Page 1

ORAªUL ªI ªCOALA

Gustul amar al drepturilor pe hârtie

Este sãrbãtoritã în Vãlenii de Munte ziua oraºului, dar ºcolile au rãmas în afara sãrbãtorii. Puþini profesori vor putea sã-ºi înfrângã amãrãciunea ºi vor veni sã se bucure alãturi de vecini ºi pagina prieteni. pagina 33

Dacã toate instituþiile statului (prin reprezentanþii ei) ar respecta legea, nu am avea atâþia oameni nemulþumiþi, obligaþi sãºi apere în stradã drepturile ce li se cuvin.

V

pagina pagina 32

Ziarul Vãii Teleajenului

ÃLENii Nr. 24, MAI 2009

FONDATOR: GHEORGHE BURDUJAN

Editorial

1 LEU

A reîntâlni locuri ºi oameni de suflet este o binecuvântare de la Dumnezeu. Totul pare legat într-o explicabilã ecuaþie lumeascã tradusã în parametri de logicã ºi biunivocã omenie. pagina pagina 37

REVEDEREA BASARABIEI

✍ GHEORGHE BURDUJAN

RESPECTUL FAÞÃ DE CETÃÞEAN

P

uþini sunt aceia aflaþi în capul trebii care sã înþeleagã faptul cã sunt acolo pentru a-l sluji pe cetãþeanul contribuabil ºi nu pentru aºi exercita discreþionar puterea pe care i-a încredinþat-o, temporar, alegãtorul. Nu sunt acolo pentru a se îmbogãþi ei ºi rudele lor sau pentru a împãrþi iluzorii ºi subiective acte de “dreptate” dupã o logicã ºi lege personale adeseori în contradicþie cu Legea... De la preºedintele statului ºi pânã la primarul din cea mai micã localitate, unda de ºoc a puterii trebuie sã se propage întru conºtientizarea faptului cã ai fost ales nu pentru a domni, ci pentru a sluji. A sluji nu oricum, ci într-un perpetuu respect faþã de cel care-ºi plãteºte cu parcimonie “dãrile”, pe spatele (ºi din banii) cãruia trãieºti tu, funcþionar public, cu toatã familia ta. Nu cetãþeanul este cel care depune Jurãmântul, ci preºedintele, parlamentarul, ministrul, primarul sunt aceia care, cu mâna pe Biblia creºtinã ºi pe Constituþia þãrii, jurã “sã respecte” ºi “sã slujeascã”. Aroganþa nu are ce cãuta la masa funcþionarului public, idiferent cã e de rang înalt sau nu. Cetãþeanului nu trebuie sã-i fie teamã cã va fi dat afarã de gardieni atunci când bate la uºa primarului sau a secretarului pentru a întreba ce se întâmplã cu banii sãi pe care i-a “vãrsat” la bugetul local. Primãria trebuie sã fie casa primitoare pentru toþi cetãþenii care îi trec pragul. Cei aflaþi în capul trebii sunt acolo sã aibã grijã de banul public, sã vegheze întru binele, bunãs-tarea ºi siguranþa cetãþeanului simplu. Cetãþeanul simplu nu mai trebuie pri-vit doar ca pe cel care vã aduce taxa, impozitul ºi, odatã la patru ani, votul sãu fãrã de care nici

PERSPECTIVELE UNUI ORêEL Prof. Camelia NEAGU Lipsa oricãrei oportunitãþi de a sparge obiºnuinþa, micile jocuri politice , credinþa cã nu poþi fi ºi altceva decât casieriþa, confecþionera sau paznicul de noapte cu studii superioare mã doare ºi mã revoltã.

pagina pagina 36

INTELIGENÞA De ani de zile, educatori, profesioniºti în resurse umane, formatori, echipe de recrutare, manageri ºi alþii ºtiu ceea ce îi diferenþiazã pe lucrãtorii obiºnuiþi de cei care se desprind din rândul mulþimii.

PRIMÃRIA DIN VÃLENII DE MUNTE ARE BANI! În plinã crizã economicã ºi financiarã, în mod miraculos, Primãria oraºului Vãlenii de Munte gãseºte bani! Da, dar nu pentru profesori sau pentru Spitalul Orãºenesc, ci pentru “promovarea” imaginii Primãriei, a activitãþii primarului ºi a secretarul sãu... “Þara arde ºi baba se pagina pagina 35 piaptãnã !”

pagina pagina 38


2

Actualitate

GUS TUL AMAR

AL DREPTURIL OR PE HÂRTIE vos!" Nu are importanþã dacã dânsul greºea interpretând legea dupã bunul plac sau dacã legea îi permitea sã facã lucrul acesta. Mai mult decât refuzul în sine, m-a revoltat atitudinea dânsului ºi modul în care a început sã þipe, de parcã am fi atentat la un bun propriu. ªtiu cã Statutul funcþionarului public impune o conduitã decentã în relaþia cu cetãþeanul. Dacã astfel vorbeºte dânsul cu reprezentanþii cadrelor didactice ºi încearcã sã intimideze, fãrã sã asculte argumentele acestora (ºi liderul sindical de la Colegiul "Nicolae Iorga" a "beneficiat" de acelaºi tratament), trimiþând ca rãspuns la o solicitare îndreptãþitã, motivaþii care nu subzistã, atunci îmi pot închipui cum este tratat omul obiºnuit, care nu cunoaºte legile ºi nu are cum sã se apere.

Conform legii amintite, cadrele didactice trebuie sã primeascã tichete cadou cu prilejul a ºapte sãrbãtori:

C

red cã nu existã persoanã care sã nu fi constatat cã în ultimul timp s-au schimbat legi sau au apãrut altele pe care nu le cunoºtea ºi a fost obligatã sã þinã pasul cu aceste schimbãri legislative, pentru cã nimeni nu este absolvit de necunoaºterea unei legi, dacã a încãlcat-o. Dacã toate instituþiile statului (prin reprezentanþii ei) ar respecta legea, nu am avea atâþia oameni nemulþumiþi, obligaþi sãºi apere în stradã drepturile ce li se cuvin. Ca o necesitate pentru apãrarea drepturilor salariaþilor, au apãrut Sindicatele ºi o lege care guverneazã activitatea acestora, Legea nr. 54/2003. Îndatoririle speciale ale liderului de sindicat stipuleazã obligaþia acestuia de a participa la întocmirea bugetului unitãþii de învãþãmânt ºi de a se asigura cã sunt incluse fondurile pentru o bazã materialã adecvatã, pentru drepturi salariale sau alte drepturi bãneºti prevãzute de lege. De asemenea, liderul sindical este parte semnatarã la încheierea proiectului cadru de protocol cu Primãriile din localitatea unde se aflã unitatea de învãþãmânt (cf. Contractului colectiv de muncã, Anexa 4.2).

Opoziþia vehementã a domnului secretar Paul Inþã mi-a amintit de vremurile anterioare. Dacã toate acestea ar fi fost respectate, probabil cã nu am fi asistat la o situaþie penibilã generatã la sfârºitul anului 2007 de refuzul acordãrii tichetelor cadou cadrelor didactice. Legea 193/2006 privind alocarea tichetelor cadou ºi a tichetelor de creºã, precum ºi H.G. nr. 131/2006, privind aprobarea normelor de aplicare, au fost încãlcate în ºedinþa la care am participat pentru a expune cererile îndreptãþite ale profesorilor din oraºul Vãlenii de Munte. Existã mai multe moduri de a refuza, dar ceea ce s-a întâmplat în ºedinþa amintitã, depãºeºte orice imaginaþie. Opoziþia vehementã a domnului secretar Paul Inþã mi-a amintit de vremurile anterioare, în care un secretar de partid îºi impunea voinþa prin þipete ºi ameninþãri. I-am atras atenþia cã poate vorbi ºi pe ton civilizat, dar dumnealui mi-a dat replica stupefiantã: "Aºa sunt eu, mai ner-

Crãciun, 1 Martie, Paºti, Ziua Europei, 15 septembrie, Ziua Educaþiei, 1 Decembrie. În fond, tichetele cadou reprezintã ºi o recunoaºtere a rolului pe care îl au profesorii în comunitate. Au fost Primãrii în þarã ºi în judeþ care au aplicat legea ºi au demonstrat cã preþuiesc oamenii de la catedrã. Am aflat, cu stupoare, cã Legea nr. 193/2006, emisã de Parlamentul României ºi avizatã de Ministerul Economiei ºi Finanþelor ºi de Ministerul Educaþiei, Cercetãrii ºi Tineretului (Direcþia generalã de bugetfinanþe), este catalogatã de domnul secretar ca fiind "nelegalã"! În luna martie 2008 am depus un Protest la rãspunsul primit din partea Consiliului local ºi al Primãriei, prin care se refuza acordarea tichetelor cadou. Demersurile liderilor sindicali la nivelul oraºului s-au finalizat cu acordarea tichetelor cadou dupã Paºti, înaintea alegerilor locale. Credeam cã de-acum înainte Primãria va acorda tichetele la fiecare eveniment care ar fi urmat. Nu a fost aºa. L-am întrebat pe domnul primar, într-o ºedinþã în care ºi-a fãcut campanie electoralã, desfãºuratã la ºcoalã, care va fi urmãtoarea datã când vom primi tichete, iar dumnealui ne-a rãspuns cã urmeazã sã ne adresãm unui consilier pentru a întocmi Proiectul care sã fie votat în Consiliul local. Proiectul a fost întocmit de doi colegi de la Comisia de învãþãmânt, iar domnul secretar i-a "ajutat" (obligaþie care este în sarcina dumnealui de serviciu). În timpul ºedinþei de dezbatere a acestui Proiect, domnul secretar a considerat cã este incorect întocmit ºi a apreciat cã profesorii consilieri se aflã în conflict de interese, de aceea a refuzat sã dea avizul de legalitate. Consilierii au votat favorabil, în urma recomandãrii domnului deputat Mihai Apostolache de a-ºi respecta mandatul ºi de a vota conform propriei conºtiinþe. Ar fi urmat sã primim tichetele, dar nu a fost aºa. Ni s-a transmis cã se aºteaptã aprobarea de la Prefectul judeþului. Deoarece rãspunsul întârzia, m-am deplasat, împreunã cu mai multe cadre didactice (în timpul unei recreaþii), în ziua de 17 decembrie 2008 la Primãrie pentru a afla ce se întâmplã cu tichetele cadou. Ni s-a spus cã domnul primar este într-o ºedinþã. Am hotãrât sã-l aºteptãm pentru a discuta cu dumnealui. Nea întâmpinat în holul Primãriei. Noi am

cerut lãmuriri, l-am întrebat de ce alte Primãrii pot acorda aceste tichete, iar la Vãleni nu se poate. O colegã a spus cã la Primãria din localitatea dumneaei se aplicã aceastã lege. Domnul Primar a întrebat-o ce materie predã, iar dumneaei a rãspuns cã predã matematica. Dânsul i s-a adresat astfel: "Femeie! Dumneata predai matematica, dar eu sunt economist!" Când l-am întrebat dacã ºtie despre Ordonanþa 43, s-a enervat ºi ne-a dat afarã, spunând ca la ora 14,00 sã se prezinte liderii pentru a primi rãspunsul de la Prefecturã. În textul Ordonanþei 43 se aratã cã sumele pentru acordarea tichetelor cadou au fost prevãzute în bugetele ordonatorilor principali de credite. La ora 14,00 s-au strâns în faþa Primãriei colegii care nu aveau ore în acest interval. A sosit ºi o echipã a televiziunii Alpha TV, care a luat mai multe interviuri. Domnul primar, care pãrãsise Primãria, a venit ºi mi-a spus, vãdit iritat: “Dumneavoastrã aþi organizat tot circul acesta!” I-am rãspuns cã nu este adevãrat, cã dumnealui ne-a chemat la ora 14,00 pe toþi liderii, iar colegii care nu aveau ore au dorit sã fie prezenþi. Pe scãrile Primãriei, m-a oprit ºi mi-a spus sã vin joia la dumnealui în audienþã ºi cã acum nu am ce cãuta în biroul dânsului. M-am întors în faþa Primãriei ºi am aºteptat sã vinã liderii cu rãspunsul. Domnul profesor Dogaru Ion, lider la Colegiul Naþional "Nicolae Iorga", ne-a spus cã i s-a citit o adresã de la Prefecturã prin care se spunea cã hotãrârea adoptatã de Consiliul local este nelegalã. În zilele care au urmat, o colegã a mers la Prefecturã ºi a stat de vorbã cu domnul prefect Doru Marius Nechiti. Dumnealui a fost mirat de aceastã adresã pe care nu a gãsit-o înregistratã la secretariatul domniei sale. L-a chemat pe un funcþionar Bãrbulescu ºi i-a cerut sã-i explice doamnei profesoare cum se face cã aceastã adresã nu apare înregistratã ºi la dumnealui. Tot dânsul a dat ºi explicaþia: îi fusese înaintatã printre alte acte la semnat. I-a mai spus cã Hotãrârea Consiliului local este legalã ºi singurul impediment îl reprezintã lipsa avizului de legalitate al secretarului. Vãzând cã toate acestea au fost descoperite, domnul secretar a chemat în instanþã Consiliul Local al oraºului Vãlenii de Munte. Procesul are termen: 5 mai 2009.

Secretarul jigneºte iarãºi Ulterior acestor evenimente, aflându-mã pe holul Primãriei, domnul secretar a ieºit din biroul dumnealui ºi a început sã mã jigneascã. Mi-a spus pe ton ridicat cã nu am respect faþã de pãrul alb din cap al dumnealui, cã nu-i cunosc meritele, cã dânsul nu a greºit niciodatã în funcþia pe care a avut-o. Atunci i-am rãspuns cã tocmai de aceea moºtenitorii unui om care a decedat sunt obligaþi acum sã plãteascã miliarde. Ca urmare, mi-a spus sã plec ºi a chemat personalul de pazã pentru a mã da afarã din Primãrie.

Primele de vacanþã reprezintã un drept al cadrelor didactice care decurge din Contractul colectiv de muncã unic la nivel de ramurã învãþãmânt.

Acest drept a fost câºtigat în instanþã prin Decizia nr. 2217 a Curþii de Apel Ploieºti încã din 28 octombrie 2008. În sentinþã se arãta cã "bugetele proprii ale instituþiilor de învãþãmânt sunt alimentate prin intermediul pârâþilor de cãtre Ministerul Educaþiei", pârâþii fiind Primãria Vãlenii de Munte ºi cele trei ºcoli din oraº. Am fãcut cunoscutã aceastã sentinþã domnului primar, deoarece sarcina dumnealui este sã gãseascã sursele de finanþare. Grupul ªcolar Agromontan a trimis adrese cãtre Primãrie pentru suplimentarea fondurilor, în vederea plãþii primelor de vacanþã. La rândul ei, Primãria a trimis adresã Direcþiei Generale a Finanþelor Prahova Ploieºti încã din 17 decembrie 2008. Am aºteptat 4 luni aceºti bani. Ni s-a promis cã vom primi primele pe data de 13 aprilie 2009, deoarece existã finanþare. În data de 4.04.2009 cãtre primãrii s-a transmis adresa Direcþiei Generale a Finanþelor Publice Prahova, în care se aratã: "plata primelor de concediu câºtigate prin sentinþe civile definitive ºi irevocabile se face din veniturile proprii ale unitãþii administrativteritoriale". Pe data de 25. 04.2009 cãtre Primãria oraºului Vãlenii de Munte s-a transmis o altã adresã a Direcþiei Generale a Finanþelor Publice Prahova, în care se arãta cã "plata primelor de concediu se face din veniturile proprii ale instituþiei de învãþãmânt, aºa cum sunt nominalizate în sentinþele civile definitive ºi irevocabile". Aceastã afirmaþie este inexactã. În sentinþa Curþii de Apel rãmasã definitivã, irevocabilã ºi executorie nu se spune acest lucru. Se aratã foarte clar sursa de finanþare.

Primãria nu trebuia sã amâne plata acestor prime. Suntem acum în situaþia de a face executare silitã. Nu ne intereseazã sursa de finanþare, aceasta este responsabilitatea Primãriei. Oricâte adrese s-ar primi, acestea nu pot anula o hotãrâre judecãtoreascã, iar Primãria, ca ordonator de credite va trebui sã respecte aceastã sentinþã. Potrivit Legii 168/1999, privind soluþionarea conflictelor de muncã, la art.83, coroborat cu art. 84, neexecutarea unei hotãrâri judecãtoreºti definitive constituie infracþiune ºi se pedepseºte în consecinþã. Astfel, în loc sã primim banii de la bugetul de stat, ei vor fi luaþi din bugetul local, contribuabilii oraºului Vãlenii de Munte plãtind peste 10 miliarde de lei (vechi) faptul cã primãria nu a pus în executare imediat o sentinþã definitivã. Dacã nu eram daþi afarã pe uºã de cãtre funcþionarii primãriei ºi nu s-ar fi refuzat dialogul, probabil cã împreunã gãseam soluþiile pentru rezolvarea tuturor problemelor.

Lipsa de bunãvoinþã, lipsa de transparenþã ºi lipsa de comunicare sunt tot atâtea sintagme prin care se poate defini activitatea primãriei oraºului Vãlenii de Munte. Lider sindical - Maria Visoschi, Grup ªcolar Agromontan "Romeo Constantinescu", Vãlenii de Munte


3

De când omul a învãþat sã transmitã urmaºilor cunoºtinþele ºi învãþãmintele sale întrun mod bine organizat ºcoala ºi-a cãpãtat un rol central în orice comunitate. Orice om a învãþat la ºcoalã bunã parte din ceea ce ºtie ºi a devenit în bunã mãsurã ceea ce este. De aceea un oraº nu poate exista fãrã ºcolile sale aºa cum o ºcoalã îºi pierde sensul în afara oraºului. Orice separare între oraº ºi ºcoalã reprezintã o alunecare într-o zonã lipsitã de raþiune ºi firesc.

A

tunci când vrei sã cunoºti cât mai multe despre un loc, fie ca e un oraº, sau un sat, ºi nu ai prea mult timp pentru asta, probabil cã o idee bunã este sa-i vizitezi ºcolile. Nu primãria. Centrele puterii sunt de prea multe ori la fel de rupte de realitate pe cât sunt cuvintele sforãitoare ale politicienilor. ªcolile nu. Vizitând o ºcoalã vei putea observa dacã pãrinþii de aici îºi înconjoarã copiii cu dragoste ºi atenþie. Vei înþelege dacã aceºti copii vor creºte respectuoºi ºi pricepuþi ºi vor privi cu încredere spre ziua de mâine. Iar în fond pãrinþii nu sunt la rândul lor decât foºti elevi care au urmat aceleaºi ºcoli. Aºa cã vei putea înþelege ºi multe alte lucruri: dacã locurile de plimbare sunt pline de flori sau de gunoaie, dacã este sau nu sigur sã ieºi pe stradã dupã orele înserãrii, dacã poþi sau nu sã contezi pe priceperea ºi onestitatea unui meºter local. Vei ºti dacã poþi zãbovi mai multe zile sau dacã trebuie sã te grãbeºti sã porneºti la drum cât mai curând.

ORAªUL ªI ªCOALA Dacã însã eºti un om al locului, deºi ai tot timpul din lume pentru asta, de cele mai multe ori eºti prea ocupat cu vieþuitul, cu necazurile sau cu bucuriile zilei, pentru a privi cu atenþie în jur încercând sã înþelegi cât mai bine ce ºi cum este zona în care trãieºti. Dar existã ºi momente în care fiecare are ºi rãgazul ºi prilejul sã se apropie mai mult cu gândul de locul în care trãieºte. Ziua Oraºului ar trebui sã fie unul dintre cele mai plãcute evenimente ale anului. În fond este ziua ta, a familiei tale, a vecinilor tãi ºi a oamenilor cu figuri mai mult sau mai puþin cunoscute pe care i-ai întâlnit astãzi pe stradã. Pentru cã oraºul nu se identificã cu mai marii sãi. Sau cu clãdirile ºi monumentele sale. Tot o parte a Oraºului sunt ºi cei care s-au stins de mult ºi care sunt pomeniþi pentru lucrurile frumoase pe care le-au facut sau pentru tristeþile pe care au fost nevoiþi sã le îndure. Oraºul include ºi speranþele sau îndoielile care-i animã sau îi apasã pe cei care privesc înainte. Dar în primul rând Oraºul este format din oamenii care-i umplu strãzile grãbindu-se cãtre serviciu sau ca sã cumpere o pâine. ªi mai ales din copiii care-l coloreazã cu exuberanþa tinereþii. Ei vor sta aici mai mult decât ceilalþi ºi chiar dacã vor pleca tot ai oraºului vor rãmâne. ªi totuºi de Ziua Oraºului parcã este altfel decât ar trebui sã fie. Parcã lipseºte ceva. Nu te simþi a fi sãrbãtoritul ci doar un invitat oarecare la o petrecere, sau mai bine zis la un circ ieftin, la care þi se vorbeºte frumos ºi þi se zâmbeºte pentru cã cineva vrea de la tine banii tãi, sau munca ta sau votul tãu. Iar senzaþia asta nu o ai doar acum. De multe ori te simþi strãin ºi stingher în locul unde te-ai nãscut ºi unde este casa ta. De prea

multe ori ai senzaþia cã oraºul este tot mai puþin al tãu ºi tot mai mult al Lor. Al celor puºi de tine pentru a veghea la binele tau ºi al familiei tale ºi care conduc doar dupã ºi pentru bunul lor plac. Iar aceastã orbire a conducãtorilor nu se referã doar la oamenii pentru carear trebui sã lucreze. Uneori sunt uitate chiar ºi instituþiile fundamentale care formeazã nucleul oricãrei comunitãþi. În România ºcoala se gãseºte într-o stare de mare suferinþã de (prea) multã vreme. Dar parcã niciodatã nu a fost mai rãu ca acum când educaþia este declaratã Prioritate Naþionalã ºi mulþi dintre cei aflaþi în fruntea þãrii au reuºit sã-ºi aºeze titlul de Profesor înaintea celui de parlamentar. Sunt semnale care arãtã cã s-a înþeles cã þãrile care au avut înþelepciunea sã investeascã în educaþie sunt acum undeva departe ºi cã la noi cuvântul Profesor mai pãstreazã încã ceva din nobleþea veche a meseriei de dascãl. ªi totuºi nu se face pentru ºcoalã ºi pentru oamenii ei aproape nimic. Treptat, situaþia dascãlilor s-a deteriorat ajungând sã fie alãturi de pensionari categoria de bugetari cea mai des invocatã ca simbol al insuficienþei veniturilor. Iar aceastã aberaþie este privitã acum ca ceva firesc. Se uitã cã profesorii sunt oameni cu pregãtire superioarã, care transmit lumina cunoaºterii ºi a educaþiei cãtre întreaga populaþie, activitatea lor fiind în egalã mãsurã, importantã, nobilã ºi istovitoare. Cum sã le refuzi tocmai lor posibilitatea de a se prezenta decent în faþa elevilor? ªi totuºi într-un carusel al batjocurii doar în ultimul an le-a fost anunþatã o mãrire a salariilor pentru ca imediat sã se renunþe la ea ºi asta de multe ori pentru ca în final, încãlcându-se toate promisiunile fãcute, sã nu li

se mai dea nimic. Din fericire greºelile grave ale centrului au fost uneori atenuate la nivel local. Mai mulþi primari au încercat sã ofere ceva care sã compenseze nedreptatea fãcutã. În aceste cazuri respectul, interesul ºi dorinþele de mai bine au cântãrit mai mult decât sumele de bani pe care au reuºit sã le ofere. ªi asta pentru cã profesorul la ºcoalã modeleazã ce natura a oferit elevilor dar în acest proces complex interesul copiilor ºi al pãrinþilor lor este elementul esenþial. Iar interesul conducãtorilor este un semnal important pentru comunitate. Dar ºi lipsa lui. Pentru cã din nefericire au fost ºi locuri în care umilinþele au fost cel puþin dublate de atitudinea celor din fruntea comunitãþilor. Este ºi cazul oraºului Vãlenii de Munte. Aici dascãlilor li s-a refuzat totul. Inclusiv compensaþiile oferite de comunele cu mult mai nevoiaºe din jur. La primãrie cuvântul profesor a fost ºi este urmat întotdeauna de expresia "Nu se poate!". Fãrã explicaþii ºi fãrã scuze. S-a ajuns pânã acolo încât o hotãrâre a Consiliului local în favoarea profesorilor a fost atacatã în justiþie de cãtre cei care ar fi trebuit sã o punã în aplicare. Deºi pentru aceºtia nici justiþia nu pare a avea însemnãtate. O hotãrâre judecãtoreascã prin care se recunoaºte cã anumite drepturi le-au fost refuzate profesorilor ani în ºir, o hotãrâre definitivã este de luni de zile ignoratã. Este sãrbãtoritã în Vãlenii de Munte ziua oraºului, dar ºcolile au rãmas în afara sãrbãtorii. Puþini profesori vor putea sã-ºi înfrângã amãrãciunea ºi vor veni sã se bucure alãturi de vecini ºi prieteni. Printre aceºtia se vor gãsi mai mult cei ce au fost intimidaþi sau amãgiþi. Dar orice victorie de acest tip în faþa profesorilor este doar

iluzorie, arãtându-ºi mereu cel deal doilea tãiº. Nu poþi înspãimânta sau ademeni niºte oameni care-ar trebui sã-i înveþe pe copii sã fie netemãtori ºi drepþi pentru cã cei inocenþi vor fi cei care vor primi cu adevãrat lovitura. Este ziua oraºului, nu ºi a ºcolii. ªi cum avem prilejul ºi timpul ne vom gândi ºi la cei care vor veni în Vãlenii de Munte purtaþi de poveºtile despre locuri frumoase ºi despre un mare om al þãrii, creator de ºcoalã ºi demn slujitor al ei care a trãit în aceste locuri. Dacã vor dori ei sã înþeleagã mai multe despre ce este astãzi oraºul ºi vor intra în ºcolile

sale? Probabil cã ce vor gãsi în aceste ºcoli îi va determina sã-ºi ia rãmas bun de la peisajele frumoase ºi sã-ºi îndrepte paºii cãtre locuri în care existã respect pentru om ºi pentru ºcoalã - matca devenirii sale ca persoanã. Mircea ÞECA Prof. de matematicã Gr. ªc. Agromontan “Romeo Constantinescu” Vãlenii de Munte

CETÃÞEAN DE ONOARE AL ORAªULUI PE UN CRITERIU CARE NE SCAPÃ Am recitit lista “Cetãþenilor de onoare” ai oraºului Vãlenii de Munte, publicatã în numãrul 8 (serie nouã) al ziarului nostru. Îl cãutam pe Miron Radu Paraschivescu. Nu existã! M.R.P. nu se aflã pe aceastã listã. În schimb aflãm cã a fost propus ºi acceptat prin vot (în ºedinþa Consiliului local al oraºului - din data de 30.03.2009), domnul Harry Tavitian. Care sunt criteriile dupã care titlul de Cetãþean de Onoare este acordat unei persoane? Am întrebat peste tot. Nu existã nici un criteriu, în afara celui al simpatiei personale. Cineva propune ºi alþii voteazã. Nu existã o comisie de analizã a meritelor celui care urmeazã a fi desemnat Cetãþean de Onoare ºi care sã stea cu demnitatea cuvenitã alãturi (pe aceeaºi listã) de ilustrul savant Nicolae Iorga. Un lucru trebuie spus de la început: nu am nimic personal cu domnul Tavitian. Dimpotrivã, ne salutãm, ne dãm mâna ca

niºte oameni civilizaþi. Nu-i contesc înzestrarea artisticã. Poate cã este cel mai strãlucit pianist de jazz al generaþiei domniei sale, poate cã este (chiar) genial. Foarte bine, dar care este legãtura lui cu oraºul Vãlenii de Munte. Pentru cã dacã nu am avea acest minim criteriu, de bun simþ l-am putea propune ca Cetãþean de Onoare al oraºului pe însuºi domnul Obama, preºedintele Americii. Discutãm aici un principiu. Iatã un fragment dintr-un interviu pe care redactorul nostru Gabriel Tomescu l-a fãcut cu domnul Tavitian în anul 2005: G. Tomescu: - Domnule Tavitian, când aþi venit pentru prima oarã în Vãlenii de Munte? Harry Tavitian: Era în 1998, de Paºte. O bunã prietenã de-a soþiei, care este din Vãleni, ne-a invitat la ea. Am petrecut minunat ºi m-a cucerit frumuseþea locurilor ºi mai ales liniºtea de aici. Pentru mine, ca muzician, asta înseamnã

foarte mult. G.T: ªi cum v-aþi hotãrât sã cumpãraþi o cãsuþã, aici? H.T.: A fost la început o discuþie în glumã, cu prietena soþiei mele. Ne-a arãtat cãsuþa asta veche ºi ne-a plãcut foarte mult. În 2000 am cumpãrat-o. Venim aici cam la o lunã ºi jumãtate - noi locuim la Constanþa, dar, având multe drumuri cu concertele, în þarã ºi strãinãtate, zãbovim ºi la Vãleni. Ne-am fãcut prieteni aici, ne place oraºul.” Harry Tavitian a susþinut 3 (trei) concerte în oraºul Vãlenii de Munte, dintre care 2 (douã) au fost contra cost (50 de mii de lei vechi biletul - bilete fãcute pe calculator de cãtre Ionuþ Popa - un colaborator susþinut al Casei de Culturã din Vãlenii de Munte). Punct. Asta e tot. Va sã zicã vine omul în 1998 PENTRU PRIMA DATÃ în acest oraº, îi place aerul, oraºul ºi “liniºtea” de aici, þine trei concerte ºi este fãcut Cetãþean de Onoare. Prin 1998, chiar dupã 2000 (când ºi-a

cumpãrat cãsuþa de pe Fdt. Trandafirilor), oamenii (sã nu dãm nume) se întrebau cu vãditã uimire ºi realã neºtiinþã: “cine mai e ºi ãsta, Tavitian?”. Astãzi, aceeaºi oameni îl propun ºi îl susþin ca Cetãþean de Onoare al oraºului... alãturi de N. Iorga. Fãrã cuvinte. Cum singur o spune, Harry Tavitian s-a nãscut ºi locuieºte în oraºul Constanþa. Prin Vãlenii de Munte este simplu trecãtor (poate nu chiar simplu...). Pe de altã parte am aflat cã în aceeaºi ºedinþã de Consiliu, domnul consilier Anghel Dafina a fãcut ºi dumnealui 3 (trei) propuneri pentru titlul de cetãþean de onoare: 1. Valeriu Sârbu, 2. Petre Dumitrescu, 3. Viorel Pãiº. Ne-am interesat ºi am aflat cine sunt aceste personalitãþi de o anvergurã cu adevãrat copleºitoare. Sã vedem ce au însemnat ele ºi ce înseamnã pentru oraºul Vãlenii de Munte ºi-apoi sã tragem o concluzie justã. (continuare în pagina 4)


4 ä

Actualitate

VALERIU SÂRBU

Poet, jurnalist ºi dramaturg, Valeriu Sârbu este cel mai important scriitor al perioadei contemporane Vãleniului de Munte. Nãscut la 18 septembrie 1931 la Bujoreni (Vâlcea), absolvent al Liceului “Moise Nicoarã” din Arad ºi al Facultãþii de Litere din Bucureºti (1955), membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1977) ºi secretar al Asociaþiei Braºov a Uniunii Scriitorillor, îºi leagã numele de Colegiul Naþional “Nicolae Iorga” din Vãlenii de Munte în calitate de profesor (1962 - 1981) ºi de director adjunct (1962 - 1970). A înfiinþat cenaclul ºi revista "Ecoul", una din cele mai prestigioase reviste ºcolare din România precum ºi revista "Accent" apãrutã sub egida Uniunii Scriitorilor din România la Vãlenii de Munte. Demisioneazã din învãþãmânt pentru a se consacra literaturii (1981). “Vocaþia scriitoriceascã probatã în anii studenþiei în grupul avangardist din care mai fãceau parte Dimitrie Stelaru, Ludovic Antal ºi Tudor George l-a îndreptat spre publicisticã, Valeriu Sârbu fiind reporter la prestigioasa “Roumaine Nouvelle” (1955 - 1957). Valeriu Sârbu este distins, pentru opera sa, cu premii importante la Prix Italia (Balerina portocalie), Bratislava (Recolta de aur - 1974) ºi Euro Berlin (Eclipsa 1999), Roma (Acceptaþi retrovizorul - 1973). Deþine mai multe premii ale Uniunii Scriitorilor din România pentru teatru ºi poezie (Amfora de rezervã - 1980), "Vechiturile din garderoba istoriei" º.a. Cu 11 volume de versuri, patru de prozã, douã de teatru, cu 26 de scenarii de teatru radiofonic puse în undã la noi ºi în majoritatea þãrilor Europei centrale, cu nouã dramatizãri din marile opere ale literaturii române ºi universale, cu ºase piese de teatru puse în scenã în teatrele din capitalã ºi din provincie, Valeriu Sârbu este fãrã îndoialã un autor a cãrui operã impresioneazã nu numai prin numãrul mare de titluri, cât prin mesajul meditativ pe care îl transmite contemporanilor într-o formulã modernã, fantezist - ironicã, în deplinã sincronizare cu estetica europeanã, cu spiritul veacului. Retras la Cheia, Valeriu Sârbu

rãmâne însã o prezenþã majorã a culturii acestui oraº înnobilând tradiþia literarã a Vãlenilor de Munte”. (v. “O antologie a literaturii vãlenare”, Vãlenii nr. 10, V.E.M.). Colaboreazã la publicaþiile culturale de prestigiu naþional: România literarã, Luceafãrul. Din bogata operã literarã amintim volumele: “Poeme banale”, ” Ora translucidã”, “Balerina portocalie”, “Multiplii faptului divers”, “Tratat de fantezie”, “Destãinuirile vulcanilor stinºi”, “Destin de împrumut”, “Poeme - Best Valeriu Sârbu”, ”Caleidoscopul cu nedumeriri”, “Amfora de rezervã”, “Antinomi”, “Partiturã pentru uimire”, “Proiect de fericire ºi uitare”, “Departe, între ieri ºi mâine”, “Generaþia Fast-Food” etc. Referinþe critice despre opera sa în istoriile ºi dicþionarele de literaturã contemporanã redactate de Laurenþiu Ulici, Mircea Zaciu, Adrian Marino, ºi în Dicþionarul literar al Academiei (vol. VI). A imprimat vieþii culturale din Colegiul "Nicolae Iorga" un spirit de avangardã esteticã ºi civicã, a promovat deschiderea spre valorile occidentale, fiind o personalitate eminentã ºi emblematicã pentru colegiu ºi pentru Vãlenii de Munte.

Cu toate acestea Valeriu Sârbu nu a intrat niciodatã în atenþia autoritãþilor locale ca un posibil candidat pentru titlul de Cetãþean de Onoare al oraºului Vãlenii de Munte. Dimpotrivã s-a remarcat o permanentã ºi îndârjitã atitudine de respingere ºi marginalizare a acestei uriaºe personalitãþi vãlenare. Nu existã explicaþie logicã pentru atitudinea ostilã a factorilor decizionali ai puterii locale decât, eventual, una asimilatã cu cea din perioada comunismului când poemele de debut ale lui Valeriu Sârbu (publicate în “Povestea vorbei” (1966) supliment al revistei Ramuri) au fost aspru criticate într-o plenarã a C.C. al P.C.R., autorul fiind sancþionat cu retragerea dreptului la semnãturã pânã în anul 1969. Mai trãim oare coºmarul comunismului sau este vorba doar de un banal, imbecil ºi obscur joc de interese pe care numai cei ce-l joacã îl ºi înþeleg?! Nu m-aº mira ca la urmãtoarea “strigare” sã fie propus ºi acceptat ca Cetãþean de Onoare al oraºului, Fuego... Dar despre Miron Radu Paraschivescu mai gândeºte cineva pozitiv dintre cei care decid cine meritã ºi cine nu meritã sã devinã Cetãþean de Onoare al oraºului Vãlenii de Munte?!?

Gh. Burdujan

PETRE DUMITRESCU S-a nãscut la 25 octombrie 1904, în comuna Rîncezi (Nucºoara), jud. Prahova. ªcoala primarã a absolvit-o în satul natal. Au urmat Gimnaziul ºi Liceul "Sf Petru ºi Pavel" din Ploieºti. Dupã absolvirea cursurilor liceale (1925), devine student al Facultãþii de Litere ºi Filozofie din Bucureºti, pe care o absolvã în 1930 cu înalta disstincþie, diploma magna cum laudae. Vine ca profesor de limba romanã în oraºul Vãlenii de Munte. Este primul director, încã din primul an de la absolvirea facultãþii, al “ªcolii comerciale elementare de bãieþi”, ºcoalã care funcþioneazã pe lângã Biserica Mãnãstirea, distrusã de cutremurul din 1940. Dupã 5 ani (1936), cu strãdania neobositã a inimosulul profesor Dumitrescu se înfiinþeazã Gimnaziul Comercial de bãieþi, care în 1946 se transformã în liceu comercial ce funcþioneaza pânã în 1951. În 1934, profesorul Petre Dumitrescu, la propunerea lui Nicolae lorga, este ales secretar al Ligii Culturale – secþia

Vãlenii de Munte, funcþie pe care o deþine pânã la autodizolvarea Ligii. Palatul Ligii Culturale (Aºezãmântul Principesa Ileana) era situat în str. Berceni, construit în 1934. În vara anului 1947, directorul Petre Dumitrescu obþine prin transfer niºte barãci din lemn, rãmase dupã rãzboi, în localitatea Pucheni. Prin muncã patrioticã desfãºuratã cu elevii liceului comercial ºi a unor pãrinþi devotaþi construiºte sala de sport din str. Berceni (terminatã în 1948), salã ce deserveºte în prezent ªcoala ,,Gh. Pãnculescu”. Dupã nenumãrate demersuri, intervenþii ºi deplasãri la minister, obþine în 1955 aprobarea de înfiinþare a ªcolii Medii Mixte cu o clasã de învãþãmânt seral, pentru ca în anul urmãtor, 1956, sã ia fiinþã prima clasã licealã – învãþãmânt de zi, acelaºi profesor, pentru a treia oarã director (Petre Dumitrescu). Petre Dumitrescu a fost ºi un mare patriot, cu reale calitãþi militare. În perioada 1939-1940, ca ofiþer rezervist, a fãcut ºcoala de rãzboi, devenind apoi ofiþer de stat

major, cu grad de cãpitan. Dupã o concentrare de 6 ani (1939-1945), este decorat cu medalia “Pentru victoria împotriva Germaniei”. Pentru spiritul sãu patriotic i s-a conferit Ordinul “Coroana României” ºi Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler. Pentru merite deosebite în domeniul instrucþiei ºi educaþiei a primit, în anul 1957, “Medalia Muncii”. Este apreciat ca fiind cel mai mare Profesor vãlenar, primul director din învãþãmântul liceal. A încetat din viaþã în ziua de 4 aprilie 1986, la vârsta de 82 de ani ºi este înmormântat în cimitirul din Vãlenii de Munte.

V I O R E L PÃ I ª Doctor în biologie, nãscut la 1 mai 1942 în localitatea Drajna de Jos, jud. Prahova. Urmeazã Liceul Teoretic, “Nicolae Iorga” din Vãlenii de Munte, promoþia 1960; Universitatea Bucureºti, Facultatea de Biologie, promoþia 1966; doctor în biologie, specialitatea biologie celularã - domeniul biomedical, titlul ºtiinþific obþinut în anul 1976. Între anii 1967-1971 este biolog, cercetãtor ºtiinþific la Institutul de cercetãri Alimentare din Bucureºti; 1972-1982 ocupã postul de cercetãtor ºtiinþific la Centrul Dermatovenerologic din Bucureºti; 1982-1990 cercetãtor ºtiinþific, ºeful laboratorului de Microscopie Electronicã de la Institutul de Neurologie ºi Psihiatrie din Bucureºti, Clinica de Neurochirurgie; 1991-1992, cercetãtor ºtiinþific la Institutul de Neurofarmacologie „Rudolf

Magnus" ºi Institutul de Biologie Molecularã ºi Biotehnologie, Utrecht, Olanda; 19931994 biolog specialist la Spitalul ,,N. GH. Lupu”, Bucureºti, Clinica de Dermatologie; 19962006 cercetãtor ºtiinþific gr. II la Institutul Naþional de Cercetare - Dezvoltare în domeniul Patologiei ºi ªtiinþelor Biomedicale „Victor Babeº”, Bucureºti; 1995-2000 cadru didactic asociat la Facultãþile de Medicinã Generalã ºi Stomatologie ale Universitãþilor ,,Ecologicã”, “Hyperion”, “Titu Maiorescu”. 2008 profesor vizitator în California NANOSYSTEMS INSTITUTE, Universitatea California, Los Angeles (UCLA). Membru al Organizaþiei Mondiale privind accidentele vasculare cerebrate (ORLD STROKE ORGANIZATION). Responsabil a 26 de proiecte ale Academiei de ªtiinþe Medicale, 1972- 2006; autor ºi

C E TÃÞ E N I I D E O N OA R E AI ORAªULUI VÃLENII DE MUNTE

Iorga Nicolae - istoric - savant - 1934; Loghin Irina-interpret-muzicã popularã -1996; Andre Petit - primar Eaubonne -Franþa - 1996; Gãucan Constantin - medic - doctor - 1996; Pârvulescu Aurelian - medic - doctor - 1998; Florescu Stelian - profesor istorie - 1998; Maliþa Mircea - academician - 2002; Cosma Mircea - ing. Preºedintele Consiliului

coautor la 225 comunicãri ºtiinþifice, la simpozioane ºi congrese naþionale ºi internaþionale, a 40 articole publicate în literatura de specialitate în domeniul neuropatologiei ºi dermatologiei, publicate în þarã ºi strãinãtate, autor ºi / sau coautor a unui numãr de 17 tratate, monografii ºi cãrþi de specialitate. În prezent, (2008), continuã sã fie colaborator al Institutului Naþional de Neurologie ºi Boli Neuro-Vasculare Bucureºti ºi afiliat Universitãþii din Los Angeles, California, SUA, cu care a iniþiat un proiect de cercetare pentru urmãtorii ani. Este laureat al Academiei Române, PREMIUL GHEORGHE MARINESCU (2008), pentru lucrarea “Celule interstiþiale ale creierului uman”. În 2006 apare Atlas de microscopie opticã ºi electronicã, autori Viorel Pãiº ºi Leon Dãnãilã.

Judeþean - 2002; Tomio Satoh Ph. D - Dr. Japonia - 2002; Shehu Adrian - Primar Saranda-Albania -2002; Iliescu Ion - Preºedintele României - 2004; Alexandreanu Ion - ing. primar - Cimiºlia, Republica Moldova - 2004; Rusu Valeriu - prof. univ. dr. - lingvist, cetãþean român ºi francez în Franþa - 2004; Bocioacã Ion - profesor istorie - 2008; Pârvu Constantin - profesor biologie - 2008; Manolescu Stelian -economist-primar - 2008


5 ä

Actualitate

PRIMÃRIA ARE BANI! De ce doreºte domnul primar sãºi facã publicitate, sã-ºi “promoveze activitatea”, “imaginea”, tocmai acum? Ce este de “promovat”? Ce trebuie sã ºtie populaþia, cetãþeanul simplu, cã se întâmplã în PRIMÃRIA ªI AFIªIERUL EI Primãrie, o instituþie care oricum se aflã în centrul atenþiei? Aº vrea sã fiu bine înþeles: nu mã refer la toþi salariaþii din Primãrie. Am întâlnit oameni modeºti, care-ºi vãd de munca lor ºi care nu doresc neapãrat sã-ºi În plinã crizã economicã ºi financiarã, în mod miraculos, Primãria oraºului facã publice nici imaginea , nici activiVãlenii de Munte are bani! Da, dar nu pen- tatea. Primarul însã, secretarul ºi doamna tru profesori sau pentru Spitalul contabil ºef, da. Ei doresc publicitate ºi Orãºenesc, ci pentru gloria personalã a promovarea activitãþii lor formidabile. Ei primarului ºi a secretarului sãu. Sau, într- care trãiesc din banul public (pe care ar un limbaj academic, pentru “promovarea trebui sã-l gestioneze cât mai eficient), în activitãþii Primãriei”. Are bani pentru pu- loc sã fie cele dintâi exemple de slujitori blicitate (mai mult sau mai puþin mas- modeºti ºi anonimi - ai cetãþeanului concatã), pentru un nou ziar care sã nu aparã tribuabil, dau dovadã de aroganþã, o stare decât cu aprobarea ºi avizul “bun de pernicioasã la un factor decizional. Nu vreau sã par ipocrit. ªi ziarul tipar” pe care îl va da însuºi primarul.

“Vãlenii” a promovat activitatea Primãriei ºi a Consiliului Local. Unii au spus cã am exagerat, ceea ce a adus publicaþiei noastre calificativul de “ziar al Primãriei” sau de “ziar al P.S.D.-ului.” Am fãcut asta dintr-un exagerat bun-simþ, fãrã a primi ceva la schimb (publicitate sau contracte oneroase), fãrã a primi cel mai elementar sprijin finaciar din partea Primãriei. Repet: NICIODATà PRIMÃRIA ORAªULUI VÃLENII DE MUNTE NU A SPRIJINIT FINANCIAR ZIARUL “VÃLENII”! Timp de 4 ani, Primãria nu a dorit sã-ºi facã publicitate în presa localã ºi/sau centralã invocând absenþa banilor. Acum însã doreºte sã-ºi “promoveze” activitatea, întocmind contracte anuale de sute de milioane de lei. Contractul este secret. Domnul primar, Mircea Niþu nu doreºte sã-l facã vizibil ºi nu l-a pus în discuþia Consiliului Local, aºa cum ar fi fost normal când este vorba de banul public. Domnul secretar îºi dã “avizul de legalitate”, doamna consilier P.S.D., Iulia Mãrgãritescu ºi domnul profesor Ion Bocioacã îl “consiliazã”, iar doamna contabil ºef Elena Niþu îi asigurã sursa de finanþare (ºedinþa din 21 aprilie, 2009, biroul primarului, ora 10,15, cu durata de 56 minute ºi 26 secunde a cãrei stenogramã o vom publica în ediþiile urmãrtoare ale ziarului “Vãlenii”) Primãria gãseºte bani ºi pentru supradimensionarea bugetului Casei de Culturã, gãseºte bani pentru finanþarea altei monografii a oraºului, deºi mai

existã una (editatã tot pe banul public).

DESPRE MONOGRAFII

De ce se scriu monografii? De ce simte omul, cercetãtorul, profesorul etc. nevoia sã scrie o monografie? Din civism? Dintrun exacerbat patriotism local, dintr-o datorie moralã faþã de locurile în care ºia petrecut o mare parte din viaþã? În general, ºi din aceste motive. Dar, adevãratul motiv pentru care se scriu monografii este faptul cã ele nu se scot pe banii proprii (aºa cum ai scoate un volum de versuri sau un roman), ci tot pe banii publici, ai cetãþenilor plãtitori de taxe ºi impozite. Aºa începe un alt drum (dintr-un lung ºir), întortocheat ºi stufos al rãtãcirii banilor (folosindu-se, de data aceasta, noþiuni ca “editare”, tehnoredactare”, tipãrire, “drepturi de autor”, “vânzare-desfacere” “trecere la cheltuieli de protocol” etc. ) Cele douã monografii (una tipãritã autor prof. Ion Bocioacã), cealaltã în curs de apariþie - banii fiind alocaþi prin Hotãrâre de Consiliu - semnatã de prof. dr. Constantin Pârvu, suferã: prima prin dezertarea din spaþiul ºtiinþific (omisiunea unor personalitãþi de prim rang ale Vãlenilor de Munte), a doua prin hiperexactitate, ceea ce duce la supradimensionarea (adesea inutilã) cantitãþii de informaþie.

DESPRE SPONSORIZÃRI

Se va spune cã toþi aceºti bani despre care am fãcut vorbire ºi despre alþii des-

pre care vom vorbi în ediþia viitoare, sunt din sponsorizãri. Este o gãselniþã cinicã prin care multe primãrii îºi justificã risipirea banului public. Care cetãþean sponsorizeazã Primãria aºa de dragul ei, al Primãriei (o singurã excepþie cunosc: regretatul senator Antonie Iorgovan care sponsoriza Primãria cu câte 5 milioane de lei lunar, numai aºa de dragul primarului). În rest, nu cumva sponsorii sunt tocmai acele persoane juridice sau fizice (de ce nu?) care au solicitat ºi obþinut un aviz, o autorizaþie de construire, un teren, o construcþie la un preþ de nimic, o lucrare prin încredinþare directã, fãrã licitaþie publicã etc? (ªi în aceste cazuri vom veni cu exemple reale). Din proprie experienþã afirm cu tãrie cã nu existã sponsorizare dezinteresatã. 90 la sutã dintre sponsori o fac din interes sau de teama unor mãsuri administrative îndreptate împotriva activitãþilor pe care ei le desfãºoarã. ªi dacã tot se fac sponsorizãri la bugetul local de ce sã nu fie ele publice? De ce sã nu ºtie cetãþeanul simplu cine, cu cât ºi de ce sponsorizeazã “X” sau “Y” tocmai Primãria? Sponsorizãrile constituie un venit discutabil ºi variabil pe care nu te poþi baza în constituirea unui buget. Astãzi sunt sponsorizãri, mâine s-ar putea ca agentul economic sã dea faliment ºi, în consecinþã, sponsorizarea sã înceteze. ªiatunci se apeleazã tot la bugetul public (pentru cã e cea mai sigurã sursã de finanþare ºi câºtig).

ADEVÃRATA RELAÞIE A PUBLICAÞIEI NOASTRE CU PRIMÃRIA ORAªULUI VÃLENII DE MUNTE (Avem obligaþia moralã faþã de cititori sã spunem lucrurilor pe nume) - ( I )

P

ZIARUL “VÃLENII” NU A FOST

entru a nu se mai face erori de interpretare ºi judecãþi de valoare anapoda sau departe de adevãr, în spiritul transparenþei totale, voi readuce la cunoºtinþa publicului cititor etapele parcurse de publicaþia noastrã de la începuturile sale (2005) ºi pânã în momentul de faþã.

Fac aceastã precizare (pentru a nu ºtiu câta oarã) deoarece am întâlnit persoane care ºi astãzi îºi imagineazã cã publicaþia noastrã a fost finanþatã de Primãrie sau de P.S.D. Din aceastã cauzã mulþi dintre cititorii noºtri ne-au ocolit ori au ezitat sã se adreseze redacþiei cu anumite probleme de interes general sau particular. Ziarul nostru nu a fost ºi nu este al Primãriei Vãlenii de Munte. Prin urmare mã vãd nevoit sã reiau istoria acestui ziar, aºa cum a fost ea în realitate, cu toatã obiectivitatea, într-un ºir de mai multe episoade, fãrã a menaja pe cineva, având un singur criteriu: deontologia profesionalã.

În 2004, anul în care am lut contact cu oraºul Vãlenii de Munte, trecuserã 76 de ani de la ultima apariþie a unei publicaþii în acest oraº. 1929 fiind anul în care înceteazã orice apariþie a unui ziar local. Aceastã realitate era inacceptabilã. Nu se putea (în viziunea mea) ca tocmai oraºul marelui Nicolae Iorga ºi al lui Miron Radu Paraschivescu sã nu aibã o publicaþie. Deºi am fost avertizat cã “este dificil sã scoþi un ziar la Vãlenii de Munte”, m-am încãpãþânat sã nu þin cont de acest sfat pertinent ºi am purces la realizarea proiectului. Am considerat cã cel mai potrivit mijloc de a finaliza ceea ce-mi propusesem era constituirea unui Grup de iniþiativã, alcãtuit din persoane responsabile care sã militeze, la rândul lor, pentru editarea unei publicaþii locale. Prin urmare, LA INIÞIATIVA MEA, s-a constituit

NICIODATÃ

FINANÞAT DE PRIMÃRIE

urmãtorul “GRUP DE INÞIATIVÔ 1. Gh Burdujan - jurnalist; 2. Valentin Emil Muºat - profesor; 3. Camelia Neagu - profesor; 4. Iulia Mãrgãritescu - director Casa de Culturã; 5. Claudia Enicã - muzeograf; 6. Ion Bocioacã - profesor; 7. Valentina Ioan - profesor; 8. Vasile Stoicescu - avocat; 9. Anghel Dafina - profesor; 10. Mihai Cozorici - profesor; 11. Dana Moraru - muzeograf; 12.Doina Miroiu - bibliotecar; 13. Constatin Gãucan - senator; 14. Eugeniu Olteanu - profesor; 15. Emilia Meiroºu - profesor; 16. Mihai Istudor - profesor; 17. Delia Iamandei - elevã; 18. Sabrina Mesaros - elevã; 19. Delia Secuiu - elevã. (Vezi tabelul alãturat) Din Grupul de Iniþiativã s-a ales o delegaþie compusã din subsemnatul (Gh. Burdujan), prof. Valentin Emil Muºat, prof. Ion Bocioacã ºi prof. Mihai Cozorici, care sã discute în detaliu toate aspectele legate de apariþia ziarului cu domnul primar, ec. Stelian Manolescu.

(Continuare în pagina 6)

Paginã realizatã de Gh. Burdujan


6 ä

Actualitate

ZIARUL “VÃLENII” NU ESTE AL PRIMÃRIEI (Continuare din pagina 5) Întâlnirea a avut loc în luna mai (2005). La discuþie au fost prezenþi: domnul primar Ste-lian Manolescu, domnul viceprimar Mircea Niþu, domnul Manta (junior), domnul V. Emil Muºat, domnul Ion Bocioacã, domnul Mihai Cozorici ºi subsemnatul (Gh. Burdujan).

Fondator doar cu numele Propunearea mea de a edita ziarul pe Fundaþia Armonia, al cãrei preºedinte sunt, (pentru operativitate ºi scutirea de cheltuieli inutile), a fost respinsã de domnul primar care a cerut, în schimb, înfiinþarea unei societãþi comerciale. Ulterior, nimeni dintre cei prezenþi nu a fost de acord cu aceastã idee, aºa cã a rãmas în sarcina mea constituirea societãþii. Astfel a luat fiinþã S.C. “VALTE” S.R.L. (cu ajutorul substanþial ºi hotãrâtor al scriitorului ºi istoricului Alex Mihai Stoenescu). Pentru a determina Primãria ºi pe domnul primar sã se implice în demersul nostru i-am propus domnului primar St. Manolescu sã accepte titlu de Fondator al viitoarei publicaþii. Iniþial a refuzat, apoi, într-o discuþie particularã, a revenit precizând: “Tu eºti asociat unic, eu sunt Fondator”. Am acceptat sperând cã astfel publicaþia noastrã va avea de câºtigat. Dar

aºa zisa “dotare materialã”.

nu a fost deloc aºa. Singura contribuþie “majorã” a domnului primar Stelian Manolescu a constat în donarea sumei de 6 milioane de lei pentru editarea primului numãr al ziarului local “Vãlenii” care a apãrut în luna iunie (1-15), (2005). La data de 31.08.2005 a luat fiinþã (aºa cum s-a dorit) Societatea Comercialã "VALTE" S.R.L. cu asociat unic în persoana subsemnatului (Burdujan Gheorghe), societate nãscutã pentru a eºua deoarece eu nu mi-am propus sã fac afaceri (la care nici nu mã pricep), ci doar sã editez o publicaþie localã, pentru reînnodarea tradiþiei care, odatã cu avocatul Ioan Dima (1929), a încetat sã mai existe în Vãlenii de Munte. Sediul redacþiei ziarului: Str George Enescu nr. 1 (subsolul ªcolii de Misionare), Vãlenii de Munte (spaþiu pe care actualul primar, Mircea Niþu, a decis,

Apariþia sporadicã

Cea mai grea întrebare care mi s-a pus vreodatã a fost: “Când apare ziarul?”. Existenþa acestuia a þinut ºi þine în continuare de finanþarea lui. Ziarul nu a fost gândit ca o afacere, iar eu nu am venit în Vãlenii de Munte ca sã fac afaceri (aºa cum ºi-ar fi dorit cei doi primari ºi cum, probabil, îºi imagineazã mulþi dintre cei chiria a fost plãtitã pânã la sfâr- în fruntea obºtii). Avea idee care mã întreabã “din ce trãºitul acestui an. Dupã cum se despre costuri, cheltuieli, pro- iesc”). Asta nu au putut ºi nu poate vedea în Contractul de cesare, editare etc. ºi datoritã pot înþelege autoritãþile locale: închiriere, “spaþiul a fost referatului pe care l-am depus faptul cã eu am scos ºi scot închiriat în vederea desfã- la registratura Primãriei pe ziarul pe banii mei ºi/sau al ºurãrii activitãþii de acti- data de 15.12.2008. sponsorilor, fãrã a urmãri vitãþi social culturale de un beneficiu material. interes public” nicidecum Contribuþia (continuare în numãrul urmãtor) pentru dezvolarea ºi/sau Primãriei susþinerea unei afaceri aducãtoare de venituri. Presa în geMobilier foarte vechi (bun neral ºi presa localã în special pentru casare) ºi patru este falimentascaune. Astfel a gândit rã dacã nu are domnul primar cã se poate în spate o finanscoate un ziar. Nici mãcar þare susþinutã un calculator nu a reuºit sã ºi continuã. asigure Primãria. Acest lucru eleRelaþia noastrã cu Primãmentar actualul ria oraºului Vãlenii de primar, Mircea Munte constã doar în exisNiþu, abia acum tenþa Contractului de îl descoperã Închiriere pentru spaþiul deºi nu îi era din Str. George Enescu chiar necunosnr. 1. Cei ce au vizitat secut (încã din diul redacþiei ziarului perioada cam“VÃLENII” au putut vedea paniei electorale pentru alegeunilateral, sã fie eliberat din spaþiul (umed ºi toxic - cu o motive care îmi scapã, deºi rile locale - care l-au propulsat toaletã nefuncþionalã) ºi

TRECUT VERSUS PREZENT Motto: “Pentru ce aleg oamenii sã se târascã dacã pot merge?”(Nicoale Iorga)

A

în cruzi modelatori, negândind cã ceea ce suntem se aude mai clar decât ceea ce spunem. Învãþasem noi înºine sã fim ascultãtori, sã tãcem ºi mai ales sã stãm deoparte. Model de supunere oarbã, ce transformã societatea într-o mare celulã de detenþie, unde gardienii sunt personaje irascibile, ce ameninþã, dorind sã te umileascã, atunci când îndrãzneºti sã spui adevãrul. De fapt, profesorii ºi ºomerii se aflã pe o treaptã comunã! Oraºul nu prea are nevoie de ei .

tunci când devenisem profesor mi se pãrea cã sunt centrul universului. Nici nu mã gândeam cã ar putea fi vreo meserie mai nobilã, mai înãlþãtoare, decât cea pe care tocmai mi-o alesesem . Sã þi se încredinþeze sufletul ºi mintea unui copil spre a-l îndruma sã devinã un om adevãrat, o personalitate armonioasã, în care-þi poþi pune încrederea. Însã, dupã "N-aveti dreptul sã vã câþiva ani de "profesorat" la plângeþi decât dacã n-aþi Vãlenii de Munte, realizasem cã rãtãceam în mizeria putea sã vã împotriviþi." (N. sufleteascã dãruitã de pre- Iorga) tenþiile teritoriale ºi financiare ale unora. În loc sã forProf. Liliana JUMÃREA mãm modele reale de culturã Colegiul Naþíonal "N. Iorga" ºi cinste, ne transformasem Vãlenii de Munte

PERSPECTIVELE UNUI ORêEL m fost la sfârºitul acetei saptãmâni acasã. Acasã este Vãlenii de Munte, un oraº de care m-am rupt de vreo câþiva ani, pe care îl gãsesc schimbat dar care pare încremenit în timp. Trãind în altã parte, fac uneori greºeala de a avea uneori aceleaºi aºteptãri în ceea ce priveºte reacþiile oamenilor, posibilitãþile lor ºi percepþia pe care o au asupra lumii. Lipsa oricãrei oportunitãþi de a sparge obiºnuinþa, micile jocuri politice , credinþa cã nu poþi fi ºi altceva decât casieriþa, confecþionera sau paznicul de noapte cu studii superioare mã doare ºi mã revoltã. Când am plecat nu vedeam atât de clar aceste situaþii sau nu pãreau atât de pregnante, ºi atunci îmi doream sã fac facultate sã mã întorc ºi poate sã arãt prietenilor ce oraº frumos am, ce multe lucruri se pot

A

întâmpla aici. Acum nu mai ºtiu dacã aº fi putut face sau nu aici ceea ce visam ºi poate de aceea mã întorc uneori cu tristeþe ºi revin uneori la fel. Mi-aº fi dorit oameni care sã se rupã de inerþia lor ºi sã aibã perspectivele unui altfel de timp în acelaºi spaþiu. Poate cã problema e cã provincialului nu-i place locul în care trãieºte ºi-l reneagã împrumutând aparenþele unui cosmopolit emancipat. Un astfel de om e un provincial deoarece lumea pe care ºi-a creat-o sau a acceptat-o înlocuieºte spaþiul în care trãieºte cu adevãrat. Totuºi, acest spaþiu cu peisaj unic în care se întreþes vieþi ºi experienþe, cu toatã trivialitatea ºi mediocritatea lui, misterul ºi suportul cultural oferã ºansa de a scãpa de provincialitate ºi provincialism. Acum se vorbeºte mult despre criza economicã ºi

financiarã, de chiverniseli, de reduceri de personal, de raþionalizarea existenþei, de taxe, impozite, datorii. Cine se mai îngrijeºte de perspectivele unui orãºel de provincie ºi de impresiile unui cerºetor de iluzii care se întoarce navetist, la sfârºit de sãptãmânã, ºi întâlneºte oameni doar în crizã de timp? sau poate chiar “în cãutarea timpului pierdut”? Prof. Camelia NEAGU


7 ä

Actualitate

REVEDEREA BASARABIEI

A

reîntâlni locuri ºi oameni de suflet este o binecuvântare de la Dumnezeu. Totul pare legat într-o explicabilã ecuaþie lumeascã tradusã în parametri de logicã ºi biunivocã omenie. Continuând frãþescul parteneriat cu Liceul Teoretic “Ion Creangã” din oraºul Cimiºlia, Republica Moldova, o delegaþie a ºcolii noastre condusã de d-l director adjunct, prof. Cozorici Mihai, delegaþie formatã din cadrele didactice Istudor Mihai, Grigorescu Elena, Stoica Narcisa, Arion Speranþa ºi Burlacu Manuela ºi elevii Vascu Diana (cls. a IXa A), Chivãran Cãtãlin (cls. a VI-a B), Manole Mãdãlina (cls. a VI-a B) ºi Gheorghe Livia (cls. a V-a A), în perioada 27 Februarie - 2 Martie 2009, la invitaþia conducerii Liceului Teoretic ,,Ion Creangã”, a participat la deosebitul program cultural-artistic realizat cu prilejul împlinirii a 65 de ani de la înfiinþarea ºcolii. În dimineaþa zilei de vineri, 27 februarie 2009, pe un timp friguros, cer semiînnourat, într-un cochet autobuz condus de d-l Daniel, a avut loc plecarea din Vãleni a delegaþiei, pe traseul Vãleni de MunteBucov-Focºani-Galaþi (aici în judeþul Galaþi, localitatea Cosmeºti, fãcând un prim popas, savurând aroma unei binevenite cafele, lângã Monumentul Eroilor). În jurul orei 12,00 intrãm în judeþul Vaslui (localitatea Tutova), iar la 12,20, în Bârlad. Ajunºi la vamã, trecerea Prutului - aceastã graniþã nefireascã ce desparte fraþi de fraþi - s-a fãcut prin punctul de frontierã Albiþa, la ora 15,12, emoþia ºi mãreþia trecerii Prutului fiind deosebite pen-

tru toþi membrii delegaþiei. De-acum, aflaþi pe teritoriul Republicii Moldova, continuãm pe traseul LãpuºnaHînceºti-Cimiºlia, ajungând în faþa Liceului Teoretic ,,Ion Creangã” în jurul orei 17,00. Aici, ca ºi în precedenta vizitã, ne-au întâmpinat cu o cãlduroasã ºi frãþeascã primire cadre didactice ºi elevi ai ºcolii, în frunte cu d-na director Larisa Borodin. Dupã vizitarea Liceului, alãturi, într-un local, la o masã prieteneascã de bunã regãsire, fiecare dintre membrii delegaþiei ºi, respectiv, dintre primitoarele noastre gazde neam fãcut scurte prezentãri întru mai bunã cunoaºtere ºi apropiere, dupã care am fost gãzduiþi - dascãli ºi elevi - de cãtre bunii noºtri prieteni prof. Maria Vasluianu, prof. Neli Aramã, înv. Lidia, iar elevii, la elevi ai ºcolii, apropiaþi ca vãrstã ºi clasã. A doua zi, sãmbãtã 28 Februarie, delegaþia ºcolii noastre a participat la progra-

Ninela Caranfil care a oferit delegaþiei noastre un frumos CD ºi a deputatului în Parlamentul Republicii Moldova, dl Ion Serebreanu. De asemenea, de apreciat faptul cã întregul program artistic susþinut de elevi ºi cadre didactice ale Liceului a fost coordonat ºi prezentat de doi dascãli pensionari, distinºii profesori Victor Taiban ºi Maria Vasluianu (profesori de limba românã, respectiv de limba francezã), program intitulat sugestiv “Creangã. Martie. Mãrþiºor” Pe finalul acestui program, eleva Gheorghe Livia (cls. a Va A) a redus la tãcere asistenþa, interpretând magistral ,,La zidirea soarelui se ºtie” Eminescu îngemãnându-ne peste timp pe cei de dincoace sau dincolo de Prut… Punctul forte al zilei de duminicã - 1 martie 2009, l-a constituit vizita la Chiºinãu. Ajunºi aici, în oraºul unde pe 27 Martie 1918, Sfatul Þãrii hotãra unirea Basarabiei cu

mul religios-artistic maraton organizat în incinta Liceului, între orele 10,00 - 14,00, unde preotul Nicolae (fost elev al ºcolii), a oficiat Hramul Liceului, au fost dezvelite douã plãci comemorative în memoria a doi foºti directori ai ºcolii, programul dedicat împlinirii a 65 de ani de la întemeierea ºcolii continuând cu inaugurarea Muzeului de etnografie al Liceului, în cartea de onoare al cãruia domnul profesor Istudor Mihai a semnat în numele delegaþiei ºi a d-nei directoare prof. Vulpe Floarea, al cãrei mesaj d-l director adjunct prof. Cozorici Mihai l-a transmis cu cãldurã ºi demnitate dnei directoare a Liceului Teoretic “Ion Creangã”, prof. Larisa Borodin, d-lui prof. Ion Delinschi - fost director al Liceului, acum ºeful Direcþiei de invãþãmânt a raionului Cimiºlia, celorlalte personalitãþi prezente aici, în cea mai mare parte foºti elevi ºi absolvenþi ai ºcolii. S-a remarcat, între alþii, prezenþa artistei

România, membrii delegaþiei noastre însoþiþi de cãlduroasele noastre gazde, dupã ce neam delectat cu o cafea sau dupã caz - cu o bere, la un local discret, unde d-na înv. Burlacu Manuela a avut deosebita iniþiativã de a se oferi câte un mãrþiºor - simbol al Primãverii - doamnelor ºi domniºoarelor prezente, am vizitat Mausoleul ostaºilor sovietici, cãzuþi în Al Doilea Rãzboi Mondial, Palatul Parlamentului, al Preºedinþiei, Sediul Guvernului ºi, la cimitirul din oraº, mormintele marilor artiºti - poetul Grigore Vieru ºi soþii Doina ºi Ion Aldea Teodorovici, unde am depus flori întru memoria lor. Între orele 17,00-21,00 am asistat la Casa de Culturã din Chiºinãu, la deschiderea Festivalului Internaþional al Mãrþiºorului, ediþia a 43-a, care urma sã dureze 10 zile, cu participanþi din 17 þãri, în prima zi evoluând artiºti din Moldova, Ucraina ºi Georgia. Într-un decor absolut grandios, cu un fascinant spectacol

de culoare ºi luminã, ne-a emoþionat pânã la lacrimi, între altele, prestaþia orchestrei “Lãutarii” din Chiºinãu, condusã de maestrul Nicolae Botgros, interpretând admirabil melodii ºi jocuri populare româneºti, orchestra simfonicã naþionalã a Republicii Moldova dirijatã de maestrul Gheorghe Mustea, ºi “vocea de aur” a Rusiei, Nicolai Bascov, împreunã cu simpatica reprezentantã a Ucrainei, Taisia, toate acestea pe o perfectã coregrafie realizatã de organizatorii Festivalului, în salã aflându-se preºedintele Republicii Moldova, Vladimir Voronin ºi primul - ministru Zinaida Greceanîi. Luni, 2 Martie - ultima zi a prezenþei noastre la Cimiºlia, în jurul orei 10,00 ne-am strâns din nou în faþa Liceului unde, dupã cafeaua ºi cadourile de rãmas bun, dupã ultimile fotografii realizate în grup cu foarte primitoarele noastre gazde ne-am luat - unii

ritoriul Republicii Moldova, trecând, între altele, prin Gãgãuzia, Comrat, Congaz, raionul Taraclia, Cahul, ajungând în vamã la Giurgiuleºti, în jurul orei 15,00. Dupã trecerea Prutului ºi revenirea în þarã ne-am oprit, preþ de peste o orã la Brãila, unde am servit o masã frugalã, în maritima atmosferã a unui vapor ºi dupã câteva fotografii fãcute la îngânarea zilei cu înserarea, ne-am continuat întoarcerea pe ruta Fãurei-Buzãu (un popas de aproximativ o jumãtate de orã), - Ploieºti-Vãlenii de Munte, fiind în Vãleni în jurul orei 21,00. Încheiam astfel patru zile de frumoasã revedere cu dascãlii ºi elevii de peste Prut, din oraºul Cimiºlia, patru zile ºi nopþi în care inimile noastre s-au înfrãþit cu ale lor, calde, sincere ºi generoase în simplitatea lor, o fãrâmã de

dintre noi cu lacrimi în ochi rãmas bun, în speranþa unei foarte apropiate revederi, de aceastã datã în România, la Vãlenii de Munte. La ora 11,30 microbuzul delegaþiei noastre pãrãsea oraºul Cimiºlia, întoarcerea în þarã fãcându-se pe traseul sudic paralel cu Prutul, pe te-

viaþã ºi vreme care nu se va uita peste ani, ºi care, tãcutã, treptat, se va aºeza în frumoasa amintirilor panoplie…

Prof. Mihai ISTUDOR Vãlenii de Munte, 23 aprilie 2009


8

Pledoarie pentru sport

Motto: ,,Globul presãrat cu ogoare ºi câmpuri de bãtaie, a lãsat loc îndestulãtor ºi terenurilor de întrecere pe care omul s-a jucat cu pasionatã bucurie de a trãi,, (Victor Bãnciulescu)

P

ovestea sportului este fãrã îndoialã, una dintre cele mai vechi din istoria omenirii, rãdãcinile sale pierzându-se în preistorie. Agerimea ºi viteza miºcãrilor, forþa muºchilor, curajul au prefigurat aliura viitorilor campioni, umbrele fabuloase ale înaintaºilor lui Zatopec, Clay, Iolanda Balaº, Viorica Viscopoleanu, Lia Manoliu… Sportul, parte integrantã a civilizaþiei epocii actuale încã îºi aºteaptã definiþia exactã. Dicþionarul american considerã ca sport tot ceea ce amuzã, relaxeazã, înveseleºte. Alte dicþiona-

re adãuga ºi imperative etice: sportul este practicarea metodicã a exerciþiilor fizice în vederea perfecþionãrii nu numai a corpului, dar ºi a spiritului, dezvoltarea calitãþilor superioare ca loialitatea, energia, perseverenþa, hotãrârea. Nevoia de sport, de joc, apare odatã cu miºcarea conºtientã. Prin participare individualã sau organizatã, sportul urmãreºte îmbunãtãþirea condiþiei fizice (fitnessul fizic) ºi a stãrii mentale de bine, formarea de relaþii sociale favorabile, obþinerea de rezultate sportive în competiþiile de diverse niveluri. Sportivul are, în primul rând, rolul de promovare a sãnãtãþii (ºtiut fiind cã fitnessul fizic reprezintã una dintre cele mai importante componente ale stãrii superioare de sãnãtate sãnãtatea pozitivã) ºi stãrii de bine, în al doilea rând, un rol de integrare socialã (socializare) a participanþilor, iar în ultimul rând, pentru o parte restrânsã a populaþiei, menirea sportului este aceea de a realiza cadrul în care indivizii concureazã între ei, pentru a-ºi mãsura forþa ºi talentul, în ideea de a câºtiga lauri, celebritate ºi venituri materiale. Putem aminti câteva forme de activitate fizicã ce pot sta la baza unui program în sportul pentru

sãnãtate: mersul, alergarea, joggingul, pedalarea pe o bicicletã obiºnuitã sau pe una staþionarã (ergometricã), jocurile care produc deconectare ºi plãcere, înotul, efortul prestat pe muzicã (aerobic) step-aerobic, yoga etc. Sportul n-ar trebui sã devinã pentru nimeni o greutate, o pedeapsã. Putem sã alegem exerciþiile care ne plac sau care sunt uºor de executat. Cei care se apucã de sport ar trebui sã aibã rãbdare ºi înþelegere, cãci rezultatele nu se vãd imediat, ci în timp... Închei aceste rânduri, ce s-au dorit un elogiu adus sportului, gândindu-mã la cele douã modele antice de educaþie: spartanã ºi atenianã, unde formarea viitorului cetãþean cãdea în seama familiei, aceasta fiind o îndatorire civicã… ªcoala avea ºi ea rolul sãu, astfel cã Platon consemna cã dascãlii, dupã ce i-au învãþat pe copii literele ºi ei sunt în stare sã înþeleagã cuvintele scrise, îi pun sã citeascã poemele poeþilor buni ºi îi obliga sã le înveþe pe de rost, cãci ele conþin multe sfaturi bune… Îi trimit apoi ºi la instructorul de gimnasticã, pentru cã având trupuri mai sãnãtoase sã le punã în slujba unei gândiri folositoare… Prof. Elena GRIGORESCU S.A.M. “ing. Gh. Pãnculescu”

RESTITUIRI

GHEORGHE KIRILOV (1844 - 1908) Gheorghe Kirilov s-a nãscut la 25 septembrie 1844, la Vãlenii de Munte. Antecesorii sãi, ºi anume unul dintre ei Nicolae Chiru (1745 - 1849) fãcea negoþ cu blãnuri din zona Siberianã, ocazie cu care ºi-a slavizat numele spre a i se uºura circulaþia în zona ruseascã. Gheorghe Kirilov a fãcut studiile secundare la Bucureºti la liceul "Sf. Sava" pe care le-a terminat în1864. Dupã câtva timp a plecat la Paris, de unde în 1872 s-a întors licenþiat în matematici. Menþionãm cã la acestã epocã numãrul celor care aveau acest titlu în Þara Româneascã era foarte restrâns. Dupã întoarcerea în þarã, a avut urmãtoarele însãrcinãri: profesor de matematici la seminarul Nifon din Bucureºti, ºef de birou la Ministerul de Finanþe (1877 - 1879). La 19 august 1879 a fost numit profesor de Algebrã superioarã, trigonometrie, geometrie analiticã, calcul diferenþial ºi integral ºi mecanicã la ªcoala de Poduri ºi ªosele, unde a funcþionat pânã în 1908. Din anul 1882 predarea algebrei ºi trigonometriei au fost încredinþate domnului profesor D. Emanuel, iar geometria analiticã domnului profesor S. Haret, profesorul Kirilov rãmânând numai cu cursurile de analizã matematicã ºi mecanicã. În afarã de funcþia de profesor la ªcoala de Poduri ºi ªosele Gheorghe Kirilov a ocupat ºi alte posturi în învãþãmânt ºi anume: conferenþiar de matematici la ªcoala de agriculturã de la Herãstrãu (1886 - 1890); conferenþiar la ºcolile militare din Bucureºti; conferenþiar la Facultatea de ªtiinþe din Bucureºti; profesor de matematici la

este vorba de abilitãþi tehnice - acestea sunt relativ uºor de învãþat ºi este uºor de determinat dacã o persoanã le deþine sau nu. Nu este nici neapãrat inteligenþã. Este vorba de altceva, ceva ce ºtii cã existã atunci când o vezi, dar care este dificil de definit clar. Este vorba de abilitãþile personale. Se poate înlocui termenul subiectiv "abilitãþile personale" cu un termen mult mai exact ºi obiectiv "inteligenþa emoþionalã". Sã luãm, de exemplu, în considerare sentimente precum frica, neliniºtea sau grijile. Sã presupunem cã este vorba de ºcoli. Grijile, teama ºi neliniºtea sunt sentimente care pot însemna cã ceva nu merge bine. Grijile pot trage un semnal de alarmã asupra pericolelor viitoare. Toate sentimentele sunt extrem de importante la locul de muncã, nu doar frica sau grijile. Satisfacþia, de exemplu, este un semnal cã lucrurile merg bine. Un sentiment de mulþumire la locul de muncã poate însemna un lucru bine fãcut. Important de ºtiut este faptul cã sentimentele conþin informaþii critice de care trebuie sã þii cont dacã doreºti sã fii eficient. Inteligenþa emoþionalã nu poate prezice de una singurã succesul în muncã, o carierã satisfãcãtoare sau un leadership eficient. Este doar una din componentele importante. În cadrul calitãþii de a fi un bun utilizator al inteligenþei emoþionale intrã ºi înþelegerea faptului cã aceasta nu este ºi nu ar trebui sã fie gânditã ca un înlocuitor sau substituent al abilitãþilor, cunoºtinþelor sau priceperii cãpãtate în timp.

ªcoala de arhitecturã (1897 - 1908). Profesorul Gheorghe Kirilov s-a ocupat ºi de ingineria hotarnicã elaborând planurile mai multor moºii mari ca: Brebu, Copuzul, munþii ªuþului, Berevoiasca. În lunga sa carierã a avut ca elevi majoritatea inginerilor renumiþi ai acelor ani, foºti elevi ai ªcolii de Poduri ºi ªosele. Cursurile sale expuse cu claritate ºi materia aleasã cu îngrijire s-au materializat prin redactarea "Cursului de mecanicã" de la ªcoala de Poduri ºi ªosele preluat mai târziu ºi reeditat de profesorul Ion Ionescu. Cursul se gãseºte ºi acum litografiat la Facultatea de Construcþii Bucureºti. Sunt importante pentru noi remarcile fãcute de profesorul A.G. Ioachinescu ºi anume faptul cã profesorul Gheorghe Kirilov a fost printre pionerii instituþiilor de învãþãmânt din acea perioadã de formare ºi organizare a Statului Român. Toþi cei care erau implicaþi în construcþia României moderne în acea perioadã erau mai puþin interesaþi de o platã corespunzãtoare muncii depuse. Deºi a avut greutãþi materiale Gheorghe Kirilov s-a dãruit total profesiei. Despre Gheorghe Kirilov au scris profesorii Ion Ionescu ºi Andrei Ioachimescu. Ca vãlenari cinstim memoria ilustrului profesor Gheorghe Kirilov pionier al învãþãmântului românesc.

Prof. Dumitru POPA Colegiul Naþional "N. Iorga" Vãlenii de Munte

INTELIGENÞA Vorbind despre inteligenþã ca sistem complex de operaþii care condiþioneazã modul general de abordare ºi soluþionare a celor mai diverse situaþii ºi sarcini problematice, avem în vedere operaþii ºi abilitãþi cum ar fi: adaptarea la situaþii noi, deducþia ºi generalizarea, corelarea ºi integrarea într-un tot unitar a pãrþilor relativ disparate, consecinþele ºi anticiparea deznodãmântului, compararea rapidã a variantelor acþionale ºi reþinerea celei optime, rezolvarea corectã ºi uºoarã a unor probleme cu grade crescânde de dificultate. Toate aceste abilitãþi ºi operaþii relevã cel puþin trei caracteristici fundamentale ale inteligenþei: 1. capacitatea de a soluþiona situaþiile noi; 2. rapiditatea, mobilitatea, supleþea, flexibilitatea ei; 3. adaptabilitatea adecvatã ºi eficientã la împrejurãri. Inteligenþa emoþionalã - ale cãrei componente sunt: autocunoaºterea, auto-reglarea, auto-motivarea, empatia ºi abilitatea de a stabili relaþii cu ceilalþi - determinã modul în care ne descurcãm cu propriile emoþii ºi cu ale celorlalþi. “Inteligenþa interpersonalã este abilitatea de a înþelege alþi oameni: ce îi motiveazã, cum lucreazã, cum sã lucrezi în echipã cu ei. Inteligenþa intrapersonalã este o abilitate corelativã, îndreptatã înspre interiorul persoanei. Este capacitatea de a-þi forma modele veridice ºi corecte despre cineva ºi de a folosi acele modele eficient în viaþã.” (Thorndike, 1983). De ani de zile, educatori, profesioniºti în resurse umane, formatori, echipe de recrutare, manageri ºi alþii ºtiu ceea ce îi diferenþiazã pe lucrãtorii obiºnuiþi de cei care se desprind din rândul mulþimii. Nu

Gândirea creativã Inteligenþa emoþionalã te ajutã sã gândeºti creativ astfel: - Vezi problemele din mai multe puncte de vedere; - Ai multe idei noi ºi creative; - Eºti inventiv; - Generezi idei originale ºi soluþii viabile;

- Identifici soluþii noi.

Eficienþa socialã Când lucrezi într-o echipã, sau doar cu o singurã persoanã, eficienþa socialã te ajutã în atingerea scopurilor comune. Inteligenþa emoþionalã te ajutã sã lucrezi cu ceilalþi astfel: - Devii o persoanã agreabilã celor din jur; - Eºti o persoanã de încredere; - Eºti o persoanã empaticã. În cazul unui manager, inteligenþa logicmatematicã conferã acestuia calitãþi analitice, indispensabile alocãrii ºi coordonãrii resurselor organizaþiei. Emoþiile bine examinate, bine canalizate si bine folosite duc la creºterea performanþei, la relaþii interumane mai bune ºi la o reducere generalã a stresului.

Prof. Georgeta-Nicoleta CHIROIU Grup ªcolar Mãneciu

Responsabil de numãr: Gh. BURDUJAN

ZIARUL VALENII 24  

Publicatie de atitudine civica

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you