Slatina Buzz! numărul 7 by Buzz! Publishing

PUBLICAȚIE GRATUITĂ Numărul 7 | Noiembrie 2019 ISSN 2601 - 078X www.slatinabuzz.ro Program ﬁnanțat de Primăria Municipiului Slatina

Memphis și Irish | 2

Călătorie în lumea acului | 12

Te-ai intrebat vreodată la ce visează tinerii? Ce vor să facă cu viața lor? Care le sunt temerile și speranțele? Slatina Buzz! a vorbit cu peste 20 de elevi, studenți și antreprenori slătineni. Ce au spus, descoperă în paginile ziarului!

VISĂTORII! Bătălia roboților | pag 4

Atelier

„Diaspora” Slatina Buzz studenților

| pag 5

| pag 6-8

ARTICOLE SB! VIDEO ONLINE FABRICA

slatina buzz.ro

business buzz | 2

MEMPHIS PUB Adresa: Str. Ecaterina Teodoroiu, nr. 1 (în spatele Casei de Cultură a Tineretului, Hotel City, intrare din strada Drăgănești). E-mail: memphispub slatina@gmail.com Facebook: memphispub

Memphis și Irish, în aceeași familie ndrei Bălan, proprietarul Memphis Pub a achiziționat și Old Irish, pub-ul de la parterul centrului comercial Winmarkt Oltul, pe care l-a renovat pentru a-i da o personalitate puternică și unică, unde oamenii se vor simți bine, ca într-o familie. Pentru a afla mai multe, am avut o discuție cu Andrei Bălan. Mereu am fost de părere că ceea ce descoperi singur are o importanță mult mai mare decât ceea ce ți se spune, așa că am încercat să va introduc în atmosfera IrishMemphis. Cum a fost la început când ai preluat „Irish”? „Mi-a fost foarte greu pentru că trebuia renovat, trebuia să plătesc ce era de plătit (…), Memphis-ul este cel care stă în spate și mă poate sprijini până mă pun pe picioare. Oricum „Irish” nu e în formă finală, în primăvară o să aibă loc renovarea completă. Va fi un fel de terasă la etaj și se va numi altfel.” Aveai în plan să cumperi și „Irish”? „Irish-ul, nu îl aveam

în plan. Planul era să-mi continui viața mea de boșorog. Îmi plăcea să stau acasă pe Netflix, să mă joc pe Xbox, să mă joc cu copiii, dar a fost o oportunitate, prețul a coborât, l-am luat, iar acum nu-mi rămâne decât să îl fac să meargă. Trebuie!” Ce planuri ai să atragi oamenii spre Irish? „Interesul este să creăm o comunitate acolo. Ceea ce vreau să spun este că prefer 80 de oameni care să vorbească „aceeași limbă” decât 200 care să facă probleme. Vreau să fie civilizat. Adică să păstrăm limita aia de decență și să fie un loc unde să te simți în siguranță. Pentru mine siguranța în business e foarte importantă. Nu putem să ne jucăm. Eu, ca administrator, răspund pentru toate acestea.” Deci clienții sunt foarte importanți pentru tine? „Desigur, de acolo trăiești. What you give it's what you get. Dacă nu pui un pic de suflet, nu e nimic durabil. Cele mai importante lucruri în management sunt să fii sincer cu tine și să nu te îmbeți cu apă rece. Eu cu mine sunt

foarte critic și asta m-a ajutat să progresez. Trebuie să ﬁi onest cu tine ca să-ți vezi minusurile și să le corectezi. Nu există locație perfectă și tot timpul ai câte ceva de îmbunătățit, trebuie să vii cu ceva nou și nu trebuie să te plafonezi niciodată. În afacerea asta, azi ești aici, mâine poți să aluneci pe tobogan și e greu să te mai întorci.” Cu personalul angajat la Irish ce s-a întâmplat? „Irish-ul l-am luat cu tot cu vechiul personal. Totuși, le-am spus să nu se aștepte la miracole, că eu nu sunt Mesia. E mult de lucru, iar ei au crezut că munca grea a fost renovarea propriu zisă, ceea ce a fost, de fapt, cel mai simplu lucru de făcut” Vrei să aduci ceva diferit în comparație cu celelalte pub-uri din Slatina? „În primul rând o să ne diferențiem prin muzică. Nu o să facem rabat de la calitate dar, în cazul în care îi face pe oameni să se simtă bine, nu am o problemă să le pun și 2-3 piese latino. Există muzică comercială de calitate și muzică socială de proastă calitate. Nu vreau să culturalizez

OLD IRISH COFFEE PUB Adresa: Bd. A.I. Cuza, nr. 20 (lângă complexul comercial Winmarkt Oltul, intrare dinspre Esplanadă, sau pe lângă magazinul Oltul, intrarea secundară). Telefon: 0745 330 077 Facebook: OldIrishCoﬀee

Andrei Bălan pe nimeni sau să „bag pe gât” cuiva un gen. Cea mai mare problemă a DJ-ilor e că pun ce le place lor. Să ﬁi DJ este „practice and joy”. E vorba de psihologia omului, trebuie să simți care sunt preferințele în funcție de vârstă și multe altele. Pur și simplu, trebuie să simți.” Am observat că ești foarte deschis cu oricine intră în bar ... „Așa sunt eu, în general. E foarte importantă și partea asta de socializare, ca manager. Clienții se simt importanți. Când ieșim afară la o țigară și socializăm, ei vin cu un feedback, vin direct la sursă și-ți spun că se simt ascultați. Feedback-ul e foarte important pentru a înainta. Sunt mulți oameni care mă cunosc și care sunt sinceri cu mine, lucru pe care îl apreciez foarte mult. Ei vin, îmi spun, iar părerile sunt luate în considerare. Mă ocup singur de decor. Nici la Irish, la renovare, nu am avut niciun ajutor. Ne-am ocupat eu și colegii mei (printre care și cei de la Memphis). Am fost crescut de un străbunic care a fost mentorul și idolul meu, a fost veteran de război, un om foarte

mișto, care mi-a insuﬂat chestia asta de mic. Dacă vrei ca un lucru sa iasă cum vrei tu, fă-l cu mâna ta, chit că te muncești un pic mai mult – asta obișnuia să îmi spună." De ce ai ales să faci asta? „Am lucrat într-o bancă, am lucrat ca agent de vânzări, am lucrat în asigurări, dar mă simțeam strâns de cămașa aia, nodul de la cravată nu este pentru mine. Sunt un spirit și un om liber, iar asta îmi permite să ﬁu așa. Este ce îmi place cel mai mult în domeniul în care activez, libertatea pe care mio oferă.” Dacă acest interviu scurt te-a făcut să mai ai multe alte întrebări de pus, sau pur și simplu vrei să mergi într-un loc unde să te simți bine, acum știi unde să mergi. Libertatea este, pur și simplu, propria noastră alegere, dar voia bună vine când în jurul nostru sunt oameni pe aceeași lungime de undă cu noi.

Andreea Țugulan

slatina buzz.ro

3 | comentarii Andreea Țugulan

editorial

Magia Crăciunului S

tim cu toții bucuria pe care o simțeam în a p r o p i e r e a Crăciunului, cum îl așteptam pe Moș Crăciun, cum așteptam să împodobim bradul sau să mâncăm dulciurile făcute de mama și de bunica. Însă, odată ce am crescut, această bucurie s-a estompat și a fost înlocuită de stresul provocat de marea febră a cadourilor. Niciodată nu știi care ar fi cadoul perfect pentru a aduce zâmbetul pe fața persoanelor dragi sau dacă îți permiți să cumperi acel cadou. De ce trebuie ca banii sa înlocuiască acea fericire din copilărie? Răspunsul suntem noi, cei care am lăsat ca asta să se întâmple. Atâtea filme de Crăciun se vor difuza la televizor, chiar și nelipsitul „Singur acasă”, pe care toți îl știm pe dinafară, dar oare ne oprim din rutina zilnică să-l mai vedem odată de dragul vremurilor trecute, sau să încercăm alte filme care trezesc în noi spiritul Crăciunului? Sinceră să fiu, am 18 ani și, deși m-am săturat de filmul „Sigur Acasă”, tot îl urmăresc, a devenit un fel de obicei pentru mine, chit că știu mereu ce va urma, dar mereu îmi aduc aminte cum voiam și eu sa fiu în locul lui Kevin. Totuși, să lăsăm filmele deoparte, ele nu sunt singurele care definesc Crăciunul. Pune-ți fularul, iați persoana dragă cu tine și fă o plimbare pe jos. Chiar dacă e frig și e mult mai comod în mașină, nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai când mergi și te bucuri de explozia de luminițe din oraș. Du-te la o plimbare, admiră-le, adu-ți aminte cum era Crăciunul pentru tine, vizitează târgul de Crăciun din orașul tău și

bucură-te de tot ce are de oferit, de la vată roz pe băț până la ultima tiribombă. Iar dacă nu ești genul care să iasă din casă, fugi până la magazin, cumpără-ți o cană, orice vrei, în formă de om de zăpadă, cu fulgi, cu reni, cu orice găsești și te face sa zâmbești, apoi mergi acasă, stai în pijamale fă-ți ciocolată caldă, pune-o în cană și adaugă bezele, iar apoi pornește un film. Eu am cana mea în formă de om de zăpadă în care îmi fac ciocolată caldă și îmi pun bezele - apoi i le dau persoanei iubite pentru că mie nu-mi plac. Acestea sunt lucrurile care definesc spiritul sărbătorilor pentru mine și care ne fac pe toți să râdem. Să nu uităm de personajul principal – bradul. Cumpără o groază de ornamente, dă drumul la creativitate alături de cei dragi și pune melodii specifice pe fundal, chit că nu ai nicio treabă cu muzica (atunci nu contează). Crăciunul ne unește pe toți iar fiecare îl sărbătorește după propriul plac, de la cele mai ciudate tradiții de familie până la cele mai simple. Chit că este o vacanță la munte, chit că stai acasă cu familia, locul nu va conta niciodată. Crăciunul este acolo unde sunt cei dragi, restul sunt culorile care îl fac mai puternic. Dacă încă faci parte din grupul lui Grinch, nu e prea târziu să te lovească și pe tine magia Crăciunului asta dacă o vei lăsa să intre în sufletul tău si să ți-l încălzească - poate îți vei găsi iubirea adevărată, poate vei primi ce ți-ai dorit sau poate te vei simți de parcă ai avea 8 ani din nou, iar totul din jurul tău va părea magic.

editorial

Mădălin Mihai

Editorial serios, despre noi ca popor isclaimer, acest editorial este unul cât se poate de serios, iar dacă singurele lucruri care îți trezesc interesul sunt berile și cefele de porc, te rog să îl citești până la capăt și să te gândești puțin la el. Dragii mei confrați, voi cum vă simțiți când din Europa se aruncă cu pietre spre țara noastră și suntem jigniți de toți? Sunt de vină ăia de la putere, sunt de vină minoritățile? Răspunsul este NU! Suntem de vină noi, noi ce care încă mai acceptăm cozile kilometrice, noi cei care acceptăm că sistemele informatice ale statului sunt proaste, noi cei care „suntem împotriva spăgii", dar tot lăsăm câte o atenție să ﬁm băgați în față.

editorial unt elevă la liceu și nu pot spune că viața mea, pusă pe o balanță, stă în echilibru. Dintre milioanele de lucruri la care mă gândesc zilnic, unele dintre ele îmi înclină balanța într-o direcție îngrijorătoare. Suntem tineri, copii cu așteptări la libertatea și drepturile unui adult, iar viața noastră se împarte acum între școală, familie și prieteni. Cel puțin așa ar trebui! Am simțit dintotdeauna chemarea de a face ceva ieșit din comun, ceva nebunesc, distractiv, cum probabil simțiți și voi chiar în momentele în care trebuie să vă concentrați și să vă îndepliniți îndatoririle de elev.

Suntem de vină noi, noi cei ce spargem semințe pe spațiul public și care facem grătare în pădure și lăsăm în urmă noastră dezastru. Noi cei care stăm cuminți, bară la bară, și comentăm asta doar pe rețelele de socializare. Noi cei care ieșim la vot doar vreo 50%, și asta doar în cazuri fericite. Noi cei care alegem să plecăm decât să stăm și să schimbăm ceva. Noi cei pe care îi interesează doar de fațadă țara asta, și nu dăm doi bani pe ea. Noi cei ce o iubim pe Halep doar când câștigă și care huidum la ﬁecare meci naționala României. Noi cei care l-am lăsat pe Rege să plece și i-am lăsat pe comuniști să se pună

în fruntea statului după cum au binevoit. Suntem de vină noi, noi ăștia care ne-am lăsat părinții, frații, surorile să plece din țară și nu facem nimic să îi aducem înapoi. Noi care îi lăsam pe unii să stea la putere chiar dacă au furat. Îi lăsăm să stea acolo că au mai și făcut ceva. Noi cei care avem păreri puternice când suntem la bere cu băieții, dar nu ne mișcăm de pe canapea când țara are nevoie de noi. Până când îi schimbăm iar pe ei. hai să ne schimbăm noi. Când vezi că unul aruncă ceva pe jos, sari pe el, nu mai sta nepăsător. Când vezi că unul îți fură țara, ieși la vot nu mai sta în piață!

Andreea Tinu

Însă, cu timpul, am văzut că această imaturitate pe care ne-o impunem pentru a ne simți liberi, nu duce nicăieri pe termen lung. Culmea este că mult mai nebunesc pare când vezi că tu chiar ai reușit să termini tema aceea uriașă, cartea la care citești de o lună sau treaba pe care o ai de făcut prin casă. Nu mă înțelegeți greșit! Nu spun să renunțăm la timpul nostru liber. Trebuie doar să învățăm să îl împărțim eﬁcient. Fie că este vorba de o petrecere sau de o seară liniștită cu o carte bună, cu toții trebuie să facem din acest scurt timp, metoda noastră de evadare.

De exemplu, dacă am lua balanța pe care am menționat-o mai devreme și am cântări avantajele pe care ni le aduce atât școala cât și distracția, ați ﬁ surprinși să vedeți în ce măsură impactul pe care acestea îl au asupra noastră ne modelează ca oameni, în mod egal. Având o viață echilibrată, automat și relațiile cu ceilalți se vor îmbunătăți și vom duce o viață liniștită și mult mai sănătoasă. Așa că, de acum înainte, când mai aveți de ales între a lucra pentru școală și a vă distra, începeți prin a bifa câteva obiective de pe lista de îndatoriri și, dupa aceea, simțiți-vă liberi să faceți ce vă doriți.

slatina buzz.ro

oameni | 4

Bătălia roboților Elevii slătineni au de câțiva ani o pasiune care îi propulsează direct într-un viitor hi-tech: roboții. Fie că sunt elevi la Greceanu, Titulescu, Alexe Marin sau Metalurgic, tinerii au un singur scop: să construiască un robot cât mai ﬁabil și mai util. Redactorii Slatina Buzz! au stat de vorbă cu două dintre echipele de robotică din Slatina și vă invită să îi cunoașteți.

Titu Robo

Robotica CNRG obotica CNRG este echipa de robotică a Colegiului Național „Radu Greanu” coordonată de domnul profesor Doru Popescu și formată din 9 membri: Sandra Bălu, Antonio Bobeanu, Vlad Coneschi, Gabriel Constantinescu, Eliana Dan, Alexia Delurințu, Alexandru Dobrescu, Mihai Păduroiu, Robert Vădăstreanu. Conform tinerilor pasionați de această industrie: „Într-o echipă de robotică trebuie să ﬁe o coordonare foarte bună, ﬁecare membru trebuie să aibă rolul lui pentru că sunt multe sarcini de îndeplinit: promovarea echipei, construcția robotului, caietul tehnic în care trebuie scris tot ce se întamplă.” De cât timp faceți asta și de unde a venit pasiunea pentru robotică? „Depinde de la membru la membru, unii dintre noi facem robotică încă din clasele gimnaziale, iar ceilalți și-au descoperit pasiunea pentru robotică anul acesta.” De câte ori pe saptamână vă întâlniți și unde? „Ne întâlnim la clubul de robotică din Greceanu, ori de cate ori avem posibilitatea” Ce roboți ați construit până acum? „De exemplu, am participat la competiții Lego, dar roboții se schimbă,

R embrii echipei de robotică a Liceului Teoretic „Nicolae Titulescu", coordonată de domnul profesor Aurelian Preduț, ne-au răspuns la câteva întrebări legate de activitatea lor în diverse competiții, dar și de alte aspecte foarte interesante legate de munca cu roboții.

De cât timp faceți asta? Cum ați descoperit pasiunea pentru roboți? „Anul trecut am participat pentru prima dată la cea de-a treia editie a competiției de robotică BRD First Tich Challenge Romania, Pasiunea pentru roboți am descoperit-o odată cu înﬁințarea acestei echipe și continuă să crească odată cu ea.” Ce fel de roboți construiți? Cât timp vă ia să îi construiți? „Construim roboții în funcție de tema ﬁecărui an. De exemplu, tema de anul acesta a fost inspirată din celebra serie Star Wars. Procesul construcției robotului propriu-zis, diferă de la an la an. Fiecare membru al echipei își spune ideile, care

de multe ori sunt diferite, iar apoi facem modificările necesare, care necesită destul de mult timp.” Ce fel de materiale folosiți și de unde faceți rost de acestea? „Materialele pe care le-am folosit pentru construcția primului robot au fost trimise de către organizatorii FTC în colaborare cu cei de la organizația Nație prin educație, așa cum a primit fiecare echipă participantă în competiție. Pe lângă materialele primite, echipele au putut achiziționa și altele, dar din fondurile proprii.” La ce concursuri ați participat? Ce premii ați câștigat? „În luna februarie a acestui an am participat la demo-ul organizat de American International School of Bucharest, unde echipa noastră s-a clasat pe locul 14, iar la competiția regională, din Timișoara, TituRobo a fost la un pas de calificarea în următoarea etapă.” Cine vă coordonează? „Echipa TituRobo este coordonată de domnii profesori Aurelian Preduț,

Emilia Dinu și Dan Pietriș, cărora le mulțumim pentru ceea ce fac pentru ca această echipă să existe.” De cât timp există echipa? „Echipa a fost formată anul trecut, de elevii Janina Cociei, Bogdan Călinoaia, Cristian Calcan, Iazmina Cojocaru, Iosua Maior, Ionuț Iordache și Alexandru Vrabete .” De câte ori vă întâlniți și unde? „Ne întâlnim de aproximativ trei ori pe săptămână, în atelierul special amenajat pentru echipa noastră, în corpul B al liceului.” Cum atrageți noi recruți? „Am organizat numeroase jocuri și activități demonstrative, prin care am încercat să le insuﬂăm pasiunea pentru robotică tuturor colegilor noștri, de la cei mai mici și până la cei de vârsta noastră sau chiar mai mari.”

Emilia Ciuchete

trebuie să execute comenzile cerute de organizatori. Un tip de robot cum este cel pe care îl construim anul acesta este unul care trebuie să unească anumite piese și să construiască turnuri cât mai înalte.” Ce fel de materiale folosiți și de unde faceți rost de ele? „Folosim materiale de la Rev, AndyMark și Tetrix, pe care le achiziționăm de pe internet cu ajutorul sponsorilor noștri. Ne informăm și ne inspirăm de pe Youtube pentru a face un robot cât mai bun.” La ce concursuri ați participat și ce premii ați obținut? „Am participat la diverse concursuri precum: First Tech Challenge, First Lego League, Uruguay - etapa internațională și alte competiții naționale.” De cât timp există echipa? „Echipa noastră de robotică funcționează de 3 ani.” Ce capacități trebuie să aibă noii recruți pentru a ajunge în această echipă? „Suntem deschiși la propuneri noi, așteptăm oameni care își doresc foarte mult să progreseze și să învețe, și mai ales voluntari, în apropierea competițiilor.”

Andra Roșu

slatina buzz.ro

5 | slatina buzz!

atru tineri din echipa Slatina Buzz! au fost prezenți luna trecută la Iași, cu prilejul celei dea patra ediții a Summitului Tinerilor, proiect organizat anual în orașul care poartă titul de „Capitala Tineretului din România”.

Cu acest prilej, tinerii slătineni au fost gazda atelierului „Buzz - implicare prin presă în comunitate”, un workshop mai puțin integrat în tiparele clasice. Practic, am organizat un atelier de lucru, la finalul căruia, tinerii participanți au fost încântați să vadă că în mai puțin de două ore au realizat un articol de presă, poate la fel de bun ca articolele editate de jurnaliștii lor favoriți. În cadrul atelierului am trecut prin trei elemente principale: • Povestea - Prin povestea Slatina Buzz!, participanții au aflat cum un grup de tineri, cu idei și inițiativă, pot să ajungă o voce respectată în comunitate. • Atelierul - În cadrul activităților practice, cei prezenți au primit broșura Slatina Buzz! Handbook, care conține regulile jurnalistice de bază și și-au testat abilitățile de viitor jurnalist sau blogger. • Soluția - La final am prezentat câteva soluții tehnice și am discutat despre cum tinerii pot începe instant să editeze articole pentru un nou site sau blog local, al lor! La atelierul susținut în incinta Casei de Cultură a Studenților Iași au fost prezenți 16 tineri din mai multe orașe din țară și din orașul Costești, Republica Moldova.

Iași, Capitala Tineretului din România În acest an, la summit, au fost abordate patru teme principale: Viitorul Muncii, Democrația – acum și mâine, Orașe Tinere, Tinerii și Criza Climatică, acestea având scopul să creeze contextul potrivit pentru ca tinerii să conștientizeze importanța lor, dar și modul în care ar trebui să se dezvolte România. Mai mult, au fost propuse trei direcții la nivel de activități – latura informativă, formativă și cea recreativă, participanții putând alege între activități precum sesiuni plenare, mese rotunde și ateliere tematice centrate pe cele 4 teme de discuție, dar și activități de tip workshop centrate pe practică și skill-building. Participanții au avut șansa de a alege din peste 55 de ateliere, având ocazia de ași contura propria agendă în funcție de interesele personale și cele profesionale. Summitul Tinerilor a fost organizat de Federația Organizațiilor Neguvernamentale de Tineret din Iași – FONTIS, la nivel local, și Primăria Municipiului Iași alături de Guvernanța programului Capitala Tineretului din România – Consiliul Tineretului din România (CTR), Grupul PONT, Federația Tinerilor din Cluj (FTC) și Banca Comercială Română (BCR).

În 2020 Slatina Buzz! merge la Constanța Anul viitor, Capitala Tineretului din România se mută la Constanța, oraș ce urmează să îşi desfăşoare mandatul în perioada 2 mai 2020 – 1 mai 2021.

Conceptul câștigător, #ComeToSEAus, își propune să adune la aceeași masă tinerii constănțeni pentru a colabora și pentru a dezbate viitorul orașului în care trăiesc. În calitate de „Capitala Tineretului din România”, Constanța își dorește să valorifice potențialul orașului de a se dezvolta pe cât mai multe planuri. În plus, tinerii constănțeni aspiră să devină un vector al promovării tinerilor, inițiativelor acestora și totodată să le ofere posibilitatea de a se implica în procesele decizionale de la nivel local și de a avea o contribuție semnificativă la creionarea viitorului comunității locale. # C o m e To S E Au s reprezintă îndemnul tinerilor constănțeni pentru comunitatea locală de a-și întoarce privirile către nevoile tinerilor dar și către potențialul lor de a schimba viitorul orașului. Pe de altă parte, conceptul propus reprezintă îndrumarea tinerilor de a îmbrățișa activismul civic și social și de a promova un model al implicării comunitare. Una dintre misiunile aflate pe lista orașului câștigător este de a aduce în același loc ONG-uri, structurile de învățământ preuniversitar și universitar, autoritățile locale și mediul privat, pentru a dezvolta sentimentul identității și al apartenenței, dar, mai ales, de a face din Constanța și din regiune modele de urmat privind reorientarea atenției generale către tineri. Pentru a veni în sprijinul acestor obiective, Slatina Buzz! și-a declarat intenția de a participa la Summit-ul Tinerilor din 2020 cu două ateliere, unul legat de presă și cel de-al doilea axat exclusiv pe proiectele noastre conexe, de implicare comunitară.

Atelier Slatina Buzz! la Iași Anamaria Ștefania Floarea

latina Buzz! este o publicație S realizată în cadrul programului omonim, ﬁnanțat de Primăria Municipiului Slatina. Publisher Cristian Ștefan Hățiș Redactor Șef Mădălin Iulian Mihai Redactor Șef Adjunct Clara Păun Andreea Țugulan Brand Ambassador Anamaria Ștefania Floarea Diana Anamaria Ene Redactori Alexandra Adriana Crețeanu

Alexandra Mihaela Buturoiu Andra Roșu Andreea Tinu Elena Emilia Ciuchete Ioana Nicolescu Lucian Moraru Miruna Mihai Otilia Tănase Ștefania Moraru Tatiana Cristina Moț Valeriu Colac Adresa redacției Strada Nicolae Bălcescu, nr. 8, Mansardă, Municipiul Slatina, Județul Olt. Telefon +(40)757279306 Email redactia@buzzpublishing.ro Web www.slatinabuzz.ro

slatina buzz.ro

„Diaspora” studenților slătineni u toții cunoaștem, sau avem în familie, cel puțin un tânăr plecat să studieze și să își urmeze visurile în diverse orașe universitare mari din țară și străinătate. Din păcate, de cele mai multe ori, ei trec neobservați, deși sunt tineri cu care Slatina s-ar putea mândri. Slatina Buzz! a stat de vorbă cu zece studenți slătineni de la universități din București, Timișoara, Oradea, Constanța, Sibiu, Pitești și Coventry, Leeds (Marea Britanie). Am văzut ce visuri au, ce cred despre viitor și, mai important, că o parte dintre ei nu exclud o eventuală întoarcere acasă. Pentru o sistematizare cât mai bună a articolului, i-am rugat pe toți să răspundă la același set de întrebări: • Unde înveți și ce specializare urmezi? • Care a fost impactul inițial cu orașul? Ce te-a marcat și care crezi că este cea mai importantă diferență față de acasă, atât pozitivă cât și negativă? • Cum este viața de student, ce te-a surprins? • Ce planuri ai pentru anul viitor? • După terminarea facultății te-ai gândit ce o să faci? Te-ai mai întoarce în Slatina? Ce a ieșit și ce spun tinerii noștri, vedeți în următoarele trei pagini. În încheiere, trebuie să adăugăm că am lăsat răspunsurile brute, așa cum le-am primit, fără intervenții din partea redacției și fără să tragem o concluzie, sarcină pe care am lăsat-o în sarcina voastră.

cover | 6

lara Păun studiază tainele Medicinei Generale în Oradea, fiind studentă în anul I, după ce, în vară, a absolvit Colegiul Național „Radu Greceanu” „Oradea m-a fermecat de la primul contact. M-a surprins faptul că este un oraș curat, frumos, care este într-o continuă dezvoltare. Oamenii din Oradea, spre deosebire de cei din Slatina, îmi par mult mai primitori, ospitalieri, iar orașul parcă poartă nuanțele oamenilor”, spune Clara despre orașul care a „adoptat-o”. În ceea ce privește studenția, Clara ne mărturisește că „Viața de student este fascinantă. Cu fiecare săptămână ce trece, realizezi cât de multe cunoștințe ai acumulat. Totul este nou și tocmai această noutate te face să îți dorești să descoperi mai mult. M-a surprins faptul că am timp suficient și pentru alte activități. Când auzeam că la Medicină nu ai timp nici să respiri, din cauza fluxului materiei, mă speriam puțin. Adevărul este că dacă faci ceva cu plăcere găsești timp pentru toate.” În 2020 Clara vrea „să mă implic în foarte multe activități, atât pe plan local, cât și la nivel național. Îmi doresc să aduc puțină schimbare în mediul universitar din Oradea.” Clara are planuri mari de viitor: „După terminarea facultății vreau să urmez o carieră în Genetică sau în Neurologie întrucât pentru aceste două domenii manifest un interes aparte.” În ceea ce privește o întoarcere acasă, studenta pare decisă: „M-aș întoarce în Slatina? Nu cred. De ce? Pentru că în Slatina nu pot să îmi deschid aripile și să zbor cât mai sus. Medicina cere sacrificii, iar eu sunt dispusă să îmi consolidez visele într-un alt loc de pe Terra.”

lexandra Adriana Crețeanu este studentă în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe SocioUmane, specializarea Psihologie.

„Impactul inițial cu orașul m-a marcat într-un mod plăcut deoarece îmi place foarte mult atmosfera, iar diferența față de ceea ce era acasă constă în faptul că aici oamenii sunt diferiți și primitori, dispuși să îți ofere ajutorul”, declară Alexandra despre impactul inițial cu Sibiul. În ceea ce privește viața de student, Alexandra spune că „Îmi place foarte mult, deoarece programul este flexibil și mediul îți oferă libertatea de a te exprima și de a alege. Implicarea în proiecte și asociații îmi oferă posibilitatea de cunoaștere și dezvoltare personală, într-un cadru social și personal. Ieșirile în oraș îmbină distracția cu practica a ceea ce studiez.” În ceea ce privește anul viitor, Alexandra își dorește „Să îmi clădesc, puțin câte puțin, maturitatea, în așa fel încât anul ce vine să reflecte o altă latură a personalității mele.” „După terminarea facultății vreau să urmez programul de masterat, după care să mă angajez în domeniu, iar mai apoi să am stabilitatea de a-mi deschide propriul cabinet psihologic și să fiu pe cont propriu atât din punct de vedere financiar, cât și moral”, ne divulgă Alexandra din planurile ei de viitor. În ceea ce privește o posibilă reîntoarcere acasă, Alexandra spune: „Desigur, în mediul natal mă voi întoarce mereu și nu voi uita de unde am pornit deoarece consider că fiecare etapă și experiență contribuie la dezvoltarea personală, de aceea omul este elev și învață pe tot parcursul vieții.”

>>>

slatina buzz.ro

7 | cover

atiana Moț studiază Limba Engleză la Coventry University, în Marea Britanie.

„Lucrul pe care l-am observat din primele minute este că oamenii sunt foarte deschiși și comunicativi cu străinii. În momentul în care am coborât din autobuz, o fată a venit la mine pentru a-i oferi indicații de orientare, dar cum era prima dată când venisem, nu am putut să o ajut. Apoi am continuat să vorbim, am schimbat numere de telefon și încă vorbim din când în când. Acest lucru se întâmplă foarte des, spre deosebire de România, unde oamenii sunt sceptici în a aborda străini; aici poți să faci complimente oamenilor de pe stradă, poți vorbi cu ceilalți oameni care așteaptă la coadă, poți să-ți faci prieteni pur și simplu stând la masă în centrul universității și așteptând să se așeze cineva lângă tine. E o diferență culturală ușor stranie la început, dar binevenită”, spune Tatiana despre impactul inițial cu orașul. Vorbind despre universitate, Tatiana spune că „Am fost șocată la început de numărul mic de ore de curs pe care le aveam. Pentru primul semestru eu am numai 12 ore pe săptămână, iar pentru jumătate din semestru, aveam cursuri numai de luni până miercuri. La alte specializări au chiar și numai 9 ore pe săptămână. Se pune foarte mult accent pe activități extracuriculare, pe cluburi și societăți la care poți să participi, și mai ales pe „employability”, adică a deveni un candidat cât mai bun pentru posibilele job-uri pe care ți le doreșți. Vorbind cu prietenii rămăși în țarăm care sunt la specializări asemănătoare, văd o diferență extraordinară în modul în care studenții sunt văzuți de facultate: în România studentul e un elev care trebuie să asimileze informație; aici, studentul este un viitor angajat care trebuie să ﬁe cât mai bine pregătit pentru piața muncii.” În ceea ce privește planurile de viitor, Tatiana declară că: „Fiind abia în primul an, tot ce știu legat de viitor este că îmi doresc să continui cu aceeași specializare și să continui

să mă implic în cât de multe activități extracuriculare îmi va permite timpul, pe lângă cursuri și job.” „Mi-aș dori ca după ce termin facultatea să-mi continui educația urmând studii de masterat și eventual să obțin un doctorat, dorind să ajung să predau limba engleză. Din perspectiva persoanei care sunt acum, Slatina este un oraș în care mi-ar plăcea să mă întorc și să devin unul dintre profesorii care le inspiră încredere și speranță elevilor. Însă mai sunt cel puțin doi ani până va trebui să mă gândesc serios la planuri de viitor, iar până atunci voi ﬁ o persoană diferită din multe puncta de vedere. Până atunci, iau lucrurile pe rând, one day at a time”, ne-a răspuns Tatiana la întrebarea dacă s-ar mai întoarce în Slatina după terminarea facultății.

ocsandra Lupu este studentă la Universitate din București, Facultate de Sociologie Asistență Socială, specializarea Asistență Socială. „Impactul cu orașul pot spune că a fost destul de puternic, dovadă fiind faptul că nu mă pot adapta nici după atâta timp vieții de București. Nu știu dacă aș putea spune că m-a marcat ceva în mod deosebit, deși sunt multe diferențe față de acasă. Cred că cea mai importantă este faptul că a trebuit să mă descurc singură, să iau viața-n piept. Oraș nou, oameni noi, totul nou, doar eu cu mine și restul lumii. Pentru mine plecarea a fost și un fel de eliberare, m-am simțit liberă. O libertate grea, dar frumoasă”, spune slătineanca despre capitală. Pentru Rocsandra „Viața de student, este grea. Cred că am să țin minte toată viața perioada asta „Fără griji și fără bani”. Deși este grea, aș vrea să spun că este la fel de frumoasă pe cât este de dificilă. Viața de student te împinge să te descurci și chiar aș putea spune că mie mi-a priit.” Facultatea este o surpriză pentru că „toți ne așteptăm la început ca facultatea să fie ceva foarte lejer și lipsită de stres, adică nu e liceu, nu există

absențe, diriginte și toate cele, eh, și uite că m-am trezit în anul 2 să constat că nu este chiar așa de ușor la facultate.” Pentru anul viitor Rocsandra are speranțe mari „Anul viitor cred că mă așteaptă cu multe portițe spre reușite. Miam marcat un scop, am și un obiectiv. Acum trebuie doar să muncesc și probabil că la anul am să culeg roadele și vor apărea și acele portițe deschise spre noi orizonturi, pe care mi le doresc de ceva timp.” „Ce o să fac după facultate probabil că am să aflu și eu la momentul potrivit. Momentan mă axez pe prezent. Prezentul, uneori, ne decide viitorul. Dorința și gândul de a mă întoarce acasă, există. Dar nu cred că am să și fac asta, țintesc mult mai sus și îmi doresc și încerc să profit de fiecare oportunitate care mi se oferă aici. Dar nu știi niciodată ce îți rezervă viitorul și pe ce aripi și încotro te poartă acesta”, spune Rocsandra despre planurile de după terminarea studiilor.

namaria Ștefania Floarea este studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Asistență Socială, facultate în cadrul Universității din București.

Vorbind despre mutarea într-un oraș mare, Anamaria mărturisește: „Impactul cu București a fost unul aparent plăcut. Dat ﬁind faptul că tânjeam după viața de capitală, după party-urile studențești din cămin, după plimbările lungi prin parc, odată ajunsă aici am realizat că lucrurile nu stau tocmai cum mi leam imaginat.Ceea ce m-a marcat, la propriu, a fost aglomerația din timpul zilei, pasivitatea și ignoranța cu care oamenii tratează o problemă vizibilă a celorlalți semeni, dar și numărul mare de incidente petrecute de-a lungul timpului în București. Ceea ce diferențiază în mod negativ Bucureștiul de Slatina este nesiguranța de a merge singur prin parc, pe stradă și chiar la metrou. Cu toate că este o capitală europeană și cu toate că este un centru universitar foarte bine dez-

voltat din punct de vedere economic, al infrastructurii și educațional, în continuare îmi este teamă să merg singură noaptea la magazin, din pricina faptului că există zone, în București, care nu sunt tocmai sigure, și în care se pot petrece lucruri cutremurătoare pentru un student venit din provincie, dintr-un mediu social restrâns.” Referitor la viața de student, Anamaria spune: „Lucrurile nu sunt precum ai fi crezut. Toți ajungem aici cu preconcepții, dar te lovește din plin crunta realitate. Profesorii sunt fie prea permisivi la cursuri, seminarii și laboratoare, fie se cade în extrema cealaltă. Personal, am fost surprinsă să întâlnesc, de-a lungul celor doi ani de facultate, oameni foarte bine pregătiți, oameni cu experiențe sociale și emoționale greu de crezut, oameni cu o poveste care inspiră alte povești... Lejeritatea comunicării cu profesorii universitari nu trebuie să fie una dintre grijile majore, atunci când ajungi la facultate. Toți sunt foarte deschiși și gata să-ți sară-n ajutor de fiecare dată când te confrunți cu o problemă, fie legată strict de facultate, fie legată de viața personală.” Anamaria ne dezvăluie ce planuri de viitor are: „Ca obiectiv pe termen mediu, pentru anul viitor, mi-am propus terminarea facultății într-o notă optimistă (eventual cu notă mare la lucrarea de licență). Încă sunt într-o bulă închisă când vine vorba despre viața de după facultate și reîntoarcerea în orașul natal. Am multe planuri în cap, multe oportunități de muncă, și nu știu ce-mi rezervă viitorul în următorii ani! Cred, cu considerentele de rigoare, că m-aș plia bine pe specializarea de Asistent Social, chiar dacă în prezent nu mă simt pregătită emoțional să practic o astfel de profesie!”

tefania Topală este studentă la Universitatea din Pitești, specializarea Drept. Vorbind despre primul impact cu orașul, Ștefania spune „Piteștiul este un oraș frumos, liniștit, n-am avut probleme cu acomodarea pentru că am colegi ok. Într-adevăr, fiind mai multe corpuri în zone diferite ale orașului mi-a fost puțin greu în primele săptămâni, but not a big deal. E un oraș destul de animat în weekend întrucât sunt partyuri, spectacole de stand-up sau târguri. Din acest punct de vedere cred că stă mai bine decât Slatina, dar e cumva normal fiind un oraș mai mare.” „Sunt un student normal, probabil și pentru că nu stau în cămin unde este „studenția”. Nam o viață prea agitată. E frumos să fii student, nu mai ești stresat de prezențe, nu mai află mama de chiul, ești mai liber cu alte cuvinte... iar profii sunt ceva mai deschiși decât unii de liceu. Partea mai puțin frumoasă e sesiunea, dar restanța nu este bau, bau, se ia în toamnă!”, spune Ștefania despre viața de student. În viitor Ștefania vrea „Să devin grefier după terminarea facultății. Dreptul în sine este un domeniu greu, examenele sunt grele, mai ales cele de admitere în profesie. Nu vă sfătuiesc să dați la drept dacă nu aveți o memorie bună, trebuie să înveți constant și permanent pentru că legile se modifică des. În Slatina probabil nu mă voi întoarce, dar cine știe, nu este exclus.”

Citește ce au spus și alți studenți slătineni în pagina următoare

>>>

slatina buzz.ro

iruna Mihai este studentă la „Facultatea de Limbi Străine (Chineză și Drept International) în cadrul Universității din Leeds, Marea Britanie/School of Languages, Cultures and Societies-Modern Chinese and International Law (University of Leeds, UK). Despre contactul inițial cu Leeds, Miruna spune: „Mă așteptam ca orașul să fie unul tipic englezesc, în sensul de atmosferă rece și întunecată, însă în mod surprinzător Leeds este un oraș destul de vibrant și cumva primitor, fiind exclusiv plin de studenți (practic toată viața orașului se învârte în jurul universității, constituind un fel de emblemă a lui). Sunt multe lucruri diferite pentru că vorbim de o cu totul altă țară, altă cultură și altă mentalitate, însă o diferență destul de mare o poate reprezenta tipul de deschidere pe care Marea Britanie o oferă. În acest sens, orașul pare că e influențat pozitiv, mai ales în ceea ce privește aspectul cultural. E imposibil să spui că nu ai ce face atunci când te plictiseșți, pentru că vei găsi cel puțin o galerie de artă deschisă cu o expoziție nouă sau un pub artsy și tot felul de cluburi și societăți care organizează evenimente. Dar, după cum spune românul, numa' bani să ai.” „Ca student ai destul de multe avantaje și mediul este unul foarte interactiv și plin de activități. Pe de altă parte însă, un aspect negativ ar putea fi reprezentat de cât de solicitantă poate să fie viața de student, chiar și într-un mediu în care ți se promite că vei avea parte de o experiență universitară cât se poate de plăcută. Prin natura specializării mele nu pot spune că am ocazia să experimentez în toată puterea cuvântului ideea de învățământ interactiv și diferit față de ceea ce vedem în România. Însă sper că, pe parcurs, se vor mai schimba lucrurile”, ne-a spus Miruna. În ceea ce privește planurile de viitor „Momentan aștept cu nerăbdare să îmi continui experiența universitară și în altă țară, programul cursului meu oferindu-mi în al doilea an posibilitatea să studiez în China. Îmi

cover | 8 doresc să călătoresc cât mai mult și să găsesc job-ul potrivit care îmi vă materializa ideea asta.” Despre viitor și o eventuală întoarcere acasă, Miruna spune: „În ceea ce mă privește nu obișnuiesc să mă gândesc mult prea mult la viitor, pentru că sunt conștientă de cât de multe lucruri se pot schimba pe parcurs. De aceea, de multe ori mă concentrez pe ceea ce fac acum și încerc prin asta să îmi modelez treptat viitorul. Astfel, nu pot să știu ce se vă întâmpla, dar în principiu nu îmi doresc să mă întorc. Slatina vă rămâne mereu un loc plin de amintiri și drag mie prin prisma oamenilor pentru care vin înapoi, în vacanțe, însă nu mă văd trăind acolo.”

activități, așa că pentru anul viitor urmăresc să mă înscriu în proiectul Work&Travel și, de ce nu, să caut un internship în IT.” În privința planurilor de viitor și întoarcerea acasă, Andreea este destul de fermă: „Viitorul este destul de vast, iar singurul lucru pe care îl știu cu certitudine este că nu mă voi întoarce în Slatina. Mă văd profesând într-o carieră IT, însă asta nu înseamnă că nu sunt deschisă altor oportunități.”

lexandra Buturoiu este studentă la Universitatea Maritimă din Constanța, Facultatea de Electromecanică Navală, Specializarea Electrotehnică. Despre Constanța, Alexandra se declară încântată: „Nimic nu se compară cu diminețile răcoroase de toamnă, când briza mării îți învăluie trupul într-un fior rece, iar zborul pescăruşilor îți dă de veste că a început o nouă zi. Marea este frumoasă în orice anotimp și mi-am dat seama că mam îndrăgostit iremediabil de freamătul ei. Sunt departe de casă și uneori această distanță mă copleșește, dar aici mi-am găsit liniștea și nu știu dacă este neapărat de vină orașul sau faptul că fac ceea ce îmi place. Cert este că nu regret nicio secundă alegerea făcută. Mă trezesc în fiecare dimineață cu o energie inepuizabilă și nici nu observ cât de repede zboară timpul. A trecut aproape un semestru și deja mă simt aici ca acasă. „Niciodată nu mi-a fost teamă de schimbare. Consider că uneori este necesar să începi de la zero pentru maturizarea ta ulterioară. Însă de data aceasta nu mă simțeam pregătită să mă desprind din universul pe care-l clădisem până atunci, pentru o viață nouă, oraș nou și oameni noi. Spre surprinderea mea, m-am obișnuit foarte repede. Facultatea a început să-mi capteze atenția și să-mi întărească convingerea că mă aflu în locul potrivit. Programul este foarte flexibil și astfel am avut posibilitatea de a mă implica în Liga Studenților unde am avut plăcerea să întâlnesc oameni cu viziune, uniți și dedicați, care mau primit cu brațele deschide. Pe

ndreea Stoian studiază în Timișoara, la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Vest, specializarea Informatică-Română. Despre Timișoara, Andreea ne-a mărturisit că: „Pot spune că atunci când am ales Timișoara în locul Bucureștiului mi-am asumat niște riscuri. La majoritatea studenţilor impactul iniţial cu orașul unde studiază are loc încă de dinaintea facultăţii. Eu, în schimb, am venit în Timișoara prima dată la admitere, nemaivizitând orașul înainte. Pot spune că așteptările nu erau prea mari și că nici nu au fost depășite cu prea mult; e un oraș ca oricare altul, cu avantajele și dezavantajele lui. Este printre cele mai mari orașe ale României, însă aglomeraţia nu e resimţită atât de mult ca și în celelalte, așa că primesc cu ușurință liniștea de care am nevoie. Oamenii (modalitatea lor de gândire și educația primită) sunt diferenţa principală faţă de Slatina! Cel mai important aspect negativ este distanţa (faţă de casă).” Pentru Andreea „Viaţa de student nu este atât de simplă pe cât se spune dar nici atât de complicată pe cât vrem noi să o facem să pară. Timpul este cel mai mare avantaj dar și cel mai puternic impediment.” Pentru viitor, slătineanca își dorește „să continui obiceiurile din timpul liceului și să mă implic în cât mai multe

lângă aceasta am obținut funcția de Student Reprezentat în cadrul Consiliului Facultății de Electromecanică Navală care a contribuit la maturizarea mea, devenind vocea studenților și având rolul de a reprezenta interesele acestora.”, spune Alexandra despre viața de student. Vorbind despre viitor, slătineanca ne spune: „În primul rând vreau să muncesc din greu pentru a lua în continuare bursă și totodată vreau să mă înscriu în programul Erasmus care îmi oferă posibilitatea de a studia un semestru într-o altă țară. Dacă timpul îmi va permite o să fac și cursurile IMO necesare plecării pe mare.” Alexandra știe ce va face în viitor: „Încă din timpul facultății vreau să navighez, să deprind experiență și să mă conving că îmi doresc cu adevărat această viață pe mare. După terminarea facultății o să mă înscriu la masterat. Visul meu este să călătoresc, să văd lumea, să mă simt un om liber și sper că după acești 4 ani de facultate să pot spune că mi-am îndeplinit acest vis.”

ucian Moraru este student la Coventry, Marea Britanie, la specializarea Computer Science. Vorbind despre Coventry, Lucian spune: „Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Coventry a fost aceea de oraș liniștit, superb, plin de studenți și oameni ospitalieri. Cât despre ceea ce m-a marcat, aici oamenii sunt foarte buni. Mi s-a întâmplat ca în timp ce luam trenul din Londra către Coventry să dau peste o persoană și surprinzător și-a cerut scuze înainte să apuc să o spun eu, cu toate că a fost în mod evident, vina mea. Toată lumea te privește ca pe un potențial prieten, nu se fac diferențe în funcție de naționalitate sau poziția pe care o ai, toată lumea este tratată cu aceeași bunătate. Îmi place nespus de mult orașul din cauza atitudinii oamenilor de aici, care nu te judecă după felul în care arăți sau cum te îmbraci, indiferent de stereotip.” „Viața de student este obositoare. Am un program și

cursuri foarte diﬁcile dar, cu toate acestea, nu m-aș vedea studiind altceva pentru că fac ceea ce îmi place. Programarea este pasiunea mea și este un pas important către cariera spre care aspir. M-a surprins facultatea încă din prima zi. Studiez în diferite clădiri ale universității, dar principală este Engineering and Computing (Inginerie și calculatoare), care arată superb și este plină de tehnologie. Cât despre sistemul de învățământ, încă din prima zi am fost pus în temă cu un nou limbaj de programare și am primit un proiect de echipă care constă în programarea unui robot pe care, desigur, l-am construit în aceeași oră de curs”, spune Lucian despre sistemul de învățământ britanic. În ceea ce privește planurile de viitor el mărturisește „Anul acesta am obținut modulul de limba Spaniolă, iar anul viitor urmează să obțin un altul pentru o limbă de circulație internațională. Mi-aș dori să învăț chiar Mandarina, datorită prietenei mele, dar o să mă decid la momentul oportun. Momentan sunt capabil să vorbesc patru limbi, iar până termin facultatea, aș vrea să ajung la cel puțin șase. De asemenea, sunt membru al societății studenților Nepalezi, deoarece îmi place să cunosc culturi noi, iar pe viitor aș vrea să mă implic mai mult în activități de voluntariat, neavând posibilitatea anul acesta din cauza programului.” Lucian știe ce va face după facultate: „Îmi voi lua un job în domeniu, probabil Software Programmer sau IT Specialist, dar mă voi decide cu timpul în ce ramură a domeniului o să mă specializez. Vreau să obțin cetățenia statului în care studiez, respectiv Marea Britanie și o să îmi plătesc taxele ca un bun cetățean. Cât despre întoarcerea în Slatina, desigur că o să mă întorc, în vacanțe sau la un anumit interval de timp, deoarece există persoane care mă motivează să o fac și cărora le sunt etern recunoscător, precum mama mea și persoana pe care o consider o a doua mamă datorită sprijinului oferit.”

Citește mai multe online

slatina buzz.ro

9 | comentarii

Despre viață și... facultate alut! Sunt Lucian și sunt redactor în cadrul proiectului Slatina Buzz! În articolul următor o să-mi expun experiența alături de echipă, și nu numai.

Buzz Am intrat în familia Buzz în urmă cu 2 ani. Totul a început ca o provocare, voiam să cunosc persoane noi, să fac și altceva pe lângă liceu, lucruri care mi-ar fi putut oferi un avantaj pe viitor. Sincer să fiu, m-a surprins primul seminar alături de ei, deoarece a constat în mici jocuri de cunoaștere prin care primeam informațiile de care aveam nevoie pentru a scrie un articol decent, pentru început. După un timp am început să scriu. Mi-a plăcut enorm, pentru că prezentam diverse persoane din Slatina care au reușit să facă ceva, iar după un timp am început să organizăm diferite evenimente, ceea ce mi-a placut și mai mult. Pot spune că după 2 ani petrecuți alături de ei, au devenit o a doua familie pentru mine. Am fost împreună cu ei în diferite locuri și am cunoscut oameni noi, am găsit soluții la probleme care păreau imposibile, iar toate amintirile mele alături de echipa Buzz sunt frumoase. Experiența mea alături de ei este o parte majoră din perioada liceului, pentru că oricât de stresat sau îngrijorat aș fi fost în legătură cu un examen, alături de ei uitam de acel stres și nu mă puteam abține să nu zâmbesc. Cât despre ceea ce fac în afara proiectului, vă prezint mai jos o parte din viața mea, despre cum am început și cum aș vrea să fie în viitor.

Liceu De-a lungul anilor de liceu m-am întrebat mereu ce o să fac pe viitor așa că voi dedica această secțiune liceenilor. Răspunsul o să ﬁe în deznodământ. Cei patru ani de liceu au fost structurați în 3 mari faze: Academie În primul an de liceu am fost elev al Colegiului

Național „Ion Minulescu”, profil științe sociale. Nu știu de ce am ales științe sociale, dar am făcut-o. După liceu voiam să dau admiterea la Școala de Poliție de la Câmpina, sau la jandarmi, la Drăgășani. Deși puteam merge la orice alt profil, cu timpul mi-am dat seama că nu am făcut alegerea bună, voiam un viitor de inginer, iar profilele umaniste nu sunt ceva ce m-ar putea ajuta pe viitor pentru că nu mă reprezintă, așa că am luat decizia de a mă muta. Zis și făcut. Politehnica În clasa a X-a m-am mutat la „Colegiul Național Radu Greceanu”, un nou liceu, noi persoane, un nou început. Cu timpul m-am integrat, miam făcut prieteni, am recuperat un an de matematică și am ajuns la nivelul celorlalți colegi. Iar întrebarea arhicunoscută de elevi, pusă de profesori, cred că rămâne etern, aceeași: „Unde dai mai departe?” Cu o vagă idee despre ceea ce presupune Politehnica, mi-am propus să merg acolo deoarece suna bine, de ce nu? Aveam cunoștintele necesare de matematică și fizică, participând la multe olimpiade în generală, deci era stabilit. În vara clasei a XI-a am fost acceptat la Școala de Vară în cadrul Politehnicii din București, așadar ideea de inginer nu mai era ambiguă deloc și oarecum aveam o idee despre ceea ce vreau să fac pe viitor. Am vizitat timp de o săptămană facultățile universității, am fost la câteva simulări de cursuri, am luat masa în Rectorat, a fost o experiență pe cinste. Student în UK După multe impasuri și întrebări existențiale, m-am decis ce vreau să fac cu viața mea. M-am gândit să aplic în străinătate, în Regatul Unit, la o facultate. Nu știam ce facultate, dar voiam să aplic, iar atunci când îmi pun ambiția la treabă, devin de neoprit. Și asta s-a și întâmplat. Am un frate stabilit în Londra, așa că aveam un sprijin și un mic bagaj de informații. Am intrat pe net, mi-am făcut temele în legătură cu subiectul și am

citit zeci de articole despre studiul în afară. Stabilisem! Asta voiam să fac. Am luat legătura cu echipa Edmundo care m-a ajutat să aplic, am găsit o facultate superbă, pe care o iubesc în prezent ca pe o a doua casă, am aplicat cu două zile înaintea deadlineului și am așteptat. Am așteptat vreo lună pentru un răspuns, și după o lună am primit cinci scrisori. M-au acceptat toate cele 5 facultăți la care aplicasem: 2 la West London University și 3 la Coventry University, dintre care trebuia să aleg doar două variante, una principală și una secundară. Așadar am făcut un research, am acceptat două oferte de la Coventry University și le-am respins pe celelalte. Eram acceptat! Ce lucru bun! Dar eram condiționat, trebuia să iau cel puțin nota 8 la examenul de bacalaureat și să susțin un interviu, sau să am nivelul competențelor echivalente cu un certiﬁcat de limba engleză. Dupa ce am luat și interviul cu mari emoții, am convins doi prieteni să aplice și ei, surprinzător acum suntem cele mai apropiate persoane, deoarece au reușit să intre în cadrul aceleiași universități, dar la facultăți diferite. După toate astea, a rămas doar bacalaureatul. Trebuie să recunosc că am avut mari emoții la Bac, deoarece sunt o persoană leneșă și mereu am preferat să nu învăț lucrurile pe care le rețineam din clasă. Însă pentru examen a trebuit să mă pregătesc și cu multă ambiție am reușit să am o medie mare, primind bursa dorită în cadrul universității.

Ce vreau să transmit tinerilor? Dacă v-ați propus ceva, aveți o pasiune pentru ceva și chiar vreți să faceți lucrul acela, atunci ar trebui să vă urmați visul. Poate o să întâmpinți greutăți, dar credeți-mă, odată ce reușești să îți atingi obiectivul, e un sentiment de nedescris, ce nu poate ﬁ compensat de bani, sau orice altceva.

Din punctul meu de vedere, să faci ceea ce îți place e rețeta succesului și pentru ați atinge obiectivul nu îți trebuie multe, doar ambiție și o minte de neclintit. O să crezi la un moment dat că X are dreptate, sau că Z nu o să reușească să facă ce își propune, dar ceea ce contează este cum te simți tu făcând ceea ce îți place. Așadar, dacă ești în liceu și te întrebi ce o să faci pe viitor, fă ce îți place și încearcă orice, nu ai nimic de pierdut. Eu, unul, am încercat programarea. Dacă mă pui să stau 6 ore programând un robot sau orice altceva, nici nu o să îmi dau seama cum trece timpul. În schimb, dacă mă pui să scriu un eseu despre impactul Koreei în business, o oră o să ﬁe suﬁcient să nu mai scriu vreodată despre asta.

Facultate Cum am spus, sunt student în UK, la Coventry University, Computer Science, iar viața mea aici este extraordinară. În 2 luni am avut 2 proiecte mari: un robot care cântă și parchează inteligent, ocolind obstacole și un alt robot care e capabil să îți răspundă inteligent la ceea ce îi ceri în legătură cu informații din câmpul basketball-ului. Am avut de ales un modul obligatoriu încă din primele săptămâni și am ales spaniola. E surprinzător cum poți să ﬁi capabil să înveți spaniola în 3 luni și să poți să întreții o conversație într-un timp atât de scurt. Cât despre celelate module, puteam alege o limbă de circulație internațională, un modul cu inteligența artiﬁcială și roboți, limbajul semnelor sau multe altele. Sunt membru al societății studenților nepalezi (nu, nu sunt nepalez) și dacă te întrebi de ce, îți pot spune că au o cultură fantastică, mâncarea lor e delicioasă, iar activitățile societății sunt fotbalul, tenisul, basketul, jocurile de cunoaștere, etc. Te poți înscrie în orice societate vrei. Există societăți pentru orice dans, orice sport, orice naționalitate, chiar și societatea studenților români, deci alegerea e individuală. Un alt aspect pe care

vreau să îl acopăr este că ai foarte multe avantaje ca student în UK. În primul rând, sunt foarte multe reduceri, mâncare gratuită uneori, petreceri și evenimente superbe. Cât despre prieteni, mi-am făcut o mulțime, de diferite naționalități. Mi-am învățat prietenii câteva cuvinte în limba română și sunt destul de buni. Se bucură când spun „Mulțumesc” sau „Bună ziua”. Eu, la rândul meu, am învățat de la prietena mea din China, Lin, câteva cuvinte în Mandarină. Când nu sunt la facultate, lucrez. Mi-am gasit un job la 10 minute distanță, însă lucrez doar în weekend, facultatea îmi ocupă foarte mult timp, iar timpul liber îl petrec de obicei în bibliotecă, unde mă pregătesc pentru proiecte, cu prietenii sau plimbândumă cu Lin prin parc. Din punctul meu de vedere, facultatea m-a maturizat, deși a trebuit să rup legăturile cu persoane dragi, m-a făcut să am o altă viziune, să îmi spăl singur hainele, să fac curat în casă etc. Nu mă mulțumesc dacă nu e suficient de curat, îmi gătesc și îmi organizez totul, ca un adult, deși am doar 18 ani. Locuiesc la 10 minute distanță de facultate, cu cel mai bun prieten al meu, care îmi este ca un frate și cu care îmi împart responsabilitățile. Planurile mele de viitor sunt să îmi iau un summer placement (internship) în fiecare vară, iar între anul 2 și 3 de facultate să îmi iau un placement year (an în care studiezi într-o companie și ești plătit pentru ceea ce faci). De asemenea, unul dintre planurile mele de viitor este să mă mut peste 10 ani în America. Cum ar spune un mare filosof: „Nu contează cât de încet te miști atâta vreme cât nu te oprești.” (Confucius, probabil).

Lucian Moraru

slatina buzz.ro

school buzz | 10

C.N. „Radu Greceanu” / C.J.E. driana Prună, elevă în clasa a XI-a la Colegiul National „Radu Greceanu” este președintele Consiliului Școlar al Elevilor și al Consiliului Județean al Elevilor.

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „În clasa a IX-a am candidat pentru prima dată pentru aceasta funcție și chiar dacă nu am reușit, am fost secretar în Consiliul Școlar al elevilor la „Radu Greceanu” și am căpătat experiență, în clasa a X-a ﬁind și în Consiliul Județean pe departamentul de învățământ vocațional, tehnic și profesional, iar acum președinte al ambelor consilii.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii

tăi acum că ești președinte? „Ca președinte al Consiliului Școlar, nu. Poate pentru că stiu exact în ce constă și cu ce „se mănâncă” (impropriu spus). Dar în Consiliul Județean, da, deoarece am mai multe de dovedit diferitelor persoane.” Ce proiecte îți propui? „În primul rând îmi propun să desfășor o a treia ediție a concursului de umor iRege, concurs la nivel județean, dar și activități de voluntariat precum donatul jucăriilor de Crăciun sau vânzarea de cărți în scop caritabil, activități desfășurate și în anii anteriori pe care dorim să le respectam ca pe niște tradiții.” Care este cea mai mare realizare / dezamăgire? „La nivel de consiliu

școlar, singura activitate de până acum a fost petrecerea de Hallowen, urmând multe alte activități, iar la nivel județean suntem încă la alegeri, urmează să acoperim departamentele vacante. Pe plan personal, mă simt împlinită, mi-am propus asta de la 14 ani, iar acum, la 17, sunt mândră că am reușit. Nu pot spune că sunt dezamăgită, iubesc ceea ce fac. Sper că o să reușesc în tot ce îmi propun.” Ce faci în timpul liber? „În momentul de față, timpul meu liber este ocupat de o nouă activitate care sper că va lua amploare, deschiderea clubului de voluntariat Leo în orașul nostru.”

C.N „Ion Minulescu” aria Brînaru este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ion Minulescu” și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor.

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „Încă din clasa a IX-a mi-am dorit să ﬁu implicată în diverse acțiuni și să aduc o schimbare în sens pozitiv în ceea ce privește activitatea liceului meu. Consiliul școlar al elevilor reprezintă, din punctul meu de vedere, modalitatea prin care aceștia se pot exprima deschis cu privire la inițiativele și problemele pe care le au și pot contribui la crearea unui mediu de lucru mai bun. Ceea ce m-a motivat să candidez pentru funcția de președinte a fost dorința de a le face vocea auzită și de a deveni, împreună, mai buni.” Simți o reponsabilitate mai mare pe umerii tăi, acum că ești președinte? „Cu siguranță! Acum, că sunt președinte, responsabilitatea de pe umerii mei a crescut, dar nu pot spune că o

resimt ca pe ceva negativ. Îmi place să lucrez în echipă și să fac față unor noi provocări.” Ce proiecte îți propui? „În ceea ce privește proiectele, pot spune despre Consiliul Școlar al Elevilor CNIM că nu duce lipsă de inițiative. În ultima lună am depus un efort constant în scopul desfășurării unui seminar de îngrijire a pielii susținut de trainer-ul Mirela Păduraru. Se dorește ca acesta să aibă și o continuare în cadrul căruia să se discute, sub îndrumarea unui specialist, fenomenul de bullying ce are loc în școlile din România în prezent. Cred că este important ca prin aceste proiecte să se pună în valoare subiecte de actualitate care influențează calitatea vieții de elev în mod direct. Pe lângă asta, în viitorul apropiat, dorim desfășurarea unor excursii tematice cu rol de îndrumare în carieră și înființarea unei echipe de majorete care să ajute la formarea spiritului de echipă.” Care este cea mai mare realizare/dezamăgire a ta? „Sunt de părere că fiecare realizare, prezentă sau viitoare, nu îmi aparține doar

mie, ci întregului Consiliu, principalul nostru obiectiv fiind acela de a forma o echipă capabilă. Dat fiind timpul scurt de la preluarea funcțiilor, nu mă pot exprima cu privire la o realizare concretă, ci mai degrabă la succesul în a comunica cu elevii și a le asculta opiniile. În data de 25 octombrie, a avut loc și petrecerea de Halloween organizată de Consiliu, în cadrul căreia noi sperăm că elevii s-au distrat și au rămas cu amintiri frumoase. Lăsând deoparte câteva incoveniente minore având în vedere numărul mare de participanți, nu cred că au existat dezamăgiri până acum.” Ce faci în timpul liber? „În timpul liber, pot spune că sunt o persoană activă. Pe lângă activitățile ce țin în mod exclusiv de școală, îmi place să ies cu prietenii și să vizitez locuri noi. O altă pasiune pe care o am este desenul, pe care îl practic cu drag ori de câte ori am ocazia. Cred că cel mai important este să profit de fiecare moment, liceul fiind, în opinia mea, cea mai frumoasă perioadă din viața unui om.”

slatina buzz.ro

11 | school buzz

Elevii președinți ai Oltului

Andra Roșu

Valeriu Colac

L.T. „Mihai Viteazul” obert Șaptelei este Președintele Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal.

Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președinte? „Nu neapărat, atunci când îți dorești ceva faci cu drag acel lucru, dar asta nu e o scuză pentru a nu îmi

asuma responsabilitățile pe care le am și pe care le tratez cu seriozitate.” Ce proiecte îți propui? „Îmi propun să realizez acțiuni caritabile, de exemplu realizarea unei acțiuni care să aibă la bază strângerea câtorva bunuri materiale (haine, jucării) pe care să le donăm copiilor nevoiași și realizarea unui club de teatru.” Care este cea mai mare realizare?

„Nu am o realizare foarte importantă, pot spune că am ajutat la recunoașterea unui abuz, nu îmi permit să dau mai multe detalii.” Ce faci în timpul liber? „În general fac activități care mă relaxează, cum ar ﬁ să mă uit la documentare, ﬁlme sau seriale.”

L.T. „Ioniță Asan” aniela Elena Ricman este Președintele Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Teoretic „Ioniță Asan” Caracal.

Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președinte? „Este o responsabilitate mai mare deoarece trebuie să militez pentru drepturile elevilor și să atrag elevii în multe activități

beneﬁce lor.” Ce proiecte îți propui? „Un proiect pe care mi-l propun constă în educarea elevilor în ceea ce privește păstrarea curățeniei în clase și în liceu. Un alt proiect constă în obținerea de burse pentru elevi. Iar în cele din urmă, aș vrea să evidențiez calitățile artistice ale elevilor prin expoziții și spectacole.” Care este cea mai mare realizare?

„Cea mai mare realizare a mea de până acum este dobândirea funcției de președintele al Consiliului Elevilor. ” Ce faci în timpul liber? „În timpul liber îmi place să socializez cu persoanele din jurul meu, să iau parte la diferite proiecte (cum ar ﬁ proiectele Erasmus), să citesc și să muncesc pentru a îmi pastra rezultatele bune obținute până acum.”

L.T. „Nicolae Titulescu” ălinoaia Bogdan este elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Nicolae Titulescu” și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor.

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „Pe parcursul acestor doi ani de liceu am participat la toate activitățile și evenimentele școlare și m-am hotărât ca anul acesta să fac o schimbare, nu numai să particip, ci să le organizez eu.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii

tăi acum că ești președinte? „Este o responsabilitate mult mai mare, timpul este cel care mă presează, dar până la urma o să o scot la capăt.” Ce proiecte iți propui? „Vreau să continui cu proiectele de caritate pe care liceul nostru le-a derulat în anii trecuți, dar și noi proiecte precum o galerie de artă cu fotograﬁi, care are drept scop valoriﬁcarea celor de la arte și să facem o expoziție cu operele lor.” Care este cea mai mare realizare /

dezamăgire a ta? „Cele mai mari realizări ale mele sunt că am reușit să mă fac remarcat și cunoscut de toate persoanele din liceu, am încercat să am o relație foarte buna cu profesorii și să previn eventuale conﬂicte dintre noi. O dezamăgire ar putea ﬁ că nu stiu cum să îmi organizez foarte bine timpul.” Ce faci în timpul liber? „În weekend, îi ajut pe părinții mei, care se ocupă cu agricultura, dar merg și la sală, atunci când timpul îmi permite.”

slatina buzz.ro

oameni | 12

Călătorie în lumea acului și a aței

lona Andreoiu este atât un designer vestimentar și stilist, cât și un arhitect din Slatina, ale cărei creații sunt expuse în atelierul propriu din București. Piesele sunt realizate manual oferindu-le, astfel, o nuanță de autenticitate, conturată de iubire și devotament.

Cine este Ilona Andreoiu? „Sunt de profesie arhitect și designer vestimentar. Încerc să le realizez pe cele două în egală măsură și în general mă inspir din arhitectura în realizarea creațiilor vestimentare.” Îmi poți da câteva detalii despre procesul de creație? „Procesul de creație este diferit în funcție de cele două linii pe care le dezvolt și anume: colecțiile cu piesele vestimentare în serie limitată și piesele luxury made-tomeasure și custom. Astfel, pentru prima linie, crearea colecției pornește de la un concept bine stabilit, materializat printr-un moodboard de idei, care se transformă mai apoi în crochiuri de modă. După ce studiez îndeaproape toate crochiurile și aleg schițele finale, trecem la partea tehnică unde realizăm schițele tehnice și proiectăm tiparele pieselor vestimentare ce urmează să fie create, iar de acolo până la produsul final mai există o parte foarte importantă și anume prototipul fiecărui produs în parte, pe care se fac teste până când ajungem la produsul final dorit. Același proces se face și pentru colecția de fetițe pe care o avem în portofoliu.”

„Pentru a doua linie de business procesul de creație se face diferit. Aici vorbim despre creații custom, de multe ori unicat, realizate atât pe măsurile proprii ale clientei, cu un design adaptat și creat special pentru a o avantaja și a-i scoate în evidență trăsăturile proprii. Această zonă de produse adaptate este foarte potrivită pentru zona de bridal pe care o dezvoltăm tot mai mult în ultima perioadă pentru că ne dorim ca cei care ne sunt clienți să aibă o experiență minunată, atât în procesul de creare a rochiei mult visate, cât și în ziua evenimentului. De această dată, experiența pe care o oferim clientelor noastre este cea mai importantă. Tocmai de aceea există o discuție inițială între clientă și designer prin care identific nevoile pe care aceasta le are și de aici pornește procesul de creație. După aceasta discuție inițială, încep să desenez schițe pe care ulterior le discutăm, le analizăm și alegem de comun acord cu clienta cea mai bună variantă, pe care începem să o dezvoltăm în atelier, realizăm tiparul și o bază, urmând prima probă pentru stabilirea modificărilor ulterioare, acolo unde este cazul. Produsul intră mai apoi în producție și rezultă produsul final care satisface întotdeauna așteptările celor mai pretențioase cliente. Atunci când este cazul, iar complexitatea creației vestimentare o cere, se realizează mai multe probe pentru a ajunge la rezultatul dorit.” De unde te inspiri? Ai vreun brand pe care-l admiri? „În general mă inspir

din arhitectură și natură, dar am momente când îmi vin idei în urma unor melodii sau trăiri personale, adică mă inspir cam din tot ce mă înconjoară în diferite momente ale zilei. Sunt mai mulți designeri pe care îi admir și pe care îmi place să îi urmăresc însă nu am un brand cu care să spun că rezonez în totalitate, ci mai degrabă anumite colecții de la fiecare dintre aceștia.” De ce crezi că are nevoie un designer pentru a fi apreciat? „Cred că în primul rând multă creativitate și pasiune, pentru că atunci când pui pasiune în ceea ce faci, se vede în creațiile tale și nu ai Atelierul Ilona Andreoiu din București se află pe strada Doctor Nicolae Tomescu, nr. 11, cartier Cotroceni Web: ilonaandreoiu.com Facebook: Ilonaandreoiudesign Intagram: ilona.andreoiu.design E - m a i l : c o n t a c t @ i l o n a a n dreoiu.com Telefon: 0770 556 816

cum să ramai neremarcat de cei din jurul tău.” De la ce vârstă ești pasionată de fashion? Cum te-ai decis să urmezi acest drum? „Pasiunea pentru fashion exista încă de când eram mică, din primii ani ai copilăriei, atunci când transformam bucăți de materiale găsite prin casă în creații vestimentare pentru jucăriile mele, însă am conștientizat că mi-ar placea să ﬁu designer în perioada liceului, când am fost, însă, complet acaparată de arhitectură, un domeniu nou pentru mine, care m-a fascinat complet. De aici și studiile în domeniu, eu urmând Universitatea de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din București, proﬁl Arhitectură, după care am urmat cursurile intensive de Creator Proiectant Vestimentar pe care le-am absolvit la „Atelierele Ilbah” București, cursuri care au venit să completeze zona de creație, concept, forme și culoare pe care o studiasem foarte mult în facultate. Faptul că am terminat Arhitectura m-a ajutat să înțeleg mult mai repede și să aprofundez mult mai ușor zona de fashion, mai ales zona tehnică de proiectare.” Peste ce obstacole ai dat pe parcursul carierei? „De-a lungul timpului am întâlnit multe obstacole, ca în orice domeniu de altfel, dar cel mai mare este lipsa continuității materialelor în Romania și a funizorilor de materiale de calitate, pe care i-am găsit destul de greu.” Care a fost cea mai „grea” comandă lăsată de un cliet? „Nu cred că există o

comandă mai „grea”. Există, poate, doar cliente mai nehotărâte cu care e nevoie de mai multe discuții pentru a ajunge la o variantă finală, iar acest lucru nu este neapărat în favoarea noastră când avem un deadline foarte scurt.” Cum te descurci cu clienții? „Eu sunt din fire o persoană sociabilă și îmi place să discut cu oamenii, iar atunci când vine vorba de una din pasiunile mele, așa cum este moda, o fac cu mare plăcere și, consider eu, mă descurc foarte bine. Îmi place să cred că am o relație bună și apropiată de clientele mele.” Cum se stabilește prețul unei comenzi? „Prețul unei comenzi este stabilit în funcție de complexitatea modelului și de materialele folosite pentru produsele custom, iar pentru piesele din colecție avem prețuri calculate în funcție de rapoartele de producție.” Ai trecut vreodată printr-un moment în care ai fi vrut să renunți? „Am trecut prin mai multe momente în care am vrut să renunț, dar totdeauna găsesc motivația de a merge mai departe, pentru că atunci când faci un lucru din pasiune, chiar dacă investești mai multe ore de lucru decât în cadrul unui job normal de 8 ore, a doua zi găsești mult mai multe lucruri pozitive decât văzusem ziua anterioara și o iau de la început cu optimism și enuziasm.”

Ștefania Moraru