Issuu on Google+

BULA PRIMARULUI

CLUBUL COPIILOR

În aprilie, 2009, primarul PSD, Mircea Niþu, împreunã cu Elena Niþu (contabil ºef) ºi cu Paul Inþã, secretar al oraºului, comite un ABUZ fãrã precedent: dispune evacuarea redacþiei ziarului Vãlenii, fãrã motiv (chiria fiind plãtitã pânã la sfârºitul acelui an!). (Citeºte VÃLENII Nr. 25)

LA 60 DE ANI ANIVERSARE… am scris cuvântul cu majuscule deoarece este cel mai important eveniment din viaþa noastrã din 1950 ºi pânã în prezent.

V

pagina pagina 38

Ziarul Vãii Teleajenului

ÃLENii

FONDATOR: GHEORGHE BURDUJAN

ISSN: 2068 - 0252 / Nr. 27, DECEMBRIE, 2010

www.valenii.wordpress.com

1 LEU

EDIT ORIAL

COLECTIVUL REDACÞIEI ZIARULUI VÃLENII UREAZÃ TUTUROR CITITORILOR PUBLICAÞIEI NOASTRE UN SINCER ªI CÃLDUROS

✍ GHEORGHE BURDUJAN

OMUL PUBLIC

M

-am confruntat, acum câteva zile, cu “intelectul” uman dezlãnþuit, afirmându-ºi conºtiinþa de sine în mod plenar ºi absolut sigur pe valoarea de adevãr ultimativã pe care o reprezintã în raport cu un act existenþial. Întâlnirea pe care am avut-o cu acest “om public” a fost cutremurãtoare, din punctul meu de vedere, pentru cã am simþit în mod fizic exercitarea evidentã a “dreptului” domniei sale de a se exprima în legãturã cu orice. Este vorba despre un aºa zis “om public”, cu oarecare funcþie într-o instituþie bugetarã, pe care îl pot recunoaºte numai cei care fac parte din cercul intim al apropiaþilor ºi, eventual, anumiþi vecini. Acest personaj m-a fãcut sã realizez, într-o duminicã de dimineaþã, cã orice om poate sã aibã dreptate, în orice privinþã, indiferent despre cine sau despre ce ar fi vorba. Descoperirea m-a pus pe gânduri în modul cel mai serios cu putinþã. De ce? Pentru cã un numãr suficient de mare de astfel de zvâcniri metafizice pot legitima ceva, de la un regim politic la un act de rãzbunare. Personajul meu m-a fãcut sã înþeleg limpede, cã în general, noi, fie cã “noi” suntem ãºtia care îºi cautã un loc pe lume, fie cã e vorba despre “ei”, cei care deja s-au instalat confortabil în fotoliile celor care “conduc” comunitatea, noi toþi, laolaltã, suntem reflexia unor pãreri susþinute cu vehemenþã, o datã la patru ani, cu prilejul alegerilor, a unor porniri viscerale, a unor judecãþi sumare. Argumentul “hai sictir” este ºi el de naturã divinã, în accepþiunea personajului atât timp cât este emanat de capacitatea “intelectualã” a unui om bine intenþionat, dar ºi bine orientat în sensul profitului material atât pentru el, cât ºi pentru unitatea bugetarã pe care, parþial ºi temporar, o conduce.

e

LA MULÞI ANI!

MARGINALIZAREA SOCIALÃ (II)

INSTINCTUL COLECTIV

Cãtãlina MIHAI Consiliile locale au obligaþia de a identifica persoane sau familii marginalizate social ºi de a le asigura accesul la serviciile de strictã necesitate: apã, energie electricã, gaze naturale, termoficare.

pagina pagina 37

În august 1944, în timp ce România era livratã cu braþele ridicate Uniunii Sovietice, populaþia sãrbãtorea în stradã terminarea rãzboiului ºi pacea, când în realitate abia atunci începea cel mai cumplit rãzboi îndreptat chiar împotriva ei, a populaþiei. pagina 4

TERENURILE PENTRU CASE

- O PROBLEMÃ NEREZOLVATÃ În ºedinþa Consiliului Local din 24 septembrie, 2010, primarul PSD, Mircea Niþu, se prezintã cu un Proiect de hotãrâre privind scoaterea la licitaþie a unor terenuri pentru locuinþe. Proiectul de hotãrâre nu a trecut, fiind respins la ceea ce l-a nemulþumit profund pe domnul primar. Drept urmare domnia sa, a trecut, ca de obicei, pagina pagina 32 la “represalii”.


2 Actualitate

PENTRU O CORECTĂ INFORMARE

A C E TĂŢ E N I L O R D I N VĂ L E N I I D E M U N T E VÂNZARE SAU CONCESIUNE?! În şedinţa Consiliului Local din 24 septembrie, 2010, primarul PSD, Mircea Niţu, se prezintă cu un Proiect de hotărâre privind scoaterea la licitaţie a unor terenuri pentru locuinţe. Proiectul de hotărâre nu a trecut, fiind respins la vot, ceea ce l-a nemulţumit profund pe domnul primar. Drept urmare domnia sa, a trecut, ca de obicei, la “represalii”. Astfel, în primul rând, şi-a manifestat “mâhnirea” în interviuri date presei scrise şi a încercat să manipuleze populaţia oraşului Vălenii de Munte afirmând în fiţuica “Vălenii de Munte” (pe care primarul o editează pe bani publici, adică risipind din banii cetăţenilor contribuabili 180.000.000 lei pe an) următoarele: “Primăria oraşului Vălenii de Munte a identificat terenuri pentru construirea de locuinţe. Astfel au fost demarate demersurile pentru scoate-

rea acestora la licitaţie fiind întocmit şi proiectul de hotărâre în acest sens. Acest proiect a fost supus aprobării Consiliului Local în şedinţa din data de 24.09.2010. Din păcate, vă informez că hotărârea nu a fost adoptată de Consiliuil Local al oraşului Vălenii de Munte, deşi consilierii PSD şi PNL au votat pentru aceasta, mai era nevoie de încă 3 voturi pentru a fi aprobat proiectul. Consilierii PD-L şi PNDC s-au opus acestui demers fiind influenţaţi(...)” Procedând astfel primarul PSD, Mircea Niţu nu face altceva decât să ducă în eroare opinia publică şi să provoace “mânia proletară” a votanţilor săi împotriva consilierilor PD-L şi PNDC. Mai mult decât atât, primarul îi trimite pe solicitanţii de terenuri pentru locuinţe acasă la domnii consilieri PD-L şi PNDC spunândule să ceară de la aceştia teren de locuinţă pentru că ei au votat împotrivă. Această metodă haiducească de rezolvare a

LA MULŢI ANI ŞI VOUĂ, ELEVI DE LA ŢARĂ repetă şi care bănuiam că se va corija între timp, printr-o altă formulă de felicitare a majoratului vălenar. Ce să le spună profesorul diriginte elevilor săi dintr-a XII-a şi a XIII-a, după ce a încercat să-i educe 4 ani de zile, că toţi sunt un colectiv, că e bine să fie mereu împreună, că sunt la fel, indiferent de mediul rural sau urban. Să le spună dirigintele propriilor săi elevi, că unii sunt sarbătoriţi de oficialităţile locale O acţiune laudabilă şi demnă de doar pentru că au un nume de stradă şi consemnat este celebrarea de către un număr din Văleni, iar pe ceilalţi să-i autorităţile locale a tinerilor majori, serbeze primarul lor? Să spună asta domiciliaţi doar în Vălenii de Munte. dascălul care transmite copiilor conFrumos şi atractiv evenimentul, cu cât ceptul de frumuseţe spirituală? Cine acesta vine la 17 decembrie, luna să-l aniverseze pe elevul navetist de 18 cadourilor de orice fel. Aşa se face că ani care şi aşa se confruntă cu tot felul de în această categorie de tineri care au lipsuri? Posibil ca cei care vor înmâna împlinit 18 ani, intră şi elevii unităţilor felicitarea de majorat oraşenilor sunt şcolare de pe raza oraşului, ei fiind tot fii de orăşeni şi n-au trăit niciodată invitaţi la sărbătorire într-un cadru proto- sentimentul discriminării C.N.P-ului colar, la Casa de Cultură. Tinerii aceştia sau poate că l-au trăit şi tocmai de însă, au colegi de clasă care nu sunt aceea..., ca pacientul refuzat de din localitate, dar au tot vârsta majo- medicul din Bucureşti, pentru ridicolul ratului. Aceştia din urmă nu sunt fapt, că are buletin de Văleni. Să fie importanţi pentru edili, ei sunt doar acest tip de sărbătoare a tinereţii, o spectatori ai evenimentului, deşi au, versiune a filmului dintr-o epocă de repet, tot 18 ani. Problema este că tristă amintire Buletin de Bucureşti? La mulţi ani si vouă, elevi de la ţară! sunt din localităţile limitrofe Văleniului, Veşnicia s-a născut chiar acolo. sunt colegi de clasă, de bancă de cata,,Nimeni n-o să iţi explice ce e log, de excursii şi că ceea ce-i diferenţiază este doar cartea de identitate. Dragostea / Asta singur intr-o zi de Deci, vor fi sărbătoriţi doar cei din vară-o vei afla oraş. Acest fapt stârneşte nemulţumire Şi atunci să uiţi de inima ta / Binele şi din partea elevilor, părinţilor, cadrelor Rău-n jurul tău se vor juca / Lumea didactice care asistă la o selecţionare asta moartă va-ncerca să-ţi fure condiţionată de buletin. Asistăm până Dragostea / Niciodată să nu uiţi de la urmă la un spectacol gratuit care se inima ta.” Camelia NEAGU

unor probleme cetăţeneşti îmi aminteşte de vremea de tristă amintire a comunismului şi a securităţii omniprezente. Este o metodă de presiune şi terorizare a unor oameni respectabili care nu au făcut altceva decât să-şi exprime în mod democratic, prin vot, opţiunile în conformitate cu propria lor conştiinţă.

tive, iar rapoartele trebuie să fie asumate prin semnătură, în clar, de către cei care le întocmesc. Numai aşa se poate înlătura suspiciunea că se fac “afaceri necurate” sub masca unor proiecte de hotărâri. Consilierii PD-L şi PNDC au avut motive serioase să voteze aşa cum au votat. (Vezi şi cazul imobilului din strada George Enescu Nr. 36A - sediul unei CEEA CE NU-I CONVINE ŞI bine cunoscute societăţi comerUITĂ DOMNUL PRIMAR: ciale, aparţinând unui binecunoscut “om-de-afaceri-cu1. Executivul pune în apli- Primăria” - de care ne vom care deciziile legislativului; ocpupa în mod special), propus 2. Executivul se supune legis- de primar, Consiliului Local, lativului şi nu viceversa; spre vânzare sub forma unui 3. Din momentul în care ai proiect de hotărâre, proiect identificat terenuri, trebuie care, de asemenea, a fost informată populaţia oraşu- respins la vot. lui prin toate mijloacele pe care le ai la dispoziţie: mijloace media, afişiere etc. Nu-i inforPRIMIM LA REDACŢIE mezi, în particular, doar pe anumiţi cetăţeni care fac parte Ne-au sosit pe adresa de mail dintr-un grup de interese bine a redacţiei noastre câteva matedelimitat şi protejat. riale extrem de interesante 5. Proiectele de hotărâri tre- (două desene cu explicaţii buie să fie bine argumentate, adiţionale care - ele circulă şi însoţite de documente justifica- pe internet - dau în vileag

reţeaua de relaţii întru jefuirea banului public în oraşul Vălenii de Munte. Deocamdată publicăm primul desen urmând ca celălalt, însoţit de explicaţiile respective referitoare la simbolurile folosite, să îl publicăm în ediţiile viitoare ale ziarului nostru. Mărturisesc că, pentru mine, aceste dezvăluiri sunt şocante, ele vizând atât factorii decizionali ai administraţiei publice locale cât şi binecunoscuţi oameni de afaceri. (Gh. B.)

CONSTELAŢIA SUGATIVĂ

NICOLAE IORGA PENTRU VĂLENII DE MUNTE (II) Un cuvânt pe care îl auzim tot mai des, cu o obositoare frecvenţă este criza. Se pare că, indiferent dacă vrem sau nu, suntem generaţia de criză şi unora chiar le convine… Aşa cum precizam în numărul anterior, proiectul Nicolae Iorga pentru Vălenii de Munte, demarat de un grup de elevi de la Gr. Şc. Văleni, trebuie să fie unul apropiat colegilor de şcoală şi nu numai. Astfel, elevii au punctat pe data de 26.XI.2010, printr-un moment literar, împlinirea a 70 de ani de la asasinarea lui Iorga. Cu sensibilitate, am asistat ziua următoare la activitatea comemorativă organizată de Muzeul N. Iorga, unde am avut parte de un festin informaţional

oferit de prof. Ion Bocioacă. Nu a mai fost invitat Valeriu Rîpeanu, aşa cum se propusese iniţial, motivul… e criză; nici preotul aşteptat… nu a mai putut să ajungă. Prof. Bocioacă şi-a exprimat de la început regretul că anul acesta, la Strejnic (locul asasinării savantului), nu mai merge nimeni… Deasemenea constata că televiziunile au omis evenimentul, iar presa scrisă l-a semnalat doar în două editoriale. N. n. - Acestora li s-a adăugat ulterior un articol dintr-o publicaţie locală (traiască internetul, felicitări compilatorului!). Apoi, încă o dată ne-a fost prezentată imaginea unui Iorga colosal! Acesta a lucrat cu o nestavilită pasiune pentru poporul său. Ca elemente de noutate aflăm că la Vatican, pentru că nu era permis să iei notiţe, Iorga a cules informaţii pe care le-a scris apoi din memorie. Din Europa, i-au ramas necercetate doar două ţări, Finlanda şi Rusia. Marele istoric a plâns de două ori în viaţă: prima data pe 27 noiembrie 1912 - sinistră coincidenţă - când la Mănăstirea Suzana îi moare fiica Adriana, alintata Titita. A doua oară la moartea fratelui său, George. Tot noutate pentru noi, a fost scrisoarea trimisă doctorului Angelescu, pe care

istoricul o avea la piept în momentul asasinării, glonţul trecând prin ea. Singura ţară care a decretat atunci doliu naţional a fost Turcia. “Ce să vă mai spun despre Iorga, este imens!” declara în încheiere prof. Bocioacă. Elevii au asistat la o adevărată lecţie de istorie, apoi au depus simbolic, aranjamente florare în faţa celor două busturi ale lui Iorga, cel din centrul oraşului şi cel din incinta muzeului (cel mai bine realizat bust al savantutului). Totuşi, îmi ramâne în minte o întrebare… oare nu a fost prea puţin pentru omagierea imensului Iorga? Nu înţeleg, ca locuitor al acestui oraş, de ce la Vălenii de Munte se trăieşte o acută criză a culturii… oare Iorga nu mai este al nostru?!

Prof. Florina ARDELEANU


3 Actualitate

CASA DE AJUTOR RECIPROC A PENSIONARILOR “ARMONIA” DIN VĂLENII DE MUNTE

În această urbe, în urmă cu 53 de ani, la 25 iunie 1956, un grup de 51 de pensionari s-au asociat şi aşa a luat fiinţă Casa de Ajutor Reciproc a Pensionarilor Vălenii de Munte. Ne desfăşurăm activitatea la parterul blocului C1 din bulevardul Nicoale Iorga nr. 72, care este proprietatea CARP. În anii care au trecut de la constituire, asociaţia a avut preşedinţi pe: - Ioan Constantinescu - ‘56 - 62; - Constantin Lazăr - 1962-1968; - Gheorghe Stoica - 1968 - 1978; - Dumitru Ion - 1978 -1992; - Gheorghe Tănase - ‘92 -1998; - Constantin Ivaşcu - ‘98 - 2005. - Arsenie Buruiană - interimar în perioada 2005- 2006. Din anul 2006, cel de-al optulea preşedinte sunt eu, economistul Constantin Săvulescu. Carp ARMONIA Vălenii de Munte reprezintă inresele a peste 23.000 de membri, locuitori din Vălenii de Munte,

Slănic Prahova şi cele 30 de sucursale rurale cu un total de 93 de sate componente. Anual creştem numeric cu aproximativ 1200 de noi membri, dar, din păcate, tot anual ne părăsesc aproximativ 800, trecând în nefiinţă. Legătura cu membrii se realizează prin cei 31 de casieri responsabili de sucursale, cu care organizăm lunar, în ultimele trei zile lucrătoare decontări iar ziua dinaintea decontărilor o dedicăm aprobării contractelor de împrumut. La sediu, activitatea executivă se desfăşoară cu domnul secretar Gheorghe Stroescu, doamna ec. Adriana David contabil şef, doamna Nicoleta Pătraşcu - şefa biroului financiar contabil, doamnele contabile Veronica Loluţă, Anica Ogluz, Cornelia Ispas, Mariana Stoica, Angelica Şerban, Olguţa-Petruţa Cărămidaru, domnul casier central Marinel Coman, domnul Bogdan Dumitrescu - operator calculatoare. Consiliul director actual, cu 5 membri, este compus din preşedinte, ec. Contantin Săvulescu, vicepreşedinte, domnul Arsenie Buruiană, şi membrii, domnii Ion Bulacu, ing. Constantin Todor şi Gheorghe Stoica. Comisia de cenzori, cu 3 membri, este condusă de domnul con-

tabil Istrate Andrei şi are membri pe domnul Dumitru Praf şi doamna Elena Buruiană. În anul 2010 s-au acordat 13.201 de împrumuturi (până în luna octombrie) în echivalentul a peste 19.481.000 de lei, cu o dobândă medie anuală de 6,50%. Constatăm că atât numărul solicitanţilor cât şi valoare toatală a împrumuturilor sunt în continuă creştere. De asemenea, numai în anul 2010 am acordat 587 ajutoare de deces, 87 de ajutoare nerambursabile ocazionale, 61 de ajutoare excepţionale, celor aflaţi în suferinţă, bolnavi cu neoplasm, paralizii, ciroze, TBC, amputări sau cărora le-au fot distruse casele de inundaţii sau incendii. Ajutoare nerambursabile compensatorii au primit şi 521 de membri din care 273 reprezintă cota de 30% din contravaloarea biletelor de tratament şi 248 reprezintă compensarea parţială a unor lucrări protetice, proteze ortopedice şi auditive, implant de cristalin artificial. În anul 21010 (până în luna octombrie) 107 membri au primit ajutoare guvernamentale obţinute prin repartiţie de la Federaţia Naţională OMENIA a CARP-urilor din România, în sumă totală de 4.300 lei. În acest an am sărbătorit 4 membri care au ajuns la vene-

CONSILIEREA

Omul are în fiinţa sa o tainică, dar stăruitoare trebuinţă de a se deschide către alt om. La lumină iese de obicei latura exterioară şi de suprafaţă a vieţii noastre, latura din care aceasta se prezintă sub un chip plăcut. Sunt, însa, clipe când apare cerinţa să se descopere realitatea, să se sădească esenţa acestei vieţi. Nu este cu putinţă să existe viaţă omenească lipsită de durere, dar nici lipsită de bucurie. Dacă am vrea să ne bucurăm necontenit, am avea o mulţime de ocazii. Trebuie însa, să luăm totul cu masură. Şi daca nu avem forţa de a ne lua singuri "măsura noastră" şi asta ne face să fim nefericiţi şi neajutoraţi, putem apela, pentru un timp, la "cine-

va" care se pricepe mai bine şi ne poate arăta calea spre binele nostru. Totdeauna există o cale de rezolvare a problemelor. Vom avea succes dacă o vedem şi dacă, vom fi, la momentul potrivit, în locul potrivit. Sensibili la problemele acute ale vremii, care se răsfrâng fără doar şi poate asupra celor mai nevinovaţi, cadrele didactice caută soluţii de soluţionarea sau diminuarea acestora. Un prim pas ar fi ceea ce se numeşte CONSILIERE. E nevoie de consilieri acum, când în toate domeniile se fac restructurări? Alţi oameni care trebuie plătiţi? Ne putem permite? Cadru didactic fiind, sunt preocupată de instruirea şi educarea elevilor. Mă întreb însă nu cumva, în goana noastră de a-i face pe elevii noştri cât se poate de cunoscători în tot şi în toate nu neglijăm cumva "SUFLETUL". Sufletul copiilor! Aţi stat vreodată ore în şir să le ascultaţi "temerile"? E uimitor cum pot duce unii pe umerii lor atâtea probleme! Şi sunt doar nişte copii! Şi le e dor de mama, care a plecat în Spania, Italia, Franţa sau cine mai ştie pe unde, ca să îi poată creşte pe ei. Nu mai pot suporta sa audă cum se ceartă mama şi tata, nu mai suportă lacrimile şi desnădejdile părinţilor lor.

Pornind de la nevoia lor de a fi ascultaţi şi înţeleşi mai mulţi colegi am răspuns provocării domnului inspector prof. Viorel Dinu, de la ISJ PH, de a ne implica într-un proiect pe probleme de consiliere. Tema proiectului: "Bune practici în consilierea elevilor ciclului primar şi a părinţilor acestora". Echipa de proiect a luat în studiu probleme ca: Activităţi de suport educaţional, consiliere şi orientare profesională pentru elevi şi părinţi; Violenţa în şcoală; PERICOLUL PE CARE ÎL REPREZINTA INTERNETUL?I TELEVIZORUL PENTRU VIAŢA FIECĂRUI COPIL; CONSILIEREA COPIILOR CU PROBLEME DE SĂNĂTATE; Rolul activităţilor de consiliere în grup în ameliorarea comportamentelor intolerante; Au fost activităţi interactive în care dialogul a curs. Concluzia: Noi, "învăţăceii", putem fi, fără probleme, consilieri dar tot ar fi nevoie de un cadru specializat în această pretenţioasă profesie. Din pacate, nu avem nici un spaţiu corespunzător pentru desfăşurarea unor astfel de activităţi. Despre remunerarea lor ce să mai spunem. Ne-am obişnuit să facem vo-luntariat!!!

Cristina IORDACHE

rabila vărstă de 100 de ani şi 62 de cupluri care au împlinit 50 de ani de la căsătorie. Toţi au primit stimulente băneşti, flori şi diplome de excelenţă. În 2010 au fost organizate şi efectuate 36 de excursii de una până la trei zile cu 1593 de participanţi. Cheltuielile de transport au fost suportate de către CARP, însemnând peste 54.052 de lei. CARP “ARMONIA” are o bună colaborare cu autorităţile locale din localităţile în care avem sucursale şi dorim să scoatem în evidenţă, în mod deosebit primarii şi consiliile locale din

şi cu Clubul Elevilor şi Casa Orăşenească de Cultură unde fiinţează Clubul Seniorilor. Nu uităm să amintim colaborarea cu S.C. Prahova Industrial Parc S.A., cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Prahova şi Casa Judeţeană de Pensii. Suntem membri ai Federaţiei Naţionale OMENIA a CARPurilor din România din 1999 şi ca o recunoaştere a valorii CARPului nostru, din anul 2007 am fost ales membru al Comitetului Director al Federaţiei. Când paşii vă poartă pe DN1A Bucureşti-Ploieşti-Braşov

Slănic-Prahova, Drajna, Vărbilău, Vâlcăneşti, Aluniş, Ştefeşti, Dumbrăveni, Surani, Şoimari, Păcureţi, Ceraşu, Izvoarele, Gornet şi Poseşti care sunt alături de noi, asigurându-ne locaţii pentru încasări şi plăţi fără a ne percepe chirii majore, unele chiar deloc. Colaborări fructuoase avem

sau pe calea ferată PloieştiMăneciu, spre zonele montane Cheia, Muntele Roşu, masivul Ciucaş, opriţi şi la Vălenii de Munte. Vom găsi timp să vă fim ghizi la noi la ARMONIA şi în urbea noastră. Ec. Constantin SĂVULESCU Preşedinte CARP ARMONIA

SPERANŢELE E Întâmpinăm adesea momente în care sufletele noastre au nevoie şi se agaţă cu încrâncenare de SPERANŢE, singurele ce ne dau curaj şi putere pentru a persevera. Dar oare ce sunt speranţele? Şi de unde vin ele să ne insufle atâta curaj, atâta putere…? Tind să cred că speranţele sunt mesageri ai divinităţii, sunt adieri ale aripilor îngerilor ce ne ating sufletele din dorinţa de a ne insufla putere, linişte sufletească, echilibru, curaj, voinţă, încredere… De aceea, probabil, cuibărim cu atâta nesaţ în sufletele noastre speranţele, lasându-le să iasă la iveală în momente de bucurie, dar mai ales în cele de restrişte, pentru a ne însufleţi. Privindu-mi elevii, adesea mă gândeam câte speranţe nu ascund sufletele lor curate, la câte împliniri probabil că tânjesc… Dovada că, încercând să pun bazele unui proiect de realizare a unei reviste şcolare a elevilor claselor a VII-a A şi a X-a A din şcoala în care eu predau, Grupul Şcolar Agromontan "Romeo Constantinescu", elevii au ales ca titlu pentru această revistă: SPERANŢELE… Şi câte speranţe nu răzbat din rândurile aşternute de ei pe hârtie, din crâmpeiele de sufletele pe care le-au aşezat sub

privirile arzânde ale cititorilor… Iată cum speranţele, indiferent de vârsta la care ne aflăm, vin în sprijinul nostru conferindu-ne putere, curaj, încredere, optimism, linişte, echilibru sufletesc prin izul divin ce le călăuzeşte către sufletele noastre. Şi iată cum speranţele din sufletele noastre sunt menite parcă să sfideze toate momentele de cumpănă cărora, cel puţin în ultima vreme, suntem nevoiţi a le face faţă. E bine că, în confruntarea cu acestea, avem şi noi un scut de apărare foarte puternic, la care, pentru a izbândi, nu trebuie să renunţăm o clipă: SPERANŢELE…

Prof. limba şi literatura română Ştefania - Camelia NEDELCU


4 Actualitate

DIN NOU DESPRE BISERICA “SFÂNTUL IOAN” DIN VĂLENII DE MUNTE (Interviu cu Anton Tiberiu Laurenţiu, parohul Bisericii "Sfântul Ioan")

N

e-am văzut cu părintele, Anton Tiberiu Laurenţiu, parohul Bisericii "Sfantul Ioan", în ziua Sfântului Andrei, după slujbă. A avut bunătatea să stea cu noi la vorbă, să ne răspundă la întrebările pe care şi le pune, probabil, orice locuitor al oraşului, care nu trece nepăsător prin faţa construcţiei în lucru, ce ţine de ceva vreme. - Reporter: Aţi putea să ne oferiţi câteva informaţii referitoare la biserica aflată în construcţie? Părintele Paroh: - Desigur. Iniţial, datele istorice se întind

undeva în jurul anului 1850, prima atestare documentară, când a fost ridicată o biserică de lemn prima dată, apoi biserica de zid, pe care aţi văzut-o, şi care la cutremurul din '77 a fost afectată, apoi consolidată. În 1988, la14 septembrie, a fost sfiinţită de Preafericitul Teoctist, la vremea respectivă. După nici un an de zile, până pe 12 august biserica a funcţionat normal. Atunci, în urma unei descărcări electrice şi a incendiului survenit, biserica a ars complet, incendiul pornind de la acoperiş, fiind din lemn, material folosit mai la toate casele din vremea respectivă. După nefericitul incident am demolat tot ceea ce mai rămăsese din vechea construcţie, zidurile nu au prezentat niciun fel de rezistenţă. Am făcut alt proiect, altă autorizaţie de construcţie, şi ne-am apucat de noua biserică, şi din 2002 până în prezent am ajuns la stadiul actual. Reporter : - Cât credeţi că va mai dura, construcţia?

Parintele Paroh: - De durat….. aaaaa….de durat, va mai dura în funcţie de partea financiară, dacă avem bani mai mulţi, terminăm mai repede, dacă avem bani mai puţini, terminăm când îi strângem. Pentru că biserica nu a fost monument istoric, nu aparţine direct de partea monumentelor Ministerului Culturii şi Cultelor, deci nu avem o finanţare de acolo. - Am înţeles că aţi realizat şi un site al bisericii ,,SF. Ioan Botezatorul” din Vălenii de Munte... - Da, chiar vroiam să vă informez în legatură cu aceasta, este un site pe care pot intra toţi binevoitorii care doresc să afle informaţii despre funcţionarea noastră dar şi pentru a face donaţii dacă doresc. Paşii pentru accesarea siteului sunt: 1. www.wikipedia.comvalenii de munte; 2. căutare; 3. click valenii de munte wikipedia; 4. în cuprins, punctul 20 legături externe 5. click pe link-ul ,,parohia Sf. Ioan'' din Vălenii de Munte, apoi, ultimul punct, apel pentru credinţă. Donaţii se mai pot face şi în contul de la bancă: RO02RNCB0211011847610001 - Care a fost contribuţia Primăriei, în ajutorul dat reconstruirii bisericii? - Primăria ne-a ajutat în limita posibilităţilor. Pe vremea domnului primar Stelian Manolescu, cu materiale, iar acum, de când a venit noul primar, domnul Niţu, undeva în jur de aproape 2 miliarde de lei vechi. - Mai sunt donaţii din partea enoriaşilor? - Destul de greu! Sunteţi tineri şi ştiţi cum stau cu partea financiară de la părinţii voştri, dar suntem conştienţi de un singur

INSTINCTUL COLECTIV Analiza evoluţiei statului român între lovitura de stat din 1864 şi cea din 1930 ridică acum o problemă de fond, pe care neam obişnuit să o plasăm, încrezători, la anexa mitologiei noastre istoriografice: problema celebrului „instinct colectiv" al poporului român. Aflăm din cărţile de istorie cum au fost create statul naţional (1859 -1861) şi statul naţional unitar (1918 - 1920) de personalităţi de excepţie, pe un fond de adeziune relativă a populaţiei, mai degrabă condusă decât conducătoare. Peste timp, dincolo de activitatea politică a acestor personalităţi, pare la fel de productivă şi infuzia de sentiment patriotic şi unionist dată gene-

raţiilor de români. Sunt însă câteva momente cruciale care infirmă teza “instinctului colectiv”. În februarie 1859, când bucureştenii, craiovenii şi ieşenii se îmbrăţişau pe străzi, iar proaspătul domn se ghemuia paralizat de frică în fundul cupeului său, nu se ştia că va urma un regim autoritar, de camarilă, şi aducerea din străinătate a unor instituţii ce vor transforma statul modern român într-un organism agresor la adresa propriilor cetăţeni. Entuziasmul românilor la momentul Marii Uniri n-a putut previziona marea destrămare care a urmat şi incapacitatea guvernanţilor de a conserva acest stat rotund şi firesc, precum

şi infiltrarea periculoasă a bolşevismului în rândurile muncitorimii şi criza economică de care a profitat acesta. În 1928, ţărănismul a scos mase de oameni în stradă şi le-a mişcat pe un iluzoriu marş spre Capitală, fără ca oamenii să simtă marile dezamăgiri naţionale pe care i le pregăteau liderii acestuia. Când a fost dată lovitura de stat din 7 - 13 iunie 1930 şi a fost adus Carol II pe tron, entuziasmul popular şi al intelectualităţii a fost fără precedent. Toţi sperau într-o domnie benefică şi solidă, aducătoare de belşug. A fost o catastrofă fără precedent, pe toate planurile. În august 1944, în timp ce România era livrată cu braţele ridicate

lucru: Dumnezeu are grijă de noi toţi, şi nu ne pierdem credinţa. - Am văzut o urnă la poarta bisericii. Se milostivesc oamenii să lase câte un bănuţ, în folosul bisericii? - Da. În fiecare duminică, după slujbă, îi strângem şi facem un proces verbal, iar la trei luni îi adunăm şi tăiem o chitanţă pentru suma respectivă. Creştinul ştie că lăcaşul în construcţie are nevoie. - Au mai existat oameni cunoscuţi, cu dare de mână, care au făcut donaţii financiare pentru

- Pentru oameni, ca un gând, nu spun decât atât: nu trebuie să ne pierdem credinţa în Dumnezeu, nădejdea, să nu disperăm şi să nu facem fapte nesăbuite care ar putea genera mai multă suferinţă, decât este în prezent. - Eu şi colega mea Alina, suntem reprezentanţii Grupului Şcolar Agromontan ,,Romeo Constantinescu”. Am vrea să creăm un parteneriat între liceu şi biserică. Suntem vecini, aici, trecem în fiecare zi pe la poarta Bisericii, aţi fi de acord? - Da, suntem de acord. Am

reconstrucţia lăcaşului de cult? - Da. Donaţii au fost, inclusiv din partea domnului Gigi Becali, iniţial cu 100.000.000 de lei vechi când am fost la Bucureşti şi am vorbit, iar după o mică perioadă, cu suma de 10.000 de euro. Ca ajutor, Petrom Service ne-a ajutat. Deasemenea, domnul Luca de la Ploieşti, iar tot prin Petrom, materiale în valoare de 10.000 euro, inclusiv transportul gratuit al materialelor din mai toată regiunea noastră. - Ce sfat aţi dori să le transmiteţi enoriaşilor, trecătorilor, oamenilor care trec prin faţa Bisericii "Sfântul Ioan"?

răspuns prezent de fiecare dată când aţi avut nevoie de noi, la deschidere, am mai donat cărţi de religie şi auxiliare, bineînţeles în limita posibilităţilor şi aşteptăm în continuare ca elevii să apeleze la noi, fără reţinere. - Vă mulţumim pentru amabilitate şi pentru informaţiile utile, de interes general pentru enoriaşi dar şi pentru toţi locuitorii Văleniului. - Cu plăcere! A fost o conversaţie plăcută!

Uniunii Sovietice, populaţia sărbătorea în stradă terminarea războiului şi pacea, când în realitate abia atunci începea cel mai cumplit război îndreptat chiar împotriva ei, a populaţiei. În 1968, românii s-au strîns în faţa clădirii Comitetului Central al PCR cu un entuziasm spontan derutant, fără să înţeleagă că exact în acele clipe tocmai legitimau dictatura paranoică a lui Nicolae Ceauşescu. Pentru revoluţia din 1989 nici nu mai este nevoie de detalii - încă suferim la prezent naivitatea noastră de atunci, ca pe o gafă repetată zilnic, pe măsură ce ne lovim de efectele atitudinii noastre din acele zile şi nopţi de abolire a statului. Ne întrebăm: cînd a acţionat „instinctul colectiv"? Conserva-

Interviu realizat de Ciprian MARIN şi Alina GEANGU

torismul proverbial al poporului român se referă la rezistenţa la modernitate, la scoaterea societăţii din tipare la care cu chiu cu vai s-a adaptat, la schimbarea ritmului său social. De aceea, în planul mecanismului paradoxal, la sfârşitul fiecărui proces declanşat printr-o schimbare de ritm, rezultatele au fost invers proporţionale cu speranţele.

Alex Mihai STOENESCU


5

Căutând pe Moş Crăciun aflăm pe Dumnezeu bucurii pe care de multe ori nu o putem cuprinde în esenţa ei, pentru că are rădăcini atât de adânci, pe cât de lungi au fost aceşti 2009 ani de la Naşterea Domnului nostru Iisus Hristos, şi pe cât de mulţi ani s-au scurs de la Adam până la noi (nu aşa se spunea despre Domnul Hristos, că este "noul Adam"?). Cuvântul "metaforă" n-a fost ales doar ca metaforă, pentru că ea ne introduce în dilema veşnicei întrebări copilăreşti: Moş Crăciun este real? Şi Naşterea Domnului Hristos n-a fost ştim cu toţii că el intră de multe ori pe un lucru uşor. La fel cum viaţa sa a fost uşă la grădiniţe, la serbări, la Polul una divină şi umană în mod deplin, şi Nord, în Laponia etc. Primeşte scrisori, naşterea sa trebuie să fi fost umană şi trimite daruri, angajează reni, sănii… divină în acelaşi timp, având caractere Este acolo, e cineva lângă noi, care şi de un fel şi de celălalt. Şi aşa cum o face ceea ce ştim cu toţii că trebuie să naştere umană este un fapt atât de facă Moşul. energic, de dinamic, de conflictual Metafora este cea care ne face să pâna la urmă, în luptă cu natura, cu rememorăm nişte adevăruri, sfinte, dar viaţa, cu limitele noastre, aşa trebuie şi să visăm în jurul lor, să le umanisă fi fost şi cu Mântuitorul, cu Maica zăm, să le fetişizăm, să le concretizăm Domnului, cu Dumnezeu Însuşi care în pe cât posibil, să le sărbătorim pentru mijlocul răutaţii acestei lumi s-a a ne înălţa pe fiecare, mic sau mare, hotărât să trimită pe Fiul, pentru a lua tânăr sau bătrân. Moş Crăciun a fost chip de fiu. Naşterea în sine a fost deci poate păstorul care a văzut pe îngeri şi o izbândă, o minune de la un capat la a adus apoi daruri de hăinuţe Mântualtul. itorului, a fost poate gazda care s-a Dar odată cu Naşterea Mântuitoru- îndurat doar în peştera animalelor să lui s-a mai născut ceva: prilejul de bu- permită naşterea cea sfântă, îmblâncurie, motivul de veselie, de comemo- zindu-şi singur firea apoi, a fost poate rare, de sărbătoare. Asistăm deci la o Moş Nicolae care a devenit la nordici dublă Naştere: a Fiului divin şi a sărbă- Moş Kringle sau Santa Klaus, a fost torii sale aniversare - Crăciunul. poate doar numele unei "buturugi" Moş Crăciun devine astfel o care era arsă în noaptea cea mai lungă metaforă a acestei întregi lupte şi pentru a ajuta soarele să-şi revină şi izbânde, care ne dau motivul unei să aducă din nou primăvara, nume

care a fost personificat aşa cum am personificat pe Sfânta Duminică, Sfânta Vineri. Plutim şi astăzi în ceaţa onirică, a visului şi imaginaţiei, a nesiguranţei care ne dau tuturor totuşi o gură de aer proaspăt, pentru a ne manifesta fondul creştin şi lăuntric, prin care să ne apropiem de ceilalţi, pentru a ne ajuta, a dărui, a ne înfrumuseţa viaţa şi monotonia muncii fără sfârşit. A existat un moment în viaţa Mântuitorului în care El a prins parcă intenţionat esenţa Sărbătorii ca prilej de bucurie şi poate esenţa însăşi a Naşterii sale. Este vorba de vindecarea femeii gârbove (Luca XIII) când Domnul Hristos a mustrat pe cei ce voiau punerea într-o ordine şi o lege a însăşi ideii de sensibilitate şi ajutor faţă de semeni (evreii rigorişti din neamul său îi cereau să vindece numai în afara zilei de odihnă), când Domnul spunea că trebuie să fim trataţi mai frumos decât animalele (El însuşi a fost lăsat să se nască printre animale -culcat în iesle), când arăta că Satana, cel rău, ne ţinea legaţi şi El -Hristos, Cel Uns era cel menit să ne scape de acest jug, când învaţă că sărbătoarea este ziua de sfinţire a noastră, de apropiere şi asemănare cu Dumnezeu prin milostenie şi jertfă. Mântuitorul spunea: "Nu se cădea să fie dezlegată această femeie din legătura Satanei tocmai în ziua de sărbătoare - sâmbăta"? Această dezlegare nu este doar prilej de însănătoşire, ci devine motiv de bucurie, bucurie personală care se răs-

frânge asupra tuturor prin semnificaţiile sale, care se potriveşte atât de bine cu sărbătoarea odihnei, protejată de toată răutatea, în sânul Fiului, în sânul lui Avraam şi al Sfinţilor, în sânul lui Dumnezeu. Şi semnificaţiile sunt destule: că Iisus este Domnul cerului şi al pământului, că are putere peste toate, că El poate reface însăşi fiinţa umană, trupeşte şi sufleteşte, aducând pacea şi binecuvântarea. De aici învăţăm deci ca de sărbători să ne ajutăm, să ne îmbunăm, să ne sfinţim, să ne ridicăm la standarde divine, dăruind, spovedindu-ne, postind, împărtăşindu-ne, luând anafura sau aghiasma, închinându-ne, participând la o slujbă, aprinzând o lumânare sau o candelă, jertfind un ban sau o pâine. Sărbătoarea este o zi specială, cel puţin prin semnificaţiile ei rememorative. Putem fi buni tot anul, deşi nu prea este cazul cel mai adesea. Şi atunci nu este necesară o asemenea zi? Pentru noi cei păcătoşi? Ca să ne mai revenim un pic? Astfel sărbătoarea comunitară devine şi sărbătoare personală, care întăreşte corala celor ce cântă de bucurie. Suntem chemaţi să înfrumuseţăm deci sărbătoarea cu sufletele noastre, să devenim noi candelele care luminează în întunericul animalicismelor şi antagonismelor fizicochimice. Valenţele estetice pe care le adăugăm apoi lucrurilor, altminteri banale, naturale, se bazează pe efort, pe migală, transformându-le în lucruri preţioase, numai bune de dăruit, de jertfit. Dăruim semenilor, jertfim lui

LANSARE DE CARTE

Î

ntr-o atmosferă de sărbătoare, sâmbătă 4 dec.2010, Şcoala de Arte şi Meserii "Inginer Gheorghe Pănculescu" din Văleni de Munte, a găzduit evenimentul lansării unei noi cărţi având ca autor pe profesorul Ion Bocioacă, eveniment pregătit cu minuţiozitate de către cei doi directori ai şcolii, Floarea Vulpe şi Mihai Cozorici. Importanţa evenimentului constă atât în faptul că lucrarea lansată, "Inginer Gheorghe Pănculescu, legendă şi adevăr", este legată de numele patronului spiritual al Şcolii cât şi în participarea unor personalităţi de seamă. Au fost prezenţi, printre alţii, Ec. Marian Pănculescu nepot al Inginerului Gheorghe Pănculescu, împreună cu familia, prof.univ. Alexandru Popa de la U.P.G. Ploiesti,

prof. Gheorghe Borovină, Inspector Şcolar General al I.S.J. Prahova împreună cu prof. Petre Ghizilă şi Prof. Tudor Iancu, Inspectori Şcolari şi prof Mariana Paliev, Mentor al I.S.J.Prahova. Au participat de asemenea, reprezentanţi ai Instituţiilor locale, foşti directori ai Şcolii, profesori pensionari precum şi membri ai colectivului actual de cadre didactice al Şcolii împreună cu reprezentanţi ai părinţilor şi elevilor. În cuvântul lor, vorbitorii, au subliniat atât valoarea documentară a lucrării, minuţiozitatea cercetării, cât şi modul deosebit de bogat şi sugestiv al panourilor expuse cu documente şi fotografii referitoare la studiile, activitatea şi familia inginerului Gherghe Pănculescu realizate de echipa managerială

a Şcolii. Bogata asistenţă a subliniat prin vii aplauze intervenţiile domnilor Ion Bocioacă, Marian Pănculescu, Gheorghe Borovină, Alexandru Popa, Adrian Mihalcea, Petre Vulpe, Anghel Dafina şi Mihai Istudor precum şi cuvântul d-nei Petruţa Stan. În încheiere, d-l Ion Bocioacă a ţinut să mulţumească d-lui Alexandru Stroie, directorul general al firmei Deltacons Tulcea, atât pentru sponsorizarea apariţiei lucrării "Inginer Gheorghe Pănculescu, legendă şi adevăr" cât şi pentru masa festivă pe care acesta a oferito tuturor participanţilor la evenimentul organizat. Prof. Mihai Johann COZORICI

Dumnezeu, cel care s-a jertfit pentru noi trimiţând în lume pe Fiul Său. Dăruim munca noastră, timpul nostru prins în lucrurile migălite, ne dăruim pe noi înşine, ne punem în slujba celor apropiaţi, celor care ne cer ajutorul, în nevoie fiind, în sărăcie şi neputinţă, nu în lene şi pomană aşteptată. Viaţa adevărată implică mult neprevăzut, multe accidente şi greşeli, neputinţe şi multe, multe limite. Cum poţi să pui ordine şi disciplină în toate acestea, când nevoile sunt atotprezente, ca un sac fără fund? Dacă sărbătoarea este o încercare de împlinire a acestei nevoi de sistematizare a ajutorării, ea ne lasă un pic de libertate, aşa cum Mântuitorul sugera în cazul femeii gârbove. Să facem fiecare ceea ce putem, când putem, cât ne lasă inima şi ne cere sensibilitatea. Dumnezeu trimite întotdeauna un înger al sau acolo unde oamenii au pus un strop de jertfă, aşa cum trimite un înger păzitor acolo unde părinţii dau naştere unui copil, aşa cum trimite suflarea sa pentru a da suflet celui nou născut. Poate aşa înţelegem cum Dumnezeu a trimis un duh al Crăciunului, un înger cu chip de "Moş", care ştie multe şi poate multe. Dar în esenţă nu vrea decât să ne călăuzească prin lucruri, prin daruri, prin sentimente vii, la singurul fapt prin care a pus la cale transformarea acestei lumi: Naşterea Fiului Său. Daniela DUŢĂ Profesor Religie (Gr. Şc. “Romeo Constantinescu”)

VÃLENii

Redacţia Telefon: 0723-246121 VĂLENII DE MUNTE

Redactor-şef:

Gh. BURDUJAN

Colectivul de redacţie:

Prof. Gabriela DESPAN, Prof. Maria VISOSCHI, Prof. Camelia NEAGU, Prof. Jeannette CIMANGA Potrivit art. 206 CP, responsabilitatea juridică pentru conţinutul articolului aparţine autorului. De asemenea, în cazul unor agenţii de presă şi personalităţi citate, responsabilitatea juridică le aparţine.

Publicaţia „Vălenii” este editată de Fundaţia

“ARMONIA” www. valenii.wordpress.com


6 PAGINA DE MĂNECIU

“SUFLETUL INTELECTUAL” GRUPUL ŞCOLAR MĂNECIU

Coorganizator împreună cu Institutul Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei din Bucureşti, şi cu ISJ Prahova a unor manifestări ştiinţifice: - Gazdă a celor 50 de cursanţi - profesori din toate şcolile din zonă - participanţi la ,,Cursurile de formare profesională" din iulie 2010 privind predarea ,,Ştiinţelor" - Expoziţia găzduită de Şcoala de la Cheia cu ocazia Workshop-ului Internaţional "Innovative teching, hands-on science, gates to reserch", din data de 12 iulie 2010 prin Proiectul "Formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar pentru predarea ştiinţelor - Descoperă!", în colaborare cu "Fondul Social European - POSDRU 2007 - 2013", "Instrumente Structurale 2007 - 2013", "Guvernul României - Ministerul Muncii, Familiei şi protecţiei Sociale - AMPOSDRU", "Uniunea Europeană", "centrul for Science Education and Training", "Tech Science Discover"

Selecţionat ca GRUP ŢINTĂ "în cadrul Proiectelor:

- Proiectul "Formarea cadrelor didactice din Învăţământul Profesional şi Tehnic - profil servicii, pentru extinderea metodei moderne interactive de învăţare - firma de exerciţiu " - POSDRU 2007 - 2013; - "Competenţe pentru o piaţă a muncii competitivă în context european!" - POSDRU 2007 - 2013; - "Monitorizarea inserţiei absolvenţilor de învăţământ profesional şi tehnic pe piaţa muncii" - POSDRU 2007 - 2013; - "Acces la educaţie şi formare profesională iniţială de calitate" - POSDRU 2007 - 2013;

O

mul de ştiinţă îşi foloseşte propriile instrumente pentru experienţele de zi cu zi şi fenomenele care stau la baza muncii sale. În acest sens, profesorii au o sarcină formidabilă. Cum poţi transmite elevilor că lumea pe care ei o cunosc este de fapt o colecţie de lumi?! Accesul la “sufletul intelectual” al unei discipline se realizează pornind pe calea intuitiv-demonstrativă şi ajungând la un set mai sofisticat de concepte şi teorii, adică la un mod de gândire ştiinţific. Dobândind instrumentele unor discipline-cheie, ei vor înţelege lumea. “Nu există niciodată o relaţie de unu la unu între discipline,

pe de o parte, şi ideea de adevăr-frumos-bunătate, pe de altă parte.” Deci, dacă vrei să înţelegi compoziţia şi dinamica lumii fizice, studiază chimia, fizica, iar dacă vrei să înţelegi ce înseamnă să exişti, studiază biologia. Ştiinţele se străduiesc să descopere tipare aplicabile obiectelor, speciilor, dar ne conduc în egală măsură spre înţelegerea experienţelor cotidiene şi obţiunilor de destin. O astfel de obţiune au avut şi cadrele didactice ale Grupului Şcolar Măneciu când au ales să se constituie parte vie a cunoaşterii participând împreună cu colegii de la Grupul Şcolar Agromontan "Romeo Constantinescu" şi Colegiul Naţional

"N. Iorga" Vălenii de Munte, Şcoala "Traian Săvulescu" Izvoarele, Şcoala din Homorâciu şi Teişani, Olteni, Ceraşu şi Starchiojd, la cursurile de instruire din iulie 2010 privind predarea ştiinţelor, desfăşurate în cadrul Proiectului "Formarea şi perfecţionarea cadrelor didactice din învăţământul preuniversitar pentru predarea ştiinţelor - Descoperă!" Într-o geografie a cunoaşterii, prin prisma realizărilor experimentale, s-au înscris şi elevi ai Grupului Şcolar Măneciu, participanţi la Expoziţia găzduită de Şcoala de la Cheia cu ocazia Worksho-pului Internaţional "Innovative teching, hands-on science, gates to

reserch", din data de 12 iulie 2010: Mihaela Rodica Despan, Pavel Cătălin, Pavel Mihail, Marin Diana Florentina, Craciu Ana-Maria, Bană Sabin Mihai, Matei Denisa, Savu-Ana Maria, Costea Ioan şi Buzoianu Mihai. Să-i lipseşti pe elevi de modalităţile ştiinţifice de gândire înseamnă să-i condamni la ignoranţă faţă de lumea în care trăiesc. Expuşi însă corespunzător unei discipline precum aceea numită "Ştiinţe", ei vor înţelege forţele care guvernează lumea fizică şi naturală, complexitatea viului şi izvorul legilor lumii acesteia. Şcoala noastră, gazdă a celor 50 de cursanţi şi coorganizatoare a acestor manifestări şti-

PITORESC DIN ALTE VREMI (I)

S

unt cărţi de care te îndrăgosteşti pur şi simplu, de la titlu sau chiar din momentul în care ai aflat că există. Şi ca în orice pasiune, nu ştii de unde vine această necontrolată atracţie, această nestapânită dorinţă de a devora fiecare cuvânt, de a pătrunde fiecare idee, nu ştii ce din tine e atât de însetat de a se cufunda în imaginarul celuilalt, dar ştii că e undeva un gol care trebuie umplut, o rană care trebuie vindecată, o întrebare care îşi asteaptă

răspunsul. Un astfel de înflăcărat orizont de aşteptare mi-au trezit şi mie cele opt balade ale lui Miron Radu Paraschivescu. Deschizând această carte, o amintire jucăuşă, un amănunt aparent neînsemnat surprins din viaţa de zi cu zi ne face cu ochiul şi ne îmbie să-l urmăm. Până să ne dezmeticim bine ne şi trezim fascinaţi, într-o lume cu tâlcuri mai adânci decât ne asteptăm o lume a ţiganilor, a iubirilor pătimaşe şi a dezamăgirilor risipitoare de suflete de oameni liberi: "Ţigănie, ţigănie,/ doar cin' te-a iubit te ştie!/ Doar în mine mai trăieşti/ dănţuind negre poveşti" (Cântic de poteraşi). Remarcăm faptul că uneori imagini neînsemnate în aparenţă surprind viaţa în substanţa ei şi nu arătările convenţionale, aşa cum s-ar părea. Secretul miraculoa-

sei transformări a cotidianului din efemer către memorabil constă fără îndoială în răbdarea, simţul ascuţit de observaţie, umorul sănătos şi, nu în ultimul rând, fantezia trează, calităţi cu care Miron Radu Paraschivescu jonglează la fel ca şi cu piesele de rummy. Aşa se face că, dintr-un caleidoscop multicolor aparent haotic de personaje (Viana din balada cu acelaşi nume, Hanny, Rica, din baladele care le poartă numele etc.), amintiri şi locuri, întocmai ca-n exemplul jucătorului care câştigă partida la final în mod neaşteptat, autorul desprinde cu evidentă usurinţă un tâlc ascuns: "Dar - spune Miron Radu Paraschivescu geometria formei ascunde uneori în severitatea ei şi o raclă perfectă, cum e chihlimbarul pentru insecte: emoţia închisă-n versul ri-

guros riscă să fie sacrificată rigorii însăşi. Si atunci se scorni un alt limbaj, al preciziei neglijente - dacă pot spune astfel - din versul liber, chemat să restituie la lectură miezul emoţiei vii. Căci aparenta lui libertate obligă în fond la o şi mai aspră rigoare: înregistrarea exactă a mişcărilor sufletului, împinsă până la reconstituirea grafică a unui sentiment; printre cuvinte, aparent înlănţuite la-ntâmplare, el trebuie să palpite ritmic şi viu ca şi în răsuflare. Ideea poetică va fi atunci o rezultantă firească a vieţii, mai mult sugerată decât rostită. Iată ce mi se pare a fi actualitate în poezie. (...) (Miron Radu Paraschivescu, Scrieri, vol. I - II, Bucuresti, Editura pentru Literatura, 1969). Prof. Georgeta Nicoleta CHIROIU

inţifice, împreună cu oameni valoroşi ai Institutului Naţional pentru Fizica Laserilor, Plasmei şi Radiaţiei din Bucureşti, nu se constituie pentru prima dată într-un punct de reper în cartografia cunoaşterii.

Aici, tinerii află că vor creşte odată cu dorinţa de a învăţa, de a-şi dezvolta interese multiple şi de a-şi hrăni mintea pentru tot restul vieţii.

Dir. Profesor Gabriela DESPAN şi Dir. adjunct profesor Camelia PETCU

Citiţi-L pe Eminescu Eminescu deţine cheile ascunse ale inimii neamului Său. Cu astfel de chei tainice ale liricii Lui, a pătruns în orice suflet care ştie să-şi păstreze frăgezimea… de aceea ÎL simţim cum, - încă o dată ţâsneste din vadul lumii cenuşii cu toate stelele în păr şi pe umăr, oprindu-se deasupra - hyperionic -, icoană a zeului tutelar, trimis chiar de Dumnezeu să vorbească lumii întregi despre noi. Şi-a scris autobiografia încrustând-o în aurul Luceafărului, în catifeaua florii albastre, în mireasma inflorescenţelor de tei… Neamul nostru începe să se impună chiar prin EL şi mesageri ai culturii înalte din Uniunea Europeană vor învăţa limba română pentru a-L citi pe EMINESCU. Prof. Ondina JERCAN


7 Actualitate

MUZEUL DE ETNOGRAFIE AL VĂII TELEAJENULUI (II)

Muzeul de Etnografie şi-a redeschis porţile în anul 2002, fiind situat la etajul clădirii restaurate între anii 1999 şi 2001, unind, parcă simbolic, cele două instituţii aflate la parter: Biblioteca orăşenească "Miron Radu Paraschivescu" şi Muzeul de Artă Religioasă, aflat în vechea clădire a Şcolii de Misionare. Pătrund cu sfială într-un spaţiu sacru, prin uşa din dreapta, comună cu intrarea în Biblioteca orăşenească, pentru a revedea o pagină din istoria acestor meleaguri care este relevantă pentru întregul popor român, înclinat să-şi ducă existenţa în mod paşnic. Prin secţiunile de prezentare, Muzeul de

etnografie ilustrează tocmai acest aspect. Sala în care sunt prezentate ocupaţiile şi meşteşugurile bărbăteşti are exponate referitoare la următoarele domenii: agricultură, pomicultură, viticultură, fierărie şi tâmplărie. Între diferite unelte folosite în agricultură, precum plugul de lemn sau de fier, cuţite de plug, coase sau furci se află o impresionantă masă de bejenie. Ingeniozitatea omului din popor este evidentă în construirea acestui obiect, realizat, probabil dintr-o singură bucată de lemn, aşa cum indică taietura. O parte a mesei include un vas de servit mâncarea (poate chiar lichidă), iar prin întoarcere se putea obţine o masă mai mare sau un scaun. Alături este lada de dus la plug, făcută special să nu se răstoarne în caruţă, oferind siguranţa mâncărurilor puse aici. Piesa cea mai valoroasă este dosca, deoarece conţine pietre de silex. Adusă din Dobrogea, dosca era folosită la tăierea şi mărunţirea paielor necesare construirii caselor din chirpici. I se mai spunea sanie de tăiat paie şi era pusă în funcţiune de

MARGINALIZAREA SOCIALĂ (II) marginalizate social şi de a le asigura accesul la serviciile de strictă necesitate: apă, energie electrică, gaze naturale, termoficare. Conform legii, persoana marginalizată social beneficiază de venit minim garantat sau face parte dintr-o familie beneficiară de venit minim garantat, în condiţiile legii 416/2001 şi se află în cel puţin două din urmatoarele situaţii: * nu are loc de muncă; * nu are locuinţă în proprietate s-au în folosinţă; * locuieşte în condiţii improConsiliile locale au obligaţia de prii; a identifica persoane sau familii * are unul sau mai mulţi copii

un cal care se plimba în cerc, în jurul unui par. Pentru a se asigura stabilitate şi contrabalans, se punea o greutate sau, de cele mai multe ori, un copil, care ajută, în joacă, la realizarea unui produs util. Tot în acest sector sunt expuse şi alte unelte: vântureasca - folosită la separarea cerealelor de pleavă, ciur pentru cereale, piua orizontală sau verticală, maşină de curăţat porumb, zdrobitor de fructe, cofe şi ulcioare, presă pentru seminţele de floarea-soarelui, buduroi pentru depozitat cereale. Unitatea de măsură era dubla sau baniţa, reprezentată în muzeu printr-un recipient care conţine de două ori cantitatea unei duble - dublul dublei! Ţuica de Văleni era renumită prin aromă şi tărie, calităţi date, se pare de solul în care creşteau prunii. Din păcate, în ultimul timp, terenul cultivat sa restrâns, ca urmare a extinderii spaţiului urban, iar producţia de prune şi implicit de ţuică, este infimă. Sunt expuse diferite tipuri de alambicuri, folosite la obţinerea ţuicii. Traga este un obiect realizat

dintr-o tărtăcuţă (dovleac de forma unei pere, dar mai mare ca dimensiuni), având o mică gaură la bază, cu ajutorul căreia se trage vinul. Tărtăcuţele, golite de seminţe, se mai foloseau şi pentru depozitarea apei. Exponatele Muzeului Etnografic al Văii Teleajenului de la Vălenii de Munte aduc un argument incontestabil despre legătura indestructibilă a omului din popor cu natura pe care o iubeşte şi o respectă, înţelegând să se folosească în mod raţional de tot ceea ce ea îi oferă. Locuitorii acestei zone de tranziţie din Muntenia în Ţara Bârsei au fost în permanentă comuniune cu natura, au preluat de la cei cu care au intrat în

în întreţinere sau face parte dintro familie cu mulţi copii în întreţinere; * este încadrată în categoria persoanelor cu handicap grav, accentuat ori invaliditate de gradul I sau II; * a executat o pedeapsă privativă de libertate. Venitul net lunar al unei persoane marginalizate social este egal cu cuantumul venitului minim garantat pentru o persoană sau o familie. Instituţiile de stat şi serviciile specializate din cadrul Primăriilor au responsabilitatea de a consilia şi informa gratuit persoanele cu privire la drepturile şi demersurile necesare obţinerii unor beneficii sociale cum sunt: inserţia/reinserţia profesională, modalităţi de a obţine o locuinţă, acces la asistenţă medicală, educaţie, etc. Accesul tinerilor la un loc de muncă. Tinerii cu vârste cuprinse între 16-25 ani aflaţi în dificultate din lipsa unui loc de

muncă au dreptul la un acompaniament social personalizat din partea Agenţiei Naţionale pentru Ocuparea Forţei de Muncă, prin intermediul agenţiilor teritoriale. Pentru a nu se confrunta cu riscul excluderii social-profesionale aceştia au dreptul la consiliere profesională şi mediere din partea reprezentanţilor agenţiei prin planul individual de mediere. Ei pot beneficia de plasare în muncă la un angajator avizat de Agenţie în baza unui contract de solidaritate, care se încheie între tânăr şi Agenţie şi care are o durată mai mare de un an. Angajatorii care încadrează în muncă tineri în condiţiile contractului de solidaritate se numesc angajatori de inserţie. Aceştia vor încheia cu tinerii angajaţi un contract individual de muncă pe o perioadă egală cu cea contractului de solidaritate. Angajatorii de inserţie beneficiază în condiţiile legii de o serie de avantaje, prin convenţiile pe

i toată viaţa un şcolar A pe care niciodată nu NICOLAE IORGA - CUGETĂRI trebuie să-l pierzi din ochi: tu însuţi; Înţelepciunea nu se împrumută cu carul, se câştigă cu bobul; Podoabele nu fac frumos, ci mai frumos. Învăţătura nu face înţelept, ci mai înţelept; Cetitor înseamnă cine înţelege o carte; Arta dă totul şi ramâne totuşi întreagă; A fi tânăr cuprinde o dato-

rie şi nu aduce o scuză; La bucurie vin şi străinii, în durere numai cei de un sânge şi de o simţire; Într-o polemică să răspunzi cît are nevoie publicul, nu adversarul; Poţi zbura pe aripile altuia, dar nu cu ele; Omul liber e acela care n-

are nevoie să spuie nici o minciună; Orice-ţi iartă cineva, numai un lucru nu: să fii mai mare decât dânsul; Nu vitejii ci cerşetorii îşi expun rănile; Încrederea nu se pierde decât o singură dată; Cere de la alţii ceva mai

puţin decât ai da tu pe acelaşi ogor; Cea mai mare ruşine e cea pe care nu o vede nimeni: ruşinea ta de tine însuţi; Nu te izola decât ca să vezi mai senin şi mai omeneşte pe ceilalţi; Tăcerea are glasurile ei de înţelepciune; ascult-o!

contact modalităţi de realizare a unor unelte care să le uşureze viaţa, dar au fost şi oameni ingenioşi, care i-au învătat pe alţii secretele dobândite în urma unor experienţe de viaţă. Aşa se explică, poate, faptul că Nicolae Iorga a găsit în acest oraş locul cel mai potrivit şi mai liniştit pentru a pune în aplicare valoroasele idei spre gloria neamului românesc. "Tradiţia e macar ca rădăcinile uscate ale copacului mort: ea ţine pământul în risipă". (Nicolae Iorga, Cugetari) prof. Maria VISOSCHI

(Materialul a fost realizat cu sprijinul domnişoarei Carmen Ionescu)

care Agenţia le încheie cu ei. Aceste avantaje se concretizează în: rambursarea lunară de către Agenţie a salariului de bază al tinerilor angajaţi în urma unui contract de solidaritate, dar nu mai mult de 75% din câştigul salarial mediu net pe economie; la încetarea contractului de solidaritate, dacă angajatorii de inserţie stabilesc angajarea tinerilor pe durată nedeterminată, aceşti angajatori beneficiază de rambursarea lunară a unei sume reprezentând 50% din indemnizaţia de şomaj pe care tânărul ar fi primit-o dacă ar fi fost disponibilizat la data respectivă; această sumă se rambursează pe o perioadă de maximum doi ani, respectiv până la împlinirea vârstei de 25 ani de către tânărul angajat. Aceste beneficii financiare ale angajatorilor de inserţie provin din bugetul asigurărilor de şomaj. Cătălina MIHAI


8

CLUBUL COPIILOR LA 60 DE ANI

NIVERSARE… am scris cuvântul cu majuscule deoarece este cel mai important eveniment din viaţa noastră din 1950 şi până în prezent.

A

CLUBUL COPIILOR din Vălenii de Munte a aniversat anul acesta 60 de ani de viaţă nu am folosit cuvântul existenţă deoarece mi se părea prea sec. Chiar dacă cea mai mare parte din istoria sa datează din perioada comunistă esenţa activităţii clubului a rămas aceeaşi şi anume educaţia copiilor în timpul lor liber. Paleta cercurilor care au funcţionat în această perioadă s-a schimbat, s-a îmbogăţit sau s-a ajustat - în funcţie de politica Ministerului Educaţiei la acel moment - dar clubul a reuşit să supravieţuiască miraculos timp de 60 de ani. De ce miraculos? Pentru că nu a fost întotdeauna uşor să ne descurcăm cu resurse financiare la limită dar cu norma-

tive şi cerinţe educative de nivel european. Toate premiile obţinute mai ales în ultimii 20 de ani de toţi colegii mei la diferite concursuri şi festivaluri judeţene, naţionale şi internaţionale de gen sunt o mărturie vie a profesionalismului şi seriozităţii cu care noi, adulţii din club, ne jucăm cu copiii din oraş dar şi din împrejurimi, în timpul lor liber. Dar la ceas aniversar se cuvine să fim optimişti. Iată de ce vreau să reţineţi că pe 10 decembrie la Clubul Copiilor din oraşul nostru s-a întamplat o minune, în acest cenuşiu cotidian care a invadat întreaga Românie, o minune deoarece ne-am întâlnit profesori de ieri şi de azi, elevi de ieri şi de azi, părinţi de ieri şi de azi şi pentru că mulţi dintre cei invitaţi au evocat multe, enorm de multe

Nu ştiu să existe vreun aparat care să măsoare gradul de încărcătura emoţională al unui moment, dar mai bine că nu există pentru că s-ar fi defectat, cu siguranţă. Nu se poate povesti în cuvinte ce VORBE au fost rostite de către invitaţi… Iar concluzia a fost unanimă: acest club, această şcoală - de lângă şcoală a completat permanent în toţi aceşti ani mozaicul reprezentat de educaţia unui copil. Expoziţia de pictură, recitalul de pian şi spectacolul susţinut la final pe scena Casei de Cultură a oraşului au demonstrat odată în plus talentul micilor vălenari în domeniul artistic - muzică, dans, teatru, pictură. Spaţiul nu-mi permite să pomenesc pe toţi cei peste 80 de invitaţi la această mare sărbătoare dar numele colegilor mei, profesorii clubului, care

minunată se cuvine a fi menţionat: Carolina Ilie, profesor de pictură, Cristina Stănescu, profesor de canto popular, Mihai Nae, profesor de pian, Sorin Petre, învăţător şi coregraf pentru dans popular, subsemnata, profesor de română care conduc cercul de teatru şi nu în ultimul rând Fabiola Doicilă, coregraf al şcolii particulare de dans Fabis Dan-cers, cu care clubul nostru desfăşoară un fructuos parteneriat de mai bine de 3 ani. Am ales totuşi un nume din rândul invitaţilor: MARIA DINULESCU, nume cu rezonanţă în lumea cinematografiei şi a artei dramatice româneşti datorită premiilor deosebit de importante obţinute la diferite festivaluri internaţionale de gen. Pentru clubul nostru şi mai ales pentru mine în mod special MARIA a fost, este şi va fi un simbol, o dovadă vie că dintr-o amintiri, presărate cu lacrimi prin activitatea lor de zi cu zi joacă - fie ea şi pe scena clubuşi zâmbete, în acelaşi timp. au făcut posibilă această clipă lui - se poate ajunge - nu fără

multă muncă - la o carieră artistică sau mai bine zis la un drum în viaţă. Pentru generaţii de copii - membrii ai clubului nostru MARIA va fi mereu Cenuşereasa transformată definitiv in Prinţesă. La reuşita acestei acţiuni au contribuit deopotrivă şi sponsori pe care vreau să-i numesc şi cărora trebuie să le mulţumesc şi cu această ocazie: Asociaţia pentru dezvoltare locală Valea Teleajenului, S.C. Chivăran s.r.l, S.C. Piscan s.r.l, gater Enache Ceraşu şi Ana Pub din Vălenii de Munte. Şi pentru că ne mai despart doar câteva zile de marea sărbătoare a Crăciunului vă urez tuturor: CRĂCIUN FERICIT şi să vă aducă Moşu’ un AN NOU plin de lumină şi speranţă!

Profesor Liana TEODOR, director al Clubului Copiilor Vălenii de Munte

ANASTASIA POPA - UN AUTOR SENSIBIL

F

iecare dintre noi a citit, măcar o singură dată, la vremea potrivită, o carte pentru copii. Valenţele educative ale unei astfel de incursiuni în lumea mirifică a copilăriei nu se poate să nu fi lăsat amintiri de neuitat. Fie că ne referim la nemuritoarele "Amintiri din copilărie" ale lui Ion Creangă, fie că ne referim

la "Micul Prinţ" de Antoine de Saint Exupery, (capodopere ale genului, în egală măsură), toate cărţile pentru copii (şi nu numai…) sunt mai mult decât necesare pentru formarea viitorului adult. Fiinţa umană este o entitate bio-psiho-socială aflată într-o continuă devenire. Dacă din punctul de vedere biologic, vrem nu vrem, ajungem la maturitate odată cu trecerea timpului, din punctul de vedere al verticalităţii morale şi al formării noastre ca spirit avem nevoie, într-o primă etapă, de cărţile pentru copii atât pentru conţinutul lor profund educativ, cât şi pentru clipele de "recreaţie" şi reală încântare estetică pe care o obţinem prin identificarea cu eroii (de regulă pozitivi) acestor adevărate eşantioane de viaţă. A scrie cărţi pentru copii este, de cele mai multe ori, mult mai dificil decât a scrie un roman sau un volum de versuri pentru adulţi… Anastasia Popa, din Vălenii

de Munte, este autoarea unor asemenea cărţi: "Iana, vrăjitoarea poznaşă", "Excursie prin dicţionar", "Abecedarul viu", "Surprizele iepuraşului", Poveştile iernii" etc. Cărţi educative, utile, necesare, vitale pentru copiii noştri pe care, uneori, trebuie să-i "reeducăm" în spiritul revenirii la plăcutele lecturi ale scrisului tipărit şi nu în spi-

ritul excesului, până la intoxicare, utilizării calculatorului sau al imaginilor televizate. Lansarea ultimei sale cărţi “În împărăţia animalelor” s-a bucurat de un deosebit succes. A fost comentat elogios de colegii din Secţia Literaturii pentru copii şi tineret a Uniunii Scriitorilor din România (Gheorghe Zarafu, Lidia Novac, Crina Decusara); Ligia Vişoiu a incendiat atmosfera prin pledoaria pentru profesionalismul cu care învăţătoarea şi scriitoarea Anastasia Popa, din Vălenii de Munte, răspunde solicitărilor actuale, Demetru Popescu - autor a peste 80 de cărţi pentru copii - a subliniat dificultăţile de a scrie pentru copiii de astăzi care au la îndemână posibilitati de informare şi socializare specifice. Aprecierile d-nei Florentina Dobrogeanu de la biblioteca George Coşbuc, precum şi comentariile elevilor participanţi au transformat lansarea cărţii într-un eveniment parţial

educaţional şi, desigur, într-un succes indubitabil. Ca om, învăţătoarea şi scriitoarea de la S.A.M. “Ing. Gheorghe Pănculescu” din Vălenii de Munte, este de o sensibilitate şi de o modestie rareori întâlnite şi de o discreţie absolut remarcabilă. Se află la volumul cu numărul zece şi puţini oameni ştiu lucrul acesta!

Gh. BURDUJAN


ZIARUL VALENII 27