Istorie
30
Istoricul băilor minerale din Zalnoc şi legendele cetăţii Marin POP
Localitatea Zalnoc este o străveche aşezare românească, de la a cărei primă atestare documentară se împlinesc 690 de ani. Satul Zalnoc este atestat documentar la anul 13271, deşi în unele lucrări, precum monografia lui Petri Mór, se arată că satul este atestat între anii 1205-1235. De-a lungul timpului îl întâlnim sub următoarele denumiri: posesia Zanuk, la 1354, Zanok (1467), Zanek (1477), Zalnok (1605), Szanok (1628), Zalnoc (1633), Sanak (1635), Zánok (1702), Zanakul (1733), Zonok (1750), Zanoku (1850), Zalnoc, începând cu anul 1854. Numele de „Zalnoc” ar proveni de la Cetatea Zanoc, iar unii savanţi îl consideră de Slav „Zaliv”, adică vale golf de mare; alţii îl derivă tot de la slavul „salnic”, care înseamnă unsoare, pământ gras, ceea ce nu rezistă realităţii, deoarece pământul de fapt pe care este situată localitatea este de calitate inferioară În regiunea de Vest, la marginea satului Zalnoc, pe un deluşor pleşuv, se mai observă oarecare rămăşiţe din vechea cetate „Zanoc”, în care ar fi locuit contele „Zanuchi”. Acesta era căpitanul cetăţii sau şeful oficiului salinar, unde se lua vama şi expedia pentru toată Ungaria. Sarea era adusă aici de la Dej, iar transportul ei se făcea pe drumurile denumite de popor „drumuri părăsite”, cunoscute sub numele de „magnnum fossatum”. Din punct de vedere geografic, localitatea este situată la extremitatea de nord-vest a județului Sălaj, pe următoarele coordonate: 47°22’16” (47 grade, 22 minute şi 16 secunde) latitudine nordică și 22°44’28” longitu-
Pod realizat peste pârâul Zănicel - 1936
dine estică. Din punct de vedere administrativ-teritorial, împreună cu localităţile Bobota şi Derşida, face parte din comuna Bobota (din anul 1968). Se învecinează la nord-est cu satul Bobota, la est cu comuna Sărmășag, la sud cu satele Dumuslău și Camăr, toate în judeţul Sălaj, iar la vest cu satele Cehalul românesc și Orbou, care aparţin judeţului Satu Mare. Localitatea este aşezată pe valea pârâului Zănicel şi este înconjurată de dealuri cu înălţimi de 280-300 m. Dealurile Podireu, Braița, Togu Șterului, Codrișor, Dealul Tășnadului, care înconjoară satul sunt domoale, permițând oamenilor să-și amenajeze locuințe. În trecut, multe dintre aceste dealuri erau acoperite de păduri. Din punct de vedere morfologic, Dealurile Togliceiului şi Camărului, formate din depozite paleogene şi miopliocene, sunt reprezentate predominant de rocile argiloase galbene cu frecvente benzi de culoare verde şi brună. La diferitele nivele, în formaţiunea argiloasă, pot fi întâlnite intercalaţii de pietrişuri cuarţitice, conglomerate şi gresii dure2. În hotarul satului se observă o puternică fragmentare generată de apele de infiltraţie care pătrund până la stratul de argilă, pe care alunecă apoi stratele superficiale sub formă de brazde, de unde se păstrează şi toponime precum „Rupturi”, „Alunecări” etc. Istoricul băilor minerale din Zalnoc Băile feruginoase din Zalnoc, denumite Băile „9 Mai” Zalnoc, începând cu anul 1976, reprezintă un adevărat brand al localităţii. Ele sunt amplasate în centrul satului, în apropiere de biserica nouă, având