, de undeva, de sus… Iar noi aşteptăm să ne întoarcem acasă, să ne îmbrăţişăm cu drag părinţii şi să petrecem alte Sărbători pline de farmec şi-o altă iarnă ca-n poveşti…


Pagina 15 – România Ta Diaspora

Recomandări

MULTIMEDIA TOSCANA oferă doritorilor un serviciu fotografic de excepție. Ei își pot crea albume fotografice de înalt nivel, care să le rămână în tumultul amintirilor ca o clipă eternă frumoasă. În comunitatea de români unde trăiești au loc evenimente importante socio – culturale ? Ai o asociație care vrea să își facă activitățile cunoscute ? Atunci ” România Ta Diaspora ” e soluția:

Pune mâna pe telefon și sună ACUM: 0039 / 3339472978 Italia, rețeaua TIM SAU e-mail: presadiasporei@gmail.com Nu uita: avem colaborări cu televiziuni din Diaspora sau site-uri info, orice se întâmplă frumos unde ești poate deveni o știre!!! România Ta e AICI!


Pagina 16 – România Ta Diaspora

Tradiţii şi obiceiuri

Tradiţii şi obiceiuri româneşti de Crăciun şi de iarnă Sărbătorirea Crăciunului

sărbătoarea Crăciunului de la moşii ce cărau crengi de vâsc.

Crăciunul este sărbătoarea creştină ce se celebrează în data de 25 decembrie; ea mai este asociată şi cu naşterea lui Iisus Hristos. Originile Crăciunului sunt diverse şi diferă în funcţie de cultură, religie, istorie şi societate; în tradiţia românească Crăciunul are origini păgâne, combinate mai apoi cu credinţele creştine.

Tradiţiile româneşti de Crăciun sunt asociate cu focul şi lumina; aceste elemente se regăsesc de fapt în majoritatea ţărilor din Europa; ele reprezintă speranţa că zeul soare va găsi puterea să reînvie şi să aducă primăvara cea bogată.

Crăciunul este sărbătorit la 25 decembrie deoarece este aproape de Solstiţiul de Iarnă, una dintre cele mai importante zile ale dacilor. Tot la data de 25 decembrie erau sărbătorite Saturnaliile – moment în care oamenii bogaţi făceau daruri celor săraci.

Un simbol mult prea cunoscut este bradul de Crăciun. Acesta există în tradiţiile româneşti cu mult înainte de era creştină; bradul este cel mai important arbore din obiceiurile româneşti.

Crăciunul a fost întotdeauna asociat cu un moş bătrân şi darnic; în tradiţia noastră există un cioban zeu – moş, cel ce a creat tot ce se vede şi care aduce daruri: caş, urdă, mere, nuci, colaci şi vin. Crăciunul a fost sărbătorit înainte de era pre-creştină ca fiind prima zi a Anului Nou; majoritatea ţărilor din Europa au păstrat Crăciunul ca fiind prima zi din noul an până în secolele XV – XVIII; în Ţările Române s-a păstrat tradiţia până în secolul XIX. La românii din Banat şi Transilvania, prima zi a anului se numeşte Crăciunul Mic, nu Anul Nou.

Semnificaţia bradului de Crăciun

Bradul este prezent la cele mai importante evenimente din viaţa unui om: botezul, căsătoria şi înmormântarea; bradul se consideră că aduce noroc, viaţă lungă, prosperitate şi fertilitate, motiv pentru care oamenii îşi împodobesc casa cu crengi de brad. În ziua de azi, toată lumea abia aşteaptă să împodobească bradul; acest obicei are loc în ajunul Crăciunului sau în noaptea de Crăciun, când Moş Crăciun aduce pe lângă cadouri şi bradul frumos împodobit cu globuri şi beteală.

Colindatul Un alt obicei cunoscut de toţi este colindatul. Colindatul începe în data de 24 decembrie şi poate să continue pentru 2 sau 3 zile; colindatul se face de obicei în grupuri, de copii, oameni maturi, bătrâni, doar fete, doar baieti, tineri căsătoriţi etc, în funcţie de zona etnografică. Colindele sunt reinterpretări ale unor ritualuri păgâne, dar care în timp au fost schimbate sau amestecate cu interpretări religioase.

Alţi cercetători ne spun că de Crăciun, din munte, coborau bătrânii asceţi, îmbrăcaţi în cojoace de oaie, şi cărau în desăgile lor crengi de vâsc; vâscul este un leac universal, atât la oameni, cât şi la animale. Astfel sătenii au botezat

Cu toate acestea, colindatul cu măşti este un ritual strict păgân, ce aminteşte de ritualurile de vânătoare ale zeului Crăciun. Colindatul are loc în curtea celor ce primesc colindătorii, în casă sau sub fereastră; de asemenea colindatul are loc seara, noptea sau chiar dimineaţa. Colindătorii sunt întotdeauna primiţi în casă deoarece se spune că ei aduc sănătate şi un an prosper; colindătorii sunt recompensaţi cu nuci, mere, colaci şi mai nou bani.

Sărbătoareaa Crăciunului este asociată şi cu naşterea lui Iisus Hristos.


Pagina 17 – România Ta Diaspora Obiceiuri şi tradiţii din Banat În zona Banatului Montan, în ajunul Crăciunului focul din casă nu este stins deloc, pentru ca anul ce vine să fie luminos şi spornic. În această zi se împodobeşte bradul cu dulciuri, sub brad se pune un colac, un cărnaţ şi o sticlă de răchie (cunoscătorii stiu) – daruri pentru Moş Crăciun, iar pentru calul acestuia se pun graunţe şi fân. Seara se aşteaptă pițărăii (colindătorii) care vin la colindat pe la miezul nopţii până dimineaţa, în funcţie de vârstă. Ei colindă din casă în casă, apoi sunt primiţi în ogradă unde primesc nuci, mere şi răchie; răchia este adunată într-o damigeană de vătav (conducătorul colindătorilor); acesta are pe faţă o mască pentru a nu fi recunoscut; spre dimineaţă veneau la colindat copii mai mici. Tot în această seară, tinerii se adunau pe la case în grupuri de fete şi feciori şi se mascau: baieţii purtau măşti de femei iar fetele purtau măşti de bărbaţi, apoi plecau prin sat. Se adunau în mai multe case unde începeau să danseze : fetele cu maşti de băiat luau câte o tânără la joc iar băieţii, cu măşti de fete luau câte un fecior; în timpul jocului mascaţii sărută perechea aleasă. Acești mascaţi purtau numele de Bloji. La miezul nopții, tinerii se îmbrăcau în portul popular şi plecau la colindat prin sat. Oamenii îi cinsteau cu colaci, cârnaţi şi răchie sau vin. Pe Valea Almajului se obişnuia ca micii colindători să aibă cu ei beţe de alun împodobite cu tricolorul şi cu care colindătorii băteau în podeau casei pentru a alunga duhurile rele, norii de ploaie şi de grindină, şerpii şi alte duhuri rele şi pentru a aduce prosperitate. În unele sate se colindă în dimineaţa zilei de Ajun, dar în majoritatea satelor de pe Valea Almajului şi din Caraş – Severin, se colindă după – masă până seara târziu.

Obiceiuri şi tradiţii din Transilvania În Transilvania pregătirile pentru Crăciun începeau încă de pe 15 noiembrie – dată la care începe postul Crăciunului; de la acea dată muncile agricole se sfârşeau, oamenii nu mai mâncau deloc carne iar femeile se întâlneau la şezători pentru a ţese straiele de sărbătoare. În ajunul Crăciunului începeau să vină colindătorii: mai întâi veneau copii mici care colindau, şi urau de bine; apoi în seara de ajun urmau copii şcolari care colindau colinde la fereastră şi primeau nuci şi colaci; ultimii şi cei mai aşteptaţi erau flăcăii. Aceştia erau cel mai bine primiţi în casele cu fete de măritat; ei repetau colindele din timpul anului pentru a nu se face de râs. Aceştia aveau printre ei un tânăr ce era responsabil cu adunatul vinului într-o bute (sau

Tradiţii şi obiceiuri butoi), şi un tânăr responsabil cu adunatul darurilor, denumit şi iapa. În Transilvania există şi obiceiul mersului “cu capra” – un tip de colindat la care participau flăcăii dar şi tinerii însuraţi; un tănăr se deghiza în capră şi făcea doar năzbâtii în casa celor ce erau colindaţi.

Obiceiuri şi tradiţii din Oltenia În zona Olteniei tradiţiile de Crăciun sunt strâns legate de ritualuri de purificare şi de aflare a ursitului de către fetele nemăritate. În ajun are loc scormonitul în foc: toţi membri familiei, indiferent de vârstă, dau cu joarda în foc şi spun câteva versuri ce au menirea să protejeze gospodăria de boli şi să aducă un an nou bogat şi roditor. Câteodata sunt invitaţi şi colindătorii să facă acelaşi lucru. În ziua de Crăciun are loc un ritual al adunatului de gunoaie din curtea gospodăriei, pentru ca anul ce vine să aducă pui mulţi. În fiecare gospodărie sunt pregătite “colinzile” – beţe de alun curăţate de coajă; acestea sunt mai apoi trecute prin fum de pin. Femeia pregăteşte atâtea lumânări câte “colinzi” sunt şi găteşte un număr egal de colaci. Femeia bătrână din casă lua o “colindă”, o lumânare, un colac, nuci, mere, zahăr şi bomboane şi dădea de pomană unui membru al familiei, rostind numele unui mort. Apoi toată familia cina, iar cei mici plecau la colindat. Colindătorii sunt conduşi de un vătav sau vătrai; el intră primul în gospodăria omului şi el are rolul de a scormoni în foc; vătraiul primeşte de la gazdă o cotovaică – coajă de dovleac, cu seminţe de in, cânepă, porumb, grâu şi dovleac, pe care vătavul le aruncă în toate colţurile gospodăriei pentru ca anul ce vine să fie bogat şi roditor. Colindătorii primesc apoi covrigi, mere, pere, boabe fierte, colivă, ţuică fiartă şi vin. În noaptea de anul nou, fetele nemăritate, legate la ochi, leagă o panglică pe al zecelea par din gard; a doua zi merg să vadă cum arată parul: dacă acesta e înalt şi drept atunci viitorul lor soţ va fi frumos; dacă parul este scorojit atunci bărbatul va fi urât; iar dacă parul este noduros atunci bărbatul va fi bogat. ( Sursa: ghiduri-turistice.info)


Pagina 18 – România Ta Diaspora

Pro Talente

Mădălina Andreea Boroneanţadolescenta cu glas de aur

Nataşa V. Roman

Frumoasă, inteligentă, cu o voce daldă, vibrantă, impresionând pe toţi aceia care o ascultă, Mădălina Maria Boroneanţ este un model pentru adolescenţii generaţiei de astăzi.

profesor, Arad Adolescenta studiază canto la Şcoala Populară de Arte din Arad, în trecut fiind elevă a Palatului Copiilor din Arad, muzica fiind una cea mai mare pasiune a sa. Cântă de la 6 ani, iar profesoara ei, cea care o pregăteşte de atunci şi până în prezent, a avut încredere în talentul ei, iar mama sa a fost cea care a luat-o de mână şi a dus-o la Şcoala Populară de Arte. „ Îmi aduc aminte că eram emotivă și cu greu am reușit să îi cânt profesoarei mele o piesă.” Evoluând frumos, Mădălina a participat la numeroase evenimente, familiarizându-se cu scena, cu publicul care o ascultă cu încântare, cu emoţiile constructive din spatele scenei şi cu munca intensă pe care trebuie să o depună. Pasionată de muzică, dans, pictură şi călătorii, dorind să descopere mereu lucruri noi şi să îi facă pe cei din jurul ei să zâmbească, Mădălina este foarte prietenoasă, iubitoare, sinceră şi veselă. Îi place să asculte muzică pop, ușoară, etno și populară, apreciind efortul depus de către fiecare solist/compozitor, deoarece în spatele fiecărei melodii de succes, se află foarte multă muncă.

Mădălina este elevă în clasa a X-a la Colegiul Naţional „Preparandia Dimitrie Ţichindeal”, unde a câştigat anul trecut la Balul Bobocilor premiile Miss Dance, Miss Atitudine şi Boboc. „A fost o experiență unică și foarte frumoasă. Am cunoscut multe persoane cu caractere diferite, am trecut prin emoții foarte mari și prin obstacole, dar am reușit, după multă muncă, să câștig acel bal”, mărturiseşte emoţionată frumoasa Mădălina.

De-a lungul timpului, adolescenta a colaborat cu diverse persoane, una dintre ele fiind compozitorul Cristian Alivej, cel care s-a ocupat de piesele pe care ea le-a interpretat la fiecare concurs sau spectacol. Cu ajutorul acestuia, Mădălina şi-a lansat la vârsta de 8 ani primul album intitulat „Sunt o fată talentată”. Ea a obţinut numeroase premii la concursuri naţionale şi inernaţionale, portofoliul ei deţinând aproximativ 120 de premii, câştigate după multă muncă şi multe sacrificii. Unul dintre cele mai importante premii pentru ea, obţinut anul acesta la Deva, este TROFELUL FESTIVALULUI „DEVA MUSIC STAR”. ( continuare în pagina următoare)


Pagina 19 – România Ta Diaspora Când se află pe scenă, Mădălina trăieşte un sentiment foarte plăcut şi special, deoarece iubeşte ceea ce face ea, cântând cu multă dragoste.

„E minunat să vezi oameni care te ascultă cu foarte mare atenție și care te aplaudă, care te apreciază. Când cânt, pot spune că mă detașez de tot ce e în jurul meu. Uit de griji, uit de lucrurile care îmi dădeau «bătăi de cap». Le las în spatele scenei și mă concentrez asupra momentului. Toate melodiile pe care le interpretez sunt pe placul meu, însă, am o melodie de suflet, care mi-a adus foarte multe satisfacții pe plan muzical și totodată, foarte multe premii. Acea melodie se numește «Mociriță cu trifoi».

Pentru ea, muzica reprezintă un medicament, astfel că un om trist se poate regăsi într-o melodie, care îl poate vindeca. Niciodată nu a cântat un gen sau o piesă care nu o reprezintă, ea interpretând melodii doar melodii care rezonează cu sufletul ei frumos. Şi-ar dori să colaboreze pe viitor cu Delia Matache, Ştefan Bănică Junior şi Andra. Mădălina îi consideră pe cei trei artişti adevărate vedete, fiecare dintre ei având o voce excepţională şi o prezenţă plăcută. „Publicul este întotdeauna aproape de mine. De foarte

Pro Talente „Pentru ea, muzica reprezintă un medicament, astfel că un om trist se poate regăsi într-o melodie, care îl poate vindeca.” multe ori, acesta fredonează piesa pe care o interpretez și reușesc, la fiecare sfârșit de spectacol, să le răpesc un ropot de aplauze. Dacă publicul este mulțumit, atunci eu am parte de o satisfacție foarte mare”, spune cu multă încântare Mădălina.


Pagina 20 – România Ta Diaspora

Pro Umanitare

Campania “Îi lăsăm singuri de Sărbători”? pentru bătrânii fără ajutor şi familiile nevoiaşe din România Fundaţia Sfântului Ioan Maximovici îngrijeşte din octombrie 2014 un grup de 15 bătrânei în comuna săt-măreană Turţ, judeţul Satu Mare. Datorită donaţiei fundaţiei belgiene “Centre d’Action Sociale Anastasia”, programul social-caritativ “Oamenii de acasă” a fost inaugurat la Bruxelles şi, de atunci, se extinde tot mai frumos şi armonios. Din luna mai pot fi acoperite toate zonele ţării, datorită implicării ASCOR-ului (Asociaţia studenţilor creştini-ortodocşi români). Punte între diasporă şi cei dragi rămaşi în ţară

MIHAELA CHIRVASE Padova, mediator intercultural

conduce o campanie constantă de informare şi sensibilizare on-line şi directă, în locurile frecventate de români.

Programul “Oamenii de acasă”este, de fapt, o punte, o mână alungată între cei plecaţi la muncă în străinătate şi familiile rămase în ţară cărora li se poate asigura asistenţă socială prin intermediul echipei de specialişti formată din medici, psihologi, teologi, asistenţi sociali, infirmiere şi alţi operatori dedicaţi.

Servicii de asistenţă socială calificată Născut din nevoia de a răspunde dorinței românilor din diasporă de a se simți cât mai aproape de cei dragi rămași acasă, Programul “Oamenii de acasă” desfăşoară o gamă largă de activităţi de asistenţă socială în scop umanitar şi toate încasările obținute din serviciile prestate contra-cost sunt direcționate exclusiv pentru ajutorarea persoanelor vulnerabile care nu mai au pe nimeni să le îngrijească, acele cazuri sociale considerate „fără speranţă”.

Apel pentru cei dispuşi să se implice Mitropolia Ortodoxă Română a Europei Occidentale și Meridionale, cu sediul la Paris, sprijină promovarea Programului ’’Oamenii de acasă’’ pe continentul european în rândul românilor din diaspora iar asociaţia “Valide Alternative per l’Integrazione” din Padova

Toate informaţiile necesare se găsesc direct pe siteul programului www.oameniideacasa.ro şi pe site-ul asociaţiei noastre, în limba italiană, http://validealternative.org/progetti/oamenii-de-acasa/


Pagina 21– România Ta Diaspora

Campania “Îi lăsăm singuri de Sărbători”?

Pro Umanitare Valide Alternative per l'Integrazione – Asociaţie de promovare socială Promovarea programului social "Oamenii de acasa" via Santa Sofia, 5, Padova Secretariat +39 3733443526 oameniideacasa.italia@gmail.com

Implică-te şi tu! Te aşteptăm!

(continuare din pagina precedentă) Facem apel către cei care au posibilitatea să se implice financiar în ajutorarea bătrânilor abandonaţi din România dar şi către cei care ar putea ajuta în promovarea programului “Oamenii de acasă” în diasporă. Mihaela Chirvase


Pagina 22 – România Ta Diaspora

Culinare, tradiţii

Cozonacii româneşti, celebri în lume! Reţete COZONAC DE CRĂCIUN pufos Ingredinte de aluat: ● un kilogram de făină ● 50 de grame de drojdie ● 250 de grame de zahăr ● 500 de mililitri de lapte de 3,5% grăsime ● 200 de grame de grăsime, ulei şi unt topit ● cinci gălbenuşuri ● o linguriţă rasă de sare ● arome - coajă rasă de lămâie, portocală, esenţă de rom, vanilie Ingredinte pentru umplutură: ● cremă de mac, din mac măcinat, fiert în lapte cu zahăr şi vanilie ● rahat ● nucă

Mod de preparare: Într-un castron mai mare se cerne făina, de preferat de două ori, deoarece aşa iese mai pufoasă. Apoi se încălzeşte laptele, în care se dizolvă zahărul şi vanilia. Maiaua se face din drojdie cu puţină făină şi câteva linguri din laptele preparat deja, care nu trebuie să fie fierbinte, se adaugă rahatul şi nuca şi se lasă la un loc cald timp de 15 minute ca să crească. Galbenuşurile de ou se frecă cu sare, coaja de lămâie şi portocală. Se adaugă maiaua împreună cu restul de lapte călduţ. Întreaga compozoţie se freamătă până când devine un conţinut omogen. Pe măsură ce aluatul se leagă, se adaugă şi grăsimea, uneliul sau untul care a fost topit în prealabil. După ce a-ţi frământat preţ de 30 de minute întregul conţinut, se lasă aluatul la crescut, într-un loc cald şi ferit de curent timp de o oră şi jumătate.

După ce aluatul a crescut, acesta se împarte în două, pentru că din compoziţie vor ieşi doi cozonaci. Apoi, fiecare jumătate se împarte iar în două. Pe suprafaţa de lucru se presează făină din abundenţă şi se ia fiecare jumătate în parte de aluat şi se întinde bine cu un făcăleţ. Se adaugă umplutura şi se rulează, după care se iau două suluri şi se împletesc. Se aşează în tăvile speciale pentru cozonac şi se mai lasă la crescut timp de 40 de minute. Apoi se ung cozonacii cu gălbenuş de ou amestecat cu lapte. Înainte de a-i băga la cuptor se presară pe cozonaci făină, mac sau susan. Se bagă în cuptorul încălzit în prealabil la 180 de grade şi se lasă timp de 45 de minute.


Pagina 23 – România Ta Diaspora

Culinare, tradiţii

Cozonacii româneşti, celebri în lume! Reţete (continuare din pagina precedentă) iasă pufos. Apoi, se prepară maiaua din drojdie: 2 linguri de făină şi 50 de mililitri de lapte. Se dizolvă zahărul (350 de grame) şi vanilia în restul de lapte, care este încălzit în prealabil. Gălbenuşurile se freacă cu sare şi cu coaja de lămâie.

COZONAC DE CRĂCIUN cu rahat Ingrediente: ● 1 kilogram de făină ● 50 grame drojdie ● 400 grame de zahăr ● 500 mililitri de lapte ● 100 mililitri de ulei ● 6 ouă ● coaja de la o lămâie ● 1 sticluţă de esenţă de rom ● 3-4 bucăţi de rahat ● 2 linguri de cacao ● nucă măcinată ● vanilie ● 1 praf de sare

Preparare: Se cerne făina de 2-3 ori pentru ca cozonacul să

Mai apoi, se adaugă peste făină, maiaua, laptele, gălbenuşurile, treptat, timp în care compoziţia se frământă continuu. La sfârşit se adaugă uleiul, iar mai apoi se mai frământă compoziţia încă 5 minute. Se lasă la dospit în jur de o oră. Între timp, se amestecă nuca cu albuşurile bătute spuma, cu 50 grame de zahăr, 2 linguri de cacao şi romul. Se porţionează aluatul în 3 părţi egale, apoi se întinde foaia de aluat, se adaugă deasupra umplutura de nuca şi rahat, se rulează, şi se stropeşte cu apă şi se presară zahărul şi apoi se punem în tava. Se mai lasă la dospit circa 30 minute, după care se dă la copt timp de 45 minute, la foc potrivit.


Pagina 24 – România Ta Diaspora

Gustul românesc


Pagina 25 – România Ta Diaspora

Gustul românesc


Pagina 26 – România Ta Diaspora

Procultura

MOŞULICĂ

LICĂ BARBU

Se apropiau sărbătorile de iarnă. Dom’ Profesor, un pensionar ce locuia într-o garsonieră la etajul zece, se tot frământa mergând prin casă, cum se va descurca cu cheltuielile ce vor veni năvală de sărbători. Pensia lui mică abia îl ajută la facturi şi medicamente. Privind, la lumina unei veioze cu lumină slabă, ca o lumânare, spre biblioteca lui imensă, cât un perete, plus stivele de cărţi şi reviste rânduite pe jos, îi veni o idee.

scriitor, povestitor, Brăila „Eu ce fac cu ele?...Le-am citit pe toate. Mâine-

poimâine mă duc şi se vor risipi. Copii nu le vor, de cinci ani nici nu mi-au mai călcat pragul...şi nici nepoţii. Au internet... ce le trebuie cărţi prăfuite?...Nu e mai bine să le vând?..Cum să le vând? Ce am? Am înnebunit?..O „comoară” se păstrează şi se dăruieşte altor generaţii, nu se vinde...Cred căăă...Da!..aşa voi face.” A doua zi, Dom’ Profesor, şi-a umplut doi saci cu cărţi, plus două sacoşe mari de rafie, i-a cerut cu împrumut un cărucior şi o masă pliantă lui tanti Zamfira, vecina lui care vinde ciorapi la colţul străzii şi a plecat încărcat pe străzi, căutând un loc pentru acţiunea lui. Era în ajun de Crăciun. A găsit un loc mai retras pe o stradă principală. S-a organizat repede şi pe măsuţa pliantă a aşezat câteva cărţi şi un anunţ pe care scria: „Cerşesc pentru a supravieţui. Pentru fiecare om milostiv, voi dărui o carte. Crăciun fericit!” Oamenii treceau, priveau miraţi la anunţ şi cine se oprea la acest cerşetor inedit, fie că luau sau nu o carte, dăruiau un bănuţ sau o bacnotă de un leu. Dom’ Profesor era bucuros că stocul de cărţi se subţia, iar buzunarul se umfla. Nu conta suma pe care o primea şi nici valoare cărţii pe care o dăruia...le distribuia la rând, necondiţionat. Doi tineri, i-au dăruit o bacnotă de un leu şi au primit o carte. După câteva clipe s-au întors şi au repetat gestul. Dom’ Profesor a înţeles. Când s-au întors, au primit cinci cărţi refuzând să le ia bani. Era bucuria lui că este primit ceea ce dăruieşte. Spre seară, lumea s-a rărit. Mai era un sac cu cărţi. Să se întoarcă acasă cu ele, nu se potrivea cu planul său. A dat jos anunţul şi dăruia gratuit oricărui trecător interesat, o carte, două...

A mai rămas o carte: „Poveşti nemuritoare” de Petre Inspirescu, cartea lui de suflet din copilărie. Ce bucurie! Tocmai, cartea lui preferată. E o minune!...gândi el fericit. Când era aproape de plecare, a apărut în faţa lui un biet om. Acesta l-a văzut cu cartea în mână şi cu glas milostiv i-a cerut: „Îmi dai mie cartea aia?” Dom’ Profesor l-a privit surprins. Era un om bătrân, îmbrăcat cu haine rupte, vechi şi în picioare avea cisme de şantier, pline de noroi. În mână avea un toiag din lemn rupt dintr-o scândură, iar pe piept, legat cu o sfoară, avea un carton pe care scria: „Ajutaţi-mă!” „Eu sunt, Moşulică! Aşa mă strigă lumea. Îmi dai sau nu-mi dai?” Dom’ Profesor nu a stat pe gânduri şi i-a dăruit cartea...apoi, privind omul sărman din faţa lui, a scos din buzunar un pumn de bacnote şi i le-a dăruit. Ia rămas şi lui câţiva bănuţi, îi erau de ajuns. Moşulică a dispărut pe stradă în întunericul ce se lăsase, printre fulgii de nea... Abia acum a observat că începuse să ningă ca în poveşti. A plecat spre casă lăsând în urma lui urma paşilor acoperiţi iute de omătul venit din cer...fulgii de nea erau calzi şi pufoşi.. ( Continuare în pagina următoare)


Pagina 27 – România Ta Diaspora MOŞULICĂ- continuare din pagina precedentă) Pe drum, Dom’ Profesor, dărui unor copii colindători ce-l înconjuraseră, ultimii bănuţi din buzunare...”Am să mă rog de tanti Zamfira pentru o juma’ de pâine..am să-i spun că am uitat să iau...şi cu restul de margarină, mă scot, voi cina boiereşte...Miţu, motanul meu, va fi fericit mâncând odată cu mine.” Ajuns la scara blocului, urcă pe scări, liftul era mereu defect. Obosit şi gâfâind, deschide uşa garsonierei. Obişnuit cu întunericul lui, din economie, a rămas din plin surprins că garsoniera lui era inundată de o lumina puternică. În mijloc, masa era plină de bunătăţi culinare, iar în mijloc, un trandafir galben colora masa. Cum, cine?...nu înţelegea... De după colţurile camerei au apărut unul câte unul: fiul lui, Ion...fiica lui, Lenuţa şi nepoţeii, Ştefan, Dora şi Tania...S-a aşezat liniştit pe scaun şi le-a spus copiilor: „ Hai, copii! Veniţi la masă!”...de parcă de o veşnicie aştepta clipa asta...S-au îmbrăţişat de bun găsit, ştergând în fugă câte-o lacrimă.

Procultura era un curier. „Aveţi un cadou!”, spuse repezit un tânăr drăguţ îmbrăcat specific unei firme de curierat. Dom’ Profesor a semnat de primire pacheţelul şi a desfăcut cu nerăbdare fundiţa simbolică. În pachet era cartea lui de suflet pe care o dăruise lui Moşulică: „Poveşti nemuritoare”. Sub copertă, două bacnote de cinci sute de lei şi un bileţel scris caligrafic: „ Minunea eşti tu, prin dăruirea ta. Cartea pe care ai rupt-o din sufletul tău pentru mine ţi-o înapoiez să o citeşti nepoţilor. E a ta şi a ta va rămâne. Eu, un trecător printre oameni, m-am oprit o clipă să regăsesc oameni în iubire pentru oameni. Eşti un om minunat, cât şi copii tăi. Te aştept de Anul Nou în baraca mea, la o porţie de cartofi prăjiţi de stă Miţu al tău în coadă..Restul bucuriei, va veni de la sine. Moşulică.” O lacrimă căzu lin peste bileţel.

„Cred că tanti Zamfira m-a pârât. Şi totuşi, prea repede. Am să o anchetez după sărbători” – se frământa a concluzie, Dom’ Profesor. Nepoţeii, aveau ochii mari, nedumeriţi. Cine e moşul cu ochii aşa de blânzi? Ce nepoţei frumoşi am!...îşi spuse şi mai nedumerit, Dom’ Profesor. Ce minune?...cum de?...Plutea o magie fără cuvinte. În plină nedumerire, sună soneria. Fuguţa la uşă şi în prag

România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978

Caută-ne şi pe Facebook: pe pagina „ România Ta” www.facebook.com/romaniata diaspora


Pagina 28 – România Ta Diaspora

România în Imagini

Frumoşii noştri colindători...


Pagina 29 – România Ta Diaspora

România în Imagini

Sibiu cu Munţii Făgăraş în spate, frumos albiţi de zăpadă şi Salina Turda, una din cele mai frumoase şi căutate de turişti ale lumii.


Pagina 30 – România Ta Diaspora

Bâlea Lac şi „Babele” Sursa: panoramio.com

România în Imagini


Pagina 31 – România Ta Diaspora

România în Imagini

Postăvaru şi Fundata Sursa: panoramio.com


Pagina 32 – România Ta Diaspora

Pro Talente

Vocile din mintea mea

IANCU SAMSON scriitor, Cannes

Au trecut câteva luni de la editarea volumului 4 şi am sfârşit de scris despre ţigani. Acum urmează să scriu despre vocile din mintea mea, am să scriu tot ceea ce aud, văd şi simt în ţara în care m-am stabilit. Mă gândeam să nu mai scriu, dar vocile nu-mi dau pace, toate mă îndeamnă să-mi continui viaţa de scriitor, pentru că eu consider că a fi scriitor este un lucru extraordinar şi chiar fantastic să reuşesc să descriu viaţa oamenilor din jurul meu, reuşesc în acelaşi timp să devin un istoric, lucru destul de neobişnuit ca un istoric în devenire să-şi întrerupă naraţiunea întrun punct culminat.

Trebuie să gândesc şi să relatez totul despre ceea

ce se în tâmplă în Franţa şi în toată Europa, de ce nu chiar despre popoarele arabe. Vreau să scriu despre cele două lumi diferite, despre cele două religii: Islam şi Cristianism, despre pace şi războaie interminabile, despre sărăcie şi bogăţie, despre oameni buni şi oameni răi. Dar fapt este că nimeni nu va reuşi să scrie aşa cum scriu eu, despre credinţa noastră în Dumnezeul nostru, fără a înfăţişa povestirea într-un stil măcar în parte teatral şi de ce nu într-un stil fantastic.

Dacă fac un paralelism între viaţa celor doi profeţi Mohamed şi Isus, găsesc că între ei nu a existat şi nu va exista niciodată o asemănare. Această povestire pe care am să o descriu aşa cum pot eu mai bine şi sper să-mi justific gândurile şi faptele, în aparenţă neconsecvente, tocmai din diferitele moduri de viaţă a celor doi profeţi. Lumea nu va fi distrusă de cei care fac rău,va fi distrusă de cei care privesc fără să intervină pentru exterminarea răului.

Vezi această lume în care trăim ? În timp ce ziua se scurge la infinit Ţi se pare că spui adevărul uneori Şi despărţit simţi că trebuie să iubeşti pe oricine Cred că e bine să nu vorbeşti prea mult Te va aduce albastrul clipei înapoi Şi o dată cu pierderea primei iubiri Ai să simţi că ai crescut destul de mare Spun adevărul, nu te mint

Căci aşa a trăit Domnul nostru Isus Christos; aidoma principalului actor dintr-o dramă reală, iar prietenii şi familia lui s-au priceput să-l descrie şi să-l pună în inima tuturor celor care îl iubesc de peste două mii de ani. Mă întreb de ce oamenii au simţăminte atât de puternice faţă de El şi de ce unii au fost capabili să-L părăsească! Am observat că aici în Europa arabii şi mai ales femeile căsătorite cu creştinii, duc o luptă continuă de convertire spre religia Islamică.

Taci şi ascultă-mă! Steaua noastră se înaltă şi se pierde în infinit Această capcană este făcută pentru toţi. Şi vine clipa când ai să regreţi Şi din nou albastrul clipei te-aduce înapoi

Iancu Samson


Pagina 33 – România Ta Diaspora

Recomandări

„Pribeag pe drumul viselor” este o carte scrisă după ce autorul a mers pe jos până la Roma în 2012 pentru a promova România şi românii, venind din ţară, de la Târgovişte. Un roman document cu personaje reale, din ţară şi diaspora. Pentru achiziţionarea volumului, conaţionalii din Italia şi Uniunea Europeană îl pot contacta direct pe adresa sa de Facebook, facebook.com/adi.melicovici TU AI îN BIBLIOTECA TA Pribeag pe drumul viselor?


Pagina 34 – România Ta Diaspora

Moş Crăciun, unde fugi aşa???

În România TA!!!

Diverse


Pagina 35 – România Ta Diaspora

Tradiţii şi obiceiuri

Alte obiceiuri şi superbe tradiţii de pe meleaguri româneşti Sărbătorile de iarnă sunt cele mai aşteptate momente ale anului şi cuprind datini şi obiceiuri păstrate din moşi – strămoşi. Decembrie, ultima lună a anului, denumită popular Undrea, este extrem de bogată în datini şi obiceiuri de iarnă, care au fost păstrate încă din vechime.

DANIELA P. POPESCU jurnalist, Atena

Obiceiuri de iarna in Oltenia Colindatul este unul dintre obiceiurile care se păstrează cel mai bine în satele din Oltenia. Cele mai multe tradiţii sunt legate de atragerea binelui asupra gospodăriilor. În zona Olteniei există tradiţii şi obiceiuri inedite, care se păstrează în mediul rural. În ajunul Crăciunului în mai multe comune se "vrăjeşte" la foc.Membrii familiei se adună în jurul focului şi dau cu o nuia în foc zicând: “Bună dimineaţa lui Ajun Că-i mai bună a lui Crăciun Într-un ceas bun Oile lânoase Vacile lăptoase Caii încurători Oameni sănătoşi Să se facă bucatele, porumbul, grâul.”

Tot în Oltenia în ziua de Crăciun are loc si „Adunatul gunoaielor“. Oamenii merg prin curte şi adună toate gunoaiele, în credinţa că gospodăria va avea pui mulţi, iar femeile se aşează pe vine, aşa cum vor sta cloştile pe ouă în anul care va veni. Alt obicei strabun in Oltenia este Steaua, un obicei vechi

ce se practică în Oltenia încă din Ajunul Crăciunului până la ivirea zorilor. Ceata este formată din patru copii, iar fiecare are rolul lui stabilit dinainte: unul ţine Steaua, celălalt este responsabil cu adunatul banilor, al nucilor şi al covrigilor, iar ceilalţi doi ţin sacul şi un ciomag. Plugul cel Mare se practică în noaptea de Anul Nou. Se organizează de flăcăii din sat cu plug tras de boi şi este condus de un băiat mai viteaz. Cu Plugul cel Mare se merge doar la familiile înstărite din localitate.

Obiceiuri de iarna in Moldova Capra, Turca, Brezaia, fac parte din datinile de Crăciun și Anul Nou. Dimitrie Cantemir scria in „Descrierea Moldovei” că „Turca este o joacă iscodită încă din vremurile bătrâne, din pricina ciudei și scârbei ce o aveau moldovenii împotriva turcilor.” Se spune ca, în ajunul Crăciunului se pune din toate mâncărurile într-o strachină, pe prispă, sub fereastră, fără a gusta, căci noaptea vine ursitorul, degustă și atunci îl vezi prin fereastră. Iar în ziua de Anul Nou se zice că e bine ca fetele să deschidă poarta dis-de-dimineață, că se marită. O altă sărbătoare o reprezinta Sfântul Andrei, o zi în care fetele devin mici vrăjitoare. Cu ajutorul unor trucuri, ele își află ursitorul iar băieții în acea seară fură porțile de la casele fetelor, pentru ca acestea, văzându-se fără ele, să pornească în căutarea lor. Colindul în zona Moldovei este o traditie foarte veche, care se respectă până și în ziua de azi, atât la sate cât și la orașe. La sate, băieții și fetele se adună din timp pentru a pune la cale ritualul străbun. Există o pregătire în prealabil a numărului de colinde și a colindătorilor, a alegerii lor, dar și o pregătire temeinică a costumelor populare (pentru căiuți, capră sau urs). Se stabilește dinainte traseul pentru ca nicio casă să nu rămână necolindată. Sunt răsplătiți de săteni cu mere, nuci, colaci sau bomboane. În Botoșani, în zilele de Crăciun, vin tineri din diferite sate cu jocuri precum cel al caprei, ursului sau al căiuțului. Oamenii au șansa să vadă în fiecare an un spectacol deosebit și să se lase surprinși de frumusețea și entuziasmul celor care îl prezintă.


Pagina 36 – România Ta Diaspora

Tradiţii şi obiceiuri

Obiceiuri de iarna în Ardeal

împletesc tradiția cu cultura, cu distracția, organizând spectacole de Crăciun și petreceri romanești la cumpăna dintre ani. În fiecare zonă a României vom găsi tradiții fascinante. Noi, însă, trebuie să le păstrăm si să le transmitem mai departe din generație in generație, să le valorificăm și să ne mândrim cu ele. Suntem romani și trăim românește! La mulți ani, dragi romani de pretutindeni!

Obiceiurile străvechi se respectă în multe sate din Transilvania. De exemplu, in seara de 23 spre 24 decembrie, până după miezul nopţii şi în unele locuri până la ziua, cete de copii merg din casă în casă cu colinda: Moș-Ajunul, Bunădimineaţa, Colindișul sau Bună-dimineaţa la Moş-Ajun. În unele părți din Ardeal, copiii care merg cu colindatul se numesc piterei sau pizerei. Potrivit credinței populare, aceștia sunt purtători de noroc si fericire. Colindele prezentate de copii au menirea de a ura belșug gazdelor care îi așteaptă cu mesele întinse si de a le vesti sărbătoarea Nașterii Mântuitorului. „Vicliemul” sau „Irozii” reprezintă datina prin care tinerii reprezintă la Crăciun nașterea lui lisus Hristos, șiretenia lui Irod, care a poruncit uciderea pruncilor, de a afla Pruncul, personificate printr-un copil sau printr-un cioban, și este specifică Maramuresului. Să nu uităm că, în orice colț de lume ne- am afla, tradițiile și obiceiurile noastre în prag de sărbători sunt unice, indiferent de zona geografică. Ne -au pătruns în suflet , le purtăm cu noi oriunde mergem și le prezentăm celorlalți cu multă, multă dragoste! Romanii , chiar departe de tară, trăiesc românește,

Găseşte pagina oficială a revistei noastre şi pe Facebook la adresa: www.facebook.com/romaniatadiaspora


Pagina 37 – România Ta Diaspora

Procultura

ELEGIA IV pe firul gândului călător -prima parteAdevărul este oglinda cuvântului din ochii tăi, Frumuseţea este vindecarea din inima ta, Iubirea este zâmbetul impregnat pe faţa ta, Dorinţa este atingerea mâinii tale.

IRINA LUCIA MIHALCA scriitor, Bucureşti

O fată îţi traversează timpul în apusul soarelui roşu-violet... Reamintirea unui alt timp sau trecerea temporară printr-un nou timp? Între veghe şi somn, praful purtat de vânt îi poartă vocea lui: - Te iubesc prea mult ca să te las să mă iubeşti! Amintirea ta, uitarea ta, între cuceriri şi părăsiri! Ai nevoie de căldura focului, ai nevoie de răceala gheţii! Tânjeşti după acele îndepărtate locuri, te întorci spre început! În palma ei un ceas se învârte, de la dreapta la stânga, spre spirala vieţii, asemeni scrisului dintr-o moscheiesinagogă... - Acesta-i misterul, aceasta-i cheia timpului Ei! Doar ceasurile obişnuite se învârt în sensul morţii, spre moarte. Nu există îndoială e tristă, frumoasă şi vine din Moarte; zâmbeşte dincolo de Timp... Noi peisaje se întind între malurile aceluiaşi râu până la o nouă întâlnire când inima va începe iar să pulseze. Memoria îi avertizează: - Sunteţi legaţi prin soartă mai puternic decât orice gând, de mână veţi trece prin îngheţata poartă! Nu va temeţi! Când apare Ea vântul toamnei devine vineţiu, frunzele zboară bezmetice. Pe geamuri apar angelice lacrimi, e o vreme ciudată, de iubire nebună, de Moarte, de Iubire şi Moarte. Nici învăţaţii nu ştiu a spune! Ea zâmbeşte de dincolo de timp şi are pe buze mireasma începutului, se întoarce să-şi sărute iubitul, de dincolo de timp în timpul ăsta bolnav. Când apare El oglinzile explodează iar ei dansează un dans mut. În taina ţesută în noapte un parfum sublim îi ameţeşte sângele la vederea unui zâmbet răsfrânt. În fiecare frunză şi piatră sunt ascunse lecţiile purtate de şoaptele vântului.

Se spune că se vor căuta mereu până vor deveni UNU dar până atunci se vor întoarce în locurile lor dragi iar în moartea ce-i va uni vor fi doar - EU SUNT. - Bună dimineaţa, suflet scump! Un curcubeu acum s-a deschis, mi-era dor de tine! spuse Ea... - Bună dimineaţa, draga mea! Ce te durea? întrebă El. - Mă bucur că eşti aici. Un dor de sufletul tău! răspunse Ea... Deci nu te durea nimic! Dorul este o stare dintr-un sentiment ce ascunde o poveste şi, astfel, devii visător! spuse El. - Dorul e ceva diferit de durerea fizică, e ceva adânc. Acum mă bucur că ai apărut! spuse Ea... iar El spuse: - Nu te-am întrebat ce-i dorul!

- Ştiu! răspunse Ea... - Ce înseamnă să ştii? întrebă El. - A şti, a cunoaşte, a înţelege! spuse Ea... - A înţelege? întrebă El. - Uneori! spuse Ea... - Este cu totul altceva, ţine de o altă latură! spuse El. - Ştiu că doare, înţeleg că doare! spuse Ea... şi El : - Da! Mă bucură capacitatea ta de a înţelege! - Şi ce te mai bucură? întrebă Ea...- Sunt multe, uneori dacă le număr îmi dau seama că sunt foarte puţine lucruri. Pe tine ce te bucură sau ce nu te bucură sau ce încă nu te-a bucurat? spuse El. - Dacă cele care te bucură valorează mult, restul contează mai puţin. Sunt multe lucruri care ar trebui să ne bucure, să ne amintească de frumuseţea vieţii. Doar că nu toţi simt asta. Abia când nu le mai au îşi dau seama de valoarea lor! spuse Ea.... - Cred că paleta-i foarte largă la tine. Eu o să mă mai gândesc! răspunse El. - Ţi-am prins uşor gândul! Testăm puterea gândului? întrebă Ea... - Eu ştiu până unde poate ajunnge gândul tău?! Nu-i ştiu puterea. Are frontiere? întrebă El.E nelimitat, ajunge şi creează lumi. Prin marea forţă a gândului avem raiul şi iadul, şi ţesăturile lor! ( Va urma)


Pagina 38 – România Ta Diaspora

Spiritualitate-cugetări

Povestea cărţii fără titlu din viaţa fiecărui om ADRIAN MELICOVICI scriitor, Miane, Italia

Expresia din prima parte a titlului ales de mine nu îmi aparţine, parţial. A spus-o, scris-o şi chiar recitat-o cineva care cerea o anume daltă de oţel pentru ca numele-i ” să fie săpat în stâncă „. Nici aceste cuvinte nu îmi aparţin. Sunt tot ale cuiva şi le regăsim în cea mai frumoasă rimă a vremurilor.

O să vă spun la urmă celor ce poate nu ştiţi despre cine e vorba. Aţi observat că fiecare privire de om ascunde câte o poveste. Măcar una. Sau mai multe poveşti. Nu o dată, am auzit eu sau voi pe câte cineva spunând că la câte a pătimit şi prin câte a trecut în viaţă, ar putea scrie o carte. Un roman. Pentru foarte mulţi, este de fapt romanul vieţii. Vedeţi, oamenii nu pot să tacă. Nu se pot închide în ei. Într-un fel sau altul, ei comunică. Au anumite mesaje de transmis, poate că unii sunt predestinaţi pentru asta sau măcar aşa consideră ei. Şi se întâmplă să existe poveşti, frumos aşternute, în filele anumitor cărţi, multe de succes. Oamenii se regăsesc în ele. Măcar într-unul din capitole, ei tresar ca şi cum ar fi ” acolo ” şi după ce termină de citit, îşi rescriu măcar cu amintirile propria viaţă. Alţii îşi aştern amintirile chiar din viitor, paradoxal. Au viziuni de bun augur sau dimpotrivă. Ha, au ele obiectele vechi şi prăfuite povestea lor, d-apoi noi...

de la ghişeu care nu ne plac ascund poveşti triste şi când se intersectează cu privirea clientului nerăbdător care aşteaptă la rând ostenit şi stresat la rându-i şi el de povestea vieţii lui, gata ura, măcar de moment. Poate că privirile zâmbitoare ale prezentatorilor tv sau ale vedetelor de pe scenă, au şi ele dureri reale, cu o anumită natură, în spate. Poate că vocile pline de energie şi de viaţă ce le auzim dimineaţa la câte un post de radio, nu sunt chiar aşa pline de energie. Noi le auzim, nu le vedem. Poate că oamenii sortiţi să aibă câte un handicap, ştiu să ne spună povestea lor în alt fel şi ei chiar ne înţeleg deşi noi credem deseori că nu. Surdul aude uneori mai bine ca noi, la fel cum orbul vede aşişderea iar ologul merge mai bine căci sufletul omenesc şi forţa interioară, activează mereu simţuri şi poveşti nebănuite. Uite femeia aceea cu batic de care unii râd că e de la ţară, că nu poartă straie elegante, are şi ea povestea ei ca o carte. Tu da, prietene, eşti în pas cu timpurile, te îmbraci frumos şi îţi aşezi temeinic chipul. Dar hai să recunoaştem că nici eu şi nici tu nu vom fi în stare să frământăm cozonacii aceia îmbietori ai femeii cu batic. Hai să recunoaştem că nu toţi avem aceeaşi viaţă şi acelaşi gen de merite. Vedeţi voi, dragi prieteni, modestia oricărui om, ar trebui să fie subtitlul fiecărei cărţi despre viaţa noastră. Fie că vorbim de iubiri ale existenţei noastre, fie că vorbim despre peripeţiile noastre pe unde ne ducem ori din ce am întâlnit, tot nu reuşim să găsim un nume de carte care să se potrivescă la unison.

Mă gândeam că există obiceiul, pe care eu nu îl înţeleg, al privitului ” de sus „. Chiar cei care reuşesc în scriitură, cad în această capcană pe care ei înşişi o prevesteau celorlalţi. Comunicarea cu restul oamenilor este un lucru extrem de delicat. Poate că omul simplu, necunoscut, pe care îl vedem trecând pe lângă noi, are şi el ceva de spus ori de povestit. Poate că privirile încruntate

Este atât de mult şi de important pentru fiecare om să fie înţeles că poetul nostru a nimerit uimitor de bine versul, deşi se referea doar la sine uite că e valabil şi pentru fiecare chip de om ce pare să spună ca Ion Minulescu: ” Sunt un volum ce n-are titlu încă”. „Surdul aude uneori mai bine ca noi, la fel cum orbul vede aşişderea iar ologul merge mai bine căci sufletul omenesc şi forţa interioară, activează mereu simţuri şi poveşti nebănuite.”


Pagina 39 – România Ta Diaspora

Fascinanta lume a caricaturilor lui Licuţă (Lică Barbu)

Lumea lui Licuţă- Caricaturi


RECOMANDĂRI


Partenerii noştri media... www.actualitatea.it

www.emigrantul.it

www.diasporatv.eu România Ta Diaspora, ALĂTURI DE TINE ORIUNDE TE AFLI! Contact: email: presadiasporei@gmail.com, telefon: 0039/ 333 947 2978

Revista România Ta Diaspora-ediţie specială  

Revistă socioculturală pentru românii de pretutindeni. Publicaţie a expediţiei SPERANŢA UNUI VIS

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you