Issuu on Google+

m a r ţ I ,

3 0

n o I e m b r I e

2 0 1 0

PAG. 4

PAG. 6

cultura românească între tradiţie şi modernitate

irezistibila bucătărie tradiţională românească

Obiectivele României pe termen mediu şi lung

L

a 92 de ani de la Marea Unire și la un an de la realegerea dvs. ca președinte, care este principalul obiectiv al României?

T.B.: Obiectivul de an este evitarea unui derapaj economic masiv. Și obiectivul pe termen lung?

T.B.: O țară nu poate avea un singur obiectiv. Pe termen scurt, obiectivul nostru este admiterea țării în spațiul Schengen la termenul stabilit, chiar dacă trebuie să constat că sunt lideri români de partid care se duc și cer la Parlamentul European să amâne aderarea României. Vă referiți la Victor Ponta? T.B.: Da. Cei ca el disprețuiesc interesul românilor, în schimbul interesului lor politic de moment, acela de a arăta cu degetul că puterea a avut un eșec. Eu rămân însă optimist plecând de la o realitate, aceea că România își va îndeplini integral toate obiectivele tehnice pentru intrarea în spațiul Schengen anul viitor în martie. De altfel, vă pot spune un lucru mai puțin cunoscut public: în momentul de față, toate sistemele noastre de supraveghere și de verificare lucrează conform normelor Schengen, sistemele de transmisie de date sunt cuplate cu cele ale spațiului Schengen și s-a intrat în perioada de probe. România nu are un obiectiv care să-i strângă și să-i motiveze pe oameni în jurul unei ținte comune? T.B.: Este foarte greu să mai găsești o țintă după ce s-au realizat obiectivele de

bază. Cred că ce-și dorește fiecare român poate fi un obiectiv: dezvoltarea țării pentru a le fi românilor mai bine. Acesta este totuși un proces lung, care nu se poate încheia într-un an sau doi. La fel de important pentru români ar fi să avem un program accelerat de construire a infrastructurii, lucru care se va întâmpla în sfârșit în perioada următoare. Obiective precum cele de intrare în NATO și Uniunea Europeană, care au fost ușor de perceput de către români și care i-au mobilizat pe oameni, nu mai avem. România și-a atins marile obiective de acces în familiile occidentale. Acum ne rămâne să valorificăm locul în care am ajuns. Sabina Fati Foto: ziarul România Liberă


2

Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

repere istorice

Pe-un picior de plai, pe-o gură de rai

minunat, ce s-a luptat pentru independenţă şi pentru dreptul la o imagine reală a valorilor sale şi a dat culturii universale reprezentanţi de excepţie. În anul 106 d.Hr. o partea a statului dac centralizat, condus de Decebal este cucerit de de împăratul roman Traian. În secolele ce au urmat peste aceste teritorii au trecut valurile de popoare migratoare: goţii, hunii, gepizii, avarii, slavii, pecenegii, cumanii, alanii şi tătarii. Mai târziu, mai précis în secolul al XIII-lea sunt atestate primele cnezate la sud de Carpaţi şi apoi statele feudale Țara Românească în 1310, sub Basarab I și Moldova în 1359, sub Bogdan I.

P

entru a face parte din istorie trebuie să o înţelegi, la întreaga sa amploare. Istoria este un fenomen complex, cercetat şi analizat de-a lungul timpului, iar rezultatele se materializează în elementele identităţii naţionale ale unui popor. Dramatică, enigmatică sau romantică, istoria României a însemnat alinierea la fenomenele geo-politice europene şi internaţionale. Eroii, unii dintre ei uitaţi pe nedrept sau pierduţi în negura vremurilor, au luptat pentru suveranitate, libertate, democraţie, pentru un viitor mai bun. Căci despre asta este vorba, despre oameni minunaţi, despre extraordinara lor capacitate de a influenţa nobil şi mândru, evoluţia unui popor. Coordonatele civilizaţiei româneşti se ancorează în folclorul autentic, în artă, literatură, sport sau gastronomie. Din punct de vedere geografic, ţara noastră este situată în sud-estul Europei Centrale, pe cursul inferior al Dunării, la nord de peninsula Balcanică și la țărmul nord-vestic al Mării Negre. Se învecinează cu Bulgaria la sud, Serbia la sud-vest, Ungaria la nord-vest, Ucraina la nord și est și Republica Moldova la est, iar țărmul Mării Negre se găsește la sud-est. "Geţii sunt cei mai viteji şi mai drepţi dintre traci" spunea Herodot. De aici putem să începem povestea unui neam

Istoria le asigură capitole separate celor mai importanţi strategi şi lideri ai acestor teritorii, adevăraţi eroi: Alexandru cel Bun, Ștefan cel Mare, Petru Rareș și Dimitrie Cantemir în Moldova, Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș și Constantin Brâncoveanu în Țara Românească și Ioan de Hunedoara în Transilvania. Perioada de dominaţie otomană se simte şi azi în cultura românească, de la gastronomie la obiceiuri şi folclor. Statul modern român a fost creat prin unirea principatelor Moldova și Țara Românească, în anul 1859, odată cu alegerea ca domnitor în ambele state a

lui Alexandru Ioan Cuza. În 1866 însă este obligat să abdice şi părăseşte ţara. 10 ani mai târziu România obține independența iar în 1881, Carol I este încoronat ca Rege al României. În 1913, România a intră în război împotriva Bulgariei, la capătul căruia a obținut Cadrilaterul iar în 1914, regele Carol I moare, urmându-i la tron Ferdinand I. În 1916 România a intrat în Primul Război Mondial de partea Antantei. În 1922 Ferdinand este încoronat rege al României la Alba Iulia, iar Adunarea Națională în Transilvania, Sfatul Țării în Basarabia și Bucovina și-au proclamat Unirea cu ţara. Carol al II-lea, Principe de Hohenzollern-Sigmaringen a fost rege al României între 8 iunie 1930 și 6 septembrie 1940, când i-a urmat la tron fiului său Mihai. A fost suveran al României între 20 iulie 1927 și 8 iunie 1930, precum și între 6 septembrie 1940 și 30 decembrie 1947, când a fost forţat să abdice. Este proclamată Republica Populară Română, stat comunist, urmând o perioadă de schimbări şi lupte pentru putere. Nicolae Ceaușescu a devenit secretar general al Partidului Comunist Român în 1965 și șef al Statului în 1967. Acesta a condus “destinele ţării”timp de câteva

decenii, stilul său de lider devenind din ce în ce mai opresiv în anii 80. După 1989, în România au avut loc un număr impresionat de schimbări şi frământări politice, de la evenimentele din decembrie şi până azi. Din 2004 România este membru NATO, iar din 2007 a devenit membră a Uniunii Europene. 1 decembrie a fost adoptată ca Zi Naţională a României în 1990, reprezentând sărbătorirea marii adunări de la Alba Iulia unde s-a votat unirea Transilvaniei cu România. „Deșteaptă-te, române!” este, din 1990, imnul național al României. Versurile îi aparțin lui Andrei Mureșanu, poet de factură romantică. Drapelul naţional al României este un tricolor cu benzi verticale, începând de la lance, albastru, galben și roșu. Ziua de 26 iunie a fost proclamată drept Ziua drapelului național al României. În 1848, în această zi a fost emis Decretul nr. 1 al Guvernului Provizoriu al Țării Românești, prin care tricolorul roșu-galben-albastru devenea Drapel Național. Mariela Vanu Foto: arhiva ziarului România Liberă


4

Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

obiceiuri și tradiții

Cultura româneascâ, între tradiţie şi modernitate

P

oziţia geografică a ţării noastre a determinat, de-a lungul vremii, consolidarea esenţei specificului naţional. Ecuaţia culturii împlică o serie întreagă de factori, de la artă la gastronomies sau sport. “Cultura răspunde existenţei umane întru mister şi revelare, iar civilizaţia răspunde existenţei întru autoconservare şi securitate. Între ele se cască deci o deosebire profundă de natură ontologică” spunea Lucian Blaga. Cultura şi civilizaţia românească pendulează între cea occidentală şi cea răsăriteană şi se detaşează net printr-un puternic filon de identitate naţională. Spontani, plini de umor, uneori resemnaţi în faţa desfăşurării evenimentelor

evenimentele internaţionale. Umanismul este reprezentat de către Miron Costin, cu a sa cronică despre istoria Moldovei, Dimitrie Cantemir şi marele domnitor Constantin Brâncoveanu. Operele marilor noştri poeţi şi romancieri au fost traduse în numeroase limbi de circulaţie internaţională. Mihai Eminescu, Octavian Goga, Mihail Sadoveanu, Lucian Blaga, Mircea Eliade, Nichita Stănescu sunt doar câteva nume. La Bucureşti, pe Blv Dacia la numărul 12 se află Muzeul Literaturii Române, un veritabil tezaur de manuscrise şi lucrări, pe care fiecare dintre noi ar trebui să îl viziteze cu mândrie. Pe lista câştigătorilor premiului Nobel se află şi trei personalităţi de origine română: Herta Muller, Elie Wiesel şi

Arta românească emană un caracter eclectic, armonizând curente de largă circulaţie şi adaptându-le la specificul naţional. ne detaşăm printr-o remarcabilă atitudine de supravieţuitori. Fiecare capitol în parte merită analizat, deoarece putem astfel să aducem în prim plan oameni minunaţi şi evenimente importante. Limba română este o limbă indo-europeană şi a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei dintre cele romanice. În lume sunt aproximativ 26 de milioane de persoane care vorbesc româna, dintre care 20 de milioane se află în România. Numele de „România” provine de la „român”, cuvânt derivat din latinescul romanus. Conform statisticilor 87% din populaţie este ortodoxă. Restul sunt romanocatolici, reformaţi, penticostali, Grecocatolici, baptoşti etc. În Dobrogea, există o minoritate islamică compusă majoritar din turci și tătari. În august 2010, în România existau 18.300 de biserici. Sentimentul religios este unul puternic, motiv pentru care îl întâlnim des reprezentat în artă şi literatură. În materie de literatură cel mai vechi document păstrat scris în limba română este “Scrisoarea lui Neacşu de la Câmpu lung”din 1521. Fiecare perioadă a avut eroii săi, cei care au adus oamenilor acestor locuri lumina cunoaşterii şi i-au conectat la

George E. Palade. Arta românească emană un caracter eclectic, armonizând curente de largă circulaţie şi adaptându-le la specificul naţional. La început au fost iconarii, apoi oamenii au circulat, au interacţionat cu scolile de artă de anvergură, influenţă simţită în pictură, sculptură, muzică, teatru şi dans. Galeriile de artă şi casele de licitaţie din lume comercializează lucrări semnate Constantin Brâncuşi, Victor Brauner, sau cele din gruparea dadaistă. Pe marile scene se joacă piesele lui Eugen Ionescu. Arta contemporană românească circulă azi în întreaga lume fiind un adevărat ambasador cultural. Pe marile scene ale lumii strălucesc numeroase personalităţi din ţara noastră. Voci unice şi impresionante precum Marina Krilovici, Angela Burlacu, Elena Cernei, Viorica Cortez, Elena Cotrubaş, Nelly Miricioiu, Angela Gheorghiu au încântat publicul din întreaga lume. România a contribuit din plin la cultura universală si aici îi onorăm pe Traian Vuia, Emil Racoviţă, Nicolae Teclu, Henri Coandă, Ioan Cantacuzino, Ştefan Odobleja, Grigore Antipa, Smaranda Brăescu, Victor Babeş, Anghel Saligny, Petrache Poenaru şi lista poate continua. Vorbim despre caractere deosebite, oameni de ştiinţă, inventatori, ce s-au

sacrificat pentru idei nobile, pentru progresul umanităţii. Sergiu Nicolaescu a avut 5 filme no minalizate la premiile Oscar, la secţiunea “Cel mai bun film străin”. Cristian Mungiu a primit trofeul Palme D’or cu pelicula "4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile". Sportul românesc ne-a făcut celebri. Nadia Comăneci, Ilie Năstase, Ion Ţiriac, Lucian Bute, Gabriela Szabo, Ivan Paţaichin, Leonard Doroftei sau Gheorghe Hagi au ridicat ştacheta la perfecţiune. Numele lor, odată rostit este asociat cu cel al ţării, indifferent în ce colţ al lumi am fi. Patrimoniul UNESCO include pe listele sale Mânăstirile fortificate din Transilvania, Mânăstirea de la Hurezi, Biserici din Moldova, Centru istoric de la Sighişoara, Biserici din lemn din Maramureş, fortăreţele dacice din Munţii Orăştiei şi Rezervaţia biosferei Delta Dunării. Marina Crilovici

Mariela Vanu Foto: arhiva România Liberă


Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

5

travel

un tărâm de basm

T

ărâm binecuvântat cu o extraordinară bogăţie de minuni ale naturii, România este o ţară ce merită vizitată în orice anotimp. Peisajul este mirific, chiar şi cel mai pretenţios turist v-a constata că aici se va întâlni cu toate formele de relief. Poate că ar trebui să fim mândri de acest lucru şi să îl facem cunoscut în întreaga lume cu mai mult curaj. Delta Dunării, Marea Neagră, Munţii Carpaţi, oraşele medievale, siturile arheologice cu misterele lor ascunse în negura timpului, bogatul patrimoniu UNESCO, rezervaţiile naturale sunt adevărate bijuterii de cultură şi civilizaţie. Dacă ar trebui să dăm o definiţie a caracterului turismului românesc, tradiţia marchează toate destinaţiile. Asta nu înseamnă că nu suntem receptivi la nou, la ultimele apariţii în domeniu. Clima ţării noastre este temperat continentală cu patru anotimpuri distincte, primăvară, vară, toamnă şi iarnă. În materie de faună, statisticile vorbesc despre cifre impresionante, 3700 de specii de plante din care până în prezent 23 au fost declarate monumente ale naturii, 74 dispărute, 39 periclitate, 171 vulnerabile şi 1253 sunt considerate rare. Pe www.mdrt.ro, site-ul Ministerului Dezvoltării Regionale şi Turismului se regăsesc informaţii utile atât pentru români cât şi pentru străini. România nu înseamnă doar ţara lui Dracula, ne place să credem că avem infinit mai multe de oferit decât o poveste despre vampiri. Staţiunile montane oferă o mare varietate de soluţii pentru

Constantin I.C. Brătianu

petrecerea timpului liber în condiţii de siguranţă, de la drumeţii montane până la alpinism şi sporturi extreme. Litoralul românesc al Mării Negre reprezintă prin valoarea și diversitatea atracțiilor, o importantă destinație artistică. Băile de soare, curele helio marine, tratamentul balnear, agrementul nautic, echitaţia la Mangalia sunt doar câteva idei de vacanţă. Practicarea sporturilor, mişcarea în aer liber, speologie, pescuitul şi vânătoarea sunt alte dimensiuni ale acestui domeniu. Pasionaţii de senzaţii tari pot accesa site-ul www.turismaventura.ro şi vor intra într-un domeniu vast, pe măsura aşteptărilor. În 2009 britanicii de la Top Gear au experimentat spectacolul Transfăgărăşanului. România este recunoscută şi pentru vinurile sale de excepţie. Şi cum fiecare minune a naturii este legată de oameni minunaţi poate că ar trebui să spunem şi o poveste frumoasă. Vinurile Ştirbey ţin de conceptual de renaştere a unei tradiţii. Podgoria Drăgăşani în Oltenia se află între cele mai importante centre vini-viticole ale ţării. “Familia princiară Ştirbey deţine încă din secolul al-XVIII-lea domenii viticole în această regiune. Ca descendentă aprinţesei Maria Ştirbey şi proprietară actuală a domeniului, doresc ca tradiţia să renască. Pe cele 20 de ha de vie ale domeniului producem vinuri de înaltă calitate, în primul rând din soiurile de struguri autohtone, pentru iubitorii de vinuri naturale” Baroana Ileana Kripp-Costinescu. Mariela Vanu; Foto: arhiva personală baroana Ileana Kripp-Costinescu


6

Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

food

AROME IREZISTIBILE

G

astronomia este o artă, indiscutabil, dar poate deveni şi un mijloc de comunicare. Prin intermediul unei arome transmitem un sentiment, putem face o declaraţie de dragoste reunind ingredientele potrivite, renimitul pictor Arcimboldo recompunea portete din legume, fructe şi flori. Şi cum românul s-a născut poet, atunci să încercăm să exemplificăm în versuri: “Cum s-ar defini sarmaua? Vis înaripat al verzei ce-l avu cât a durat somnul lung metamorfozic în butoiul de murat... Potpuriu de porc şi vacă, simfonia tocăturii, imn de laudă mâncării, înălţat în cerul gurii. O cochetă care-şi scaldă trupu-n sos şi în smântână” spunea Păstorel Teodoreanu în oda închinată venerabilei doamne. Nu îndrăznim să încercăm să îi aflăm vârsta, nu se cade! Bucătăria tradiţională românească ne reprezintă la târgurile internaţionale de turism, este unul din primele subiecte dezbătute atunci când se identifică specificul naţional şi ţine de urât românului aflat peste hotare. Nenumărate interacţiuni culturale au dat naştere unor reţete ce preiau şi din alte civilizaţii. Dealtfel, după ce au încetat conflictele armate probabil ca s-a pus masa şi astfel am ajuns să ne disputăm originile sarmalelor, a banalei mămăliguţe, a ciorbelor sau a tocăniţelor. Le consumăm de fiecare dată cu poftă şi regretăm bagajul lor de calorii, dar asta e! Exista mâncăruri care se servesc la momente speciale, cele pentru sărbătorile religioase, mâncărurile de post sau cele pentru traiul cotidian. Ceea ce este demn de reţinut este că se mai transmit din generaţii în ge neraţii secrete ale unor arome irezistibile. Le mai găsim uneori în cărţile de bucate. Din păcate timpul nu ne permite multora dintre noi să dedicăm un capitol din viaţă preparării unora dintre ele, dar cu siguranţă le consumăm atunci când ne sunt oferite. În funcţie de zona geografică se simt şi influenţele culturale. Astfel îm Transilvania mâncărurile preiau din bucătăria ungurească şi nemţească, în Dobrogea din cea turcească, grecească sau bulgărească. Reţetele vânătoreşti presupun o pregătire în prealabil a cărnii şi adăugarea unor ingrediente suplimentare. Pentru a afla noutăţi despre vinurile româneşti, despre somelieri profesionişti şi despre succesul reputat de reprezentanţii ţării noastre la concursurile internaţi onale

v ă sfătuim să consultaţi www.somelieri.ro Dacă ajungem la desert, atunci ne gândim la plăcinte, care mai de care mai îmbietoare, cozonaci sau dulceţuri şi magiun. Va mai aduceţi aminte braga?

Braga este o băutură care conţine vitamina A, patru tipuri de vitamina B , vitaminele C şi E. Mesele îmbelşugate sunt stropite cu un pahar de vin, roşu sau alb după preferinţă şi meniul servit, ţuică, vişinată sau afinată. Dacă preferăm băuturi fără alcool atunci putem încerca o socată sau un sirop din muguri de brad. Dacă ne gândim la o masă de sărbătoare în ritmul actual de viaţă este una spectaculoasă, elegantă, cu mătase şi tacâmuri de argint, pahare de cristal şi inel cu monogramă la şervet. Avem alternative unei mese tradiţionale, cu faţă de masă lucrată manual, cu farfurii din lut ars şi pictat, cu

linguri din lemn, in mijloc cu o mămăligă aburindă, cu ceapă spartă şi frecată cu sare. În cuptor se rumenesc fripturile. Începem cu răcituri care mai de care, parcă ar merge şi un castron cu murături. Între atâtea bunătăţi sigur suntem bucuroşi de oaspeţi!

Mariela Vanu Foto: Robert Lupu


Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

7

Povestea minunată a Domeniilor Sâmbureşti, între oenologie şi pasiune Un scurt istoric al viei Sâmbureştiul, un loc miraculos şi roditor, are o poveste bine impregnată în istorie, cu un început aristocratic care dăinuieşte de mai bine de patru secole, împletind cu măiestrie firele tradiţiei cu cele ale modernismului. Numele Sâmbureşti este fără îndoială legat de numele dealului Sâmburul, cultivat şi astăzi cu sâmburoase. Documentar, Sâmbureştiul este menţionat în timpul domniei lui Mihai Viteazul (1597-1598), când este dat cu "întărire domnească" vestitului său căpitan Val Armaş Marco pentru vrednicia cu care a luptat împotriva turcilor şi a apărat Giurgiul în calitate de guvernator. De-a lungul anilor, domeniul a fost stăpânit de numeroşi oameni de seamă ai Ţării Româneşti, întâi de nepotul lui Dan Danilovici, marele vistiernic a lui Matei Jean Valvis Basarab, apoi ginerele lui Brâncoveanu. La 1800 se afla în proprietatea Brătienilor. Din datele existente la acea vreme în primărie, aflăm că pe la mijlocul anilor 1800 pe raza comunei Sâmbureşti se fabricau 6000 decalitri de ţuică şi 6500 decalitri de vin. Livezile nemaivăzute şi ¨mâinile¨unor gospodari care au ştiut să iubească şi să respecte aceste pământuri au dat naştere unei tradiţii ce s-a păstrat secole întregi, situând cu măiestrie vinul între eonologie şi pasiune ca un meşteşug nobil. Vinul de Sâmbureşti nu şi-a pierdut niciodată rădăcinile nobile şi asta numai datorită oamenilor care l-au iubit şi respectat. Povestea modernă a acestuia datează de la începutul secolului 20, când Vintilă Brătianu, boier de viţă nobilă şi unul dintre cei mai importanţi oameni politici pe care i-a avut România, mândru de viile sale, îl invita la moşia lui din Sâmbureşti pe August Joseph Ville. Acesta era unul dintre cei mai vestiţi oenologi francezi. Spre uimirea lui, Ville îi recomanda călduros să defrişeze toate viile şi să cultive în schimb soiuri nobile franţuzeşti. Pus în faţa acestei decizii imposibile, marele om de stat îşi dovedeşte şi acum flerul. Porneşte replantarea moşiei. După numai câţiva ani, hotărârea îi este răsplătită cu medalia de aur la Expoziţia Universală de la Paris din 1926. Astfel porneşte în lume legenda vinului de Sâmbureşti. Calitatea vinului depinde în primul rând de însuşirile solului, iar aici Sâmbureştiul a fost binecuvântat cu pământuri excepţionale pentru vie, nu doar datorită elementelor organice şi minerale din sol. Bolovanii prinşi în textura luto-nisipoasă, adevărate rezervoare de energie, captează căldura zilelor şi o eliberează noaptea, ajutând astfel strugurele să-şi coacă zahărurile pe îndelete. Poziţia geografică, solul, climatul precum şi tradiţia şi vechimea în cultivarea viţei de vie, fac din Sâmbureşti un loc în care se găsesc nu doar cele mai renumite soiuri internaţionale, soiuri pentru care şi-au câştigat faima, ci şi cele mai vechi şi mai nobile soiuri româneşti.

Investiţii şi locuri de muncă Partea comercial a acestei afaceri a fost demarată aproximativ acum un an si jumatate. Investiţia iniţială a fost de peste două milioane de euro în distribuţie şi doar 4 oameni. În prezent sunt 24 de persoane, iar vinurile sunt distribuite în 37 de judeţe. Investiţia totală în Viti Pomicola Sâmbureşti SA se ridică la peste 12 milioane de euro.

O scurtă prezentare a soiurilor de vin Domeniile Sâmbureşti aduc pe piaţa vinuri nobile, cu istorie şi poveste aparte, sub forma a 7 soiuri : Fetească Regală (un vin pur românesc, rezultatul încrucişării naturale între două soiuri româneşti ce se găseau de milenii în zonă, Fetească Alba si Grasa) , Cabernet Sauvignon, Sauvignon Blanc (unul dintre cele mai populare soiuri din întreaga lume), Fetească Albă (un vechi soi românesc, cultivat de veacuri de o parte şi de alta a Carpaţilor), Fetească Neagră (unul dintre cele mai vechi soiuri româneşti, apărut din selecţia populară, făcută în timp din viţă sălbatică de pădure), Chardonnay (cel mai popular soi de viţă de vie din lume) şi Burgund.

Medalii şi recunoaştere internaţională Vinurile de Sâmbureşti s-au bucurat de o mare faimă peste hotare, fiind apreciate drept unele din cele mai bune soiuri de vinuri roşii ale lumii. Recunoaşterea a venit odată cu câştigarea în 1891 la Paris a Medaliei de Aur. Profesorul J.Roger, expertul care a selecţionat vinurile din România pentru expoziţia de la Paris din 1937 a sesizat, la vinurile de Cabernet Sauvignon din recolta 1925, culoarea rubinie şi gustul de ienupăr. În 1961, la Concursul Internaţional din Germania, patru probe trimise au fost premiate cu medalia de aur. La Tbilisi, Liubliana şi Leipzig s-au câştigat 28 de medalii de aur şi 16 de argint. La Budapesta, Moscova, Paris şi Bordeaux, vinurile roşii de Sâmbureşti au primit 16 medalii de aur şi 12 de argint. La cel de al VII-lea Concurs Internaţional de vinuri de la URGUP-Turcia, din 21-29 mai 1973, din cinci probe trimise, trei au câştigat aur şi două argint. Domeniile Sâmbureşti - Cabernet Sauvignon 2009 a câştigat medalia de aur la Concursul Naţional de vinuri "Strugurele de Aur" 2010 organizat de ADAR şi ONIV.


8

Z I L E L E N A ț I o N A L E A L E s tAt E Lo r L u m I I , M a r ţ i , 3 0 n o i e M b r i e 2 0 1 0

program cultural

1DECEMBRIE

ziua naţională

Î

n fiecare an, pe 1 decembrie sărbătorim Ziua Naţională a României. Atât în ţară cât şi în străinătate au loc ceremonii şi evenimente care marchează această dată importantă. Din punct de vedere istoric la 1 decembrie 1918, Adunarea Națională de la Alba Iulia, constituită din 1228 delegați, și sprijinită de peste 100.000 de persoane adunate la eveniment din toate colțurile Ardealului și Banatului, a adoptat o Rezoluțiune care consfințește unirea tuturor românilor din Transilvania și întreg Banatul cu România. Actul Unirii a fost citit de Vasile Goldiș la Alba Iulia,: „Adunarea națională a tuturor românilor din Transilvania, Banat și Țara Ungurească, adunați prin reprezentanții lor îndreptățiți la Alba Iulia în ziua de 1 decembrie 1918, decretează unirea acelor români și a tuturor teritoriilor locuite de dânșii cu România. Adunarea proclamă îndeosebi dreptul inalienabil al națiunii române la întreg Banatul, cuprins între Mureș, Tisa și Dunăre.” Tot în acelaşi an, sub conducerea Regelui Ferdinand I, românii de pretutindeni s-au unit într-un singur stat. Instutuţiile de stat, Preşedenţia şi Guvernul sărbătoresc această dată cu mare fast. Cu ocazia Zilei Naţionale vor fi organizate parade militare, defilări, zboruri demonstrative ale Forţelor Aeriene. Spectacolul defilărilor este impresionant, un mare număr de militari din cadrul Armatei Române, Ministerul Administraţiei şi Internelor, Serviciul Român de Informaţii şi Serviciul de Protecţie şi Pază ne vor da măsura mândriei naţionale. În Bucureşti vor avea loc depuneri de coroane la Mormântul Ostaşului Necunoscut şi la Monumentul Eroilor Militari. Ceremoniile solemne sunt urmate de paradele militare. Dealtfel, în această zi sunteţi aşteptaţi la Arcul de Trumf pentru a urmări acest spectacol impresionant. De ce Arcul de Triumf? Impresionantul monument a fost proiectat de Petre Antonescu şi construit în perioada 19211922. Între anii 1935-1936 a fost renovat. Rolul său este acela de a ne reaminti de victoria României în primul război mondial. Dealtfel, este foarte bine de ştiut că există şi alte monumente în Bucureşti

aduce aminte că pe aici nu se trece, fără să nu ne amintim de sacrificial bravilor soldaţi români. Crucea de pe Caraiman este închinată memoriei Eroilor Neamului. Din punct de vedere istoric construcţia sa este legată de momentul încoronării regelui Ferdinand I şi a reginei Maria. Timpul avut la dispoziţie a fost foarte scurt, a fost turnată o construcţie din beton armat iar basoreliefurile exterioare au fost realizate din ipsos. Alegerea nu a fost tocmai cea mai bună, în scurt timp, aspectul impresionantului monument degradându-se.În 1932 au început lucrările de restaurare, iar arhitectul Antonescu a modificat planurile iniţiale, optând pentru un aspect mai sobru. Imaginea actuală i-o datorăm unui grup de artişti de renume precum Ion Jalea, Dimitrie Paciurea, Costin Petrescu, Mac Constantinescu, Alexandru Călinescu şi Constantin Baraschi. care ne aduc aminte de sacrificial eroilor În 1936, la 1 decembrie a fost inauguneamului în Primul Război Mondial, de rat, ceremonie la care a participat regele dorinţa extraordinară de unitate, de Carol al II-lea, regina Maria, pe atunci demnitatea unui popor măreţ. Poate de prinţul moştenitor Mihai, membrii aceea ar tebui să le cunoaştem şi să le guvernului şi oaspeţi de seamă. acordăm respectful cuvenit. Astfel, în Dacă la nivel oficial au loc parade Parcul Carol se află Mausoleul şi Mor - militare, discursuri ale preşedintelui mântul Eroului Necunoscut. La Alba ţării şi ale reprezentanţilor Guvernului Iulia se află impresionanta Catedrala a sau alţi demnitari, la nivel uman, tot Încoronării. La Mărăşeşti Mausoleul ne românul se bucură alături de familie şi

EDITOR Cristina Butaru cristina.butaru@corporatemedia.ro GRAFICĂ Alina Petre PRELUCRARE FOTO Daniel Dragomir

REDACTORI Sabina Fati Mariela Vanu mariela.vanu@hiparion.com

Ani Honcioiu ani.honcioiu@medienholding.ro Claudiu Stana claudiu.stana@medienholding.ro

ADVERTISING SALES MANAGER Adriana Alexiuc adriana.alexiuc@medienholding.ro Adrian Chivoiu adrian.chivoiu@medienholding.ro

MARKETING MANAGER Amalia Bădescu DIRECTOR DE PUBLICITATE Andrei Boba

de prieteni. Sărbătorile câmpeneşti, concertele, manifestările artistice sunt motiv de bucurie şi de păstrare în memoria colectivă a semnificaţie datei de 1 decembrie. Ecoul sărbătorii se aude şi dincolo de graniţele ţării. Comuniţăţile româneşti din întreaga lume sărbătoresc şi transmit din generaţie în generaţie sentimentul de mândrie naţională. Tricolorul flutură pe toate continentele unde se află o inimă mare de român! “Ca drapel naţional, tricolorul se impune în 1859, odată cu dubla alegere a lui Alexandru Ioan Cuza, dar în varianta dispunerii orizontale a benzilor de culoare. Primul steag din 1859, aflat în uz până în 1862, a avut fâşia albastră plasată sus, apoi, în a doua perioadă a domniei lui Cuza, fâşia roşie a fost dispusă la partea superioară. Odată cu venirea domnitorului Carol I, din 1867, atât steagul ţării, cât şi drapelele şi stindardele unităţilor militare vor avea benzile dispuse pe verticală, cu albastru lângă hampă. România se alinia astfel regulilor vexilologice europene pentru steaguri tricolore care au, toate, banda de culoarea cea mai închisă, culoarea "rece", lângă hampă”, conform site-ul Preşedenţiei României. Mariela Vanu Foto: arhiva ziarului România Liberă

andrei.boba@medienholding.ro ZILE NAȚONALE este un supliment al ziarului Ziarul România liberă este editat de Societatea „R“, din cadrul grupului

ADRESA Nerva Traian nr. 3, Bl. M101, et. 9, sector 3, București CP 031041; Telefon: 021/202.82.90; Fax: 021/202.81.43. TIPAR United Print


Zilele Nationale Romania