Page 1

1

George Coșbuc – 150 de ani de la naștere

Irina Petraş

Evocându-i pe profesorii mei de la Literele clujene, îl reţineam pe Gavril Scridon mai ales graţie unui gest de nobilă umilitate şi critică evaluare de sine (atât de rară la noi dintotdeauna!): profesor titular al cursului despre marii clasici, el o invitase pe Ioana Em. Petrescu să ţină prelegerile despre Eminescu, recunoscându-i deschis competenţa şi mai buna situare faţă în faţă cu vastul, complexul univers poetic. E posibil ca gestul său să fi fost şi unul de curtoazie, o reverenţă frumoasei „doamne de Eminescu” (aşa o numeau studenţii ei!), căci profesorul nu era indiferent la raţiuni sentimentale şi avea o atitudine parental-ocrotitoare faţă de mai tinerii colegi. Tot astfel, istoricul literar se sprijinea cu precădere pe obiectivitatea datelor exacte, dar lăsa loc întotdeauna detaliului colorat sentimental. Aşa se explică interesul său pentru marile figuri năsăudene, George Coşbuc şi Liviu Rebreanu, pe care îi asumă şi de pe poziţii subiective, de neam, de apartenenţă la un loc, la o familie, aş zice. Nu altminteri se întâmplă în cazul Istoriei literaturii maghiare din România. Fiind vorba despre transilvăneni cărora le cunoştea bine limba şi literatura, panorama celor 125 de scriitori maghiari este alcătuită din mici portrete care transcriu mărunte amănunte biografice, textele comentate predilect sunt cele despre natură, în registru minor, şi despre iubire. Înduioşat, lăsându-se în voia sentimentelor cu o îngăduinţă şi o generozitate care i-au fost toată viaţa caracteristice, Gavril Scridon mărturiseşte deschis: „Neutralitatea mea a fost, astfel, aproape absolută şi, tocmai de aceea, rămâne, în chip paradoxal, subiectivă; procesul critic şi de evaluare istorico-literară nu scuteşte pe nimeni de un anumit subiectivism”. Cum exact observă Constantin Hârlav (în Dicţionarul general al Literaturii Române), aparţinând şcolii clujene de critică şi istorie literară, Gavril Scridon îi respectă tradiţia şi se apleacă preferenţial spre „cunoaşterea şi aprofundarea valorilor literare din Transilvania”. Dar numele năsăudeanului „rămâne legat în mod esenţial de George Coşbuc şi de Liviu Rebreanu, în special cel dintâi constituind nu doar obiectul unor investigaţii devotate, ci şi al unui adevărat cult”. Îi dedică studii, dar şi lucrări de popularizare: Pagini despre Coşbuc. Contribuţii la cunoaşterea vieţii şi operei poetului, 1957; George Coşbuc. Bibliografie (în colab.), 1965; George Coşbuc şi pământul natal, 1966; George Coşbuc în locurile anilor de ucenicie, 1975 etc. În 2003, e editată postum Viaţa lui George Coşbuc. Despre acest

volum, Ion Vlad spune în prefaţă: „Cartea lui Gavril Scridon reface, în consonanţă cu datele biografiei sale, etapele creaţiei poetice şi, aspect important pentru cariera poetului, ale operei de traducător, vastă şi cu implicaţii numeroase în cultura românească. […] De remarcat este că Gavril Scridon refuză anecdoticul, păstrând doar mărturiile revelatoare pentru universul unei vieţi consacrate cuvântului şi valorilor spiritului”. Acordând o atenţie specială „unuia dintre cei mai înzestraţi traducători din cultura românească”, Gavril Scridon sprijină credinţa acestuia că asimilarea unor opere fundamentale ale umanităţii adaugă dimensiuni în plus propriei noastre culturi. Doctor în filologie cu teza Ecouri literare universale în poezia lui George Coşbuc, apărută în 1969, iată ce spune în argument: „Excelent cunoscător al celor mai reprezentative opere literare universale, de la vechea Indie până în epoca sa, stăpân pe limbile clasice, greacă şi latină, cunoscând foarte bine germana şi apoi italiana, poetul şi cărturarul Coşbuc nu putea rămâne în afara influenţelor; ispitele erau prea puternice şi prea numeroase pentru ca artistul să poată rezista. Şi e bine că nu a rezistat, pentru că opera lui a primit sugestii, motive, idei, atitudini, cu un cuvânt experienţe care, alăturate celor naţionale, constituie însăşi caracteristica poeziei lui Coşbuc”. „Instructivă în multe privinţe” – spune Petru Poantă – cartea acum reeditată, „amplificând «ţărănismul» poetului şi conferindu-i amploarea «duhului» mioritic, concept foarte vag, deşi volumul […], foarte erudit şi cu multe

August septembrie  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you