Page 1

1

George Vulturescu

Poeme pentru „Caiete Silvane”

Adam Puslojić Ar fi trebuit să fie Patriarh sau Monarh după cât de migălos i-a desemnat Domnul chipul cu barbă albă dar a comis o mare erezie pentru care nu poate fi iertat: l-a furat – precum apostolii pe Iisus – pe Nichita Stănescu și l-a îngropat în inima sa de bezne balcanice. „Sunt un mormânt, sau un cimitir”, scrie el, ereticul. Cine să-l ierte pentru că umblă printre noi cu un cimitir în inimă? „Mă, ce v-ați înmulțit, stă el câteodată și se miră la Ioan Flora, la Marin Sorescu, la Adrian Păunescu, la Marin Mincu. Lăsați-mi și mie un loc că prea sunteți grădini suspendate La jumătatea drumului spre cer…” Ar fi trebuit să fie Patriarh ori Monarh lângă Tabula Traiană de la Cazanele Dunării – Când ajunge la apele ei – dintr-o parte în altă parte – Dunărea îl spală de cele o mie de erezii din Serbia și de cele o mie de erezii din România iar el îi strigă în limba lui, sârbo-vlahă: „Dragostea noastră, Fie-ți chipul de pâine!”

Poetul care își duce Versurile cu elefanții Tropotul elefanților se auzea tot mai aproape de cetate guvernatorii cu soldă tremurau ca o pânză de păianjen în vânt Ce aduceau ei, cu elefanții în ziua aceea, poeții din provincii care nu stau niciodată la masă cu împărțitorii de panglici?

Noiembrie  
Noiembrie  
Advertisement