Issuu on Google+

Studii, articole, comentarii

Consideraţii cu privire la noua reglementare privind arbitrajul din Peru

Notes on the New Legislative Decree that norm arbitration in Peru

Carlos Alberto Matheus López*

Carlos Alberto Matheus López*

“Lucrurile nu se schimbă; oamenii se schimbă”. Henry David Thoreau, Walden

“Things do not change; we change”. Henry David Thoreau, Walden

Rezumat

Abstract

În prezentul studiu sunt analizate caracteristicile, limitele şi avantajele noii reglementări a arbitrajului din Peru. De asemenea, influenţa diverselor sisteme străine de drept este analizată din perspectiva faptului că acestea din urmă au constituit un reper pentru reglementarea arbitrajului din Peru. În plus, standardul arbitrajului este analizat prin raportare la concepţia monistă abordată de noua reglementare peruană a arbitrajului. Este analizat şi domeniul de aplicare al acestei reglementări, precum şi confidenţialitatea procedurii arbitrale. În plus, este de observat faptul că renunţarea la cererea de arbitrare are anumite consecinţe în procedura arbitrală. De asemenea, sunt analizate aspectele mai puţin formale ale convenţiei arbitrale, aspectele referitoare la constituirea Tribunalului arbitral şi capacitatea de a fi arbitru, precum şi principiul Kompetenz-Kompetenz, respectiv alte forme ale procedurii arbitrale. 1. Introducere Iniţial, este uşor de observat faptul că, nu dintr-un spirit mimetic, ultima reglementare referitoare la *

Doctor în drept al Universităţii din Ţara Bascilor(Spania), arbitru, Centrul de Arbitraj şi Conciliere de pe lângă Camera de Comerţ din Lima, membru în Colegiul de Supraveghere al furnizării de servicii medicale, membru al Universităţii Pontificale Catolice din Peru, membru al Baroului de avocaţi din Lima, mem bru al Camerei Americane de Comerţ din Peru, membru al Curţii de Arbitraj din Barcelona, membru al Curţii de Arbitraj din Ţara Bascilor, profesor universitar de arbitraj şi procedură civilă la Uni versitatea din Lima şi la Universitatea Pontificală Catolică din Peru.

Nr. 3 (15)

The present work analyzes the characteristics, limits and advantages of the new Legislative Decree that norm arbitration in Peru. Also, the influence of diverse foreign norms is analyzed that served as model for the New Arbitration Law of Peru. In addition, the subject of the arbitration model is approached observing that the LDA decides on a monist model. Then, the objective scope of application of the LDA is analyzed. Also, the obligation of confidentiality- during the arbitration process- is observed. In addition, is observed that the resignation to object has a purifying effect in the interior of the arbitration process. Then the non formalist character of the arbitration agreement is analyzed. Also, the number and capacity of the arbitrator is observed in the LDA. Finally, the principle of competence-competence and other categories of the arbitral process are studied in detail.

1. Genesis It is convenient to initially observe, without a hierophantic spirit, that the latest Legislative Decree *

PHd., University of the Basque Country (Spain). Arbitrator at the Center of Conciliation and Arbitration of the Lima Chamber of Commerce, Healthcare Suppliers Supervisory Board, Pontifical Catholic University of Peru, Lima Bar Association, American Chamber of Commerce of Peru, the Arbitration Court of Barcelona and the Basque Court of Arbitration. University professor of Arbitration and Civil Procedural Law at the University of Lima and the Pontifical Catholic University of Peru.

59


Studii, articole, comentarii

arbitraj are drept model reglementarea spaniolă privind arbitrajul, anume Legea nr. 60/23 decembrie 2003. Cu toate acestea, având drept model reglementarea spaniolă, propria reglementare receptează, în mod indirect, LEGEA-MODEL UNCITRAL cu privire la arbitrajul comercial internaţional adoptată de Comisia Naţiunilor Unite cu privire la dreptul comerţului internaţional1 la data de 21 iunie 1985, dar şi alte reglementări cum ar fi, de exemplu, Legea elveţiană de drept internaţional privat2 din 18 decembrie 1987(LDIP), precum şi Regulile de arbitraj emise de Curtea de Arbitraj de pe lângă Camera Internaţională de Comerţ3 din Paris, în 1 Aşa cum s-a recunoscut în Expunerea de Motive a reglementării spaniole privind arbitrajul, atunci când s-a menţionat că “principalul criteriu de inspiraţie a constat în coroborarea reglementării spaniole cu LEGEA-MODEL elaborată de Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comercial internaţional la data de 21 iunie 1985(LEGEA-MODEL UNCITRAL), la recomandarea făcută prin Rezoluţia Adunării Generale nr. 40/72 din 11 decembrie 1985, s-a avut în vedere necesitatea uniformizării reglementărilor de procedură arbitrală, precum şi necesităţile practice ale arbitrajului comercial internaţional”. 2 Într-o astfel de variantă, este de observat că art. 2 paragraful 2 al reglementării peruane privind arbitrajul adoptă- în mod indirectmodelul furnizat de art. 177 paragraful 2 din Legea elveţiană de drept internaţional privat, acest din urmă articol stipulând următoarele: “Dacă o parte a convenţiei arbitrale este un stat sau o entitate aflată sub controlul acestuia, acesta sau aceasta din urmă nu se poate prevala de propria lege pentru a contesta caracterul arbitrabil al litigiului sau capacitatea de sta în arbitraj”. De asemenea, art. 13 paragraful 7 din legea peruană privind arbitrajul are drept model, indirect, art. 178 paragraful 2 din Legea elveţiană de drept internaţional privat, consacrând principiul in favorem validitatis : “Din punctul de vedere condiţiilor de fond, convenţia arbitrală este guvernată fie de legea aleasă de părţi, fie de legea aplicabilă obiectului litigiului, fie de legea aplicabilă contractului principal, fie de legea elveţiană”.În sfârşit, apreciem că, pentru a conferi eficacitate legii peruene privind arbitrajul, dar şi pentru a soluţiona posibilul conflict generat de cazurile de litispendenţă- conflict ce are relevanţă cu privire la aspectele prejudiciale- ar fi fost indicat să fie reluat art. 186 paragraful 1bis din Legea elveţiană de drept internaţional privat. Potrivit acestui din urmă articol, “Tribunalul arbitral se pronunţă asupra propriei competenţe fără a ţine cont de faptul că o acţiune având acelaşi obiect şi aceleaşi părţi se află pe rolul unei instanţe statale sau unui alt Tribunal arbitral , afară de cazul în care motive temeinice impun suspendarea procedurii . „ 3 Din acest punct de vedere, art. 12 din reglementarea peruană privind arbitrajul are drept model, în mod indirect, art. 3 paragraful 4 din Regulile CCI Paris(“ Termenele din prezentul Regulament sau termenele stabilite în conformitate cu acesta încep să curgă din ziua imediat următoare celei în care notificarea sau comunicarea a fost

60

that norms Arbitration (LDA) assumes as its main (direct) model the Spanish Law of Arbitration (SLA) -60/23 December 2003. However, when assuming the model of the SLA, our LDA indirectly welcome the model used by the former, which -mainly- is the Model Law on International Commercial Arbitration of the United Nations Commission on International Trade Law (UNCITRAL)((1) -dated June 21st, 1985-, combined with other norms that were also used for the conformation of the SLA, such as the Swiss Federal Law on Private International Law((2) 1 As recognized by the Exhibition of Reasons for the SLA, when indicating that “its main inspirational criterion is to base the Spanish legal regime of Arbitration on the Law Model elaborated by the Commission of the United Nations for the International Commercial Law, of June 21st, 1985 (Law Model of NUCMIL/UNCITRAL), recommended by the General Assembly in its Resolution 40/72, of December 11th, 1985, considering the exigencies of the uniformity of the arbitration procedural law and the necessities of the international commercial arbitration practice”. 2 In such form, it is observed that article 2, interjection 2, of the LDA, assumes -indirectly- the model of article 177, interjection 2, of the LPIL, which indicates that “Si une partie à la convention d’arbitrage est un État, une entreprise dominée ou une organisation contrôlée par lui, cette partie ne peut invoquer son propre droit pour contester l’arbitrabilité d’un litige ou sa capacité d’être partie à un arbitrage” (If a part of the arbitration agreement is a State, company or organization controlled by a State, that party cannot invoke its own one law to discuss the arbitrability of a litigation or its capacity to be part in an arbitration). Also, article 13, interjection 7, of the LDA, assumes -indirectlythe model of article 178, interjection 2, of the LPIL, which indicates -welcoming the principle in favorem validitatis- that “Quant au fond, elle est valable si elle répond aux conditions que pose soit le droit choisi par les parties, soit le droit régissant l’objet du litige et notamment le droit applicable au contrat principal, soit encore le droit suisse”(As far as the bottom question, [the arbitral agreement] is valid if it responds to the conditions that the Law chosen by the parties establishes, or the Law that the object of the litigation regulates and, particularly, the applicable law to the main contract, or the Swiss law). Finally, we considered that, for effects of the best effectiveness of the LDA and in order to solve the problem generated by the possible conflict between the judicial litispendence and the arbitration one -that affects the same controversy or by prejudiciality-, it would have been useful to also welcome the tenor of article 186, interjection 1bis, of the LPIL, which indicates that “Il statue sur sa compétence sans égard à une action ayant le même objet déjà pendante entre les mêmes parties devant un autre tribunal étatique ou arbitral, sauf si des motifs sérieux commandent de suspendre la procédure” ([The arbitration court] decides on its competition, independently if an action on the same subject matter, between the same parts, is pending before a state or an arbitration court, unless by serious reasons the suspension of the procedure is required).

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

vigoare din 1 ianuarie 1988 (Regulile ICC Paris)4. De asemenea, reglementarea peruană privind arbitrajul resimte influenţe atât din alte sisteme de drept, cum ar fi Legea croată privind arbitrajul adoptată la data de 11 octombrie 2001, în vigoare la data de 19 octombrie din acelaşi an, cât şi din alte reglementări arbitrale, cum ar fi reglementarea Curţii de Arbitraj Comercial Internaţional din Londra, în vigoare din 1 ianuarie 1998, precum şi reglementarea Organizaţiei Mondiale de Dreptul Proprietăţii Intelectuale, influenţa acesteia din urmă urmând a fi relevată în continuare.

2. Concepţia reglementării arbitrale Spre deosebire de reglementarea arbitrală anterioară ce promova concepţia dualistă- arbitrajul internaţional este reglementat, în totalitate sau în măsură covârşitoare, de alte norme decât cele aplicabile arbitrajului intern5, actuala reglementare oferă o nouă

făcută potrivit alineatului precedent. Dacă această zi este considerată a fi o sărbătoare legală sau o zi nelucrătoare în ţara în care notificarea sau comunicarea este făcută, termenul începe să curgă din prima zi lucrătoare imediat următoare. Sărbătorile legale şi zilele nelucrătoare se iau în considerare la calcularea termenului. Dacă ultima zi a termenului se împlineşte într-o zi considerată nelucrătoare sau sărbătoare legală în ţara în care notificarea sau comunicarea a fost făcută, împlinirea termenului se prorogă până la sfârşitul primei zile lucrătoare”. De asemenea, art. 23 paragraful c din din reglementarea peruană privind arbitrajul are, indirect, drept model art. 10 paragraful 1 din Regulile de procedură arbitrală ale CCI Paris(“dacă sunt mai mulţi reclamanţi sau pârâţi, iar litigiul este soluţionat de un Tribunal arbitral constituit din trei arbitri, va fi desemnat câte un singur arbitru ce va fi confirmat potrivit art.9”). Totodată, art. 28 din reglementarea peruană privind arbitrajul are, în mod indirect, ca model art. 7 din Regulile de procedură arbitrală ale CCI Paris(“art. 7 pct.1 Arbitrul este independent şi imparţial. Art. 7 pct.2 Anterior nominalizării sau confirmării, arbitrul semnează un angajament ce atestă independenţa şi imparţialitatea sa şi aduce la cunoştinţa Secretariatului orice fapte sau circumstanţe ce, din punctul de vedere al părţilor, ar putea să pună sub semnul îndoielii independenţa sa. Secretariatul va comunica în scris părţilor aceste informaţii şi va stabili un termen pentru efectuarea unor eventuale observaţii. Art. 7 pct.3 Arbitrul este obligat să aducă la cunoştinţa părţilor, imediat şi în scris, orice fapte sau circumstanţe ce ar surveni în timpul procedurii arbitrale…”).În sfârşit, art. 30, 31 şi 72 din reglementarea peruană privind arbitrajul au drept model art. 12 şi art. 30 din Regulile de procedură arbitrală ale CCI Paris. 4 Pentru un punct de vedere similar, a se vedea Verdera şi Tuells, Evelio “Law 60/2003, of December 23rd , Arbitration: between Tradition and Innovation”, Real Academy of Jurisprudence and Legislation, Madrid, 2005, pp. 59-71. 5 Să ne amintim faptul că reglementarea anterioară era structurată în două părţi, prima parte se referea la arbitrajul

Nr. 3 (15)

dated December18th, 1987- (LPIL) and the Rules of Arbitration of the International Court of Arbitration of the International Chamber of Commerce((3) -effective from January 1st, 1998(RICC). (4) Also, the LDA receives elements from other foreign norms, as it is the case foreseen by the Croatian Arbitration Law, from October 11th, 2001 -effective from October 19th of the same year-, and other Regulations on Arbitration, like that of the London Court of International Arbitration (LCIA) -effective from January 1st, 1998- and the one of the World Intellectual Property Organization (WIPO), whose influence we will approach more ahead. 3 In this sense, article 12 of the LDA assumes -indirectly- the model of article 3, interjection 4, of the RICC, which indicates that “the terms specified in this Regulation or fixed in accordance with itself, will begin to run the following day to that one in that a communication or notification is considered carried out according to the previous paragraph. In case that this day is a holiday or a non-working day in the country where the notification or communication is considered carried out, the term will be computed as of the first following working day. The holiday or non-working days are included in the calculation of the terms. Supposing that the last day of the term agrees with a holiday or a non-working day in the country in which the notification or communication is considered carried out, the term will finish at the end of the first following working day”. Also, article 23, interjection c, of the LDA assumes -indirectly - the model of article 10, interjection 1, of the RICC, which indicates that “If there are several parts Demanded or Plaintiffs, and the controversy will have to be put under the decision of three arbitrers, the Plaintiffs, jointly, and the Demanded ones, jointly, will have to designate a referee for confirmation, as established in article 9.” Also, article 28 of the LDA assumes -indirectly- the model of article 7 of the RICC, which indicates that “1. All arbitrators must be and remain independent of the parties in the arbitration. 2. Before its appointment or confirmation, the person proposed as arbitrator must subscribe an independence declaration and present in writing to the Secretariat any susceptible facts or circumstances, from the point of view of the parts, which may put in doubt his independence. The Secretariat will to communicate in writing this information to the parties and fix a term so that these show their commentaries. 3. The arbitrator will have to present immediately and in writing, as much to the Secretariat as to the parties, any facts or circumstances of similar nature that may arise during the arbitration…”. Finally, articles 30, 31 and 72 of the LDA take as model -the first two- article 12 and -the last one- article 30 of the RICC. 4 With similar view Verdera and Tuells, Evelio “Law 60/2003, of December 23rd, Arbitration: between Tradition and Innovation”, Real Academy of Jurisprudence and Legislation, Madrid, 2005, pp. 5971.

61


Studii, articole, comentarii

paradigmă, aceea a arbitrajului monist, concepţie potrivit căreia aceleaşi reguli guvernează atât arbitrajul intern, cât şi arbitrajul internaţional, indiferent dacă se are sau nu în vedere faptul că arbitrajul internaţional răspunde unor exigenţe diferite în multe cazuri. Astfel, noua lege peruană este în consonanţă cu alte reglementări ce consideră că LEGEA-MODEL UNCITRAL este aplicabilă nu numai arbitrajului internaţional, ci şi arbitrajului în ansamblul său6.

3. Domeniu de aplicare Noua reglementare peruană privind arbitrajul7 stabileşte, la nivel principial, că sunt arbitrabile litigiile ce privesc drepturi asupra cărora legea permite părţilor a tranzacţiona.Prin urmare, este adoptată o concepţie flexibilă şi permisivă- numerus apertus- ce diferă faţă de concepţia anterioară8. Sintagma “permite părţilor să tranzacţioneze” se referă la materii diverse şi speciale guvernate de o serie de reglementări.Totodată, această libertate a părţilor de a tranzacţiona trebuie să fie “în acord cu legea“, fără a fi nevoie ca respectiva conformitate să fie standardizată, fiind vorba despre o relaţie bilaterală dintre arbitrabilitate şi validitate. Astfel, noua reglementare peruană privind arbitrajul face posibilă o amplă, dar nestandardizată hermeneudomestic, iar cea de-a doua parte la arbitrajul internaţional . 6 Pentru o viziune similară, a se vedea Lorca Navarrete, Antonio Maria “Commentaries to the New Law of Arbitration 60/2003 of 23 of December”, Basque Institute of Procedural Law, San Sebastián, 2004, p. 51. 7 În acelaşi sens, art.2 paragraful 2 stipulează următoarele: “Sunt arbitrabile litigiile cu privire la drepturile asupra cărora legea permite a se face tranzacţie, cât şi litigiile cu privire la drepturile ce decurg din reglementările internaţionale, tratate sau convenţii”(sublinierea autorului)”. 8 Vechea reglementare stabilea o listă limitativă- numerus clausus - în conţinutul art.1: “Sunt arbitrabile litigiile prezente, viitoare cu privire la drepturile asupra cărora părţile pot tranzacţiona, cât şi litigiile de dreptul mediului , astfel că posibilitatea continuării sau iniţierii unui proces în faţa instanţei statale este eliminată; sunt exceptate următoarele litigii: 1. Litigiile referitoare la starea civilă şi capacitatea a persoanelor, cât şi cele referitoare la drepturile şi bunurile incapabililor(ipoteza în care lipseşte autorizarea prealabilă a reprezentanţilor legali). 2. Litigiile cu privire la care părţile au încheiat o tranzacţie judiciară , cu excepţia consecinţelor patrimoniale ce decurg din executarea contractului . 3. Litigiile referitoare la ordinea publică sau care implică reglementări penale. Cu toate acestea, sunt arbitrabile litigiile referitoare la răspunderea civilă dacă nu a fost perfectată o tranzacţie judiciară. 4. Litigiile ce implică statul sau entităţi statale”.

62

2. The arbitration model In front of the dualistic option -that the international arbitration is regulated, totally or to a great extent, by norms different from those concerning national arbitration- of the previous General Law of Arbitration (GLA),((5) the LDA decides on a new paradigm, represented by the monist model of arbitration, which assumes that the same norms should be applied to national and international arbitration, without unknowing that international arbitration responds in many occasions to different exigencies. In such form, the LDA follows other recent foreign laws that consider that the Model Law of the UNCITRAL is suitable, not only for international arbitration, but for arbitration in general. (6) 3. The objective scope of application The LDA (7) establishes as a general rule that arbitration deals with controversies that are within the field of free disposition of the parties according to law. It assumes therefore an open and positive formula -or numerus apertus-, different from that of the old GLA. (8) This “free disposition” implies to assume subject matters that can be in diverse and specific substantive regulations. Also, this freedom has to be in addition “according to law”, without being established such conformity through a list system, but only a binomic relation between legal availability and arbitrability. In such form, the LDA makes possible an ample and not listed hermeneutics of that which can be understood as availability according to law, which 5

Let us remember that the previous GLA divided in two sections, being the first section dedicated to the “national arbitration”, and the second section treated the “international arbitration”. 6 With equal seeming L orca Navarrete, Antonio Maria “Commentaries to the New Law of Arbitration 60/2003 of 23 of December”, Basque Institute of Procedural Law, San Sebastián, 2004, p. 51. 7 With this same opinion, its article 2, interjection 1, indicates that “Can be put under arbitration controversies on subject matters of free disposition according to law, as well as those that international law or treaties or agreements authorize” (my emphasis). 8 Which chose one closed and negative formulae -or numerus clausus-, when indicating in its article 1 GLA that “Can be put under arbitration certain or uncertain controversies on which the parties has faculty of free disposition, as well as those ones relative to environmental

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

tică a ceea ce poate catalogat ca fiind în conformitate cu legea, aspect ce determină acceptarea principiului favor arbitralis în ipoteza în care se instituie, ex post, un control al nevalidităţii arbitrajului prin anularea sentinţei arbitrale. În plus, reglementarea peruană a arbitrajului înlătură posibilitatea presupunerii faptului că a fost fraudată procedura arbitrală, presupune ce se poate face prin intermediul mecanismului principiului separabilităţii convenţiei arbitrale (ipoteză în care există o legătură cu probleme litigioase9).

4. Arbitrajul instituţionalizat Legea peruană privind arbitrajul acordă o atenţie deosebită recunoaşterii arbitrajului instituţionalizatîn deplină concordanţă cu teza monistă a arbitrajului-, prevederile acesteia aplicându-se atât arbitrajului intern, cât şi arbitrajului internaţional. Spre deosebire de reglementarea anterioară, actuala reglementare stabileşte o regulă subsidiară de soluţionare a litigiului în ipoteza unui convenţii arbitrale patologice10,regulă strâns legată de arbitrajul instituţionalizat; în astfel de cazuri, se va subînţelege, dacă părţile nu au stabilit altfel, arbitrajul va fi ad hoc11. Totodată, art. 7 paragraful 412 din legea peruană, având drept model 9

În acest sens, art. 63 paragraful 3 din legea peruană privind arbitrajul prevede următoarele: “Având în vedere cele enunţate la pargarafele d şi e ale pct. 1 din prezentul articol, anularea convenţiei arbitrale nu are nici o influenţă cu privire la aspectele nesupuse arbitrajului sau nearbitrabile, având în vedere faptul că se poate face o delimitare a unor aspecte de altele; în caz contrar, anularea va fi totală. Totodată, cele prevăzute la paragraful e vor putea fi analizate de Curtea Supremă de Justiţie din perspectiva motivelor de anulare a convenţiei arbitrale”(sublinierea autorului). 10 Clauza compromisorie este patologică dacă în conţinutul acesteia este indicată o instituţie arbitrală inexistentă. Pe de altă parte, o clauză compromisorie este patologică dacă nu este desemnată nici o instituţie arbitrală. Pentru un punct de vedere similar, a se vedea Scalbert, Hug ues, Mar ville, Laurent, Les clauses compromissoires pathologiques, în Revue de l’Arbitrage, 1, 1998, p.119-130. 11 Potrivit art. 7 paragraful 3 din legea peruană privind arbitrajul,“Dacă părţile nu au desemnat instituţia arbitrală, arbitrajul va fi ad hoc. Arbitrajul va avea aceeaşi natură dacă părţile desemnează instituţia arbitrală făcând o confuzie între două sau multe instituţii arbitrale sau dacă părţile desemnează o instituţie arbitrală inexistentă sau dacă insituţia arbitrală desemnată nu acceptă organizarea arbitrajului, afară de cazul în care părţile au convenit altfel”(sublinierea autorului). 12 Potrivit acestui articol, “reglementarea aplicabilă procedurii arbitrale este cea în vigoare la data iniţierii acesteia din urmă, afară de cazul în care părţile convin altfel”(sublinierea autorului).

Nr. 3 (15)

assumes a favor arbitralis when establishing an ex post control of the indisponibility through the cancellation of the arbitrator’s decision. In addition, the LDA chooses to put aside the assumptions of fraud in arbitration that may be presented in case of connection between subject matters, through the recognition of the separability principle. (9)

4. The institutional arbitration The LDA has as one of its central axes the recognition of the institutional arbitration, whose regulation -in accordance with its monist characterdoes not distinguish between internal and international institutionalization, welcoming both modalities. Unlike our previous law, the LDA establishes as a subsidiary rule of solution in case of a pathological arbitration agreement (10) tied to the institutionalization of the arbitration; in such cases, it will be understood -except in case of an opposing pactthat the arbitration is ad hoc. (11)

matter, being able to be extinguished respect to them the existing judicial process or avoiding the one that could be promoted; except: 1. Those that norm the state or the legal capacity of subjects, nor relative to goods or rights of incapables without the previous judicial authorization. 2. Those on which it has fallen firm judicial resolution, except for the patrimonial consequences that arise from their execution, as concerns the parties of the process exclusively. 3. Those that concern public order or that norm crimes or lacks. Nevertheless, it will be able to manage itself on the quantity of the civil responsibility, if it had not been fixed by firm judicial resolution. 4. Those directly concerning the attributions or functions of empire of the State, of people or of public organizations” (my emphasis). 9 With this same opinion, article 63, interjection 3, of the LDA indicates that “Being the causes specified in interjections d. and e. of numeral 1 of this article, the cancellation will only affect subject matters not submited to arbitration or non susceptible of arbitration, always counting that they can separate from the others; on the contrary, the cancellation will be total. Also, the cause anticipated in the interjection e. could be appreciated officiously by the Superior Court that knows the cancellation resource” (my emphasis). 10 A pathological arbitration agreement from subsanable character is that in which a nonexistent arbitration institution is designated. On another side, a pathological insubsanable arbitration agreement is that in which no arbitral institution is designated (with similar view Scalbert, Hug ues and Mar ville, Laurent “Les Clauses Compromissoires Pathologiques”, in Revue de L´arbitrage, Número 1, Paris, 1998, pp. 119-130). 11 With this seeming, article 7, interjection 3, of the LDA indicates that “In case of lack of designation of an arbitral institution, it will be understood that the arbitration is ad hoc. The same rule is

63


Studii, articole, comentarii

reglementările arbitrale ale WIPO13, o serie de principii imperative14 stabilind, ca regulă, imediata aplicare a regulii de procedură sau, în mod similar, faptul că se vor aplica regulile de procedură arbitrală, dacă părţile nu convin altfel, din momentul iniţierii propriu-zise a respectivei proceduri.

5. Confidenţialitate Articolul 51 din Legea peruană de arbitraj, având drept model art. 3015 din Regulile de arbitraj emise de LCIA16, reglementează17 atât obligaţia de confiden-

13 Potrivit art. 2 din Reglementărilor arbitrale ale Organizaţiei Mondiale de Dreptul Proprietăţii Intelectuale- în vigoare din data de 1 octombrie 2002,“Dacă în conţinutul clauzei compromisorii se face o referire la procedura arbitrală instituită de Reglementările arbitrale WIPO, aceste reglementări vor fi considerate a fi parte componentă a respectivei clauze compromisorii, iar litigiul va fi soluţionat în conformitate cu aceste reglementări, afară de cazul în care părţile au convenit altfel”(sublinierea autorului). 14 În ţara noastră, începând cu anul 2007, este reglementat principiul imediatei aplicări a regulii procedurale(a se vedea Matheus Lopez, Carlos Alberto, “The Institutional Regulation” în Athina, 3, Lima, 2007, p. 364-366; de asemenea, a se vedea Matheus López, Carlos Alberto, “The Regulation of Arbitral Institutions in Peruvian Law”, în Procedural Law Review, Madrid, 2007, p. 675677). 15 Art.30 stabileşte următoarele: “30.1. Dacă părţile nu au convenit altfel, există obligaţia de a respecta confidenţialitatea atât a dezbaterilor, cât şi a documentelor procedurale, respectiv a oricăror alte documente exhibate de o parte litigantă ce nu sunt de interes public afară de cazul în care relevarea conţinutului acestora este solicitată de una dintre părţi în scopul protejării unui interes sau pentru exercitarea, cu bună-credinţă, a oricărui drept în faţa unei instanţe competente sau a oricărei alte autorităţi judiciare…”. 16 Deşi Legea neozeelandeză a arbitrajului din 1996 este, cronologic, anterioară Regulilor de procedură emise de LCIA, nu o considerăm ca fiind reperul reglementării peruene, întrucât anterior modificării din 18 octombrie 2007 nu era nici o menţiune cu privire la noţiunea de “informaţie confidenţială” şi, în plus, potrivit secţiunii 14 “(1 ) În conformitate cu subsecţiunea 2, încheierea unei convenţii arbitrale, dacă părţile nu au convenit altfel, echivalează cu obligaţia părţilor de a nu divulga sau comunica nici o informaţie cu privire la procedura arbitrală sau cu privire la sentinţa arbitrală. (2) Nici o informaţie nu poate fi comunicată sau exhibată în condiţiile subsecţiunii 1, (a) afară de cazul în are acest lucru este permis de prezenta reglementare; sau (b) dacă respectiva informaţie este comunicată apărătorului părţii”. Ulterior modificării din 2007, actualul text al art. 14 este mai amplu decât art. 51 din Regulile de procedură arbitrală emise de LCIA, din acest motiv putând fi explicată similitudinea cu art. 30 din Regulile LCIA. În sfârşit, este de remarcat faptul că art. 14 din Legea neozeelandeză privind arbitrajul, astfel cum a fost modificat, a avut drept model art. 73, 76 din Regulile de procedură arbitrală emise de WIPO.

64

Also, article 7, interjection 4, (12) of the LDA, following the model of the Regulation of Arbitration of the WIPO (13), and certain dogmatic postulates, (14) establishes -as a general rule- the immediate temporary application of the institutional regulation, or what it’s the same, that the regulation applicable to the arbitration will be -except in case of an opposing pactthe effective one at the time of the beginning of the arbitration process.

applied when designation exists that is incompatible or contradictory between two or more institutions, or when reference to a nonexistent arbitral institution, or when the institution does not accept the order, except a different pact between parties” (my emphasis). On the other hand, the assumption of a pathological arbitral agreement by contradiction -that matters to allude simultaneously to the arbitration and to the judicial process- does not come regulated in article 7, interjection 3, LDA, as it would have been desirable, but in the Fourth Complementary Disposition of the LDA, which indicates that “From the entrance in use of this Legislative Decree, all the legal references to the judges, with the object of solving a controversy or making a decision, will also to be understood referred to an arbitral court, whenever it is a susceptible subject matter of arbitration and that it exists a celebrated arbitration agreement between the parties” (my emphasis). 12 Which indicates that “the regulation applicable to an arbitration is the effective one at the time of its beginning, except pact in opposite” (my emphasis). 13 The Regulation on Arbitration of the World Intelectual Property Organization (WIPO) -effective from the October 1st, 2002-, indicates in its article 2 that “When an arbitration agreement contemplates a procedure of arbitration by virtue of the Regulation on Arbitration of the WIPO, this Regulation will consider part in that agreement on arbitration and the controversy will be solved in accordance with the Regulation as it is effective in the date of beginning of the arbitration, except for an agreement in opposite between the pariets” (my emphasis). 14 In our country, we postulate this criterion of solution -in a written and solitary way- since 2007 (see Matheus Lopez, Carlos Alberto “the Institutional Regulation” in Athina, Number 3, Lima, 2007, p. 364-366; also, see Matheus López, Carlos Alberto, “The Regulation of Arbitral Institutions in Peruvian Law”, in Procedural Law Review, Madrid, 2007, p. 675-677). 15 Which indicates that “30.1 Except an opposite and express written agreement from the parties, these, as a general principle, are committed to maintain the confidentiality of all the decisions dictated in the course of the arbitration, as well as of all the documentation in the procedure and of any other documents presented or displayed by any litigant party, that are not of public dominion, safe and in the way in which their revelation is a consequence of the request of a party in exercise of its legitimate claim to persecute or to protect any right or to execute or to resort any good faith decision before a competent court or any other judicial authority…”.

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

ţialitate, cât şi diverse aspecte ale arbitrajului(părţile procedurii arbitrale, avocaţi, arbitrii, instituţii etc). Totodată, părţile, trebuie să respecte etapele procedurale, informaţiile de care iau cunoştinţă în timpul procedurii arbitrale, precum şi sentinţa arbitrală. 17

Este de subliniat, din punctul de vedere al unei analize comparative, că puţine reglementări arbitrale se referă la principiul confidenţialităţii. Noua lege spaniolă a arbitrajului- dar şi “discipolul” acesteia, noua lege peruană a arbitrajului- reprezintă exemple relevante. De asemenea, Legea neozeelandeză a arbitrajului din 1996 defineşte în conţinutul secţiunii a doua noţiunea de “informaţie confidenţială”, astfel : “în procedurile arbitrale, informaţia confidenţială) înseamnă informaţia strâns legată de procedurile arbitrale sau de sentinţa arbitrală pronunţată în acel litigiu; şi include i) cererea de arbitrare, întâmpinarea, precum şi orice alte susţineri, puncte de vedere, declaraţii, respectiv orice altă informaţie furnizată de către părţi: ii) orice probă(înscris sau orice altă probă) supusă analizei Tribunalului arbitral: iii) orice act redactat de Tribunalul arbitral sau orice alt puncte de vedere orale sau scrise susţinute în faţa Tribunalului arbitral: IV) orice transcriere a unei declaraţii orale sau declaraţiile făcute în faţa Tribunalului arbitral: (v) orice măsuri dispuse de Tribunalul arbitral: (vi) orice sentinţă arbitrală pronunţată de Tribunalul arbitral”. Mai mult decât atât, secţiunea 14 B ce stabileşte următoarele: “(1) Încheierea oricărei convenţii arbitrale reglementată de prezenta secţiune echivalează cu cu faptul că părţile se obligă să nu divulge nici o informaţie obţinută în cadrul procedurii arbitrale ; (2) Subsecţiunea (1) se coroborează cu secţiunea 14C”, stabileşte, totodată, în cadrul secţiunilor 14C şi 14D excepţiile de la principiul confidenţialităţii, astfel: “O parte sau un Tribunal arbitral poate divulga informaţia confidenţială - (a) unui profesionist sau oricărui alt avocat al părţilor; sau (b) dacă sunt incidente următoarele ipoteze: (i) divulgarea este necesară-(A) pentru a garanta respectarea dreptului la apărare, astfel cum este reglementat de art. 18 din Anexa 1; sau (B) divulgarea este necesară pentru drepturilor părţii în raporturile cu un terţ; sau(C) divulgarea este necesară pentru a formula o cerere la instanţa statală; sau (ii) divulgarea este necesară, în mod rezonabil, pentru a satisface exigenţele stabilite de subparagraful(i)(A), (C); sau (c) dacă divulgarea este necesară şi în deplină concordanţă cu o măsură dispusă de instanţă; sau (d) dacă sunt incidente următoarele ipoteze: (i) divulgarea este permită sau stabilită de lege(cu excepţia acestei legi) sau de un organism autorizat(inclusiv New Zealand Exchange Limited); şi (ii) partea care, sau Tribunalul arbitral care, divulgă informaţia informaţia celeilalte părţi sau Tribunalul arbitral sau părţile furnizează, în scris, detalii ale informaţiei divulgate(inclusiv o explicaţie a divulgării respectivei informaţii); sau(e) dacă divulgarea este în concordanţă cu o măsură dispusă de - (i ) Tribunalul arbitral în conformitate cu secţiunea 14D; sau (ii) de Înalta Curte în conformitate cu secţiunea 14E”, şi că “(1) Prevederile acestei secţiuni se aplică dacă - (a) o chestiune este invocată în cursul procedurii arbitrale în sensul că informaţia confidenţială va fi divulgată în alt mod decât în condiţiile autorizaţiei obţinute potrivit secţiunii 14C(a) - (d); şi (b) cel puţin una dintre părţi convine ca informaţia să fie comunicată Tribunalului arbitral.(2) Tribunalul arbitral, respectând dreptul la apărare, poate să dispună sau să nu dispună luarea unei

Nr. 3 (15)

5. Confidentiality Article 51 of the LDA, following the model of article 30 (15) of the Regulation of Arbitration of the LCIA, (16) specifically regulates (17) the obligation of confidentiality that the diverse subjects of the arbitration (arbitration parts, advisers, referees, institutions, etc) must respect -except in cases of different legal exigencies- the course of the arbitration performances, the information made available to them through these, and the arbitrator’s decision. 16

However, although the Neozeelandezean Arbitration Act of 1996 is previous in time to the Regulation of Arbitration of the LCIA, we did not consider to first as a model of the LDA, because before its reform in October 18th, 2007 (Arbitration Amendment Act 2007), there was no reference to the concept of “confidential information” and, in addition, section 14 indicated then only that “(1) Subject to subsection (2), an arbitration agreement, unless otherwise agreed by the parties, is deemed to provide that the parties shall not publish, disclose, or communicate any information relating to by arbitration proceedings to under the agreement or to an award made in those proceedings. (2) Nothing in subsection (1) prevents the publication, disclosure, or communication of information referred to in that subsection - (a) If the publication, disclosure, or communication is contemplated by this Act; or (b) To a professional or other adviser of any of the parties”. To which the fact is added that the present text of its section 14 -after the reform in 2007- is much more ample and exhaustive that the tenor of article 51 of the LDA, which, for that reason, resembles more to article 30 of the Regulation of Arbitration of the LCIA. Finally, we can observe that the reformed section 14 of the Neozeelandezean Arbitration Act, has followed as its model articles 73 76 of the Regulation on Arbitration of the WIPO. 17 It is possible to indicate that, at a comparative level, few laws on arbitration specifically refer to confidentiality. The SLA and -as its disciple LDA- are good examples. Also, the Neozeelandezean Arbitration Act of 1996, defines in its section 2 the confidential information, indicating that “cconfidential information, in relation to arbitral proceedings, - (a) means information that relates to the arbitral proceedings or to an award made in those proceedings; and (b) includes - (i) the statement of claim, statement of defence, and all other pleadings, submissions, statements, or other information supplied to the arbitral tribunal by a party: (ii) any evidence (whether documentary or otherwise) supplied to the arbitral tribunal: (iii) any notes made by the arbitral tribunal of oral evidence or submissions given before the arbitral tribunal: (iv) any transcript of oral evidence or submissions given before the arbitral tribunal: (v) any rulings of the arbitral tribunal: (vi) any award of the arbitral tribunal”. In as much, its section 14B indicates that “(1) Every arbitration agreement to which this section applies is deemed to provide that the parties and the arbitral tribunal must not disclose confidential information (2) Subsection (1) is subject to section 14C”, coming fixed as well the exceptions from confidentiality by sections 14C and 14D, which, respectively, indicates that “A party or an arbitral tribunal may disclose confidential information - (a) to a professional or other adviser

65


Studii, articole, comentarii

6. Renunţarea la o serie de pretenţii Art. 1118 din Legea peruană privind arbitrajul, având drept model Legea croată privind arbitrajul19, articol ce se referă la renunţarea la o serie de pretenţii, se aplică, graţie adoptării concepţiei moniste, arbitrajului intern şi arbitrajului internaţional, suplinind absenţa reglementării naţionale reprezentate de fosta Legea a arbitrajului din Peru20. O astfel de renunţare are un efect purificator din perspectiva litigiului arbitral, constituind o o piedică în formularea unor pretenţii ce nu au fost formulate la timp. De exemplu, avem în vedere ipoteza în care un arbitru descoperă o serie de împrejurări ce îi pot afecta independenţa şi imparţialitatea, dar părţile nu formulează nici o cerere de recuzare. Apoi, în cursul procedurii arbitrale sau cu ocazia formulării acţiunii în anularea sentinţei arbitrale21 se formulează o astfel de

hotărâri în sensul ca toate părţile sau numai una dintre acestea să fie îndreptăţite să divulge informaţia confidenţială”. Şi, în final, secţiunea 14E stabileşte ipotezele în care Curtea Supremă de Justiţie poate permite sau interzice divulgarea informaţiei confidenţiale dacă litigiul arbitral a fost finalizat sau dacă o parte formulează acţiune în anularea sentinţei arbitrale pentru nerespectarea principiului confidenţialităţii. 18 Prevedere potrivit căreia “dacă o parte are cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de faptul că nu a fost respectat sau a fost încălcat un principiu reglementat de acest act normativ în sensul că părţile fie în temeiul convenţiei arbitrale, fie în temeiul unei reguli de procedură arbitrală continuă să ia parte la desfăşurarea procedurii arbitrale, se consideră, în aceste circumstanţe, că s-a renunţat la posibilitatea de a contesta sentinţa arbitrală” (sublinierea autorului). 19 Potrivit art. 5,“O parte ce are cunoştinţă sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă de faptul că, deşi părţile derogă de la anumite prevederi sau cerinţele convenţiei arbitrale nu sunt respectate, în condiţiile în care procedura arbitrală continuă fără a se invoca depăşirea termenului de arbitrare, dacă durata acestuia din urmă a fost pre-stabilită, a renunţat- acest lucru se prezumă-la exercitarea dreptului de a contesta sentinţa arbitrală. 20 Să ne amintim faptul că “dreptul de a formula o contestaţie” a fost reglementat numai de art. 95 din Secţiunea a doua (“Arbitrajul Internaţional”) a vechii legi , nu de Secţiunea 1(Arbitrajul domestic). 21 În deplină convergenţă cu art. 12, art. 63 paragrafele 2 şi 4 din noua lege peruană a arbitrajuluistabileşte că “ motivele acţiunii în anulare la care se referă pct. 1 paragrafele a-d din prezentul articol vor fi examinate dacă, deşi au constituit obiectul expres al unei astfel de cereri formulată în faţa Tribunalului arbitral de partea prejudiciată, nu au fost luate în considerare(…). Motivul acţiunii în anulare stabilit de pct.1 paragraful g al acestui articol va fi examinat dacă partea prejudiciată l-a adus la cunoştinţa Tribunalului arbitral în scris şi neechivoc, iar acesta din urmă nu a dat curs acestei cereri în cadrul procedurii arbitrale” (sublinierea autorului).

66

6. The resignation to object The LDA regulates in its article 11, (18) following the model of the Croatian Arbitration Law, (19) the resignation to object, which, because of the monist character of the norm, is applied to national as much as international arbitration, surpassing thus the absence of regulation in national arbitration scoped by the previous GLA. (20) of any of the parties; or (b) if both of the following matters apply: (i) the disclosure is necessary - (A) to ensure that a party has a full opportunity to present the party’s case, as required under article 18 of Schedule 1; or (B) for the establishment or protection of a party’s legal rights in relation to a third party; or (C) for the making and prosecution of an application to a court under this Act; and (ii) the disclosure is no more than what is reasonably required to serve any of the purposes referred to in subparagraph (i)(A) to (C); or (c) if the disclosure is in accordance with an order made, or a subpoena issued, by a court; or (d) if both of the following matters apply: (i) the disclosure is authorized or required by law (except this Act) or required by a competent regulatory body (including New Zealand Exchange Limited); and (ii) the party who, or the arbitral tribunal that, makes the disclosure provides to the other party and the arbitral tribunal or, as the case may be, the parties, written details of the disclosure (including an explanation of the reasons for the disclosure); or (e) if the disclosure is in accordance with an order made by - (i) an arbitral tribunal under section 14D; or (ii) the High Court under section 14E”, and that “(1) This section applies if - (a) a question arises in any arbitral proceedings as to whether confidential information should be disclosed other than as authorized under section 14C(a) to (d); and (b) at least 1 of the parties agrees to refer that question to the arbitral tribunal concerned. (2) The arbitral tribunal, after giving each of the parties an opportunity to be heard, may make or refuse to make an order allowing all or any of the parties to disclose confidential information”. And finally, the section 14E establishes the assumptions that the Superior Court of Justice can allow or prohibit the revelation of confidential information when the arbitration process has finished or when a party raises an appeal with respect to the confidentiality. 18 Which indicates that “If one party, knowing or having to know that it has not been observed or has infringed a norm of this Legislative Decree from which the parties can separate, or an agreement between the parties, or a disposition of the applicable arbitral regulation, continues with the arbitration and it does not object its breach as soon as is possible to him o her, it will be considered that he or she resigns to object the arbitrator’s decision by these circumstances” (my emphasis). 19 Whose article 5 indicates that “A party who knew or should have known that any provision of this Law from which the parties may derogate or any requirement to under the arbitration agreement has not been complied with and yet proceeded with the arbitration without stating his objection to such non-compliance without undue delay or, if a time limit is provided therefore, within such period of time, shall be deemed to have waived his right to object”. 20 Let us remember that the “resignation to the right to object” was regulated only in the Second Section of the GLA, relative to the International Arbitration (article 95), but not in that of the National Arbitration (First Section).

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

cerere de recuzare ce va fi respinsă, întrucât, se presupune, că părţile au renunţat la o astfel de cerere din moment ce nu au formulat-o în momentul în care au luat cunoştinţă de respectivele împrejurări.

7. Notificări şi termene procedurale Spre deosebire de vechea reglementare22, actuala reglementare aduce o serie de modificări, mai ales atunci când dipune expres în art. 12 paragraful b23 că se pot utilize mijloace electronice pentru comunicarea actelor procedurale. De asemenea, actuala reglementare suplineşte o omisiune24 în sensul că art. 12 paragraful c25 stabileşte faptul că termenele procedurale încep să curgă din momentul în care este primită notificarea sau orice altă comunicare. În sfârşit, art.34 paragraful 4 din noua reglementare acordă Tribunalului arbitral prerogativa “de a prelungi termenele procedurale, chiar dacă acestea s-au împlinit”, ceea ce este în contradicţie cu principiul celerităţii procedurii arbitrale. În plus, având în vedere termenul de soluţionare a litigiului arbitral, nerespectarea articolului precitat coroborat cu art. 53 din actuala lege (“litigiul trebuie soluţionat, iar sentinţa arbitrală trebuie să fie notificată în termenul stabilit de părţi, sau, în lipsă, în termenul stabilit de Regulile de procedură arbitrală sau, în lipsă, în termenul stabilit de Tribunalul arbitral”) constituie, cu prioritate, o cauză de anulare a sentinţei arbitrale (art. 63 paragraful 1 lit.g din 22 Art. 8 ce reglementează arbitrajul domestic şi art. 94 ce reglementează arbitrajul internaţional recunoaşte validitatea ““… comunicărilor făcute prin cablu, telex, facsimile sau prin orice alte mijloace…”. 23 Acest text stabileşte că “De asemenea, este validă orice notificare sau comunicare făcută prin fax sau orice alte mijloace electronice de telecomunicaţie ce permit transmiterea şi recepţia înscrisurilor, fiind cert faptul că transmiterea şi recepţia au fost confirmate de partea interesată” (sublinierea autorului). 24 Omisiune pe care am demonstrat-o cu ceva timp în urmă, propunând modificarea art. 5 din noua lege spaniolă a arbitrajului( a se vedea Matheus Lope z, Carlos Alberto “Introduction to Arbitration Law”, Semper Veritas editions, Lima, 2006, p. 138). 25 Potrivit acestui text, “Termenele stabilite de prezentul act normativ încep să curgă din momentul zilei imediat următoare primirii notificării sau comunicării. Dacă ultima zi a termenului este o zi nelucrătoare, zi în care este primită notificarea sau comunicarea, respectivul termen se împlineşte în ziua lucrătoare imediat următoare. Termenele stabilite pe zile se calculează având în vedere zilelel lucrătoare. Sâmbetele, duminicile şi sărbătorile considerate, oficial, zile nelucrătoare vor fi considerate ca atare”).

Nr. 3 (15)

The resignation to object has a purifying effect in the interior of the arbitration process, being a kind of shield against later objections based on what it has not been objected opportunely. For example, when a referee reveals all the facts that could reasonably be considered as that affects his independence and impartiality, and the parties do not carry out, next, any recusación or opposition. Then, all later objection that is made during the arbitration process or with occasion of the resource of cancellation of the arbitrator’s decision (21) is destined to fail, because it is understood that there has been a resignation by the parts to object with respect to the revealed facts.

7. Notifications and terms The LDA improves the previous writing of the GLA (22) with respect to notification or mass media of arbitration acts, when alluding expressis verbis in its article 12, interjection b, (23) the means of electronic character. Also, the LDA corrects an omission (24) of the previous norm, establishing specifically in its article 12, interjection c, (25) that the procedural terms are 21

With equal seeming, convergent with the article 11 LDA, article 63, interjections 2 and 4, of the LDA, indicates that “causals predicted in interjections a, b, c and d of numeral 1 of this article, will only proceed if they were object of express reclamation at time before the arbitration court by the affected party and were misestimated (…) The causal anticipated in interjection g. of numeral 1 of this article, will only proceed if the affected party had showed this in writing of unequivocal way to the arbitration court, and its behavior in the following arbitral performances is not incompatible with this reclamation” (my emphasis). 22 Contained in its articles 8 -national arbitration- and 94 international arbitration-, which recognized the validity of “… the notifications by cable, telex, facsimile or means…”. 23 Which indicates that “Also, it will be valid the notification or communication made by fax or another means of electronic telecommunication, telematic or of another similar class that allow the shipment and the reception of writings and documents, leaving certainty of their remission and reception and that have been designated by the interested part” (my emphasis). 24 Omission which we have already demonstrated several years ago, suggesting in addition to decide on the solution contained in article 5 of the SLA (see Matheus L opez , Carlos Alberto “Introduction to Arbitration Law”, Semper Veritas editions, Lima, 2006, p. 138). 25 Which indicates that “The terms established in this Legislative Decree will be computed from the following day to the one of reception of the notification or communication. If the last day of the term is a non-working day in the place of reception of the

67


Studii, articole, comentarii

Regulile LCIA), în ipoteza în care termenul de soluţionare a litigiului, în lipsa stabiliri de către părţi sau de către Regulile de procedură, a fost stabilit de Tribunalul arbitral(întotdeauna Tribunalul arbitral este îndreptăţit să prelungească termenul de arbitrare, chiar dacă acesta a expirat - (aurea mediocritas sau inutiliter arbiter?). 8. Convenţia arbitrală Art. 1326 din noua reglementare întăreşte27 caracterul neformalist al convenţiei arbitrale mai ales în ipoteza în care stabileşte, ad probationem, forma scrisă a acesteia, în deplină concordanţă cu exigenţele mijloacelor de comunicare. Acest lucru rezultă din formularea art. 13 paragraful 4 din noua lege, text potrivit căruia “convenţia arbitrală poate rezulta şi din transmiterea pe cale electronică a unui mesaj de a cărui cunoştinţă se poate lua imediat”. În contextul noii 26

Aceste text prevede următoarele: “1. Convenţia arbitrală este o înţelegere prin care părţile convin ca toate sau anumite controverse ce intervin sau pot interveni în legătură cu un anumit raport contractual sau de altă natură. 2. Convenţia arbitrală se încheie în scris. Convenţia arbitrală se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii, fie sub forma unui compromise. 3. Se prezumă că o conve nţie arbitrală este redactată în scris ori de care ori conţinutul acesteia îmbracă orice formă scrisă fie că este vorba convenţia arbitrală propriu-zisă , f ie că respectiv ul contract principal a fost încheiat şi executat prin orice alte modalităţi exprimate în formă scrisă. 4. Se prezumă că a fost încheiată în scris convenţia arbitrală ori de câte ori este conţinută într-un mesaj electronic, putând fi accesată pentru o consultare ulterioară. Prin “ comunicare efectuată electronic” se va înţelege orice comunicare pe care o parte o face prin intermediul unui mesaj electronic. Prin “mesaj electronic”, se înţelege informaţia, furnizată, transmisă ,recepţionată sau arhivată pe suport electronic, magnetic, optic sau pe orice alt suport , cum ar fi mesajul electronic, emailul, telegrama, telexul sau telefaxul. 5. În plus, convenţia arbitrală poate rezulta din introducerea de către reclamant a unei ce reri de arbitrare şi acce ptarea pârâtului ca respectiva cerere să fie soluţionată de Tribunalul arbitral. 6. Menţiunea din conţinutul contractului referitoare la un document ce conţine o clauză compromisorie re pre zintă o conve nţie arbitrală redactată în scris, ori de câte ori această menţiune conţine referinţa că respectiva clauză compromisorie reprezintă o parte a contractului.7. Dacă arbitrajul este internaţional, convenţia arbitrală este validă, iar litigiul poate fi soluţionat pe cale arbitrală dacă sunt îndeplinite condiţiile stabilite fie de legea aplicabilă convenţiei arbitrale, fie de legea aplicabilă fondului litigiului, fie de legea peruană” (sublinierea autorului). 27 Se poate susţine acest lucru, întrucât şi fosta reglementare era favorabilă unei concepţii antiformaliste referitoare la convenţia arbitrală, dar şi unei concepţii şubrede cu privire la cerinţa formei scrise, în contextul noilor mijloace de comunicare(a se vedea Matheus, “Introduction…”, op. cit., p. 35).

68

computed from the following day of received the notification or communication. Finally, article 34, interjection 4, of the LDA grants to the arbitration court the unexpected faculty “to extend the terms established for the arbitration performances, even if these terms were overcome”, which it is opposite to the temporary supply that justifies the resource to the arbitration. In addition, with respect to the term to emit the arbitrator’s decision, this disposition, combined with article 53 of the LDA which indicates that “the controversy must be decided and be notified within the term established by the parties, the applicable by arbitral regulation or, in its defect, by the arbitration court”-, prevails of effectiveness the resource of cancellation justified in causal one of article 63, interjection 1, literal g, of the LDA (arbitral decision emitted outside the terms agreed), when the term to decide was originally established -in case of lack of agreement or of applicable regulation- by the arbitration court, because the latter can always extend the term that it established to render, even if it were overcome (aurea mediocritas or inutiliter arbiter?).

8. The arbitration agreement Article 13 (26) of the LDA reinforces (27) the antiformalist character of the arbitration agreement,

notification or communication, the term will extend until the first following workable day. The terms established per days will be computed per working days. Saturdays, Sundays and holidays, as well as officially declared nonworkable days, are considered nonworking days”). 26 Which indicates that “1. The arbitration covenant is an agreement by which the parties decide to put under arbitration all the controversies or certain controversies that have arisen or can arise among them, with respect to a certain contractual legal relation or of another nature. 2. The arbitration agree ment must be recorded in writing. It may be able to adopt the form of a clause included in a contract or the form of an independent agreement. 3. It will be understood that the arbitration agreement is written when it is left ce rtainty of its content in any form, be it that the agreement of arbitration or contract has been agreed by means of the execution of certain acts or by any other means. 4. It will be understood that the arbitration agreement is writen when an electronic communication is addressed and the information briefed in it is accessible for its late r consultation. By “electronic communication” it will be understood all communication that the parts send by means of messages of data. By “message of data” it will be understood the generated information, shipment, received or filed by electronic, magnetic, optical or similar means, as could be, among others, the electronic interchange of data, the electronic mail, the telegram, the telex or telefax. 5. It will be

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

reglementări, condiţiile de formă ale convenţiei arbitrale sunt stabilite de părţi, aspect ce pune în evidenţă principiul favor negotii. Din acest punct de vedere, potrivit art. 13 paragraful 5 din actuala lege, “convenţia arbitrală rezultă şi din corespondenţa purtată între părţi, corespondenţă în conţinutul căreia se susţine existenţa unei convenţii arbitrale ce nu este negată de cealaltă parte”. Pe de altă parte, având în vedere diversele modalităţi de formalizare a convenţiei arbitrale, actuala reglementare nu stabileşte, în mod univoc, o singură modalitate de formalizare a acesteia, ci o serie de modalităţi. 1. Convenţia arbitrală de adeziune: aceasta este formalizată sub forma unei clauze- generice sau specifice- stipulată în contractul de adeziune28. 2. Convenţie arbitrală unidocumentară: aceasta înseamnă că respectiva convenţie arbitrală este inclusă într-un document unic ce reprezintă fie o înţelegere de sine stătătoare, fie o înţelegere încorporată contractului principal29. 3. Convenţia arbitrală prin referinţă: aceasta înseamnă că respectiva convenţie nu este conţinută în contractul principal, ci într-un înscris separat la care se face referire chiar în conţinutul contractului principal30. În sfârşit art.14 din noua reglementare stabileşte, din punct de vedere subiectiv, un domeniu de aplicare al convenţiei arbitrale mai larg decât vechea 28 Acest tip de convenţie este reglementat de art. 15 paragraful 1 din noua lege peruană a arbitrajului , text potrivit căruia “În arbitrajul intern, convenţiile arbitrale aflate în strânsă legătură cu raporturile juridice decurgând din clauze generale ale contractelor de închiriere sau de adeziune vor fi obligatorii dacă au fost cunoscute sau ar fi putut fi cunoscute de părţile ce nu au procedat la redactarea în scris a acestora, dar au depus eforturi rezonabile în acest sens ”. 29 Toate acestea sunt reglementate de art. 13, paragraful 2 din noua lege peruană a arbitrajului, text potrivit căruia convenţia arbitrală “… se poate încheia fie sub forma unei clauze compromisorii înscrisă în contractul principal, fie sub forma unei înţelegeri de- sinestătătoare”. 30 Toate acestea sunt reglementate de art. 13 paragraful 1, pct. 6 din noua lege peruană a arbitrajului, text potrivit căruia “ Dacă în conţinutul contractului se face referire la un document ce conţine o clauză compromisorie, respectiva referire reprezintă o convenţie arbitrală scrisă, ori de care ori acea menţiune sugerează faptul că respective clauză este parte constitutivă a contractului. ” Cu toate acestea, aşa cum este binecunoscut, această formă a convenţiei arbitrale a fost deja contrasă în ipoteza arbitrajului internaţional, astfel cum dispunea art. 98 ultimul paragraf din vechea reglementare.

Nr. 3 (15)

when clearly establishing the character ad probationem of the exigency of its written form, agreed to the context of new mass media. As it is demonstrated when understanding “that the arbitration agreement consists in writing when an electronic communication is sended and the information in it briefed is accessible for a later consultation” (article 13, interjection 4, LDA). In the LDA, the formal requirements of the arbitration agreement yields in front of the will of the parties, or, which is the same, these ‘lighten’ because of the principle of favor negotii assumed by it. In this sense, it is considered “that the arbitration agreement is written when it is briefed in a writing interchange of demand and answer in which the existence of an agreement is affirmed on the one hand, without being denied by the other” (article 13, interjection 5, LDA). On another side, with respect to the kinds of formalization of the arbitration agreement, an univocal modal conception in our LDA does not exist, being able rather to observe -mainly- the following modalities: 1. Adhesive arbitration agreement: that which comes formalized as a clause -general of hiring or notincorporated to an adhesion contract. (28) 2. Unidocumental arbitration agreement: that which is formalized in an single document, be it as an independent agreement or a clause incorporated to a understood in addition that the arbitration agreement is written when it is briefed in a writing interchange of demand and answer in which the existence of an agreement is affirmed on the one hand, without being denied by the other. 6. The refere nce made in a contract to a document that contains an arbitration clause constitutes an arbitration agreement in writing, whenever this reference implies that that clause is part of the contract. 7. If the arbitration is international, the arbitration agreement will be valid and the controversy will be susceptible of arbitration, if they fulfill the requirements established by the legal norms chosen by the parts to govern the arbitration agreement, or by the legal norms applicable to the controversy, or by Peruvian law” (my emphasis). 27 We say that it reinforces, because the previous GLA already bet to an antiformalism of the arbitration agreement, and also to a weakness of its written form, in the context of new mass media (to see Matheus, “Introduction…”, op. cit., p. 35). 28 Modality regulated by article 15, interjection 1, LDA, whose tenor indicates that “In national arbitration, the arbitration agreements referred to legal relations contained in general clauses of hiring or contracts by adhesion will be indispensable only if these agreements have been known, or could have been known by whom did not write them, using an ordinary diligence”.

69


Studii, articole, comentarii

lege31, în sensul că aceasta produce efecte atât „faţă de persoanele al căror consimţământ pentru arbitrare a fost exprimat, ţinând cont de buna-credinţă şi de participarea activă la negocierea, încheierea, executarea sau modificarea contractului ce conţine o clauză compromisorie sau care are legătură cu respectivul contract”, cât şi faţă de persoanele „ce dobândesc drepturi şi beneficii din respectivul contract”.Toate acestea sunt favorabile intervenţiei terţilor în litigiul arbitral, dar şi coparticipării procesuale.

9. Numărul arbitrilor Potrivit art. 1932 şi 2033, poate fi arbitru orice persoană fizică, iar în cazul unui Tribunal arbitral colegial, numărul arbitrilor este stabilit de părţi. Cu toate acestea, spre deosebire de reglementarea anterioară34, actuala reglementare nu stabileşte numărul impar al numărului arbitrilor ce ar putea genera serioase dificultăţi în luarea deciziei35 de către Tribunalul arbitral36. Ar fi fost de preferat ca actuala reglementare să fi preluat art. 12 din Legea spaniolă a arbitrajului, dispoziţie potrivit căreia “părţile sunt libere să determine numărul arbitrilor, par sau impar”. 31

Să ne aducem aminte că potrivit art. 9 din vechea reglementare, “convenţia arbitrală obligă părţile şi pe succesorii acestora să aducă la îndeplinire orice tipuri de acte în scopul finalizării procedurii arbitrale, astfel că are deplină eficacitate prin pronunţarea unei sentinţe arbitrale” (sublinierea autorului). 32 Potrivit textului, “părţile pot fixa numărul arbitrilor ce vor forma Tribunalul arbitral. În ipoteza unei opţiuni îndoielnice a părţilor sau în lipsa opţiunii părţilor, Tribunalul arbitral va fi constituit din trei arbitri (sublinierea autorului). 33 Potrivit textului, pot fi arbitri persoanele fizice ….” 34 Art. 24 din vechea lege ce se referea la arbitrajul naţional , în condiţiile în care art. 101 din aceeaşi lege se referea la arbitrajul internaţional, este similar art. 19 din actuala lege peruană a arbitrajului. 35 Acest lucru se datorează faptului că un arbitraj eficace şi operativ implică un număr impar de arbitri. Totodată, art. 19 din noua lege peruană a arbitrajului reglementează un Tribunal arbitral compus din trei arbitri dacă părţile nu au convenit altfel sau opţiunea exprimată de părţi în acest sens este deficitară. 36 Într-o astfel de formulare, potrivit art. 21 din noua lege Nu pot f i arbitri angajaţii şi funcţionarii peruană a arbitrajului, “N statului Peru în limitele stabilite de regulile ce instituie incompatibilitatea” (sublinierea autorului). 37 Într-o astfel de formulare,art. 26 din vechea lege peruană a Nu pot fi arbitri, sub sancţiunea arbitrajului stabileşte următoarele: “N ineficacităţii nominalizării arbitrului, dar şi a sentinţei arbitrale : 1. Mag istraţii, cu excepţia judecătorului de pace, a procurorilor, a

70

main contract. (29) 3. Arbitration agreement by reference: that which that does not appear in the main contractual document, but in a separated document, understood built-in to the content of the former by references of the latter. (30) Finally, article 14 of the LDA establishes a subjective scope of application of the arbitration agreement ampler than the one gathered by the previous GLA, (31) precising that this one “extends to those whose consent to be put under arbitration, according to the good faith, is determined by its active and determining participation in the negotiation, celebration, execution or completion of the contract that includes the arbitration agreement or to which the agreement is related” and “to those who try to derive rights or benefits from the contract, according to its terms”. Which in addition opens an interesting door to the figure to the intervention of third parties in the arbitration, and also to that of litisconsortium.

9. The number of referees To be a referee, the LDA -articles 19 (32) and 20((33)requires, in a positive way, that the subject be a physical person and in number fixed by the parties always in case of a colegiate arbitration organ. Nevertheless, unlike the previous GLA (34), the LDA does not demand the 29

Gathered in the first paragraph of article 13, interjection 2, LDA when indicating that the arbitration agreement “… May adopt the form of a clause including in a contract or the form in an independent agreement”. 30 Gathered in the first paragraph of article 13, interjection 6, LDA when indicating that “The reference made in a contract to a document that contains an arbitration clause constitutes an arbitration agreement in writing, whenever this reference implies that that clause is part of the contract”. Although, as it is well-known, this modality was already collected -for international arbitration- in article 98, last paragraph, of the GLA. 31 Let us remember that article 9 of the GLA indicated that “the arbitration agreement forces the parties and his successors to the accomplishment of whichever acts necessary so that the arbitration is developed, have fullness of effects and is the arbritrer’s decision fulfilled” (my emphasis). 32 Which indicates that “the parties will be able to freely fix the number of arbitrators who conform the arbitral court. In case of doubt or lack of agreement, there will be three arbitrers” (my emphasis). 33 Natural people can be arbitrators…” Which indicates that “N 34 As it did –in national arbitration- article 24 GLA, although

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

10. Incompatibilităţile arbitrului În materia incompatibilităţilor, art. 21 din actuala reglementare stabileşte un regim juridic al incompatibilităţilor arbitrului similar cu regimul juridic al incompatibilităţilor judecătorului37. Prin aceasta a fost adoptată o concepţie flexibilă spre deosebire de vechea reglementare ce instituia prin art. 26 o concepţie mai strictă38.

11. Arbitrul-avocat Totodată, art. 2239 din noua lege permite părţile să desemneze un arbitru ce nu este şi avocat, spre deosebire de vechea reglementare ce stabilea, în mod obligatoriu, condiţia ca arbitrul să fie şi avocat40 (ipoteza arbitrajului intern). Mai mult decât atât, în arbitraj nu este cerută îndeplinirea acestei condiţii de a fi arbitru “în orice litigiu”. În plus, în ipoteza în care noua reglementare stabileşte faptul că este obligatoriu ca arbitrul să fie şi avocat, “nu este necesar nici ca acesta să practice, în mod efectiv, profesia, nici ca acesta să fie membru al unei asociaţii profesionale de avocaţi din ţară sau din străinătate”.

consilierilor şi a executorilor judecătoreşti. 2. Preşedintele Republicii, precum şi vice-preşedinţii; Parlamentarii şi me mbrii Curţii Constituţionale 3. Generalii şi ofiţerii superiori ai forţelor armate, precum şi ai Poliţiei, cu excepţia profesioniştilor asimilaţi acestora.4. Foştii magistraţi—în litigiile de care au luat cunoştinţă în calitatea pe care au avut-o. 5. Inspectorul general al Re publicii,în litigiile arbitrale în care sunt implicate entităţi supuse controlului acestuia” (sublinierea autorului). 38 Potrivit textului, “În litigiul arbitral în drept şi fără element de extraneitate, este obligatoriu ca arbitrul să fie avocat, afară de cazul în care părţile convin altfel…”, fiind, prin urmare,“facultativ”.Prin urmare,regula are caracter facultativ. 39 Să ne amintim faptul că, potrivit art. 25 din vechea lege a arbitrajului, “numirea unui arbitru-avocat era obligatorie”, textul, prin urmare, fiind “imperativ”. 40 Astfel cum au arătat o serie de autori, făcând referire la legea spaniolă a arbitrajului, “nu vedem motivul pentru care o anumită calificare a arbitrilor este ceruta arbitrului în litigiile interne; de asemenea, nu vedem necesitatea unei distincţii între arbitrajul intern şi arbitrajul internaţional, mai ales în stituaţia în care efectuarea acestei distincţii nu este atât de simplă. În plus, dacă în anumite reglementări arbitrale s-ar încerca adoptarea modelului monist, ar fi de dorit ca premisa efecturării dificilei distincţii între cele două tipuri Gómez de arbitraj să fie rezervată numai pentru o serie de situaţii” (G Jené, Mig uel “The International Arbitration in the New Law of Arbitration” in the Law: Spanish Legal Doctrine, Jurisprudence and Bibliography Review, Nº 1, Madrid, 2004, p. 1787).

Nr. 3 (15)

imparity which can generate serious operational problems in the deliberation and decision of the arbitral court. (35) It would had been desirable that the LDA decides on the integral formula of article 12 of the SLA, which indicates that “the parts will be able to fix the number of referees freely, whenever it is uneven”.

10. The capacity of the arbitrator The LDA associates the figure of the arbiter inhabilis to the regime of incompatibilities that arise from the respective norms to which it can be put under the referee in the exercise of his public office (article 21 LDA). (36) Deciding thus on a criterion of remission of an open character, different from the one of the old article 26, GLA that assumed a direct regulation of a closed character. (37)

11. The law-arbitrator Also, article 22 (38) of the LDA allows in the lawarbitration -and national- that parties can designate a non-lawyer, unlike the previous GLA, which demanded such condition inescapably.((39) In as much, the article 101 GLA -for international arbitration- had a similar formula as to the one in the present article 19 LDA. 35 Due to the fact that the rationality and operativity of an arbitration demand the number of arbitrators to be uneven. Also, article 19 LDA residually establishes this ‘trio’ composition, that is, it only operates in case of doubt or lack of agreement. 36 Have In such form, article 21 LDA indicates that “H incompatibilit y to act as arbitrators the civil employees and public servants of the Peruvian State within the margins established by their respective norms of incompatibility” (my emphasis). 37 Have In such form, article 26 of the GLA indicated that “H incompatibilit y to act as arbitrators, under sanction of invalidity of the appointment and of the arbitrator’s decision: 1. Magistrates, with exception of the Judges of Peace, Public Prosecutors, Public Solicitors and Public Executors. 2. The President of the Republic and the Vicepresidents; Parliamentarians and the members of the Constitutional Court. 3. Generals and superior officers of the Armed Forces and National Police, with the exception of assimilated professionals. 4. E x—Magistrates, in causes that they have known. 5. The General Controller of the Re public, in the arbitration processes in which participate organizations that are under the control of the General Control Office of the Republic” (my emphasis). 38 Which indicates that “In the national arbitration that must be decided by law, it is required to be lawyer, exce pt in case of an opposite agreement …”, being therefore “facultative”. 39 Let us remember that article 25 of the GLA prescribed that “the appointment of law-arbitrators must fall on lawyers”, being therefore “imperative”.

71


Studii, articole, comentarii

12. Desemnarea arbitrilor În cazul în care arbitrii desemnaţi de părţi, de instituţia arbitrală sau de către un terţ nu procedează la alegerea supraarbitrului, intervine o autoritate de nominare41 (ce înlocuieşte autoritatea judiciară de nominare stabilită de vechea reglementare) ce implică parcurgerea unei proceduri de către o Cameră de Comerţ- fie de la locul arbitrajului, fie de la locul încheierii convenţiei arbitrale- în sensul suplinirii deficienţelor decurgând atât din lipsa unei înţelegeri în acest sens, cât şi din lipsa acordului arbitrilor cu privire la persoana supraarbitrului42. Este de reţinut faptul că respectiva Cameră de Comerţ abilitată să procedeze la desemnarea supraarbitrului va ţine cont de cerinţele formulate de părţi, cât şi de faptul că supraarbitrul trebuie să aibă altă naţionalitate decât părţile43. Pe de altă parte, art. 23 paragraful c din noua lege a arbitrajului reglementează, pentru prima dată, modalitatea de desemnare a arbitrilor în ipoteza

the international arbitration -peculiarly- (40) does not requires such exigency to be referee “in any case”. In addition, the LDA indicates, in a suitable manner, that when it comes demanded the condition to be a lawyer “it will not be required being a practicing attorney nor to belong to an association or national or foreign union of lawyers”.

12. Designation of the arbitrators In case the arbitrators designated by the parties, by an arbitration institution or by a third party in charge, do not carry out the nomination of the third arbitrator, it proceeds a residual resource which we can denominate as cameral designation (41) (which replaces the old judicial designation of the GLA), which concerns a procedure carried out by a Chamber of Commerce -from the place of the arbitration or of the celebration of the arbitration agreement-, destined to satisfy a request founded on the lack of agreement as far as the designation of the arbitrators. (42) Also, the

41

Cu privire la acest subiect, ne-am pronunţat într-o lucrare anterioară(a se vedea “Comments on the of the General Law of Arbitration Reformation Project”, in Legal Express, Nº 67, Legal Newspaper, Lima, 2006). 42 În acelaşi sens, art.23 lit.d şi e din reglementarea peruană stabileşte că, “în ipoteza în care se stabileşte că nu a fost nominalizat unul sau mai mulţi arbitri, respective nominalizare va fi făcută , la cererea oricărei părţi, de către Camera de Comer ţ de la locul arbitrajului sau de la locul încheierii convenţiei arbitrale, dacă nu a fost stabilit locul arbitrajului. Dacă nu există nici o Cameră de Comerţ în aceste locuri, nominalizarea va fi făcută de Camera de Comerţ cea mai apropiată((…). În arbitrajul international, potrivit lit.d, nominalizarea va fi făcută de Camera de Comerţ de la locul arbitra jului sau de Camera de Comerţ din L ima , dacă locul arbitrajului nu a fost stabilit. “Dacă instituţia arbitrală sau o terţă persoană având atribuţii cu privire la nominarea arbitrilor nu procedează la o a stfel de nominare în termenele stabilite de părţi sau de reglementările legale sau, în lipsa stabilirii unor astfel de termene, în termen de 15 zile de la data la care i s-a cerut acest lucru, se consideră că acea instituţie sau acea persoană refuză această însărcinare. În aceste ipoteze, nominalizarea va fi făcută, în lipsa unui acord al părţilor, în condiţiile procedurale stabilite de art. 23 lit.d(sublinierea autorului)”. 43 În acelaşi sens, art. 25 paragrafele 5 şi 7 din reglementarea spaniolă a arbitrajului prevede următoarele: “O dată cu nominalizarea arbitrului , Camera de Comerţ va analiza cerinţele stabilite de părţi şi de lege pentru a fi arbitru şi va lua măsurile necesare pentru garantarea independenţei şi imparţialităţii (…). În arbitrajul internaţional , atât cu privire la persoana arbitrului unic, cât şi cu privire la persoana supraarbitrului se va nominaliza un arbitru având naţionalitate diferită de cea a părţilor”(sublinierea autorului).

72

40

As well indicated by some authors, alluding to the SLA, “we do not glimpse the reason by which that particular qualification of the arbitrator’s in the internal arbitrations is solely demanded; that is, we do not glimpse the necessity of a distinction between both types of arbitrations against this background, especially when this distinction not always is so simple. In addition, if the same Law of Arbitration tries to characterize itself to follow a monist regulation of the subject matter, it would had been desirable to reserve the resource to that difficult distinction for strictly necessary cases” Gómez Jené, Mig uel “The International Arbitration in the New (G Law of Arbitration” in the Law: Spanish Legal Doctrine, Jurisprudence and Bibliography Review, Nº 1, Madrid, 2004, p. 1787). 41 On this particular option we have already pronounced ourselves previously (see “Comments on the of the General Law of Arbitration Reformation Project”, in Legal Express, Nº 67, Legal Newspaper, Lima, 2006). 42 With this same seeming, article 23, interjections d and e, and 24 of the LDA indicates, respectively, that “IIf in any of the previous assumptions it is not gotte n to name one or more arbitrators, the appointme nt will be carried ou t, at request of any party, by the Chamber of Commerce of the place of the arbitration or the place of celebration of the arbitration agree ment, when the place of the arbitration had not been agreed. If there is no existing Chamber of Commerce in these places, the appointment will correspond to the Chamber of Commerce of the nearest locality (...) In international arbitration, the appointment interjection d treats about, will be carried out by the Chamber of Commerce of the place of the arbitration or by the Chamber of Commerce of Lima, when the place of the arbitration had not been agreed” and that “IIf the arbitration institution or the third one in charge to carry out the appointment of the arbitrators,

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

arbitrajului multipartit. Astfel, în ipoteza în care reclamanţii trebuie să desemneze un arbitru, astfel cum au convenit, dar dacă aceştia nu se pun de acord cu privire la respectiva desemnare, atunci, în conformitate cu art. 23 paragraful d44 din noua lege a arbitrajului, desemnarea va fi făcută de Camera de Comerţ de la locul arbitrajului sau de la locul încheierii convenţiei arbitrale. După cum se poate observa, noua lege desemnează ca autoritate de nominare camerele de comerţ.

13. Abţinerea şi recuzarea arbitrului Art. 30 din noua lege peruană a arbitrajului45 reglementează ipotezele în care este incidenţă instituţia abţinerii ce are drept consecinţă neparticiparea arbitrului în litigiul arbitral.Aceste cazuri de abţinere ipoteze se referă la diversele ipostaze ale arbitrului, anume arbiter inhabilis, arbiter suspectus, astfel cum este stabilită de prevederile legale, dar şi ipostaza arbiter impeditus46, astfel cum rezultă din situaţia de fapt, toate acestea împiedicând pe persoana respectivă

Chamber of Commerce in charge of the designation will have to take into account the qualities required by the parties, as well as the convenience that the third arbitrator has a different nationality from these. (43) On the other hand, article 23, interjection c, of the LDA, regulates -for the first time- the designation of arbitrators, in case of multi-party arbitration. In such a way, it indicates that the plaintiffs will have to designate an arbitrator, as well as the demanded ones, and if these or those do not agreed on the designation, then -in accordance to article 23, interjection d, (44) of the LDA- it will be done by the Chamber of Commerce of the place of the arbitration or of the celebration of the arbitration agreement. Being observed that the LDA chooses to leave into the hands of the Chambers of Commerce the -residualdesignation of all the arbitrators. 13. Resignation and removal of the arbitrator Article 30 of the LDA (45) regulates the assumptions in which the resignation of the arbitrer is

44

Potrivit acestui text, “În ipoteza în care nu a fost nominalizat unul sau mai mulţi arbitri , nominalizarea acestuia va fi făcută, la cererea oricărei părţi , de către Camera de Comerţ de la locul arbitrajului sau de la locul încheierii convenţiei arbitrale, dacă nu a fost stabilit un loc al arbitrajului. Dacă în respectivele locuri nu există nici o Cameră de Comerţ, nominalizarea va fi făcută de Camera de Comerţ din cea mai apropiată localitate(sublinierea autorului). 45 Potrivit acestui text, “Dacă un arbitru este împiedicat, din considerente de drept, de fapt sau de orice altă natură, să-şi exercite atribuţiile într-un termen rezonabil, va fi înlăturat din completul arbitral dacă părţile decid astfel”(sublinierea autorului). Cu toate acestea, fără a avea intenţia de concluziona, în mod absurd, având în vedere art. 30 din Legea spaniolă a arbitrajului, că arbitrul nu se poate abţine, acest din urmă articol trebuie interpretat în strânsă legătură cu art. 29 paragrafele 2 lit.c, 3 şi 5 din aceeaşi lege ce se referă la posibilitatea arbitrului de a se abţine. De asemenea, este important de reţinut că art. 30 paragraful 1 repetă în conţinutul său art. 19 paragraful 1 din Legea spaniolă a arbitrajului, dar elimină, din păcate, teza finală referitoare la abţinerea arbitrului. Apoi, art. 19 paragraful 1 se referă la aspectul potrivit căruia “Dacă un arbitru este împiedicat, din considerente de fapt, de drept sau de altă natură, să-şi îndeplinească misiunea într-un termen rezonabil, se poate abţine sau poate fi recuzat de către părţi”(subinierea autorului). 46 Potrivit ar t. 14 para graful 1 din L egea Model NUCMIL , ac ea sta sinta gmă înseamnă , ca principiu, următoarele : “Dacă un arbitru este împiedicat, din considerente de fapt, de drept sau de orice altă natură să-şi exercite misiunea într-un termen rezonabil, se poate abţine sau poate fi recuzat de către părţi”(sublinierea autorului).

Nr. 3 (15)

does not fulfill doing so within the term determined by the parties or by the applicable arbitration regulation or, in its defect, within fifteen (15) days after being asked for its intervention, then it will be considered that it rejects the order. In these cases, the appointment will be carried out, if theres’s no agreement between the parties, following the procedure sipulated in interjection d. article 23º” (my emphasis). 43 With this same seeming, article 25, interjections 5 and 7, of the LDA, indicates that “the Chamber of Commerce will consider, when carrying out an appointment, the requirements established by the parties and by the law to be an arbitrator, and will take the necessary measures to guarantee its independence and impartiality (…) In international arbitration, being about unique arbitrator or the president of the arbitration court, it will also consider the convenience of naming an arbitrator of a different nationalit y from the one of the parties” (my emphasis). 44 Which indicates that “IIf in any of the previous assumptions it is not gotten to name one or more arbitrators, the appointment will be carried out, by request of any party, by the Chamber of Commerce of the place of the arbitration or the place of celebration of the arbitration agreement, when the place of the arbitration had not been agreed. If there is no Chamber of Commerce in these places, the appointment will correspond to the Chamber of Commerce of the nearest locality” (my emphasis). 45 Which indicates that “When an arbitrator is itself crippled in fact or by law to exert his functions, or by any other reason does not exert them within a reasonable term, it will stop in its position if the parts decide their removal…” (my emphasis). However, with no intention of arriving from the article 30 LDA to the absurd conclusion that the arbitrator cannot resign to the

73


Studii, articole, comentarii

să-şi îndeplinească misiunea de arbitru47. Totodată, aşa cum s-a menţionat anterior, dacă părţile stabilesc astfel, un arbitru poate fi recuzat dacă acesta/aceasta nu mai îndeplineşte condiţiile stabilite de părţi (art.30 paragraful 1 din noua lege peruană a arbitrajului), aspect ce nu era reglementat de legea anterioară. 14. Principiul “Competenţă-competenţă” Art. 41 din noua lege peruană a arbitrajului stabileşte- în mod periculos şi neconfortabil48- că “numai Tribunalul arbitral este competent să se pronunţe cu privire la propria competenţă…”, adoptându-se, astfel, conceptul kompetenz-kompetenz, din terminologia germană49, ce a căpătat o aplicare globală. Graţie acestui principiu, o parte nu este în măsură, prin mecanismul invocării excepţiei de necompetenţă a Tribunalului arbitral, să amâne, respective să întrerupă desfăşurarea procedurii arbitrale. Arbitrii se pronunţă PRIMII cu privire la propria competenţă, în condiţiile în care sentinţa arbitrală poate fi anulată50 de instanţa statală pentru

47 Pentru dezvoltări, a se vedea Lorca Navarrete, Antonio Maria “Commentaries to the New Arbitration Law, 60/2003 of December 23rd”, Basque Institute of Procedural Law, San Sebastián, 2004, pp. 182-183. 48 Ar fi fost mai utilă menţinerea formulării articolelor 39arbitrajul domestic- şi 106- arbitrajul internaţional.- din vechea reglementare, texte potrivit cărora arbitrii sunt “îndrituiţi să statueze cu privire la propria competenţă”. Aceste texte sunt similare art. 22 paragraful 1 din Legea spaniolă a arbitrajului , acest din urmă text ar fi fost preferabil a fi utilizat în conţinutul art. 41 paragraful 1 din noua reglementare peruană a arbitrajului. 49 Este util a menţiona faptul că regula potrivit căreia arbitrii sunt îndrituţi să staueze cu privire la propria competenţă este cunoscută sub denumirea de principiul “Kompetenz-Kompetenz”. Cu toate acestea, nu este identificată originea acestei expresii, fiind doar utilizată ca atare. O astfel de situaţie nu este deloc îmbucurătoare, în condiţiile în care această expresie are o accepţiune diferită de cea utilizată în literatura internaţională, anume faptul că arbitrii sunt îndrituiţi să statueze cu privire la propria competenţă de soluţionare a litigiului, fărăr ca această prerogativă să fie supusă vreunui control judiciar( pentru un punct de vedere similar, a se vedea Fouchard, Philipe ; Gaillard, Emmanuel; Goldman, Berthold, “Traité de L`arbitrage Commercial International”, Litec, Paris, 1996, p. 215). 50 Afirmăm acest lucru întrucât, cu ocazia soluţionării excepţiei nevalidităţii convenţiei arbitrale într-un litigiu aflat pe rolul instanţei statale, este posibil, prima facie,efectuarea unui control judiciar cu privire la existenţa şi validitatea convenţiei arbitrale(art. 16, paragrafele 3 şi 4 din noua lege peruană a arbitrajului), control

74

possible, which comes by own will to its removal of the arbitration process. These cases allude to the figures, seen before, of arbiter inhabilis and arbiter suspectus (prevented by law), as well as gathers the assumptions of arbiter impeditus (46) (prevented in fact), that is, that whom, by lay or in fact, is crippled to exert its functions as an arbitrator. (47) Also, in the cases seen before, if the parties decide it, they can remove the arbitrator off the process, which by virtue of this he or she will stop in his position (article 30, interjection 1, LDA), a totally coherent faculty with the autonomy of will of the parties, which did not exist in the previous GLA.

14. Principle of Competence- Competence Article 41 of the LDA indicates -dangerously and improperly- (48) that the “arbitration court is the only competent one to decide on his own competence…”, approaching thus the notion of kompetenz-kompetenz of the German legal terminology, (49) but moving away from the notion globally accepted of the principle of ‘competence of the competence. Accordingly, this

arbitration, this article must jointly be interpreted with article 29 LDA, which alludes specifically to the faculty of resignation of the arbitrators, in interjection 2, literal c, in interjection 3 and in interjection 5. Also, it is important to observe that the tenor of article 30, interjection 1, LDA repeats that of article 19, interjection 1, of the SLA, but mutilating –lamentably- the part at the end relative to the resignation of the arbitrator. Then, article 19, interjection 1, alluded When an arbitrator is itself crippled in fact or by law indicates that “W to exert his functions, or by any other reason does not exert them within a reasonable term, it will stop in its position if he resigns or if the parts decide their removal” (my emphasis). 46 Figure which follows -in the fundamental- the formulae of article 14 interjection 1 of the Law Model of the NUCMIL, which When an arbitrator is itself crippled de jure or de facto indicates that “W in the exercise of his or her functions or by other reasons does not exert them within a reasonable term, will stop in their position if he or she resigns or if the parties decide their removal…” (my emphasis). 47 For a better understanding of this subject matter, see Lorca Navarrete, Antonio Maria “Commentaries to the New Arbitration Law, 60/2003 of December 23rd”, Basque Institute of Procedural Law, San Sebastián, 2004, pp. 182-183. 48 It would have been preferable to maintain the tenor of articles 39 –national arbitration- and 106 -international arbitration- of the previous GLA, which indicated that the arbitrators are authorized “to decide about their own competence…”, tenor that is as well similar to the one of article 22, interjection 1, of the SLA, which also had been preferable to one used in article 41, interjection 1, of the LDA. 49 It is necessary to precise that, though the custom exists to

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

necompetenţa arbitrajului de soluţionare a litigiului (art. 63 din noua lege peruană a arbitrajului).

15. Măsurile provizorii dispuse în litigiul arbitral Noua lege peruană a arbitrajului distinge între momentele în care se solicită luarea unor astfel de măsuri (la începutul procedurii arbitrale sau ulterior acestui moment). În astfel de ipoteze este nevoie de concursul justiţiei statale în scopul dispunerii sau executării unei măsuri provizorii. Din acest punct de vedere, se poate sesiza intervenţia justiţiei statale în următoarele ipostaze: a. Măsuri provizorii anterioare declanşării procedurii arbitrale Cererea prin care se solicită luarea unei măsuri provizorii anterior declanşării litigiului arbitral este adresată fie judecătorului specializat în drept comercial, fie judecătorului specializat în drept civil de la locul executării sau de la locul producerii efectelor acestei măsuri51. Totodată, respectivul judecător stabileşte, cu titlu provizoriu, un termen de 10 zile pentru începerea procedurii arbitrale52. În plus, o dată cu stabilirea termenului de 90 de zile pentru care este încuviinţată măsura provizorie, este stabilită, cu titlu facultativ, şi o perioadă tranzitorie prin raportare la care se poate stabili termenul de 10 zile menţionat mai sus53. ce implică şi analiza competenţei de soluţionare de către arbitri a litigiului. 51 În această privinţă, art. 8 paragraful 2 din noua lege peruană a arbitrajului stabileşte că “ Măsurile provizorii sunt dispuse de secţia comercială sau, în lipsă de secţia civilă a instanţei de la locul unde respectivele măsuri trebuie executate sau de la locul producerii efectelor acestora. Dacă măsurile provizorii sunt dispuse sau executate în străinătate, se aplică cu prioritate convenţiile referitoare la executarea măsurilor provizorii”(sublinierea autorului). 52 În acelaşi sens, stipulează art. 47 paragraful 4 din noua lege peruană a arbitrajului: “ … partea în favoarea căreia s-a dispus măsura provizorie va trebui să formuleze cerere de arbitrare într-un termen de 10 zile, în ipoteza în care procedura arbitrală nu a fost declanşată anterior”. 53 În acest sens, art. 47, paragraful 4 din noua lege peruană a arbitrajului stabileşte următoarele: “… Dacă nu se respectă acest termen sau chiar dacă se respectă, în condiţiile în care Tribunalul arbitral nu s-a constituit în termenul prescris de 90 de zile, măsura provizorie îşi încetează, de drept, efectele”.

Nr. 3 (15)

principle allows to avoid that one party, limiting itself to invoke the incompetence of the arbitration organ, may delay or interrupt the development of the arbitration, when granting to arbitrators the power to decide “first” on their own competence, although their decision will still be putted under the control of the state judges, particularly, (50) in the occasion of the cancellation resource (article 63 LDA).

15. The arbitral preventive protection The LDA distinguishes the moments at which the preventive measures must be asked, according to urge at the beginning of the arbitration or prior to this moment. In such assumptions, it will be required the aid of the jurisdictional organ, for the dictation and/or execution of the preventive measure. In this way, we can observe that the judicial intervention in this matter, appears in the following cases:

a. Preventive protection before causam arbitratum The request of this preventive measure prior to the beginning of the arbitration is posed before the judge specialized in commercial matters or, in its defect, before the judge specialized in civilian matters, of the place where the measure must be executed or that where it must produce its effectiveness. (51) Also, it describe the principle by which the arbitrers have competence to know their own competence under the terms German of “Kompetenz-Kompetenz”. Nevertheless, the source of the expression is never defined, being gladly mentioned only this one. Such situation is not very happy, since in the German legal terminology the expression has a different sense than that which is handled in international literature, implying the principle of “KompetenzKompetenz” that the arbitrers have the power to judge, in last instance, and without judicial control, its competence (with a similar view Fouchard, Philipe ; Ga illard, Emmanuel ; Goldman, Berthold “Traité de L`arbitrage Commercial International”, Litec, Paris, 1996, p. 215). 50 We say this because, on occasion of the exception raised to the arbitration agreement in a judicial process, is possible a prima facie control, on the part of the jurisdictional organ, of the existence and validity of the arbitration agreement (article 16, interjections 3 and 4, LDA), implying consequently also a control the competence of the arbitrators. 51 In this sense, article 8, interjection 2, of the LDA indicates that “For the judicial adoption of preventive measures, will be competent the judge subspecialized in commercial law or, in its defect, the judge specialized in the civilian law of the place in which the measure must be executed or the one from the place where the measures

75


Studii, articole, comentarii

b. Măsuri provizorii dispuse ulterior declanşării procedurii arbitrale Astfel de măsuri sunt solicitate pe parcursul litigiului arbitral chiar Tribunalului arbitral de către una dintre părţi54, o astfel de măsură fiind cea mai potrivită pentru asigurarea eficacităţii sentinţei arbitrale însăşi, sentinţă pentru a cărei executare se solicită concursul justiţiei statale55. Pe de altă parte, noua lege peruană a arbitrajului stabileşte că o astfel de măsură provizorie este guvernată, la nivel principial, de principiul audita altera pars. Ceea ce înseamnă că Tribunalul arbitral nu va soluţiona litigiul fără ca celeilalte părţi să nu i se fi dat posibilitatea de a se apăra56. Altfel, ar fi posibil să se soluţioneze litigiul fără ca cealaltă parte să aibă ocazia de a formula apărări, lucru ce poate fi posibil dacă solicitantul justifică necesitatea de a nu aduce la cunoştinţa celeilalte părţi acest lucru, justificare ce rezidă în asigurarea eficacităţii măsurii provizorii57. 54

Este posibil ca în litigiul arbitral (fie în ipoteza arbitrajului instituţionalizat, fie în ipoteza arbitrajului ad hoc) ce adoptă principiul contradictorialităţii, oricare din părţi să solicite luarea unei măsuri preventive(pentru un punct de vedere similar, a se vedea Muñoz Sabaté, Lluís “The Preventive Measures in Arbitration after the New Spanish Law of Civil Judgment” in Alternative Justice Anualbook, Nº 2, Barcelona, 2001, p. 15). 55 În actuala versiune, art. 48 din noua lege peruană a arbitrajului prevede următoarele: ”La cererea uneia din părţi, Tribunalul arbitral poate încuviinţa luarea de măsuri provizorii, afară de cazul în care consideră necesar şi pertinent ca executarea acestor măsuri să fie solicitată instanţelor judecătoreşti competente(…). În ipoteza nerespectării măsurii preventive sau dacă respectiva măsură trebuie executată silit, partea interesată se va adresa autorităţii judiciare competente care, pe baza dovezilor începerii procedurii arbitrale şi a existenţei hotărârii în legătură cu care se va lua dispune măsura provizorie, va pune în execurare respective măsură, nici o cale de atac nefiind admisă”(sublinierea autorului). Trebuie subliniat atât faptul că acest articol le permite arbitrilor să procedeze la executarea propriilor măsuri provizorii dispuse în pofida caracterului jurisdicţional al măsurii preventive raportat la necesitatea implicării unei autorităţi judiciare, precum şi faptul că arbitri nu sunt decât nişte persoane private ale căror prerogative au drept sursă voinţa părţilor, aspect de ne îndreptăţeşte să manifestăm rezerve faţă de pertinenţa şi operativitatea unei asemenea prerogative. 56 Regulă ce, în principiu, este în concordanţă cu garanţiile arbitrale stabilite de noua lege peruană a arbitrajului şi, în particular, este în concordanţă cu principiul respectării garanţiei contradictorialităţii. 57 Această tendinţă este similară, de exemplu, celei conţinută în art. 733 din Legea spaniolă cu privire la hotărârile judecătoreşti

76

fixes the temporary requirement of ten days to begin the arbitration. (52) Additionally, when determining the term of expiration of the measure ninety days posterior to its dictation, (53) a temporary regime of permanence of the adopted ante causam preventive measure is settled down, more beneficial than the judicial one, in which the inexorable term of ten days can be determining. b. Preventive protection intra causam arbitratum The request of a preventive measure being the arbitration pending, is carried in front of the arbitration organ, which -by the request of a party-(54) will adopt the most suitable measure to assure the future effectiveness of the arbitrator’s decision to pronounce itself, requiring for its execution the aid of the static jurisdiction. (55) On another side, the LDA establishes that the preventive protection intra causam arbitratum, in its must produce their effects. When the preventive measures are to be adopted or executed abroad, treaties on execution of preventive measures abroad or to the applicable national legislation will proceed” (my emphasis). 52 With this same seeming, article 47, interjection 4, of the LDA prescribes that “… Executed the measure, the benefitted party will have to initiate the arbitration within the ten (10) following days, if he or she have not done it previously”. 53 In this sense, article 47, interjection 4, of the LDA indicates that “… If he does not do it within this fulfilled term, or having done it, the arbitration court does not constitutes itself within the ninety (90) days of dictated, the measure will expire by law”. 54 It is possible that if the arbitration process -via regulation (institutional arbitration) or agreed rules (arbitration ad hoc)adopts the model of simultaneous allegations, then any of both parts will be legitimized to ask for a preventive measure (with a similar view Muñoz Sabaté, L luís “The Preventive Measures in Arbitration after the New Spanish Law of Civil Judgment” in Alternative Justice Anualbook, Nº 2, Barcelona, 2001, p. 15). 55 In this form, article 48 LDA prescribes that “tthe arbitration court is authoriz ed to execute, at request of a party, its preve ntive measures, unless, to his single discretion, it conside rs necessary or advisable to require the attendance of the public force (…) In the cases of breach of the preventive measure or when it is requires a judicial execution, the interested party will resort to the competent judicial authority, whom by the single merit of copies of the document that credits the existence of the arbitration and the decision to prevent, will execute the measure without admitting any resource nor opposition” (my emphasis). We must indicate that although this article authorizes arbitrators to execute their own preventive measures they dictate, nevertheless, the character of jurisdiccionality of the preventive process, combined to the necessary concurrence of the judicial“auctoritas”, and to the fact that the arbitrators are not but

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

16. Sentinţa arbitrală Spre deosebire de vechea reglementare, noua lege peruană a arbitrajului stabileşte în conţinutul art. 54, afară de cazul în care părţile stabilesc altfel, două tipuri de sentinţe arbitrale58: sentinţe arbitrale parţiale şi sentinţe arbirale definitive. Astfel, Tribunalul arbitral poate soluţiona litigiul fie prin pronunţarea unei singure sentinţe, fie prin pronunţarea mai multor sentinţe parţiale, dacă consideră necesar, ceea ce înseamnă că se pronunţă fie parţial asupra obiectului litigiului, fie cu privire la alte aspecte cum ar fi, competenţa Tribunalului arbitral sau măsurile provizorii59. De exemplu, este posibil să se stabilească, în primul rând, natura extracontractuală a răspunderii, urmând ca ulterior să se stabilească suma de bani datorată cu titlu de daune-interese compensatorii. De asemenea, sentinţa arbitrală, din punctul de vedere al efectelor sale, are caracter definitiv şi obligatoriu (art.59 paragraful 2 din noua lege peruană privind arbitrajul). Cu privire la condiţiile de formă ale sentinţei arbitrale, noua reglementare adoptă o concepţie neformalistă, forma scrisă fiind cerută ad probationem, anume în deplină concordanţă cu noile mijloace de comunicare. Acest lucru este atestat de art. 55 paragraful 2 din noua lege, prevedere potrivit căreia “sentinţa arbitrală este redactată în scris dacă semnăturile arbitrilor, precum şi conţinutul acesteia pot fi vizualizate pe suport electronic, optic sau pe orice alt suport”. În sfârşit, noua lege peruană a arbitrajului este favorabilă promovării “caracterului sănătos” al sentinţei arbitrale prin faptul că “oricare dintre părţi poate solicita înlăturarea din conţinutul sentinţei arbitrale a oricărui paragraf ce fie nu a fost adus la cunoştinţa celeilalte părţi, fie se referă la o problemă nearbitrabilă”, aspecte reglementate anterior, dar

(Legea nr.1/7 ianuarie 2000) ce prevede următoarele: “1. Ca principiu, instanţa va soluţiona, cu ascultarea părţilor, cererea de încuviinţare a măsurii provizorii . 2. În mod excepţional, dacă solicitantul invocă urgenţa dispunerii măsurii provizorii sau faptul că ascultarea părţilor nesocoteşte scopul acestei din urmă măsuri, se poate dispune încuviinţarea măsurii provizorii fără ascultarea părţilor... ”. 58 Noua reglementare peruană a arbitrajului reglementează două tipuri de hotătări arbitrale: sentinţa(parţială şi definitivă) şi încheierile. 59 În plus, un astfel de criteriu este evidenţiat în Expunerea de motive a noii legi peruene a arbitrajului.

Nr. 3 (15)

adjective channel, is governed -as a general rule- by the audita altera pars principle; that is to say, the arbitration court “before solving, will put in knowledge the request to the other part”. (56) Although it will be possible to decide on the opposite principle -inaudita altera pars- when the applicant “justifies the necessity of not making it [put in knowledge to the other party] in order to guarantee that the effectiveness of the measure is not frustrated”. (57)

16. Arbitratorʼs decision Unlike the GLA, that recognized only the final arbitrator’s decision, the LDA recognizes in its article 54, except in case of a different agreement between the parts, two types of decisions: the partial and the definitive one. (58) In such form, the arbitration court can decide the controversy “in a single decision or in so many partial decisions as it considers necessary”, which can deal on a part of the controversy or on other subjects matters, as the competence of the referees or the preventive measures. (59) For example, it would be possible to decide first if extracontractual responsibility of the demanded one exists, and only later to decide, being the case, the compensatory amount. Also, the arbitrator’s decision is, for all decisive effect, a definitive decision, which when acquiring firmness will be invariable (article 59, interjection 2, LDA). With respect to the form of the decision, the LDA welcomes an antiformalist canon, when assuming the private subjects, whose power is born from the autonomy of will of others like them -the parties-, makes us deny the technical pertinency and practical operativity of such faculty. 56 Principle which -in general- agrees with the arbitral garantism contained in the LDA and, particularly to the respect of the contradiction guarantee. 57 This tenor is similar, for example, to the one of the article 733 of the Spanish Law of Civil Judgment - Law 1/2000, of January 7th, which indicates that “1. As a general rule, the court will provide to the request of preventive measures previous hearing of the demanded one. 2. Despite the arranged in the previous section, when the applicant therefore requests it and credits that urgency reasons concur or that the previous hearing can jeopardize the good aim of the preventive measure, the court may decide it without more proceedings…”. 58 By which we can affirm that the LDA recognizes two types of arbitration resolutions: the decision (partial or definitive) and the resolutions different from the decision. 59 In addition, such criterion is gathered in the Exhibition of Reasons of the SLA.

77


Studii, articole, comentarii

cunoscute acum sub titulatura “îndreptarea, lămurirea şi completarea hotărârii”(art. 58).

17. Păstrarea dosarului arbitral Art. 61 din noua lege peruană a arbitrajului- în deplină conformitate cu art. 38 paragraful 3 din legea spaniolă a arbitrajului60 - stabileşte un termen suplimentar de trei luni, din momentul finalizării procedurii arbitrale, cu privire la obligaţia instituţiei arbitrale de a păstra dosarul arbitral. Totodată, din greşeală părţile pot solicita, în scopul conservării, restituirea documentelor sau restituirea dosarului instituţiei arbitrale sau Camerei de Comerţ.

18. Remediile sentinţei arbitrale Noua lege peruană privind arbitrajul reglementează remediile sentinţei arbitrale ce pot fi invocate fie de o parte, fie din oficiu, dar şi motivele de anulare a sentinţei arbitrale, eliminându-se astfel motivele ineficace referitoare la remedierea sentinţei arbitrale, astfel cum erau stabilite de vechea reglementare. Noutatea rezidă în faptul că se poate formula acţiune în anulare atât a sentinţei arbitrale parţiale, cât şi a sentinţei arbitrale definitive, astfel cum stipulează art. 62 paragraful 1 din noua lege peruană a arbitrajului (“sentinţa arbitrală poate fi atacată numai prin acţiune în anulare”)61. Aceasta va genera diverse consecinţe ale anulării, în condiţiile în care în cadrul aceluiaşi litigiu arbitral au fost pronunţate mai multe sentinţe. Pe de altă parte, dacă anularea sentinţei arbitrale- parţiale sau definitive- determină aplicarea procedurii de revizuire a acesteia, procedură ce, spre deosebire de vechea reglementare, are drept scop, astfel cum stipulează cea de-a doua modificare a noii legi a arbitrajului,“revizuirea hotărârilor instanţelor 60 Potrivit acest text, “ O dată expirat termenul stabilit de părţi în acest sens sau, în lipsa stabilirii unui astfel de termen, o dată expirat termenul de două luni din momentul finalizării procedurii arbitrale, nu mai există obligaţia păstrării pieselor dosarului arbitral. În acest termen, oricare din părţi poate solicita arbitrilor remiterea documentelor încredinţate. Respectivele documente vor fi remise părţilor dacă nu se încalcă confidenţialitatea deliberării şi dacă este plătită de solictant o taxă, în cazul în care a fost stabilită o asemenea taxă”. 61 Spre deosebire de art. 40 din noua lege peruană a arbitrajului ce prevede că “Sentinţa arbitrală poate fi atacată prin acţiunea în

78

exigency of its written form as an ad probationem character, agreed to the context of new mass media. This is demonstrated by its article 55, interjection 2, which indicates that “it will be understood that the decision consists in writing when of his content and signatures it is left certainty and are accessible for its later consultation in electronic support, optical or of another type”. Finally, the LDA welcomes a new modality of sanitation of the arbitrator’s decision, by which “any party can ask for the exclusion out of the decision, of any part of it, without being putted under knowledge and decision of the arbitration court or that has not been susceptible of arbitration” gathering in addition figures already regulated by the GLA, name now as rectification, interpretation and integration (article 58 LDA).

17. Conservation of the Arbitration file Article 61 of the LDA -following article 38, interjection 3, of the SLA-((60) establishes the subsidiary term of three months, from the culmination of the arbitral performances, for the cease of the obligation of the arbitration court to conserve the arbitration file. Also, in this lapse the parties can ask for the return of presented documents or the remission of the file to a arbitration institution or Chamber of Commerce, for effects of their safekeeping. 18. The resources The LDA regulates the resource of reconsideración being raised as by a party or an ex- officio initiative (article 49 LDA), and to the cancellation resource, eliminating therefore the inoperative resource of appeal established by the GLA. Now, with respect to the cancellation resource, its newness appears that they can be object of it, as much 60

Which indicates that “Once passed the term the parties have indicated to this aim or, in its defect, two months from the completion of the performances, it will stop the obligation of the arbitrators to conserve the documentation of the procedure. Within that term, any of the parties will be able to ask the arbitratorto send them those documents presented by her. The arbitrators will accede to the request whenever it does not attempt against the secret of the arbitral deliberation and that the applicant assumes the expenses corresponding to the shipment, if any”.

Revista Română de Arbitraj


Studii, articole, comentarii

superioare pentru o corectă aplicare a motivelor de anulare a sentinţei arbitrale…”.

19. Executarea silită a sentinţei arbitrale Deşi noua lege a arbitrajului face referire atât la executarea “arbitrală”(art. 67), cât şi la executarea “judiciară”(art. 68) a sentinţei arbitrale, apreciem, pentru aceleaşi motive expuse în cadrul analizei măsurilor preventive, că această executare are, din punct de vedere tehnic,numai un caracter judiciar, fără a fi incidentă o răspundere a arbitrilor62. Este vorba de aşa-numita “executare a sentinţei arbitrale”. Mai mult decât atât, art. 68 paragraful 1 din noua lege a arbitrajului stabileşte acelaşi lucru atunci când stabileşte că partea interesată “poate solicita instanţei statale competente executarea silită a sentinţei a sentinţei arbitrale, anexând cererii o copie a sentinţei arbitrale, precum şi, dacă este cazul, îndre ptările, lămuril e şi completăril e sentinţei pronunţate de Tribunalul arbitral”.

the partial as the definitive arbitrator’s decision, because article 62, interjection 1, LDA indicate that “Against the arbitrator’s decision it will only be able to interpose the cancellation resource…”.(61) Also, this will generate interesting reaches tied to the consequences of the cancellation, when several decisions at the interior of the same arbitration exist. On the other hand, if annulled the arbitrator’s decision -partial or totally- it proceeds to raise the abrogation resource, which, unlike the old GLA, comes needed in its purpose by the Second Modifying Disposition the LDA, which indicates that “In the cases anticipated in the General Law of Arbitration, the abrogation resource has as its purpose the revision of the resolutions of Superior Courts, for a correct application of the causes of cancellation of the arbitrator’s decision …”. 19. The execution of the arbitratorʼs decision Although the LDA alludes as much to an “arbitral” (article 67) as to a “judicial” execution (article 68) of the arbitrator’s decision, we considered, for the same reasons before exposed in the preventive measures, that the execution of the decision -technically- has only a judicial character, this without entering the analysis of the responsibility (62) that it would generate, to the arbitrators, the denominated “arbitral execution”. More over, its own article 68, interjection 1, of the LDA insinuates this same and only way, when indicating that the interested party “will be able to ask for the execution of the arbitrator’s decision before the competent judicial authority accompanying copy of this one and its rectifications, interpretations, integrations and exclusions and, in its case, of [ frustrated] performances of execution carried out by the arbitration court”. 61

anulare în condiţiile stabilite de prezentul titlu” , articol ce restrânge lista motivelor de anulare la acest tip de sentinţă arbitrală. 62 Această formulare ne aduce aminte art. 67 paragraful 2 din noua lege peruană a arbitrajului, text potrivit căruia “ Nu intră în domeniul de aplicare al ipotezelor menţionate mai sus ipoteza în care Tribunalul arbitral apreciază ca fiind pertinent şi indicat apelul la forţa coercitivă. Arbitrul nu-şi va mai exercita atribuţiile, fără a fi incidentă răspunderea sa, şi va remite părţii interesate, cu plata unei taxe, copii de pe piesele dosarului ce sunt necesare autirităţii judiciare competente în mazeria executării silite” (sublinierea autorului).

Nr. 3 (15)

Unlike article 40 of the SLA, which, prescribing that “Against the definitive arbitrator’s decision, it may be exercised the action of cancellation in the terms anticipated in this title”, restricts the resource of cancellation only to this type of arbitrator’s decision. 62 Which indirectly comes remembered by article 67, interjection 2, LDA, when indicating that “it is excepted of the arranged in the previous numeral the case in which, to his single discretion, the arbitration court considers necessary or advisable to require the attendance of the public force. In this case, it will stop in its functions without bearing responsibility, and will give to the interested party, to his cost, copy of the corresponding acted files so that he may resort before the competent judicial authority with the object of the execution” (my emphasis).

79


Arbitraje