«Зеркало-plus»
care, citind avizurile afișate pe coridoarele universității, au telefonat la poliție și au anunțat că în cadrul universității se află o „adunătură de gay”. Organele de păstrare a ordinii publice au reacționat la aceste semnale și au trimis o echipă întreagă de colaboratori ai săi pentru a clarifica cu ce se ocupă acolo acești „gay” și de ce au organizat la universitate „adunătură”. Cu toate astea, paza universității nu le-a permis să intre, explicându-le că totu-i în regulă, că în bibliotecă nu-s nici un fel de gay și „adunătură” acolo nimeni n-a organizat, pur și simplu, în una din săli funcționează un proiect îndreptat la înlăturarea stereotipurilor. Cu siguranță, gardienii din pază au procedat corect. Eu însă le-aș fi permis acestor apărători zeloși ai ordinii publice să intre doar pentru a vedea că chiar „o adunătură de gay” poate arăta ca un grup de oameni normali și integri, care nu se deosebesc cu nimic de ei înșiși. Posibil că măcar câțiva polițiști, cel puțin într-o măsură oarecare și-ar fi schimbat atitudinea spre bine față de minoritățile sexuale. Cu atât mai mult că acei cititori care au vizitat proiectul în cauză au rămas încântați. La drept vorbind, mă îndoiesc de faptul că o lectură de jumătate de oră a trei „cărți” diferite oferă posibilitatea de a te debarasa complet de stereotipuri care s-au înrădăcinat
13 timp de o viață întreagă în trecut. Cu toate astea, necătând la faptul că nu toate lucrurile au fost clare, nu toate momentele au fost retrăite și regândite, bucură faptul că încă zece-douăzeci-treizeci de persoane au primit niște răspunsuri sincere la întrebările lor. Mă îndoiesc de faptul că vreouna din acele persoane, care pentru întâia oară s-au atins de tematica LGBT atât de aproape, încât a permis „biblioteca vie”, va apăra minoritățile sexuale în discuții. Însă acești oameni deja nu vor crede atât de naiv în acele declarații defăimătoare care sună în adresa persoanele homosexuale, bisexuale, transsexuale. Ei se vor întoarce iarăși și iarăși la „biblioteca vie”, vor căuta și alte modalități să discute și să analizeze temele care îi vor preocupa, își vor construi propriul punct de vedere și poziție vis-a-vis de această categorie de persoane. Din acest motiv n-ar fi deloc rău ca „biblioteca vie” să continue să lucreze nu neapărat ca și un proiect pentru următorul pride. E clar că 3 – 4 ore în an e foarte puțin pentru ca oamenii (apropo, majoritatea nici măcar nu se descurcă în noțiunile elementare) să poată să afle mai multe informații referitor la minoritățile sexuale și despre viața lor de zi cu zi. Îi înțeleg pe acei participanți care au căzut de acord să participe la „biblioteca vie” doar în cazul dacă la această activitate nu vor veni jurnaliștii cu camerele de luat
3 (48) 2012
vederi. Nu prea tare se dorește ca publicul larg să afle secretele de familie. Nimeni nu simte o mare dorință de a auzi în adresa unei persoane apropiate insulte și ofense și să devină, de facto, un obiect al unor ironii și bârfe. Și, în același timp, nu înțeleg, de ce aceste persoane nu s-au temut să meargă la depunerea de flori, unde vin și reprezentanții canalelor de televiziune din Moldova, nu le-a fost frică să iasă în fața primăriei cu pancarte referitor la apărarea drepturilor omului și cu drapele în culorile curcubeului. Dragii mei, doar bâiguielile noastre toarnă apă la moara celor care-i urăsc pe frații și surorile noastre, pe fiii și fiicele noastre, pe prietenii și colegii noștri de serviciu... Să fim atunci și noi mai deschiși, să arătăm că nu suntem puțini și fiecare dintre noi are dreptul la respectarea propriei demnități și onori!
ÎMPREUNĂ CU DUMNEZEU ÎMPOTRIVA HOMOFOBIEI, PENTRU O VIAȚĂ FERICITĂ
Dar în Moldova o asemenea biserică nu există. Și, conform afirmațiilor lui Florin Buhuceanu, e îndoielnic că va apărea în timpul apropiat, fiindcă în țara noastră, în principiu, e foarte dificil a deschide ceva, cu atât mai mai mult ceva ce contravine ideilor promovate de către biserica ortodoxă. Cu toate că a lipsit o încăpere potrivită, pereți care ar fi amintit cumva de imaginea tipică a bisericii, asta deloc nu vorbește de faptul că gay-ii, lesbienele, bisexualii și transgenderii au dispărut din câmpul de vedere al lui Dumnezeu. Și asta iarăși și iarăși sublinia în cuvântul său păstorul din România. Doar Dumnezeu e mereu cu noi. El e în inima noastră.
ÎN ZIUA a doua a festivalului „Curcubeul peste Nistru – 2012” a fost una interesantă și diversă. În programul respectivei zile au fost incluse și procedura împărtășaniei și a cununiei, Pride house-ul și recepția în cinstea zilei de naștere a Centrului de Informații „GENDERDOC-M”. La moment vom încerca să vă relatăm mai în detaliu cum a derulat fiecare din aceste activități.
DUMNEZEU E ÎNTOTDEAUNA CU TINE. EL E ÎN INIMA TA ÎN ULTIMII câțiva ani în programul pride-ului, din diverse motive nu nimereau activitățile cu caracter religios. În acest an organizatorii au propus comunității LGBT din nou „să se apropie” de Dumnezeu. Dimineața în ziua de vineri, 11 mai, binecunoscutul păstor din România al întregii noastre comunități LGBT, Florin Buhuceanu, care reprezintă „Metropolitan Community Churches” a oficiat ceremonia de împărtășanie. După rugăciunea comună tradițională și după împărtășanie s-a propus
să fie comemorat unul din tinerii gay – Ion Pleșu, care anul trecut s-a spânzurat după ce a fost intimidat de colaboratorii de poliție. Posibil, și aceste cuvinte aparțin păstorului însuși, spuse într-o discuție particulară, dacă în Moldova ar fi existat o biserică care ar fi primit persoanele de orientare sexuală netradițională, ar fi fost posibilă salvarea acestui tânăr, dânsul ar fi găsit în sine puteri să trăiască mai departe. Lui i-ar fi fost mai ușor dacă ar fi știut că, deși toată lumea s-a întors de la el, Dumnezeu continuă să-l iubească așa precum este.
BIBLIA E CARTEA DESPRE DUMNEZEU, DAR NU DESPRE ESENȚA UMANĂ ȚINÂND cont de vizita în țara noastră a lui Florin Buhuceanu, ar fi fost nedrept să-i lăsăm pe participanții și oaspeții prideului fără posibilitatea de a fi prezenți la seminarul cu genericul „Ar fi discriminat Iisus?”. Anterior un astfel de workshop pastorul din România îl organiza împreună cu colega sa din Candada Diane Fisher, care acorda un timp destul de îndelungat lecturii și interpretării unor citate concrete din Biblie.