Page 4

4

POVEŞTI SPUSE DE BUNICII VĂII JIULUI

Maria Iepure (ex Negoi)

O femeie care, în tinereţe, a lucrat în mină iar acum e binecuvântată de trei arhierei Pe când era fată, înainte de a se mărita, Maria Negoi a lucrat în mină. Era o vreme când comuniştii decretaseră egalitatea femeilor cu bărbaţii în sensul că femeile aveau voie să lucreze şi în subteran. La început, Maria s-a angajat la lămpărie unde treaba ei era să pună acid în lămpile minerilor pentru a le (re)încărca. Era o muncă periculoasă pentru că operaţia respectivă se făcea într-un mediu toxic. Cineva „n-a încăput” de frumoasa fată, de 20 de ani din Cimpa, şi aşa a ajuns Maria să intre în mină. Acasă, în familia Negoi, mai erau încă trei fete şi doi băieţi iar holda părintească nu era îndestulătoare pentru toţi. Aşa se face că Maria a coborât, zilnic, într-o colivie plină de mineri, în subteranul minei Lonea, ca să lucreze la craţere. Într-o zi, spiritul ei de observaţie şi de iniţiativă a reuşit să salveze viaţa ortacilor săi. Maria a observat că, la un moment dat, mai mulţi şobolani treceau în viteză pe lângă ea şi atunci şi-a dat seama că o paşte un pericol iminent. A oprit craţerul şi i-a zis unui ortac să-i anunţe pe toţi minerii din zonă să se îndrepte, grabnic, spre puţ. N-au ajuns bine acolo că o explozie a şi zguduit abatajul. Asta se întâmpla la 120 metri sub pământ. Era ora 12, la amiază, când toţi minerii au reuşit să iasă la suprafaţă. Li s-a spus să meargă acasă şi să se bucure din plin că au scăpat cu viaţă graţie acelei tinere din Cimpa. Era fata care a ascultat mesajul mut al şobolanilor şi care a acţionat în consecinţă. Cei de la Combinatul minier au fost bucuroşi că mina nu a făcut nicio victimă deşi explozia a fost atât de puternică încât a prăvălit toată galeria. Când am încercat să o laud pentru isprava sa din tinereţe, Maria Negoi mi-a spus că, pe vremea ei, era o altă femeie, măritată şi cu copii acasă, cu mult mai faimoasă decât a fost ea. Femeia era cunoscută sub numele de Sanda Mineriţa şi lucra în abataj, cot la cot cu minerii, şi că ea era, adevăratul simbol feminin al mineritului din Vale. Mai multe lucruri nu a putut să-mi zică despre tovarăşa Sanda, o stahanovistă uitată din vremurile când ţării îi trebuia cât mai mult cărbune.

Aşa vrea Dumnezeu să fie omul. Şi vesel şi trist! O altă întâmplare care arată spiritul de observaţie a tinerei Maria Negoi e legată de un artificier distrat. Acesta, fiind un om grăbit, a pierdut pe galerie, câteva capse. Maria le găseşte şi îi spune unui ortac să-i zică artificierului să vrea să vină, urgent, până la ea. Omul e intrigat de anunţul (pe care îl bănuia a fi cu caracter erotic) şi se conformează imediat. Când vine, gâfâind, în faţa Mariei aceasta îi arată capsele pe care le-a pierdut pe galerie şi a căror absenţă îl puteau trimite după gratii. Cei doi convin ca acest secret să rămână între ei. „Nici pământul să nu ştie!” a zis Maria şi omul rămâne uimit de generozitatea femeii. „Tata mi-a spus că ce vedem - nu vedem, ce-auzim - n-auzim. Pentru că tăcerea-i ca mierea!” Tot în acea vreme veneau tineri din toată ţara pentru a face armata în subteran, ajutând minerii să-şi realizeze planul care era, zi de zi, tot mai mobilizator. Astfel Maria s-a întâlnit, în subteran, pe galeriile minei, cu un tânăr din Cluj. S-au plăcut şi s-au luat. Au avut, împreună, două fete. Soacra sa, din păcate, nu a plăcuto niciodată şi a încercat, pe toate căile, să-i despartă. Soţul său a intentat, la îndemnul mamei sale, o acţiune de divorţ la Judecătoria Petroşani. Maria nu s-a lăsat în voia sorţii şi a luat legătura cu un avocat care a ajutat-o să-şi salveze căsnicia. Avocatul a aflat că tatăl tânărului Iepure a murit înainte ca el să-şi facă armata, lăsând toată greutatea creşterii celor doi băieţi pe umerii firavi ai femeii sale. Aşa că el a întrebat instanţa dacă e drept să despartă o familie şi să lase doar femeii grija creşterii a două fete. Era normal ca istoria să se repete în tot ce avea ea mai rău? Instanţa n-a stat mult pe gânduri şi i-a dat dreptate femeii în mod definitiv şi irevocabil.

Naşterea lui Hristos s-a sărbătorit de “Bunicii Văii Jiului” şi invitaţii lor, ca-ntr-o mare familie!

Cuvântul Parohial Nr. 27  
Cuvântul Parohial Nr. 27  
Advertisement