50 Mass-media
Malaxorul de decembrie
■ Nicolae Manolescu, „Timpul rebuturilor”, editorial în „România literară” (nr. 50/ 27
noiembrie 2020): „Partea proastă cu numărul crescător de rebuturi este că n-avem nici tratament, nici vaccin. Noua generație de critici nu face decât să amâne sine die leacul, câtă vreme amestecă valorile estetice și refuză ierarhiile elitiste. De pandemie, vom scăpa mai devreme sau mai târziu, când altă pandemie îi va lua locul, dar de veleitari și de rebuturi vom avea parte, mă tem, mult mai multă vreme de aici înainte. Să nu-și facă iluzii Paul Cernat și compania că, dacă generația mea se duce, vor avea cine știe ce câștiguri odată rămași singuri pe lumea literară. Nu sunt departe de a fi luați ei înșiși de valul de veleitarism. Nici pentru ei timpul rebuturilor nu mai are răbdare”. Nu intru în polemică; am citat pentru că subiectul e important. Și pentru revista noastră. Încercăm, după cum se vede, sper, să nu fim luați de val... ■ Anchetă în „Orizont” (nr. 10/2020): „Ce i-ați comunica, într-o discuție privată, președintelui țării?” Fără niciun
comentariu, redăm răspunsul Lidiei Bodea, directoare generală a Editurii Humanitas: „N-aș avea nimic altceva de comunicat într-o discuție privată afară de cele pe care le-aș comunica și în cea mai publică dintre discuții: anume că nu-i înțeleg indiferența cu care, de aproape două mandate, contemplă dezas-
trul din cultură și din educație”.
■ Am primit la redacție antologia „Stricarea frumuseții” de Liviu Ioan Stoiciu, cu o prefață de Gheorghe Grigurcu și laudatio de Ion Pop, în colecția „Poeți laureați ai Premiului Național de Poezie Mihai Eminescu” a Editurii Rocart (2019), colecție coordona-
zămislește lumii pruncul nepereche// apele sunt oarbe dorm în trupul meu/ dorul nebuniei stă-n mansarda sorții/ e născut din lacrimi Fiu de Dumnezeu/ trupul meu zidește somn în visul morții// stăm tăcuți la cină în miros de smirnă/ din preaplinul clipei curge o lumină” – Psalmul Crăciunului. Așa scrie Gheorghe Vidican despre nașterea Domnului, în volumul „Capriciile tăcerii”, apărut la Editura Brumar, Timișoara, 2020.
tă de Gellu Dorian. Antologia cuprinde câte 13 poeme din fiecare cele 16 volume originale publicate de autor, fără nicio revizuire, plus poeme apărute înainte de debutul editorial. Gheorghe Grigurcu: „Liviu Ioan Stoiciu: un tânăr transformat cândva de Muma Pădurii într-o stană de piatră, reînviat de Zâna bună a harului poetic. Negreșit unul dintre poeții cei mai reprezentativi ai actualității noastre literare”.
■ Ce idee fabuloasă: revistele de cultură transilvănene fac schimb de exemplare ca să se poată susține una pe alta, în câteva rânduri, în paginile lor. Acest demers a devenit cu atât mai important, cu cât cultura a devenit „neesențială” în aceste vremuri pandemice. Astăzi scriu despre „Apostrof”, revista lunară clujeană a Uniunii Scriitorilor din România. Și despre „Poesis”, revistă de poezie și arte din Sătmar. Și despre „Familia”, revistă lunară de cultură, apărută la Oradea. Ar fi imposibil să scriu despre fiecare în parte în câteva rânduri. Sunt diferite, dar au ceva în comun: obstinația cu care împing către public „neesențialul” frumos. „Neesențialul” sensibil. „Neesențialul” sublim. Literatura, istoria, artele. „Neesențialul”. Să ținem de el cu dinții, atât cât ni se mai dă voie. Cultura reprezintă autenticul din noi, gura de oxigen care ni se refuză în zilele acestea. Vechea normalitate.
(D.S.)
(C.Ș.C.)
■ „poarta cerului stă prăbușită-n mine/ în pereții grotei bate cuie timpul/ frumusețea ieslei plină de suspine/ scurgen-n trupul meu foamea și nisipul// pământească-i lumea s-a născut altar/ arde frica-n mine e-o poveste veche/ lacrimile mamei scurse într-un pahar/
■ În editorialul său intitulat Literatura ca antidot, din cel mai nou număr al Mișcării Literare, 2 (74)/2020, directorul publicației, Olimpiu Nușfelean, după ce descrie cadrul general al vieții noastre de zi cu zi în condiții de pandemie, consideră că: „Alături de vaccinul contra virusului, trebuie admi-
191
