__MAIN_TEXT__
feature-image

Page 1

PUBLICAȚIE GRATUITĂ Numărul 7 | Noiembrie 2019 ISSN 2601 - 078X www.slatinabuzz.ro Program finanțat de Primăria Municipiului Slatina

Memphis și Irish | 2

Călătorie în lumea acului | 12

Te-ai intrebat vreodată la ce visează tinerii? Ce vor să facă cu viața lor? Care le sunt temerile și speranțele? Slatina Buzz! a vorbit cu peste 20 de elevi, studenți și antreprenori slătineni. Ce au spus, descoperă în paginile ziarului!

VISĂTORII! Bătălia roboților | pag 4

Atelier

„Diaspora” Slatina Buzz studenților

| pag 5

| pag 6-8

ARTICOLE SB! VIDEO ONLINE FABRICA


slatina buzz.ro

business buzz | 2

MEMPHIS PUB Adresa: Str.  Ecaterina Teodoroiu, nr. 1 (în spatele Casei de Cultură a Tineretului, Hotel City, intrare din strada Drăgănești). E-mail: memphispub slatina@gmail.com Facebook: memphispub

Memphis și Irish, în aceeași familie ndrei Bălan, proprietarul Memphis Pub a achiziționat și Old Irish, pub-ul de la parterul centrului comercial Winmarkt Oltul, pe care l-a renovat pentru a-i da o personalitate puternică și unică, unde oamenii se vor simți bine, ca într-o familie. Pentru  a  afla  mai multe, am avut o discuție cu Andrei Bălan. Mereu am fost de părere că ceea ce descoperi singur are o importanță mult mai mare decât ceea ce ți se spune, așa că am încercat să va introduc în atmosfera IrishMemphis.  Cum a fost la început când ai preluat „Irish”? „Mi-a fost foarte greu pentru că trebuia renovat, trebuia să plătesc ce era de plătit (…), Memphis-ul este cel care stă în spate și mă poate sprijini până mă pun pe picioare. Oricum „Irish” nu e în formă finală, în primăvară o să aibă loc renovarea completă. Va fi un fel de terasă la etaj și se va numi altfel.” Aveai în plan să cumperi și „Irish”? „Irish-ul, nu îl aveam

A

în plan. Planul era să-mi continui  viața  mea  de  boșorog. Îmi  plăcea  să  stau  acasă  pe Netflix, să mă joc pe Xbox, să mă joc cu copiii, dar a fost o oportunitate, prețul a coborât, l-am  luat,  iar  acum  nu-mi rămâne  decât  să  îl  fac  să meargă. Trebuie!” Ce planuri ai să atragi oamenii spre Irish? „Interesul  este  să creăm  o  comunitate  acolo. Ceea ce vreau să spun este că prefer  80  de  oameni  care  să vorbească  „aceeași  limbă” decât  200  care  să  facă  probleme.  Vreau  să  fie  civilizat. Adică să păstrăm limita aia de decență și să fie un loc unde să te simți în siguranță. Pentru mine siguranța în business e  foarte  importantă.  Nu putem să ne jucăm. Eu, ca administrator,  răspund  pentru toate acestea.” Deci clienții sunt foarte importanți pentru tine? „Desigur,  de  acolo trăiești. What you give it's what you get. Dacă nu pui un pic de suflet,  nu  e  nimic  durabil. Cele  mai  importante  lucruri în management sunt să fii sincer cu tine și să nu te îmbeți cu apă rece. Eu cu mine sunt

foarte critic și asta m-a ajutat să  progresez.  Trebuie  să  fii onest cu tine ca să-ți vezi minusurile și să le corectezi. Nu există  locație  perfectă  și  tot timpul  ai  câte  ceva  de îmbunătățit, trebuie să vii cu ceva  nou  și  nu  trebuie  să  te plafonezi  niciodată.  În  afacerea asta, azi ești aici, mâine poți să aluneci pe tobogan și e greu să te mai întorci.” Cu personalul angajat la Irish ce s-a întâmplat? „Irish-ul l-am luat cu tot  cu  vechiul  personal. Totuși,  le-am  spus  să  nu  se aștepte la miracole, că eu nu sunt  Mesia.  E  mult  de  lucru, iar ei au crezut că munca grea a fost renovarea propriu zisă, ceea ce a fost, de fapt, cel mai simplu lucru de făcut” Vrei să aduci ceva diferit în comparație cu celelalte pub-uri din Slatina? „În  primul  rând  o  să ne  diferențiem  prin  muzică. Nu o să facem rabat de la calitate dar, în cazul în care îi face pe  oameni  să  se  simtă  bine, nu am o problemă să le pun și 2-3 piese latino. Există muzică comercială de calitate și muzică  socială  de  proastă  calitate. Nu vreau să culturalizez

OLD IRISH COFFEE PUB Adresa: Bd. A.I. Cuza, nr. 20 (lângă  complexul  comercial Winmarkt Oltul, intrare dinspre Esplanadă, sau pe lângă magazinul  Oltul,  intrarea secundară). Telefon: 0745 330 077 Facebook: OldIrishCoffee

Andrei Bălan pe nimeni sau să „bag pe gât” cuiva  un  gen.  Cea  mai  mare problemă a DJ-ilor e că pun ce le place lor. Să fii DJ este „practice and joy”.  E  vorba  de  psihologia  omului,  trebuie  să simți care sunt preferințele în funcție de vârstă și multe altele. Pur și simplu, trebuie să simți.” Am observat că ești foarte deschis cu oricine intră în bar ... „Așa sunt eu, în general.  E  foarte  importantă  și partea asta de socializare, ca manager.  Clienții  se  simt importanți. Când ieșim afară la o țigară și socializăm, ei vin cu un feedback, vin direct la sursă  și-ți  spun  că  se  simt ascultați. Feedback-ul e foarte important  pentru  a  înainta. Sunt  mulți  oameni  care  mă cunosc și care sunt sinceri cu mine, lucru pe care îl apreciez foarte mult. Ei vin, îmi spun, iar părerile sunt luate în considerare.  Mă  ocup  singur  de decor.  Nici  la  Irish,  la  renovare, nu am avut niciun ajutor. Ne-am ocupat eu și colegii mei (printre care și cei de la Memphis). Am fost crescut de un străbunic care a fost mentorul și idolul meu, a fost veteran de război, un om foarte

mișto, care mi-a insuflat chestia  asta  de  mic.  Dacă  vrei  ca un lucru sa iasă cum vrei tu, fă-l  cu  mâna  ta,  chit  că  te muncești  un  pic  mai  mult  – asta obișnuia să îmi spună." De ce ai ales să faci asta? „Am  lucrat  într-o bancă, am lucrat ca agent de vânzări,  am  lucrat  în asigurări,  dar  mă  simțeam strâns de cămașa aia, nodul de la  cravată  nu  este  pentru mine. Sunt un spirit și un om liber, iar asta îmi permite să fiu  așa.  Este  ce  îmi  place  cel mai mult în domeniul în care activez, libertatea pe care mio oferă.” Dacă  acest  interviu scurt  te-a  făcut  să  mai  ai multe  alte  întrebări  de  pus, sau  pur  și  simplu  vrei  să mergi  într-un  loc  unde  să  te simți bine, acum știi unde să mergi. Libertatea este, pur și simplu,  propria  noastră alegere,  dar  voia  bună  vine când în jurul nostru sunt oameni  pe  aceeași  lungime  de undă cu noi. 

Andreea Țugulan


slatina buzz.ro

3 | comentarii Andreea Țugulan

editorial

Magia Crăciunului S

tim cu toții bucuria pe care o simțeam în a p r o p i e r e a Crăciunului, cum îl așteptam pe Moș Crăciun, cum așteptam să împodobim bradul sau să mâncăm dulciurile făcute de mama și de bunica. Însă, odată ce am crescut, această bucurie s-a estompat și a fost înlocuită de stresul provocat de marea febră a cadourilor. Niciodată  nu  știi care ar fi cadoul perfect pentru a aduce zâmbetul pe fața persoanelor  dragi  sau  dacă îți  permiți  să  cumperi  acel cadou. De ce trebuie ca banii sa  înlocuiască  acea  fericire din copilărie?  Răspunsul  suntem noi, cei care am lăsat ca asta să se întâmple. Atâtea filme de  Crăciun  se  vor  difuza  la televizor, chiar și nelipsitul „Singur acasă”, pe care toți îl știm pe dinafară, dar oare ne oprim din rutina zilnică să-l mai vedem odată de dragul vremurilor  trecute,  sau  să încercăm  alte  filme  care trezesc  în  noi  spiritul Crăciunului? Sinceră să fiu, am  18  ani  și,  deși  m-am săturat  de  filmul  „Sigur Acasă”, tot îl urmăresc, a devenit un fel de obicei pentru mine, chit că știu mereu ce va urma, dar mereu îmi aduc aminte cum voiam și eu sa fiu în locul lui Kevin.  Totuși,  să  lăsăm filmele deoparte, ele nu sunt singurele  care  definesc Crăciunul. Pune-ți fularul, iați persoana dragă cu tine și fă  o  plimbare  pe  jos.  Chiar dacă  e  frig  și  e  mult  mai comod în mașină, nimic nu se compară cu sentimentul pe care îl ai când mergi și te bucuri  de  explozia  de luminițe din oraș. Du-te la o plimbare,  admiră-le,  adu-ți aminte  cum  era  Crăciunul pentru tine, vizitează târgul de Crăciun din orașul tău și

bucură-te  de  tot  ce  are  de oferit, de la vată roz pe băț până la ultima tiribombă. Iar dacă  nu  ești  genul  care  să iasă  din  casă,  fugi  până  la magazin, cumpără-ți o cană, orice vrei, în formă de om de zăpadă, cu fulgi, cu reni, cu orice  găsești  și  te  face  sa zâmbești, apoi mergi acasă, stai  în  pijamale  fă-ți ciocolată  caldă,  pune-o  în cană  și  adaugă  bezele,  iar apoi pornește un film.  Eu am cana mea în formă  de  om  de  zăpadă  în care îmi fac ciocolată caldă și îmi pun bezele - apoi i le dau persoanei  iubite  pentru  că mie nu-mi plac. Acestea sunt lucrurile care definesc spiritul sărbătorilor pentru mine și  care  ne  fac  pe  toți  să râdem.  Să nu uităm de personajul  principal  –  bradul. Cumpără o groază de ornamente,  dă drumul la creativitate alături de cei dragi și pune  melodii  specifice  pe fundal,  chit  că  nu  ai  nicio treabă cu muzica (atunci nu contează).  Crăciunul ne unește pe  toți  iar  fiecare  îl sărbătorește  după  propriul plac, de la cele mai ciudate tradiții  de  familie  până  la cele mai simple. Chit că este o vacanță la munte, chit că stai  acasă  cu  familia,  locul nu  va  conta  niciodată. Crăciunul  este  acolo  unde sunt cei dragi, restul sunt culorile  care  îl  fac  mai  puternic.  Dacă încă faci parte din grupul lui Grinch, nu e prea târziu să te lovească și pe tine magia  Crăciunului asta dacă o vei lăsa să intre în  sufletul  tău  si  să  ți-l încălzească  -  poate  îți  vei găsi iubirea adevărată, poate vei  primi  ce  ți-ai  dorit  sau poate te vei simți de parcă ai avea 8 ani din nou, iar totul din jurul tău va părea magic. 

editorial

Mădălin Mihai

Editorial serios, despre noi ca popor isclaimer, acest editorial este unul cât se poate de serios, iar dacă singurele lucruri care îți trezesc interesul sunt berile și cefele de porc, te rog să îl citești până la capăt și să te gândești puțin la el. Dragii mei confrați, voi cum vă simțiți când din Europa  se  aruncă  cu  pietre spre țara noastră și suntem jigniți de toți? Sunt  de  vină  ăia  de la  putere,  sunt  de  vină minoritățile?  Răspunsul  este  NU! Suntem  de  vină  noi,  noi  ce care  încă  mai  acceptăm  cozile kilometrice, noi cei care acceptăm că sistemele informatice  ale  statului  sunt proaste, noi cei care „suntem împotriva  spăgii",  dar  tot lăsăm  câte  o  atenție  să  fim băgați în față.

D

editorial unt elevă la liceu și nu pot spune că viața mea, pusă pe o balanță, stă în echilibru. Dintre milioanele de lucruri  la  care  mă  gândesc zilnic,  unele  dintre  ele  îmi înclină balanța într-o direcție îngrijorătoare.  Suntem tineri,  copii  cu  așteptări  la libertatea și drepturile unui adult, iar viața noastră se împarte acum între școală, familie  și  prieteni.  Cel  puțin așa ar trebui!  Am  simțit  dintotdeauna  chemarea  de  a  face ceva  ieșit  din  comun,  ceva nebunesc,  distractiv,  cum probabil simțiți și voi chiar în  momentele  în  care  trebuie  să  vă  concentrați  și  să vă îndepliniți îndatoririle de elev. 

S

Suntem de vină noi, noi cei ce spargem semințe pe  spațiul  public  și  care facem  grătare  în  pădure  și lăsăm  în  urmă  noastră dezastru. Noi  cei  care  stăm cuminți,  bară  la  bară,  și comentăm  asta  doar  pe rețelele  de  socializare.  Noi cei  care  ieșim  la  vot  doar vreo  50%,  și  asta  doar  în cazuri fericite. Noi cei care alegem să plecăm decât să stăm și să schimbăm ceva. Noi  cei  pe  care  îi interesează  doar  de  fațadă țara asta, și nu dăm doi bani pe ea.  Noi cei ce o iubim pe Halep  doar  când  câștigă  și care huidum la fiecare meci naționala României.  Noi  cei  care  l-am lăsat pe Rege să plece și i-am lăsat pe comuniști să se pună

în fruntea statului după cum au binevoit. Suntem de vină noi, noi  ăștia  care  ne-am  lăsat părinții,  frații,  surorile  să plece  din  țară  și  nu  facem nimic să îi aducem înapoi. Noi care îi lăsam pe unii  să  stea  la  putere  chiar dacă au furat. Îi lăsăm să stea acolo că au mai și făcut ceva. Noi  cei  care  avem păreri  puternice  când  suntem la bere cu băieții, dar nu ne  mișcăm  de  pe  canapea când țara are nevoie de noi. Până  când  îi schimbăm iar pe ei. hai să ne schimbăm noi.  Când  vezi  că  unul aruncă ceva pe jos, sari pe el, nu mai sta nepăsător.  Când vezi că unul îți fură țara, ieși la vot nu mai sta în piață!

Andreea Tinu

Însă, cu timpul, am văzut că această imaturitate pe care ne-o impunem pentru a ne simți liberi, nu duce nicăieri pe termen lung. Culmea  este  că  mult  mai  nebunesc pare când vezi că tu chiar  ai  reușit  să  termini tema aceea uriașă, cartea la care  citești  de  o  lună  sau treaba pe care o ai de făcut prin casă.  Nu mă înțelegeți greșit! Nu  spun  să renunțăm  la  timpul  nostru liber.  Trebuie  doar  să învățăm  să  îl  împărțim  eficient.  Fie că este vorba de o petrecere  sau  de  o  seară liniștită cu o carte bună, cu toții  trebuie  să  facem  din acest  scurt  timp,  metoda noastră de evadare. 

De  exemplu,  dacă am  lua  balanța  pe  care  am menționat-o mai devreme și am  cântări  avantajele  pe care  ni  le  aduce  atât  școala cât  și  distracția,  ați  fi surprinși  să  vedeți  în  ce măsură  impactul  pe  care acestea îl au asupra noastră ne modelează ca oameni, în mod  egal.  Având  o  viață echilibrată,  automat  și relațiile  cu  ceilalți  se  vor îmbunătăți  și  vom  duce  o viață  liniștită  și  mult  mai sănătoasă.  Așa  că,  de  acum înainte,  când  mai  aveți  de ales  între  a  lucra  pentru școală și a vă distra, începeți prin  a  bifa  câteva  obiective de  pe  lista  de  îndatoriri  și, dupa aceea, simțiți-vă liberi să faceți ce vă doriți.


slatina buzz.ro

oameni | 4

Bătălia roboților Elevii slătineni au de câțiva ani o pasiune care îi propulsează direct într-un viitor hi-tech: roboții. Fie că sunt elevi la Greceanu, Titulescu, Alexe Marin sau Metalurgic, tinerii au un singur scop: să construiască un robot cât mai fiabil și mai util. Redactorii Slatina Buzz! au stat de vorbă cu două dintre echipele de robotică din Slatina și vă invită să îi cunoașteți.

Titu Robo

Robotica CNRG obotica CNRG este echipa de robotică a Colegiului Național „Radu Greanu” coordonată de domnul profesor Doru Popescu și formată din 9 membri: Sandra Bălu, Antonio Bobeanu, Vlad Coneschi, Gabriel Constantinescu, Eliana Dan, Alexia Delurințu, Alexandru Dobrescu, Mihai Păduroiu, Robert Vădăstreanu. Conform  tinerilor pasionați  de  această  industrie: „Într-o echipă de robotică trebuie să fie o coordonare foarte bună, fiecare membru trebuie să aibă rolul lui pentru că sunt multe sarcini de îndeplinit: promovarea echipei, construcția robotului, caietul tehnic în care trebuie scris tot ce se întamplă.” De cât timp faceți asta și de unde a venit pasiunea pentru robotică? „Depinde  de  la membru  la  membru,  unii dintre  noi  facem  robotică încă din clasele gimnaziale, iar  ceilalți  și-au  descoperit pasiunea  pentru  robotică anul acesta.” De câte ori pe saptamână vă întâlniți și unde? „Ne  întâlnim  la clubul de robotică din Greceanu, ori de cate ori avem posibilitatea” Ce roboți ați construit până acum? „De  exemplu,  am participat  la  competiții Lego, dar roboții se schimbă,

R embrii echipei de robotică a Liceului Teoretic „Nicolae Titulescu", coordonată de domnul profesor Aurelian Preduț, ne-au răspuns la câteva întrebări legate de activitatea lor în diverse competiții, dar și de alte aspecte foarte interesante legate de munca cu roboții.

M

De cât timp faceți asta? Cum ați descoperit pasiunea pentru roboți? „Anul trecut am participat pentru prima dată la cea  de-a  treia  editie  a competiției de robotică BRD First Tich Challenge Romania, Pasiunea  pentru  roboți  am descoperit-o  odată  cu înființarea acestei echipe și continuă să crească odată cu ea.” Ce fel de roboți construiți? Cât timp vă ia să îi construiți? „Construim  roboții în  funcție  de  tema  fiecărui an.  De  exemplu,  tema  de anul  acesta  a  fost  inspirată din  celebra  serie  Star Wars. Procesul construcției robotului  propriu-zis,  diferă  de  la an la an. Fiecare membru al echipei își spune ideile, care

de multe ori sunt diferite, iar apoi  facem  modificările necesare,  care  necesită destul de mult timp.” Ce fel de materiale folosiți și de unde faceți rost de acestea? „Materialele pe care le-am  folosit  pentru construcția  primului  robot au fost trimise de către organizatorii  FTC  în  colaborare cu cei de la organizația Nație prin educație,  așa  cum  a primit  fiecare  echipă participantă  în  competiție. Pe lângă materialele primite, echipele  au  putut achiziționa și altele, dar din fondurile proprii.”  La ce concursuri ați participat? Ce premii ați câștigat? „În luna februarie a acestui  an  am  participat  la demo-ul organizat de American International School of Bucharest,  unde  echipa noastră s-a clasat pe locul 14, iar  la  competiția  regională, din  Timișoara,  TituRobo  a fost la un pas de calificarea în următoarea etapă.” Cine vă coordonează? „Echipa  TituRobo este  coordonată  de  domnii profesori  Aurelian  Preduț,

Emilia  Dinu  și  Dan  Pietriș, cărora le mulțumim pentru ceea ce fac pentru ca această echipă să existe.” De cât timp există echipa? „Echipa  a  fost formată anul trecut, de elevii Janina  Cociei,  Bogdan Călinoaia,  Cristian  Calcan, Iazmina  Cojocaru,  Iosua Maior,  Ionuț  Iordache  și Alexandru Vrabete .”  De câte ori vă întâlniți și unde? „Ne  întâlnim  de aproximativ  trei  ori  pe săptămână, în atelierul special amenajat pentru echipa noastră, în corpul B al liceului.” Cum atrageți noi recruți? „Am  organizat  numeroase  jocuri  și  activități demonstrative, prin care am încercat să le insuflăm pasiunea pentru robotică tuturor colegilor noștri, de la cei mai mici și până la cei de vârsta noastră sau chiar mai mari.” 

Emilia Ciuchete

trebuie  să  execute  comenzile cerute de organizatori. Un tip de robot cum este cel pe  care  îl  construim  anul acesta este unul care trebuie să unească anumite piese și să  construiască  turnuri  cât mai înalte.” Ce fel de materiale folosiți și de unde faceți rost de ele? „Folosim  materiale de  la  Rev,  AndyMark  și Tetrix,  pe  care  le achiziționăm de pe internet cu  ajutorul  sponsorilor noștri.  Ne  informăm  și  ne inspirăm de pe Youtube pentru a face un robot cât mai bun.” La ce concursuri ați participat și ce premii ați obținut? „Am participat la diverse  concursuri  precum: First Tech Challenge, First Lego League, Uruguay -  etapa internațională  și  alte competiții naționale.” De cât timp există echipa? „Echipa  noastră  de robotică  funcționează  de  3 ani.” Ce capacități trebuie să aibă noii recruți pentru a ajunge în această echipă? „Suntem deschiși la propuneri noi, așteptăm oameni  care  își  doresc  foarte mult  să  progreseze  și  să învețe, și mai ales voluntari, în apropierea competițiilor.”

Andra Roșu


slatina buzz.ro

5 | slatina buzz!

atru tineri din echipa Slatina Buzz! au fost prezenți luna trecută la Iași, cu prilejul celei dea patra ediții a Summitului Tinerilor, proiect organizat anual în orașul care poartă titul de „Capitala Tineretului din România”.

P

Cu acest prilej, tinerii slătineni  au  fost  gazda  atelierului  „Buzz - implicare prin presă în comunitate”, un workshop mai puțin integrat în tiparele  clasice.  Practic,  am organizat un atelier de lucru, la  finalul  căruia,  tinerii participanți au fost încântați să  vadă  că  în  mai  puțin  de două ore au realizat un articol de presă, poate la fel de bun ca  articolele  editate  de jurnaliștii lor favoriți. În  cadrul  atelierului am trecut prin trei elemente principale: • Povestea - Prin povestea Slatina  Buzz!, participanții au aflat cum un grup de tineri, cu idei și inițiativă, pot să ajungă o  voce  respectată  în  comunitate. • Atelierul -  În  cadrul activităților  practice,  cei prezenți  au  primit broșura  Slatina  Buzz! Handbook,  care  conține regulile  jurnalistice  de bază  și  și-au  testat abilitățile de viitor jurnalist sau blogger. • Soluția -  La  final  am prezentat  câteva  soluții tehnice  și  am  discutat despre cum tinerii pot începe instant să editeze articole pentru un nou site sau blog local, al lor! La  atelierul  susținut în incinta Casei de Cultură a Studenților  Iași  au  fost prezenți  16  tineri  din  mai multe  orașe  din  țară  și  din orașul  Costești,  Republica Moldova.

Iași, Capitala Tineretului din România În  acest  an,  la  summit,  au  fost  abordate  patru teme  principale:  Viitorul Muncii, Democrația – acum și mâine, Orașe Tinere, Tinerii și Criza Climatică, acestea având scopul  să  creeze  contextul potrivit  pentru  ca  tinerii  să conștientizeze importanța lor, dar și modul în care ar trebui să se dezvolte România. Mai mult, au fost propuse  trei  direcții  la  nivel  de activități – latura informativă, formativă  și  cea  recreativă, participanții  putând  alege între activități precum sesiuni plenare, mese rotunde și ateliere tematice centrate pe cele 4  teme  de  discuție,  dar  și activități de tip workshop centrate pe practică și skill-building.  Participanții  au  avut șansa de a alege din peste 55 de ateliere, având ocazia de ași contura propria agendă în funcție  de  interesele  personale și cele profesionale. Summitul Tinerilor a fost  organizat  de  Federația Organizațiilor  Neguvernamentale de Tineret din Iași – FONTIS,  la  nivel  local,  și Primăria  Municipiului  Iași alături de Guvernanța programului  Capitala  Tineretului din  România  –  Consiliul Tineretului  din  România (CTR), Grupul PONT, Federația Tinerilor  din  Cluj  (FTC)  și Banca  Comercială  Română (BCR).

În 2020 Slatina Buzz! merge la Constanța Anul  viitor,  Capitala Tineretului  din  România  se mută  la  Constanța,  oraș  ce urmează  să  îşi  desfăşoare mandatul  în  perioada  2  mai 2020 – 1 mai 2021. 

Conceptul câștigător, #ComeToSEAus,  își  propune să  adune  la  aceeași  masă tinerii  constănțeni  pentru  a colabora și pentru a dezbate viitorul  orașului  în  care trăiesc. În calitate de „Capitala Tineretului  din  România”, Constanța își dorește să valorifice potențialul orașului de a se dezvolta pe cât mai multe planuri.  În  plus,  tinerii constănțeni  aspiră  să  devină un vector al promovării tinerilor, inițiativelor acestora și totodată  să  le  ofere  posibilitatea de a se implica în procesele  decizionale  de  la  nivel local și de a avea o contribuție semnificativă la creionarea viitorului comunității locale. # C o m e To S E Au s reprezintă îndemnul tinerilor constănțeni  pentru  comunitatea  locală  de  a-și  întoarce privirile  către  nevoile  tinerilor  dar  și  către  potențialul lor  de  a  schimba  viitorul orașului. Pe de altă parte, conceptul  propus  reprezintă  îndrumarea  tinerilor  de  a îmbrățișa  activismul  civic  și social  și  de  a  promova  un model  al  implicării  comunitare.  Una dintre misiunile aflate  pe  lista  orașului câștigător este de a aduce în același  loc  ONG-uri,  structurile de învățământ preuniversitar  și  universitar, autoritățile  locale  și  mediul privat, pentru a dezvolta sentimentul  identității  și  al apartenenței, dar, mai ales, de a  face  din  Constanța  și  din regiune  modele  de  urmat privind reorientarea atenției generale către tineri. Pentru a veni în sprijinul acestor obiective, Slatina Buzz! și-a declarat intenția de a  participa  la  Summit-ul Tinerilor  din  2020  cu  două ateliere, unul legat de presă și cel de-al doilea axat exclusiv pe proiectele noastre conexe, de implicare comunitară.

Atelier Slatina Buzz! la Iași Anamaria Ștefania Floarea

  latina  Buzz!  este  o  publicație S realizată în cadrul programului omonim, finanțat de Primăria Municipiului Slatina. Publisher Cristian Ștefan Hățiș Redactor Șef Mădălin Iulian Mihai Redactor Șef Adjunct Clara Păun Andreea Țugulan Brand Ambassador Anamaria Ștefania Floarea Diana Anamaria Ene Redactori Alexandra Adriana Crețeanu

Alexandra Mihaela Buturoiu Andra Roșu Andreea Tinu Elena Emilia Ciuchete Ioana Nicolescu Lucian Moraru Miruna Mihai Otilia Tănase Ștefania Moraru Tatiana Cristina Moț Valeriu Colac Adresa redacției Strada  Nicolae  Bălcescu,  nr.  8, Mansardă,  Municipiul Slatina,  Județul Olt. Telefon +(40)757279306 Email redactia@buzzpublishing.ro Web www.slatinabuzz.ro


slatina buzz.ro

„Diaspora” studenților slătineni u toții cunoaștem, sau avem în familie, cel puțin un tânăr plecat să studieze și să își urmeze visurile în diverse orașe universitare mari din țară și străinătate. Din păcate, de cele mai multe ori, ei trec neobservați, deși sunt tineri cu care Slatina s-ar putea mândri. Slatina Buzz! a stat de vorbă cu zece studenți slătineni de la universități din București, Timișoara, Oradea, Constanța, Sibiu, Pitești și Coventry, Leeds (Marea Britanie). Am văzut ce visuri au, ce cred despre viitor și, mai important, că o parte dintre ei nu exclud o eventuală întoarcere acasă. Pentru o sistematizare cât mai bună a articolului, i-am rugat pe toți să răspundă la același set de întrebări: • Unde înveți și ce specializare urmezi? • Care a fost impactul inițial cu orașul? Ce te-a marcat și care crezi că este cea mai importantă diferență față de acasă, atât pozitivă cât și negativă? • Cum este viața de student, ce te-a surprins? • Ce planuri ai pentru anul viitor? • După terminarea facultății te-ai gândit ce o să faci? Te-ai mai întoarce în Slatina? Ce a ieșit și ce spun tinerii noștri, vedeți în următoarele trei pagini. În încheiere, trebuie să adăugăm că am lăsat răspunsurile brute, așa cum le-am primit, fără intervenții din partea redacției și fără să tragem o concluzie, sarcină pe care am lăsat-o în sarcina voastră.

C

cover | 6

lara Păun studiază tainele Medicinei Generale în Oradea, fiind studentă în anul I, după ce, în vară, a absolvit Colegiul Național „Radu Greceanu” „Oradea m-a fermecat de la primul contact. M-a surprins faptul că este un oraș curat, frumos, care este într-o continuă dezvoltare. Oamenii din Oradea, spre deosebire de cei din Slatina, îmi par mult mai primitori, ospitalieri, iar orașul parcă poartă nuanțele oamenilor”,  spune Clara  despre  orașul  care  a „adoptat-o”. În  ceea  ce  privește studenția,  Clara  ne mărturisește că „Viața de student este fascinantă. Cu fiecare săptămână ce trece, realizezi cât de multe cunoștințe ai acumulat. Totul este nou și tocmai această noutate te face să îți dorești să descoperi mai mult. M-a surprins faptul că am timp suficient și pentru alte activități. Când auzeam că la Medicină nu ai timp nici să respiri, din cauza fluxului materiei, mă speriam puțin. Adevărul este că dacă faci ceva cu plăcere găsești timp pentru toate.” În  2020  Clara  vrea „să mă implic în foarte multe activități, atât pe plan local, cât și la nivel național. Îmi doresc să aduc puțină schimbare în mediul universitar din Oradea.” Clara  are  planuri mari  de  viitor:  „După terminarea facultății vreau să urmez o carieră în Genetică sau în Neurologie întrucât pentru aceste două domenii manifest un interes aparte.” În ceea ce privește o întoarcere  acasă,  studenta pare decisă: „M-aș întoarce în Slatina? Nu cred. De ce? Pentru că în Slatina nu pot să îmi deschid aripile și să zbor cât mai sus. Medicina cere sacrificii, iar eu sunt dispusă să îmi consolidez visele într-un alt loc de pe Terra.”

C

lexandra Adriana Crețeanu este studentă în cadrul Universității „Lucian Blaga” din Sibiu, Facultatea de Științe SocioUmane, specializarea Psihologie.

A

„Impactul inițial cu orașul m-a marcat într-un mod plăcut deoarece îmi place foarte mult atmosfera, iar diferența față de ceea ce era acasă constă în faptul că aici oamenii sunt diferiți și primitori, dispuși să îți ofere ajutorul”, declară Alexandra  despre  impactul  inițial cu Sibiul. În  ceea  ce  privește viața de student, Alexandra spune că „Îmi place foarte mult, deoarece programul este flexibil și mediul îți oferă libertatea de a te exprima și de a alege. Implicarea în proiecte și asociații îmi oferă posibilitatea de cunoaștere și dezvoltare personală, într-un cadru social și personal. Ieșirile în oraș îmbină distracția cu practica a ceea ce studiez.” În  ceea  ce  privește anul  viitor,  Alexandra  își dorește  „Să îmi clădesc, puțin câte puțin, maturitatea, în așa fel încât anul ce vine să reflecte o altă latură a personalității mele.” „După terminarea facultății vreau să urmez programul de masterat, după care să mă angajez în domeniu, iar mai apoi să am stabilitatea de a-mi deschide propriul cabinet psihologic și să fiu pe cont propriu atât din punct de vedere financiar, cât și moral”, ne divulgă Alexandra din planurile ei de viitor.  În ceea ce privește o posibilă  reîntoarcere  acasă, Alexandra spune: „Desigur, în mediul natal mă voi întoarce mereu și nu voi uita de unde am pornit deoarece consider că fiecare etapă și experiență contribuie la dezvoltarea personală, de aceea omul este elev și învață pe tot parcursul vieții.”

>>>


slatina buzz.ro

7 | cover

atiana Moț studiază Limba Engleză la Coventry University, în Marea Britanie.

T

„Lucrul pe care l-am observat din primele minute este că oamenii sunt foarte deschiși și comunicativi cu străinii. În momentul în care am coborât din autobuz, o fată a venit la mine pentru a-i oferi indicații de orientare, dar cum era prima dată când venisem, nu am putut să o ajut. Apoi am continuat să vorbim, am schimbat numere de telefon și încă vorbim din când în când. Acest lucru se întâmplă foarte des, spre deosebire de România, unde oamenii sunt sceptici în a aborda străini; aici poți să faci complimente oamenilor de pe stradă, poți vorbi cu ceilalți oameni care așteaptă la coadă, poți să-ți faci prieteni pur și simplu stând la masă în centrul universității și așteptând să se așeze cineva lângă tine. E o diferență culturală ușor stranie la început, dar binevenită”, spune Tatiana  despre  impactul inițial cu orașul. Vorbind  despre  universitate,  Tatiana  spune  că „Am fost șocată la început de numărul mic de ore de curs pe care le aveam. Pentru primul semestru eu am numai 12 ore pe săptămână, iar pentru jumătate din semestru, aveam cursuri numai de luni până miercuri. La alte specializări au chiar și numai 9 ore pe săptămână. Se pune foarte mult accent pe activități extracuriculare, pe cluburi și societăți la care poți să participi, și mai ales pe „employability”, adică a deveni un candidat cât mai bun pentru posibilele job-uri pe care ți le doreșți. Vorbind cu prietenii rămăși în țarăm care sunt la specializări asemănătoare, văd o diferență extraordinară în modul în care studenții sunt văzuți de facultate: în România studentul e un elev care trebuie să asimileze informație; aici, studentul este un viitor angajat care trebuie să fie cât mai bine pregătit pentru piața muncii.” În  ceea  ce  privește planurile  de  viitor,  Tatiana declară că: „Fiind abia în primul an, tot ce știu legat de viitor este că îmi doresc să continui cu aceeași specializare și să continui

să mă implic în cât de multe activități extracuriculare îmi va permite timpul, pe lângă cursuri și job.” „Mi-aș dori ca după ce termin facultatea să-mi continui educația urmând studii de masterat și eventual să obțin un doctorat, dorind să ajung să predau limba engleză. Din perspectiva persoanei care sunt acum, Slatina este un oraș în care mi-ar plăcea să mă întorc și să devin unul dintre profesorii care le inspiră încredere și speranță elevilor. Însă mai sunt cel puțin doi ani până va trebui să mă gândesc serios la planuri de viitor, iar până atunci voi fi o persoană diferită din multe puncta de vedere. Până atunci, iau lucrurile pe rând, one day at a time”, ne-a răspuns Tatiana la întrebarea  dacă  s-ar  mai  întoarce  în  Slatina  după  terminarea facultății.

ocsandra Lupu este studentă la Universitate din București, Facultate de Sociologie Asistență Socială, specializarea Asistență Socială. „Impactul cu orașul pot spune că a fost destul de puternic, dovadă fiind faptul că nu mă pot adapta nici după atâta timp vieții de București. Nu știu dacă aș putea spune că m-a marcat ceva în mod deosebit, deși sunt multe diferențe față de acasă. Cred că cea mai importantă este faptul că a trebuit să mă descurc singură, să iau viața-n piept. Oraș nou, oameni noi, totul nou, doar eu cu mine și restul lumii. Pentru mine plecarea a fost și un fel de eliberare, m-am simțit liberă. O libertate grea, dar frumoasă”, spune slătineanca despre capitală. Pentru  Rocsandra „Viața de student, este grea. Cred că am să țin minte toată viața perioada asta „Fără griji și fără bani”. Deși este grea, aș vrea să spun că este la fel de frumoasă pe cât este de dificilă. Viața de student te împinge să te descurci și chiar aș putea spune că mie mi-a priit.” Facultatea  este  o surpriză  pentru  că  „toți ne așteptăm la început ca facultatea să fie ceva foarte lejer și lipsită de stres, adică nu e liceu, nu există

absențe, diriginte și toate cele, eh, și uite că m-am trezit în anul 2 să constat că nu este chiar așa de ușor la facultate.” Pentru  anul  viitor Rocsandra are speranțe mari „Anul viitor cred că mă așteaptă cu multe portițe spre reușite. Miam marcat un scop, am și un obiectiv. Acum trebuie doar să muncesc și probabil că la anul am să culeg roadele și vor apărea și acele portițe deschise spre noi orizonturi, pe care mi le doresc de ceva timp.” „Ce o să fac după facultate probabil că am să aflu și eu la momentul potrivit. Momentan mă axez pe prezent. Prezentul, uneori, ne decide viitorul. Dorința și gândul de a mă întoarce acasă, există. Dar nu cred că am să și fac asta, țintesc mult mai sus și îmi doresc și încerc să profit de fiecare oportunitate care mi se oferă aici. Dar nu știi niciodată ce îți rezervă viitorul și pe ce aripi și încotro te poartă acesta”, spune  Rocsandra despre planurile de după terminarea studiilor.

R

namaria Ștefania Floarea este studentă la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială, specializarea Asistență Socială, facultate în cadrul Universității din București.

A

Vorbind  despre  mutarea într-un oraș mare, Anamaria mărturisește: „Impactul cu București a fost unul aparent plăcut. Dat fiind faptul că tânjeam după viața de capitală, după party-urile studențești din cămin, după plimbările lungi prin parc, odată ajunsă aici am realizat că lucrurile nu stau tocmai cum mi leam imaginat.Ceea ce m-a marcat, la propriu, a fost aglomerația din timpul zilei, pasivitatea și ignoranța cu care oamenii tratează o problemă vizibilă a celorlalți semeni, dar și numărul mare de incidente petrecute de-a lungul timpului în București. Ceea ce diferențiază în mod negativ Bucureștiul de Slatina este nesiguranța de a merge singur prin parc, pe stradă și chiar la metrou. Cu toate că este o capitală europeană și cu toate că este un centru universitar foarte bine dez-

voltat din punct de vedere economic, al infrastructurii și educațional, în continuare îmi este teamă să merg singură noaptea la magazin, din pricina faptului că există zone, în București, care nu sunt tocmai sigure, și în care se pot petrece lucruri cutremurătoare pentru un student venit din provincie, dintr-un mediu social restrâns.” Referitor  la  viața  de student, Anamaria spune: „Lucrurile nu sunt precum ai fi crezut. Toți ajungem aici cu preconcepții, dar te lovește din plin crunta realitate. Profesorii sunt fie prea permisivi la cursuri, seminarii și laboratoare, fie se cade în extrema cealaltă. Personal, am fost surprinsă să întâlnesc, de-a lungul celor doi ani de facultate, oameni foarte bine pregătiți, oameni cu experiențe sociale și emoționale greu de crezut, oameni cu o poveste care inspiră alte povești... Lejeritatea comunicării cu profesorii universitari nu trebuie să fie una dintre grijile majore, atunci când ajungi la facultate. Toți sunt foarte deschiși și gata să-ți sară-n ajutor de fiecare dată când te confrunți cu o problemă, fie legată strict de facultate, fie legată de viața personală.” Anamaria  ne  dezvăluie  ce  planuri  de  viitor  are: „Ca obiectiv pe termen mediu, pentru anul viitor, mi-am propus terminarea facultății într-o notă optimistă (eventual cu notă mare la lucrarea de licență). Încă sunt într-o bulă închisă când vine vorba despre viața de după facultate și reîntoarcerea în orașul natal. Am multe planuri în cap, multe oportunități de muncă, și nu știu ce-mi rezervă viitorul în următorii ani! Cred, cu considerentele de rigoare, că m-aș plia bine pe specializarea de Asistent Social, chiar dacă în prezent nu mă simt pregătită emoțional să practic o astfel de profesie!”

tefania Topală este studentă la Universitatea din Pitești, specializarea Drept. Vorbind  despre primul  impact  cu  orașul, Ștefania spune „Piteștiul este un oraș frumos, liniștit, n-am avut probleme cu acomodarea pentru că am colegi ok. Într-adevăr, fiind mai multe corpuri în zone diferite ale orașului mi-a fost puțin greu în primele săptămâni, but not a big deal. E un oraș destul de animat în weekend întrucât sunt partyuri, spectacole de stand-up sau târguri. Din acest punct de vedere cred că stă mai bine decât Slatina, dar e cumva normal fiind un oraș mai mare.” „Sunt un student normal, probabil și pentru că nu stau în cămin unde este „studenția”. Nam o viață prea agitată. E frumos să fii student, nu mai ești stresat de prezențe, nu mai află mama de chiul, ești mai liber cu alte cuvinte... iar profii sunt ceva mai deschiși decât unii de liceu. Partea mai puțin frumoasă e sesiunea, dar restanța nu este bau, bau, se ia în toamnă!”, spune Ștefania despre viața de student. În viitor Ștefania vrea „Să devin grefier după terminarea facultății. Dreptul în sine este un domeniu greu, examenele sunt grele, mai ales cele de admitere în profesie. Nu vă sfătuiesc să dați la drept dacă nu aveți o memorie bună, trebuie să înveți constant și permanent pentru că legile se modifică des. În Slatina probabil nu mă voi întoarce, dar cine știe, nu este exclus.”

S

Citește ce au spus și alți studenți slătineni în pagina următoare

>>>


slatina buzz.ro

iruna Mihai este studentă la „Facultatea de Limbi Străine (Chineză și Drept International) în cadrul Universității din Leeds, Marea Britanie/School of Languages, Cultures and Societies-Modern Chinese and International Law (University of Leeds, UK). Despre  contactul inițial  cu  Leeds,  Miruna spune: „Mă așteptam ca orașul să fie unul tipic englezesc, în sensul de atmosferă rece și întunecată, însă în mod surprinzător Leeds este un oraș destul de vibrant și cumva primitor, fiind exclusiv plin de studenți (practic toată viața orașului se învârte în jurul universității, constituind un fel de emblemă a lui). Sunt multe lucruri diferite pentru că vorbim de o cu totul altă țară, altă cultură și altă mentalitate, însă o diferență destul de mare o poate reprezenta tipul de deschidere pe care Marea Britanie o oferă. În acest sens, orașul pare că e influențat pozitiv, mai ales în ceea ce privește aspectul cultural. E imposibil să spui că nu ai ce face atunci când te plictiseșți, pentru că vei găsi cel puțin o galerie de artă deschisă cu o expoziție nouă sau un pub artsy și tot felul de cluburi și societăți care organizează evenimente. Dar, după cum spune românul, numa' bani să ai.” „Ca student ai destul de multe avantaje și mediul este unul foarte interactiv și plin de activități. Pe de altă parte însă, un aspect negativ ar putea fi reprezentat de cât de solicitantă poate să fie viața de student, chiar și într-un mediu în care ți se promite că vei avea parte de o experiență universitară cât se poate de plăcută. Prin natura specializării mele nu pot spune că am ocazia să experimentez în toată puterea cuvântului ideea de învățământ interactiv și diferit față de ceea ce vedem în România. Însă sper că, pe parcurs, se vor mai schimba lucrurile”, ne-a spus Miruna. În  ceea  ce  privește planurile de viitor „Momentan aștept cu nerăbdare să îmi continui experiența universitară și în altă țară, programul cursului meu oferindu-mi în al doilea an posibilitatea să studiez în China. Îmi

M

cover | 8 doresc să călătoresc cât mai mult și să găsesc job-ul potrivit care îmi vă materializa ideea asta.” Despre  viitor  și  o eventuală  întoarcere  acasă, Miruna  spune:  „În ceea ce mă privește nu obișnuiesc să mă gândesc mult prea mult la viitor, pentru că sunt conștientă de cât de multe lucruri se pot schimba pe parcurs. De aceea, de multe ori mă concentrez pe ceea ce fac acum și încerc prin asta să îmi modelez treptat viitorul. Astfel, nu pot să știu ce se vă întâmpla, dar în principiu nu îmi doresc să mă întorc. Slatina vă rămâne mereu un loc plin de amintiri și drag mie prin prisma oamenilor pentru care vin înapoi, în vacanțe, însă nu mă văd trăind acolo.”

activități, așa că pentru anul viitor urmăresc să mă înscriu în proiectul Work&Travel și, de ce nu, să caut un internship în IT.” În privința planurilor de viitor și întoarcerea acasă, Andreea este destul de fermă: „Viitorul este destul de vast, iar singurul lucru pe care îl știu cu certitudine este că nu mă voi întoarce în Slatina. Mă văd profesând într-o carieră IT, însă asta nu înseamnă că nu sunt deschisă altor oportunități.”

lexandra Buturoiu este studentă la Universitatea Maritimă din Constanța, Facultatea de Electromecanică Navală, Specializarea Electrotehnică. Despre  Constanța, Alexandra  se  declară încântată: „Nimic nu se compară cu diminețile răcoroase de toamnă, când briza mării îți învăluie trupul într-un fior rece, iar zborul pescăruşilor îți dă de veste că a început o nouă zi. Marea este frumoasă în orice anotimp și mi-am dat seama că mam îndrăgostit iremediabil de freamătul ei. Sunt departe de casă și uneori această distanță mă copleșește, dar aici mi-am găsit liniștea și nu știu dacă este neapărat de vină orașul sau faptul că fac ceea ce îmi place. Cert este că nu regret nicio secundă alegerea făcută. Mă trezesc în fiecare dimineață cu o energie inepuizabilă și nici nu observ cât de repede zboară timpul. A trecut aproape un semestru și deja mă simt aici ca acasă. „Niciodată nu mi-a fost teamă de schimbare. Consider că uneori este necesar să începi de la zero pentru maturizarea ta ulterioară. Însă de data aceasta nu mă simțeam pregătită să mă desprind din universul pe care-l clădisem până atunci, pentru o viață nouă, oraș nou și oameni noi. Spre surprinderea mea, m-am obișnuit foarte repede. Facultatea a început să-mi capteze atenția și să-mi întărească convingerea că mă aflu în locul potrivit. Programul este foarte flexibil și astfel am avut posibilitatea de a mă implica în Liga Studenților unde am avut plăcerea să întâlnesc oameni cu viziune, uniți și dedicați, care mau primit cu brațele deschide. Pe

A

ndreea Stoian studiază în Timișoara, la Facultatea de Matematică și Informatică din cadrul Universității de Vest, specializarea Informatică-Română. Despre  Timișoara, Andreea  ne-a  mărturisit  că: „Pot spune că atunci când am ales Timișoara în locul Bucureștiului mi-am asumat niște riscuri. La majoritatea studenţilor impactul iniţial cu orașul unde studiază are loc încă de dinaintea facultăţii. Eu, în schimb, am venit în Timișoara prima dată la admitere, nemaivizitând orașul înainte. Pot spune că așteptările nu erau prea mari și că nici nu au fost depășite cu prea mult; e un oraș ca oricare altul, cu avantajele și dezavantajele lui. Este printre cele mai mari orașe ale României, însă aglomeraţia nu e resimţită atât de mult ca și în celelalte, așa că primesc cu ușurință liniștea de care am nevoie. Oamenii (modalitatea lor de gândire și educația primită) sunt diferenţa principală faţă de Slatina! Cel mai important aspect negativ este distanţa (faţă de casă).” Pentru Andreea „Viaţa de student nu este atât de simplă pe cât se spune dar nici atât de complicată pe cât vrem noi să o facem să pară. Timpul este cel mai mare avantaj dar și cel mai puternic impediment.” Pentru  viitor, slătineanca își dorește „să continui obiceiurile din timpul liceului și să mă implic în cât mai multe

A

lângă aceasta am obținut funcția de Student Reprezentat în cadrul Consiliului Facultății de Electromecanică Navală care a contribuit la maturizarea mea, devenind vocea studenților și având rolul de a reprezenta interesele acestora.”, spune Alexandra despre viața de student. Vorbind despre viitor, slătineanca  ne  spune: „În primul rând vreau să muncesc din greu pentru a lua în continuare bursă și totodată vreau să mă înscriu în programul Erasmus care îmi oferă posibilitatea de a studia un semestru într-o altă țară. Dacă timpul îmi va permite o să fac și cursurile IMO necesare plecării pe mare.” Alexandra  știe  ce  va face în viitor: „Încă din timpul facultății vreau să navighez, să deprind experiență și să mă conving că îmi doresc cu adevărat această viață pe mare. După terminarea facultății o să mă înscriu la masterat. Visul meu este să călătoresc, să văd lumea, să mă simt un om liber și sper că după acești 4 ani de facultate să pot spune că mi-am îndeplinit acest vis.”

ucian Moraru este student la Coventry, Marea Britanie, la specializarea Computer Science. Vorbind  despre Coventry,  Lucian  spune: „Prima impresie pe care mi-a lăsat-o Coventry a fost aceea de oraș liniștit, superb, plin de studenți și oameni ospitalieri. Cât despre ceea ce m-a marcat, aici oamenii sunt foarte buni. Mi s-a întâmplat ca în timp ce luam trenul din Londra către Coventry să dau peste o persoană și surprinzător și-a cerut scuze înainte să apuc să o spun eu, cu toate că a fost în mod evident, vina mea. Toată lumea te privește ca pe un potențial prieten, nu se fac diferențe în funcție de naționalitate sau poziția pe care o ai, toată lumea este tratată cu aceeași bunătate. Îmi place nespus de mult orașul din cauza atitudinii oamenilor de aici, care nu te judecă după felul în care arăți sau cum te îmbraci, indiferent de stereotip.” „Viața de student este obositoare. Am un program și

L

cursuri foarte dificile dar, cu toate acestea, nu m-aș vedea studiind altceva pentru că fac ceea ce îmi place. Programarea este pasiunea mea și este un pas important către cariera spre care aspir. M-a surprins facultatea încă din prima zi. Studiez în diferite clădiri ale universității, dar principală este Engineering and Computing (Inginerie și calculatoare), care arată superb și este plină de tehnologie. Cât despre sistemul de învățământ, încă din prima zi am fost pus în temă cu un nou limbaj de programare și am primit un proiect de echipă care constă în programarea unui robot pe care, desigur, l-am construit în aceeași oră de curs”, spune Lucian despre  sistemul  de  învățământ britanic. În  ceea  ce  privește planurile  de  viitor  el mărturisește „Anul acesta am obținut modulul de limba Spaniolă, iar anul viitor urmează să obțin un altul pentru o limbă de circulație internațională. Mi-aș dori să învăț chiar Mandarina, datorită prietenei mele, dar o să mă decid la momentul oportun. Momentan sunt capabil să vorbesc patru limbi, iar până termin facultatea, aș vrea să ajung la cel puțin șase. De asemenea, sunt membru al societății studenților Nepalezi, deoarece îmi place să cunosc culturi noi, iar pe viitor aș vrea să mă implic mai mult în activități de voluntariat, neavând posibilitatea anul acesta din cauza programului.” Lucian știe ce va face după facultate: „Îmi voi lua un job în domeniu, probabil Software Programmer sau IT Specialist, dar mă voi decide cu timpul în ce ramură a domeniului o să mă specializez. Vreau să obțin cetățenia statului în care studiez, respectiv Marea Britanie și o să îmi plătesc taxele ca un bun cetățean. Cât despre întoarcerea în Slatina, desigur că o să mă întorc, în vacanțe sau la un anumit interval de timp, deoarece există persoane care mă motivează să o fac și cărora le sunt etern recunoscător, precum mama mea și persoana pe care o consider o a doua mamă datorită sprijinului oferit.”

Citește mai multe online


slatina buzz.ro

9 | comentarii

Despre viață și... facultate alut! Sunt Lucian și sunt redactor în cadrul proiectului Slatina Buzz! În articolul următor o să-mi expun experiența alături de echipă, și nu numai.

S

Buzz Am  intrat  în  familia Buzz în urmă cu 2 ani. Totul a început ca o provocare, voiam să cunosc persoane noi, să fac și  altceva  pe  lângă  liceu,  lucruri care mi-ar fi putut oferi un avantaj pe viitor.  Sincer să fiu, m-a surprins primul seminar alături de  ei,  deoarece  a  constat  în mici jocuri de cunoaștere prin care primeam informațiile de care  aveam  nevoie  pentru  a scrie un articol decent, pentru început. După un timp am început  să  scriu.  Mi-a  plăcut enorm, pentru că prezentam diverse  persoane  din  Slatina care au reușit să facă ceva, iar după un timp am început să organizăm  diferite  evenimente, ceea ce mi-a placut și mai mult.  Pot  spune  că  după  2 ani petrecuți alături de ei, au devenit o a doua familie pentru  mine.  Am  fost  împreună cu  ei  în  diferite  locuri  și  am cunoscut  oameni  noi,  am găsit soluții la probleme care păreau  imposibile,  iar  toate amintirile  mele  alături  de echipa  Buzz  sunt  frumoase. Experiența mea alături de ei este  o  parte  majoră  din  perioada  liceului,  pentru  că oricât de stresat sau îngrijorat aș fi fost în legătură cu un examen, alături de ei uitam de acel  stres  și  nu  mă  puteam abține să nu zâmbesc.  Cât despre ceea ce fac în afara proiectului, vă prezint mai jos o parte din viața mea, despre  cum  am  început  și cum aș vrea să fie în viitor. 

Liceu De-a lungul anilor de liceu m-am întrebat mereu ce o  să  fac  pe  viitor  așa  că  voi dedica această secțiune liceenilor.  Răspunsul  o  să  fie  în deznodământ.  Cei patru ani de liceu au  fost  structurați  în  3  mari faze: Academie În primul an de liceu am  fost  elev  al  Colegiului

Național „Ion Minulescu”, profil științe sociale. Nu știu de ce am ales științe sociale, dar am făcut-o.  După  liceu  voiam  să dau  admiterea  la  Școala  de Poliție de la Câmpina, sau la jandarmi,  la  Drăgășani.  Deși puteam merge la orice alt profil,  cu  timpul  mi-am  dat seama  că  nu  am  făcut alegerea  bună,  voiam  un  viitor  de  inginer,  iar  profilele umaniste nu sunt ceva ce m-ar putea ajuta pe viitor pentru că nu mă reprezintă, așa că am luat decizia de a mă muta. Zis și făcut.  Politehnica În  clasa  a  X-a  m-am mutat  la  „Colegiul  Național Radu Greceanu”, un nou liceu, noi persoane, un nou început. Cu timpul m-am integrat, miam  făcut  prieteni,  am  recuperat un an de matematică și am ajuns la nivelul celorlalți colegi.  Iar  întrebarea arhicunoscută  de  elevi,  pusă de profesori, cred că rămâne etern, aceeași: „Unde dai mai departe?” Cu o vagă idee despre  ceea  ce  presupune  Politehnica,  mi-am  propus  să merg  acolo  deoarece  suna bine, de ce nu?   Aveam  cunoștintele necesare  de  matematică  și fizică,  participând  la  multe olimpiade  în  generală,  deci era stabilit. În  vara  clasei  a  XI-a am fost acceptat la Școala de Vară în cadrul Politehnicii din București, așadar ideea de inginer  nu  mai  era  ambiguă deloc și oarecum aveam o idee despre ceea ce vreau să fac pe viitor.  Am vizitat timp de o săptămană  facultățile universității, am fost la câteva simulări  de  cursuri,  am  luat masa  în  Rectorat,  a  fost  o experiență pe cinste. Student în UK După multe impasuri și întrebări existențiale, m-am decis ce vreau să fac cu viața mea. M-am gândit să aplic în străinătate, în Regatul Unit, la o facultate. Nu știam ce facultate,  dar  voiam  să  aplic,  iar atunci când îmi pun ambiția la treabă, devin de neoprit.   Și  asta  s-a  și  întâmplat.  Am  un  frate  stabilit  în Londra, așa că aveam un sprijin  și  un  mic  bagaj  de informații. Am intrat pe net, mi-am  făcut  temele  în legătură  cu  subiectul  și  am

citit  zeci  de  articole  despre studiul  în  afară.  Stabilisem! Asta  voiam  să  fac.  Am  luat legătura cu echipa Edmundo care  m-a  ajutat  să  aplic,  am găsit  o  facultate  superbă,  pe care o iubesc în prezent ca pe o  a  doua  casă,  am  aplicat  cu două  zile  înaintea  deadlineului și am așteptat.  Am așteptat vreo lună pentru un răspuns, și după o lună am primit cinci scrisori. M-au  acceptat  toate  cele  5 facultăți la care aplicasem: 2 la West London University și 3 la Coventry University, dintre care trebuia să aleg doar două variante, una principală și una secundară.  Așadar  am  făcut un research, am acceptat două oferte de la Coventry University  și  le-am  respins  pe  celelalte.  Eram  acceptat!  Ce lucru  bun!  Dar  eram condiționat, trebuia să iau cel puțin nota 8 la examenul de bacalaureat și să susțin un interviu,  sau  să  am  nivelul competențelor echivalente cu un certificat de limba engleză.   Dupa ce am luat și interviul cu mari  emoții,  am  convins  doi prieteni  să  aplice  și  ei, surprinzător  acum  suntem cele mai apropiate persoane, deoarece au reușit să intre în cadrul  aceleiași  universități, dar la facultăți diferite.  După  toate  astea,  a rămas doar bacalaureatul. Trebuie  să  recunosc  că  am  avut mari emoții la Bac, deoarece sunt  o  persoană  leneșă  și mereu am preferat să nu învăț lucrurile pe care le rețineam din clasă. Însă pentru examen a trebuit să mă pregătesc și cu multă  ambiție  am  reușit  să am  o  medie  mare,  primind bursa  dorită  în  cadrul universității. 

Ce vreau să transmit tinerilor? Dacă  v-ați  propus ceva,  aveți  o  pasiune  pentru ceva și chiar vreți să faceți lucrul acela, atunci ar trebui să vă  urmați  visul.  Poate  o  să întâmpinți greutăți, dar credeți-mă, odată ce reușești să îți atingi  obiectivul,  e  un  sentiment  de  nedescris,  ce  nu poate  fi  compensat  de  bani, sau orice altceva. 

Din  punctul  meu  de vedere, să faci ceea ce îți place e rețeta succesului și pentru ați atinge obiectivul nu îți trebuie multe, doar ambiție și o minte de neclintit. O să crezi la  un  moment  dat  că  X  are dreptate,  sau  că  Z  nu  o  să reușească  să  facă  ce  își  propune,  dar  ceea  ce  contează este  cum  te  simți  tu  făcând ceea ce îți place. Așadar, dacă ești în liceu și te întrebi ce o să faci pe viitor, fă ce îți place și încearcă orice, nu ai nimic de pierdut. Eu, unul, am încercat programarea. Dacă mă pui să stau 6 ore programând un robot  sau  orice  altceva,  nici nu  o  să  îmi  dau  seama  cum trece timpul. În schimb, dacă mă pui să scriu un eseu despre impactul Koreei în business, o oră o să fie suficient să nu mai scriu vreodată despre asta.

Facultate Cum  am  spus,  sunt student  în  UK,  la  Coventry University, Computer Science, iar  viața  mea  aici  este extraordinară.  În  2  luni  am avut 2 proiecte mari: un robot care  cântă  și  parchează  inteligent, ocolind obstacole și un alt robot care e capabil să îți răspundă inteligent la ceea ce  îi  ceri  în  legătură  cu informații din câmpul basketball-ului.  Am  avut  de  ales  un modul  obligatoriu  încă  din primele săptămâni și am ales spaniola. E surprinzător cum poți  să  fii  capabil  să  înveți spaniola în 3 luni și să poți să întreții  o  conversație  într-un timp atât de scurt. Cât despre celelate module, puteam alege o  limbă  de  circulație internațională,  un  modul  cu inteligența artificială și roboți, limbajul semnelor sau multe altele.  Sunt  membru  al societății studenților nepalezi (nu, nu sunt nepalez) și dacă te întrebi de ce, îți pot spune că  au  o  cultură  fantastică, mâncarea lor e delicioasă, iar activitățile societății sunt fotbalul,  tenisul,  basketul, jocurile de cunoaștere, etc. Te poți înscrie în orice societate vrei.  Există  societăți  pentru orice dans, orice sport, orice naționalitate,  chiar  și  societatea  studenților  români, deci alegerea e individuală.  Un alt aspect pe care

vreau  să  îl  acopăr  este  că  ai foarte multe avantaje ca student  în  UK.  În  primul  rând, sunt  foarte  multe  reduceri, mâncare gratuită uneori, petreceri și evenimente superbe.  Cât  despre  prieteni, mi-am  făcut  o  mulțime,  de diferite  naționalități.  Mi-am învățat  prietenii  câteva  cuvinte în limba română și sunt destul de buni. Se bucură când spun „Mulțumesc” sau „Bună ziua”. Eu, la rândul meu, am învățat de la prietena mea din China, Lin, câteva cuvinte în Mandarină. Când nu sunt la facultate,  lucrez.  Mi-am  gasit  un job la 10 minute distanță, însă lucrez doar în weekend, facultatea  îmi  ocupă  foarte  mult timp, iar timpul liber îl petrec de obicei în bibliotecă, unde mă pregătesc pentru proiecte, cu  prietenii  sau  plimbândumă cu Lin prin parc.  Din  punctul  meu  de vedere, facultatea m-a maturizat,  deși  a  trebuit  să  rup legăturile cu persoane dragi, m-a făcut să am o altă viziune, să îmi spăl singur hainele, să fac curat în casă etc.  Nu mă mulțumesc  dacă  nu  e  suficient  de  curat,  îmi  gătesc  și îmi  organizez  totul,  ca  un adult, deși am doar 18 ani.  Locuiesc la 10 minute distanță  de  facultate,  cu  cel mai bun prieten al meu, care îmi este ca un frate și cu care îmi împart responsabilitățile.  Planurile  mele  de  viitor  sunt  să  îmi  iau  un summer  placement  (internship) în fiecare vară, iar între anul 2 și 3 de facultate să îmi iau un placement year (an în care studiezi într-o companie și  ești  plătit  pentru  ceea  ce faci). De asemenea, unul dintre  planurile  mele  de  viitor este să mă mut peste 10 ani în America.  Cum  ar  spune  un mare  filosof:  „Nu contează cât de încet te miști atâta vreme cât nu te oprești.” (Confucius, probabil).

Lucian Moraru


slatina buzz.ro

school buzz | 10

C.N. „Radu Greceanu” / C.J.E. driana Prună, elevă în clasa a XI-a la Colegiul National „Radu Greceanu” este președintele Consiliului Școlar al Elevilor și al Consiliului Județean al Elevilor.

A

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „În  clasa  a  IX-a  am candidat  pentru  prima  dată pentru aceasta funcție și chiar dacă  nu  am  reușit,  am  fost secretar în Consiliul Școlar al elevilor la „Radu Greceanu” și am  căpătat  experiență,  în clasa a X-a fiind și în Consiliul Județean pe departamentul de învățământ vocațional, tehnic și  profesional,  iar  acum președinte  al  ambelor  consilii.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii

tăi acum că ești președinte? „Ca președinte al Consiliului Școlar, nu. Poate pentru că stiu exact în ce constă și cu  ce  „se  mănâncă”  (impropriu  spus).  Dar  în  Consiliul Județean,  da,  deoarece  am mai  multe  de  dovedit diferitelor persoane.” Ce proiecte îți propui? „În  primul  rând  îmi propun  să  desfășor  o  a  treia ediție a concursului de umor iRege,  concurs  la  nivel județean,  dar  și  activități  de voluntariat  precum  donatul jucăriilor de Crăciun sau vânzarea de cărți în scop caritabil, activități desfășurate și în anii anteriori pe care dorim să le respectam ca pe niște tradiții.” Care este cea mai mare realizare / dezamăgire? „La  nivel  de  consiliu

școlar,  singura  activitate  de până  acum  a  fost  petrecerea de  Hallowen,  urmând  multe alte  activități,  iar  la  nivel județean  suntem  încă  la alegeri, urmează să acoperim departamentele  vacante.  Pe plan  personal,  mă  simt împlinită, mi-am propus asta de  la  14  ani,  iar  acum,  la  17, sunt mândră că am reușit. Nu pot spune că sunt dezamăgită, iubesc ceea ce fac. Sper că o să reușesc în tot ce îmi propun.” Ce faci în timpul liber? „În momentul de față, timpul meu liber este ocupat de o nouă activitate care sper că  va  lua  amploare,  deschiderea  clubului  de  voluntariat Leo în orașul nostru.”

C.N „Ion Minulescu” aria Brînaru este elevă în clasa a XI-a la Colegiul Național „Ion Minulescu” și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor.

D

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „Încă din clasa a IX-a mi-am dorit să fiu implicată în diverse  acțiuni  și  să  aduc  o schimbare  în  sens  pozitiv  în ceea  ce  privește  activitatea liceului meu. Consiliul școlar al  elevilor  reprezintă,  din punctul  meu  de  vedere, modalitatea prin care aceștia se  pot  exprima  deschis  cu privire  la  inițiativele  și  problemele  pe  care  le  au  și  pot contribui  la  crearea  unui mediu de lucru mai bun. Ceea ce  m-a  motivat  să  candidez pentru funcția de președinte a fost dorința de a le face vocea auzită  și  de  a  deveni, împreună, mai buni.” Simți o reponsabilitate mai mare pe umerii tăi, acum că ești președinte? „Cu siguranță! Acum, că  sunt  președinte,  responsabilitatea de pe umerii mei a crescut, dar nu pot spune că o

resimt ca pe ceva negativ. Îmi place să lucrez în echipă și să fac față unor noi provocări.” Ce proiecte îți propui? „În  ceea  ce  privește proiectele,  pot  spune  despre Consiliul  Școlar  al  Elevilor CNIM  că  nu  duce  lipsă  de inițiative. În ultima lună am depus  un  efort  constant  în scopul  desfășurării  unui  seminar  de  îngrijire  a  pielii susținut  de  trainer-ul  Mirela Păduraru. Se dorește ca acesta să  aibă  și  o  continuare  în cadrul  căruia  să  se  discute, sub  îndrumarea  unui  specialist, fenomenul de bullying ce are loc în școlile din România în  prezent.  Cred  că  este  important ca prin aceste proiecte să se pună în valoare subiecte de  actualitate  care influențează calitatea vieții de elev  în  mod  direct.  Pe  lângă asta,  în  viitorul  apropiat, dorim  desfășurarea  unor  excursii  tematice  cu  rol  de  îndrumare  în  carieră  și înființarea unei echipe de majorete  care  să  ajute  la  formarea spiritului de echipă.” Care este cea mai mare realizare/dezamăgire a ta? „Sunt  de  părere  că fiecare realizare, prezentă sau viitoare, nu îmi aparține doar

mie,  ci  întregului  Consiliu, principalul  nostru  obiectiv fiind acela de a forma o echipă capabilă.  Dat  fiind  timpul scurt  de  la  preluarea funcțiilor, nu mă pot exprima cu  privire  la  o  realizare concretă,  ci  mai  degrabă  la succesul în a comunica cu elevii și a le asculta opiniile. În data de 25 octombrie, a avut loc și petrecerea de Halloween organizată  de  Consiliu,  în cadrul căreia noi  sperăm că elevii s-au distrat și au rămas cu amintiri frumoase. Lăsând deoparte câteva incoveniente minore  având  în  vedere numărul mare de participanți, nu  cred  că  au  existat dezamăgiri până acum.” Ce faci în timpul liber? „În  timpul  liber,  pot spune  că  sunt  o  persoană activă. Pe lângă activitățile ce țin în mod exclusiv de școală, îmi place să ies cu prietenii și să vizitez locuri noi. O altă pasiune  pe  care  o  am  este  desenul,  pe  care  îl  practic  cu drag ori de câte ori am ocazia. Cred  că  cel  mai  important este  să  profit  de  fiecare  moment,  liceul  fiind,  în  opinia mea,  cea  mai  frumoasă perioadă din viața unui om.”


slatina buzz.ro

11 | school buzz

Elevii președinți ai Oltului

Andra Roșu

Valeriu Colac

L.T. „Mihai Viteazul” obert Șaptelei este Președintele Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Teoretic „Mihai Viteazul” Caracal.

R

Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președinte? „Nu neapărat, atunci când  îți  dorești  ceva  faci  cu drag acel lucru, dar asta nu e o  scuză  pentru  a  nu  îmi

asuma  responsabilitățile  pe care le am și pe care le tratez cu seriozitate.” Ce proiecte îți propui? „Îmi  propun  să  realizez acțiuni caritabile, de exemplu realizarea unei acțiuni care să aibă la bază strângerea câtorva  bunuri  materiale (haine,  jucării)  pe  care  să  le donăm copiilor nevoiași și realizarea unui club de teatru.”  Care este cea mai mare realizare?

„Nu  am  o  realizare foarte importantă, pot spune că am ajutat la recunoașterea unui  abuz,  nu  îmi  permit  să dau mai multe detalii.” Ce faci în timpul liber? „În  general  fac activități  care  mă  relaxează, cum  ar  fi  să  mă  uit  la  documentare, filme sau seriale.”

L.T. „Ioniță Asan” aniela Elena Ricman este Președintele Consiliului Școlar al Elevilor din cadrul Liceului Teoretic „Ioniță Asan” Caracal.

D

Simți o responsabilitate mai mare pe umerii tăi acum că ești președinte? „Este  o  responsabilitate  mai  mare  deoarece  trebuie  să  militez  pentru drepturile elevilor și să atrag elevii  în  multe  activități

benefice lor.” Ce proiecte îți propui? „Un  proiect  pe  care mi-l  propun  constă  în  educarea  elevilor  în  ceea  ce privește  păstrarea  curățeniei în  clase  și  în  liceu.  Un  alt proiect constă în obținerea de burse pentru elevi. Iar în cele din urmă, aș vrea să evidențiez calitățile artistice ale elevilor prin expoziții și spectacole.”  Care este cea mai mare realizare?

„Cea  mai  mare  realizare  a  mea  de  până  acum este  dobândirea  funcției  de președintele  al  Consiliului Elevilor. ” Ce faci în timpul liber? „În  timpul  liber  îmi place  să  socializez  cu  persoanele din jurul meu, să iau parte la diferite proiecte (cum ar  fi  proiectele  Erasmus),  să citesc și să muncesc pentru a îmi  pastra  rezultatele  bune obținute până acum.”

L.T. „Nicolae Titulescu” ălinoaia Bogdan este elev în clasa a XI-a la Liceul Teoretic „Nicolae Titulescu” și președinte al Consiliului Școlar al Elevilor.

C

Când și cum ți-ai dat seama că vrei să candidezi pentru această funcție? „Pe parcursul acestor doi ani de liceu am participat la  toate  activitățile  și  evenimentele  școlare  și  m-am hotărât ca anul acesta să fac o schimbare, nu numai să particip, ci să le organizez eu.” Simți o responsabilitate mai mare pe umerii

tăi acum că ești președinte? „Este  o  responsabilitate  mult  mai  mare,  timpul este cel care mă presează, dar până  la  urma  o  să  o  scot  la capăt.” Ce proiecte iți propui? „Vreau să continui cu proiectele de caritate pe care liceul  nostru  le-a  derulat  în anii trecuți, dar și noi proiecte precum o galerie de artă cu fotografii,  care  are  drept  scop valorificarea celor de la arte și să  facem  o  expoziție  cu  operele lor.” Care este cea mai mare realizare /

dezamăgire a ta? „Cele  mai  mari realizări ale mele sunt că am reușit  să  mă  fac  remarcat  și cunoscut de toate persoanele din liceu, am încercat să am o relație  foarte  buna  cu  profesorii  și  să  previn  eventuale conflicte  dintre  noi.  O dezamăgire ar putea fi că nu stiu  cum  să  îmi  organizez foarte bine timpul.” Ce faci în timpul liber? „În  weekend,  îi  ajut pe părinții mei, care se ocupă cu agricultura, dar merg și la sală,  atunci  când  timpul  îmi permite.”


slatina buzz.ro

oameni | 12

Călătorie în lumea acului și a aței

lona Andreoiu este atât un designer vestimentar și stilist, cât și un arhitect din Slatina, ale cărei creații sunt expuse în atelierul propriu din București. Piesele sunt realizate manual oferindu-le, astfel, o nuanță de autenticitate, conturată de iubire și devotament.

I

Cine este Ilona Andreoiu? „Sunt  de  profesie arhitect și designer vestimentar.  Încerc  să  le  realizez  pe cele două în egală măsură și în general mă inspir din arhitectura în realizarea creațiilor vestimentare.” Îmi poți da câteva detalii despre procesul de creație? „Procesul  de  creație este diferit în funcție de cele două linii pe care le dezvolt și anume:  colecțiile  cu  piesele vestimentare în serie limitată și  piesele  luxury  made-tomeasure  și  custom.  Astfel, pentru  prima  linie,  crearea colecției  pornește  de  la  un concept bine stabilit, materializat  printr-un  moodboard de  idei,  care  se  transformă mai  apoi  în  crochiuri  de modă.  După  ce  studiez  îndeaproape toate crochiurile și aleg schițele finale, trecem la partea tehnică unde realizăm schițele tehnice și proiectăm tiparele pieselor vestimentare ce  urmează  să  fie  create,  iar de  acolo  până  la  produsul final mai există o parte foarte importantă  și  anume  prototipul  fiecărui  produs  în parte,  pe  care  se  fac  teste până  când  ajungem  la  produsul final dorit. Același proces se face și pentru colecția de  fetițe  pe  care  o  avem  în portofoliu.”

„Pentru  a  doua  linie de  business  procesul  de creație se face diferit. Aici vorbim despre creații custom, de multe  ori  unicat,  realizate atât  pe  măsurile  proprii  ale clientei, cu un design adaptat și  creat  special  pentru  a  o avantaja  și  a-i  scoate  în evidență  trăsăturile  proprii. Această  zonă  de  produse adaptate este foarte potrivită pentru zona de bridal pe care o dezvoltăm tot mai mult în ultima perioadă pentru că ne dorim  ca  cei  care  ne  sunt clienți  să  aibă  o  experiență minunată, atât în procesul de creare  a  rochiei  mult  visate, cât și în ziua evenimentului. De această dată, experiența pe care o oferim clientelor noastre este cea mai importantă. Tocmai  de  aceea  există  o discuție inițială între clientă și designer prin care identific nevoile pe care aceasta le are și de aici pornește procesul de creație. După aceasta discuție inițială,  încep  să  desenez schițe  pe  care  ulterior  le discutăm,  le  analizăm  și alegem  de  comun  acord  cu clienta cea mai bună variantă, pe  care  începem  să  o dezvoltăm în atelier, realizăm tiparul  și  o  bază,  urmând prima probă pentru stabilirea modificărilor ulterioare, acolo unde  este  cazul.  Produsul intră mai apoi în producție și rezultă  produsul  final  care satisface  întotdeauna așteptările  celor  mai pretențioase  cliente.  Atunci când este cazul, iar complexitatea creației vestimentare o cere, se realizează mai multe probe  pentru  a  ajunge  la rezultatul dorit.” De unde te inspiri? Ai vreun brand pe care-l admiri? „În general mă inspir

din arhitectură și natură, dar am  momente  când  îmi  vin idei în urma unor melodii sau trăiri personale, adică mă inspir  cam  din  tot  ce  mă înconjoară  în  diferite  momente  ale  zilei.  Sunt  mai mulți  designeri  pe  care  îi admir și pe care îmi place să îi  urmăresc  însă  nu  am  un brand cu care să spun că rezonez  în  totalitate,  ci  mai degrabă anumite colecții de la fiecare dintre aceștia.”  De ce crezi că are nevoie un designer pentru a fi apreciat? „Cred  că  în  primul rând multă creativitate și pasiune, pentru că atunci când pui pasiune în ceea ce faci, se vede în creațiile tale și nu ai Atelierul  Ilona  Andreoiu  din București se află pe strada Doctor  Nicolae  Tomescu,  nr.  11, cartier Cotroceni Web: ilonaandreoiu.com Facebook: Ilonaandreoiudesign Intagram: ilona.andreoiu.design E - m a i l :  c o n t a c t @ i l o n a a n dreoiu.com Telefon: 0770 556 816

cum să ramai neremarcat de cei din jurul tău.” De la ce vârstă ești pasionată de fashion? Cum te-ai decis să urmezi acest drum? „Pasiunea  pentru fashion  exista  încă  de  când eram mică, din primii ani ai copilăriei, atunci când transformam  bucăți  de  materiale găsite prin casă în creații vestimentare  pentru  jucăriile mele, însă am conștientizat că mi-ar placea să fiu designer în perioada  liceului,  când  am fost, însă, complet acaparată de  arhitectură,  un  domeniu nou  pentru  mine,  care  m-a fascinat  complet.  De  aici  și studiile  în  domeniu,  eu  urmând  Universitatea  de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu”  din  București,  profil Arhitectură,  după  care  am urmat cursurile intensive de Creator Proiectant Vestimentar  pe  care  le-am  absolvit  la „Atelierele  Ilbah”  București, cursuri care au venit să completeze zona de creație, concept, forme și culoare pe care o  studiasem  foarte  mult  în facultate. Faptul că am terminat Arhitectura m-a ajutat să înțeleg mult mai repede și să aprofundez  mult  mai  ușor zona  de  fashion,  mai  ales zona tehnică de proiectare.” Peste ce obstacole ai dat pe parcursul carierei? „De-a lungul timpului am întâlnit multe obstacole, ca în orice domeniu de altfel, dar  cel  mai  mare  este  lipsa continuității  materialelor  în Romania  și  a  funizorilor  de materiale de calitate, pe care i-am găsit destul de greu.” Care a fost cea mai „grea” comandă lăsată de un cliet? „Nu  cred  că  există  o

comandă  mai  „grea”.  Există, poate,  doar  cliente  mai nehotărâte  cu  care  e  nevoie de mai multe discuții pentru a ajunge la o variantă finală, iar  acest  lucru  nu  este neapărat în favoarea noastră când avem un deadline foarte scurt.” Cum te descurci cu clienții? „Eu  sunt  din  fire  o persoană sociabilă și îmi place să  discut  cu  oamenii,  iar atunci când vine vorba de una din  pasiunile  mele,  așa  cum este  moda,  o  fac  cu  mare plăcere  și,  consider  eu,  mă descurc foarte bine. Îmi place să cred că am o relație bună și apropiată de clientele mele.” Cum se stabilește prețul unei comenzi? „Prețul unei comenzi este stabilit în funcție de complexitatea modelului și de materialele  folosite  pentru produsele custom, iar pentru piesele  din  colecție  avem prețuri calculate în funcție de rapoartele de producție.” Ai trecut vreodată printr-un moment în care ai fi vrut să renunți? „Am trecut prin mai multe  momente  în  care  am vrut să renunț, dar totdeauna găsesc motivația de a merge mai departe, pentru că atunci când  faci  un  lucru  din  pasiune, chiar dacă investești mai multe  ore  de  lucru  decât  în cadrul unui job normal de 8 ore,  a  doua  zi  găsești  mult mai  multe  lucruri  pozitive decât  văzusem  ziua  anterioara și o iau de la început cu optimism și enuziasm.”

Ștefania Moraru

Profile for Buzz! Publishing

Slatina Buzz! numărul 7  

Advertisement