Page 1

Fericit e cel ce poartă grijă omului sărman… Pag. 4

Anul 3  Nr. 20  Iunie 2013  Apare în Valea Jiului Publicaţie a Complexului Catedralei “Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul” din Petroşani

“Ca să scriem în Cartea minţii lucrurile minunate” Pag. 5

C UVÂNT U L PAR O H I AL DUPĂ 20 D E... N U M E R E


2

S Ă LUĂM AMINTE...

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii iunie 2 iunie / Duminica a cincea după Paşti – Duminica Samarinencei În vremea aceea a venit Iisus în oraşul Samariei, numit Sihar, aproape de locul pe care Iacov l-a dat lui Iosif, feciorul său. Şi era acolo puţul lui Iacov. Deci Iisus, ostenit fiind de călătorie, şedea astfel lângă puţ şi era cam pe la al şaselea ceas. Atunci a venit o femeie samarineancă să scoată apă. Iisus i-a zis: dă-Mi să beau! Căci ucenicii lui se duseseră în oraş ca să cumpere hrană. Femeia samarineancă i-a răspuns: cum ceri să bei, Tu care eşti iudeu, de la mine, care sunt femeie samarineancă? Pentru că nu se îngăduiesc iudeii cu samarinenii. Iisus i-a răspuns şi i-a zis: dacă cunoşteai harul lui Dumnezeu şi Cel ce ţi-a zis: dă-Mi să beau, tu ai fi cerut de la El şi ţi-ar fi dat apă vie. Femeia L-a întrebat: Doamne, nici nu ai cu ce să scoţi, iar puţul este adânc; de unde, dar, ai apa cea vie? Nu cumva eşti Tu mai mare decât Iacov, părintele nostru, care ne-a dat puţul acesta? Şi a băut dintr-însul el însuşi şi fiii lui şi turmele lui? Iisus i-a răspuns şi i-a zis: oricine va bea din apa aceasta va înseta din nou; dar cel ce va bea din apa pe care I-o voi da Eu nu va mai înseta în veac; căci apa pe care I-o voi da Eu se va face în el izvor de apă izvorâtoare întru viaţa cea veşnică. Atunci femeia i-a spus: Doamne, dă-mi această apă, ca să nu mai însetez şi nici să mai viu aici să mai scot. Iisus i-a zis: mergi şi cheamă pe bărbatul tău şi vino aici. Iar femeia, răspunzând, a zis: n-am bărbat. Iisus i-a grăit: bine ai zis, n-am bărbat. Căci cinci bărbaţi ai avut şi acum, pe care îl ai, nu este bărbatul tău. Acesta adevărat ai spus. Femeia i-a zis lui Iisus: Doamne, văd că tu eşti prooroc. Părinţii noştri s-au închinat pe muntele acesta iar voi ziceţi că în Ierusalim este locul cuvenit pentru închinare. Dar Iisus i-a spus: femeie, credeMă, că vine vremea când nici pe muntele acesta, nici în Ierusalim nu vă veţi închina Tatălui. Voi vă închinaţi la ceea ce nu ştiţi; noi ne închinăm la ceea ce ştim. Căci mântuirea este de la iudei. Dar va veni vremea şi acum este, când adevăraţii închinători se vor închina Tatălui în Duh şi în adevăr; căci şi Tatăl astfel de închinători voieşte. Duh este Dumnezeu şi cei ce I se închină trebuie să I se închine în duh şi adevăr. Femeia a grăit către El: ştiu că va veni Mesia, care se cheamă Hristos; când va veni Acesta ne va spune nouă toate. Iisus i-a spus:

eu sunt cel ce vorbesc cu tine. Şi în vremea aceasta au venit ucenicii Lui şi se mirau că vorbeau cu o femeie; însă niciunul nu I-a zis: ce o întrebi? sau ce vorbeşti cu ea? Atunci femeia şi-a lăsat ulciorul, s-a dus în oraş şi a zis oamenilor: veniţi să vedeţi un om, care mi-a spus toate câte am făcut! Nu cumva acesta este Hristos? Şi au ieşit din oraş şi veneau către el. În timpul acesta, ucenici lui Îl rugau, zicând: Învăţătorule, mănâncă! El atunci Le-a grăit: am de mâncat o mâncare, pe care voi nu o ştiţi; iar ucenici se întrebau între dânşii: nu cumva Ia adus cineva să mănânce? Însă Iisus a grăit către ei: mâncarea mea este să fac voia Celui ce M-a trimis pe Mine şi să săvârşesc lucrul Lui. Nu ziceţi voi că mai sunt patru luni şi vine secerişul? Iată, vă zic vouă: ridicaţi ochii voştri şi priviţi holdele că sunt de acum albe pentru seceriş. Iar cel ce seceră primeşte plată şi adună roade pentru viaţa de veci, ca să se bucure împreună şi cel ce seamănă şi cel ce seceră. Căci aici se adevereşte cuvântul care zice că unul este semănătorul şi altul secerătorul. Eu v-am trimis să seceraţi ceea ce n-aţi muncit voi; alţii s-au ostenit şi voi aţi intrat în osteneala lor. Şi mulţi dintre samarinenii din acel oraş au crezut într-Însul, pentru cuvântul femeii, care mărturisea: Mi-a spus toate câte am făcut! Deci, după ce au venit la El, samarinenii L-au rugat ca să rămână la ei; şi a rămas acolo două zile şi mult mai mulţi au crezut pentru cuvântul Lui, iar femeii ziceau: credem numai din pricina vorbelor tale ci fiindcă noi înşine L-am auzit şi ştim că Acesta este cu adevărat Hristos, Mântuitorul lumii.

9 iunie / Duminica a şasea după Paşti – duminica orbului din naştere În vremea aceea, trecând Iisus, a văzut un orb din naştere. Iar ucenicii Lui l-au întrebat zicând: Învăţătorule cine a păcătuit, acesta sau părinţii lui, de s-a născut orb? Iisus a răspuns: nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci s-a născut orb ca să arate lucrurile lui Dumnezeu într-însul. Mie Mi se cade să fac lucrurile Celui ce M-a trimis pe mine, până este ziuă; vine noaptea când nimeni nu poate să lucreze. Câtă vreme sunt în lume, eu sunt lumina lumii. După ce a zis aşa, a scuipat jos şi a făcut tină din scuipat şi a uns cu tina ochii orbului. Apoi i-a poruncit: mergi de te spală la scăldătoarea Siloamului (care se tâlcuieşte: trimis). Deci sa dus şi s-a spălat şi a venit văzând, iar vecinii şi cei ce-l văzuseră mai înainte să era orb se

întrebau: au nu este acesta cel ce şedea şi cerşea? Unii ziceau că acela este, iar alţii ziceau că seamănă cu el. Dar el zicea: eu sunt! deci îl întrebau: atunci, cum s-au deschis ochii tăi? El le-a răspuns: un om care se numeşte Iisus a făcut tină şi a uns ochii mei: apoi mi-a zis: mergi la izvorul Siloamului şi te spală. Şi m-am dus, m-am spălat şi am dobândit vederea. L-au mai întrebat: unde este acela? Nu ştiu, le-a răspuns el. L-au dus la farisei pe cel ce fusese oarecând orb. Căci era într-o zi de sâmbătă când Iisus a făcut tină şi a deschis ochii orbului. Deci din nou l-au întrebat fariseii cum a dobândit vederea? El le-a răspuns: tină a pus pe ochii mei şi m-am spălat şi văd. Şi unii din farisei ziceau: acest om nu este de la Dumnezeu, fiindcă nu păzeşte sâmbăta, dar alţii ziceau: cum poate un om păcătos să facă asemenea minuni. Astfel era dezbinarea între ei. Deci iarăşi au pus întrebare celui ce fusese orb: tu ce zici despre El, că ţi-a deschis ochii? Iar el i-a răspuns: eu zic că este un prorooc. Dar iudeii n-au crezut despre el că a fost orb şi şi-a căpătat vederea, până ce n-au chemat pe părinţii celui vindecat de orbire. Aşadar, le-au întrebat şi i-au zis: acesta este fiul vostru despre care ziceaţi că s-a născut orb? Deci cum vede el acum? Deci fariseii au chemat a doua oară pe omul care fusese orb şi i-au zis: dă slavă lui Dumnezeu! Noi ştim că Omul Acesta este păcătos. El însă le-a răspuns: dacă este păcătos nu ştiu; un lucru ştiu; că eram orb şi acum văd. Deci au zis către el: ce ţi-a făcut? Cum a deschis ochii tăi? El le-a răspuns: acum v-am spus şi n-aţi auzit? Ce voiţi să mai auziţi? Nu cumva voiţi să vă faceţi ucenicii Lui? Atunci l-au ocărât şi i-au zis: tu eşti ucenicul Lui; noi suntem ucenicii lui Moise.Noi ştim că Dumnezeu a vorbit lui Moise. Pe Acesta însă nu-L ştim de unde este. Omul le-a răspuns şi le-a zis: tocmai în aceasta stă minunea, că voi nu ştiţi de unde este; şi totuşi El a deschis ochii mei. Şi noi ştim că pe păcătoşi Dumnezeu nui ascultă, ci de este cineva temător de Dumnezeu şi face voia Lui, pe acesta îl ascultă. Din veac nu s-a auzit să fi deschis cineva ochii vreunui orb din naştere. De n-ar fi Acesta de la Dumnezeu, nimic n-ar fi putut face. Ei însă au răspuns şi i-au zis: în păcate tu te-ai născut cu totul; şi tu ne înveţi pe noi? Şi l-au dat afară din sinagogă. Şi a auzit Iisus că l-au dat afară, deci găsindu-l, la întrebat: crezi tu în Fiul lui Dumnezeu? El a răspuns şi i-a zis: dar cine este, Doamne, ca să cred într-Însul? Iar Iisus a grăit către el: L-ai şi văzut căci Cel care vorbeşte cu tine, Acela este. Iar el a zis: cred, Doamne! Şi s-a închinat Lui.

Acest nou număr al publicaţiei creştine CUVÂNTUL PAROHIAL vă este oferit, în luna iunie 2013, de către preotul paroh Gabriel Bulf, cu binecuvântarea Episcopului nostru, PS Gurie. Noi, Mihai Barbu (redactor-şef) şi Rolland Szedlacsek (DTP), împreună cu cei din Asociaţia “Fire de iarbă” Petroşani (editor), Editura “Rosa Multiflora” Petroşani (preşedinte Costel Avram) şi Clubul Copiilor si Elevilor Petrila, ne-am străduit să mijlocim, apariţia numărului 20/2013. La realizarea acestui număr redactorii noştri s-au călăuzit şi au consultat “Tâlcuirea evangheliilor şi cazanii la toate duminicile” alcătuită de Patriarhul Iustinian (Bucureşti, 2005), “Predici la duminici şi sărbători, la praznicele împărăteşti şi ale Maicii Domnului, ale Sfinţilor şi la Sfinţi români” de pr. prof. dr. Mircea Păcurariu (Bucureşti, 2000), precum şi alte surse creştine. Ne puteţi citi on-line, în format pdf pe adresa www.clubulcopiilorpetrila.ro. Fotografiile aparţin dlor. Constantin Barbu şi Geza Szedlacsek.


DUMNEZ EULE, MILOS TIV F II CU MINE PĂ C Ă TOSU L ZEULE,

Programul slujbelor : Miercuri, ora 17: Paraclisul Maicii Domnului Joi, ora 17: Paraclisul Sfântului Nectarie Vineri, ora 17: Sfânta Taină a Maslului Sâmbătă, ora 9: Sfânta Liturghie şi Rugăciuni pentru cei adormiţi Sâmbătă, ora 17: Vecernie Duminică, ora 9: Utrenia şi Sfânta Liturghie În prima vinere, din începutul fiecărei luni, se săvârşeşte Sfânta Taină a Maslului cu 7 preoţi.

Cotizaţii pentru biserică Pentru pensionari şi văduve: 15 lei pe an, pentru doi pensionari: 25 lei pe an, pentru doi salariaţi: 40 lei pe an

ANUNŢ FOARTE IMPORTANT:

“Milostenia n-a sărăcit pe nimeni, niciodată!” Pentru probleme de orice natură nu ezitaţi să-l sunaţi direct pe părintele paroh

Gabriel Bulf 0729080080 şi 0722137727

16 iunie / Duminica a şaptea după Paşti – duminica Sfinţilor Părinţi de la Întâiul Sinod Ecumenic Ridicându-şi ochii Săi spre cer, a zis: părinte, a venit ceasul! Preamăreşte pe Fiul Tău, ca şi Fiul Tău să Te preamărească. Precum I-ai dat Lui stăpânire peste toată făptura, ca să dea viaţă veşnică la toţi pe care Tu I-ai dat Lui. Iar viaţa cea veşnică aceasta este: ca să Te cunoască pe Tine singurul, adevăratul Dumnezeu, şi pe Iisus Hristos pe Care L-ai trimis. Eu Te-am premărit pe Tine pe pământ. Lucrul pe care Mi l-ai dat să-l fac, l-am săvârşit. Şi acum Mă preamăreşte Tu, Părinte la Tine însuţi, cu slava pe care am avut-o la Tine, mai înainte de a fi lumea. Am arătat numele Tău oamenilor pe care Mi i-ai dat Mie din lume. Ai Tăi erau şi Mi i-ai dat Mie şi cuvântul Tău au păzit. Acum M-au cunoscut că toate căte Mi-ai dat Mie de la Tine sunt; pentru că cuvintele pe care Mi le-ai dat le-am dat lor. Iar ei le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că de la Tine am ieşit. Şi au crezut că Tu M-ai trimis. Eu pentru aceştia Mă rog, nu pentru lume mă rog, ci pentru aceştia pe care Mi i-ai dat Mie, căci ai Tăi sunt. Şi toate ale mele ale Tale sunt. Şi ale Tale sunt ale Mele, şi mă preamăresc întru dânşii. Mult nu mai sunt pe lume, dar aceştia sunt în lume, şi eu vin la Tine. Părinte sfinte, păzeşte-i întru numele Tău pe cei pe care mi I-ai dat ca să fie una, precum suntem şi Noi. Când eram cu ei în lume, eu îi păzeam întru numele Tău pe cei ce Mi i-ai dat; şi astfel I-am păzit că na pierit niciunul dintre ei fără numai fiul pierzării, ca să se împlinească Scriptura. Iar acum vin la Tine şi acestea le rostosc în lume, ca să aibă bucuria mea deplină în ei.

3

24 iunie / Ioan Botezătorul - "cel mai mare între cei născuţi, cel mai mic în împărăţia cerurilor" Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul este prăznuită pe 24 iunie. Această sărbătoare este cunoscută în popor şi sub denumirea de Sânziene sau Drăgaica. Sfântul Ioan Botezătorul s-a născut în cetatea Orini, în familia preotului Zaharia. Elisabeta, mama sa, era descendentă a seminţiei lui Aaron. Naşterea prorocului Ioan s-a petrecut cu şase luni înaintea naşterii lui Iisus. Naşterea sa a fost vestită de către îngerul Gavriil lui Zaharia, în timp ce acesta slujea la templu. Pentru că nu va da crezare celor vestite de îngerul Gavriil, Zaharia va rămâne mut până la punerea numelui fiului său. Există o lungă perioadă din viaţa Sfântului Ioan Botezatorul despre care nu avem informaţii. Cunoaştem că s-a retras în pustiu, unde a dus o viaţă de aspre nevoinţe, până în momentul în care a primit porunca să înceapă să predice. Rolul lui Ioan nu a fost numai acela de a pregăti poporul pentru venirea lui Hristos, ci şi acela de a-L descoperi lumii ca Mesia şi Fiul lui Dumnezeu. Ioan este nume iudaic - "Iohanan" prescurtare din Iehohanan şi înseamnă "Dumnezeu s-a milostivit". Textul din Evanghelia de la Matei 11, 11: "Adevărat zic vouă: nu s-a ridicat între cei născuţi din femei unul mai mare decât Ioan Botezătorul; totuşi, cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el" (Matei 11, 11), este mărturisirea lui Hristos despre Ioan. Nu există contradicţie în cele afirmate de Hristos. Ca să înţelegem că Ioan Botezătorul este "cel mai mare între cei născuţi din femei”, ne este de ajuns să ştim că a săltat în pântecele maicii sale, în momentul în care Elisabeta se întâlneşte cu Fecioara Maria atunci când aceasta Îl purta în pântece pe Domnul, că a vieţuit în pustie precum un înger, că L-a botezat pe Hristos la râul Iordan, etc. Iar ca să înţelegem ce înseamna cuvintele "cel mai mic în împărăţia cerurilor este mai mare decât el", ne vom opri asupra tâlcuirii pe care o dau Sfinţii Părinţi. Sfântul Maxim Mărturisitorul spune că "teologul cel mai înalt e mai mic decât cel de pe urmă dintre îngeri". El face această afirmaţie pentru că rezumă "împărăţia cerurilor" la lumea îngerilor, căci Împărătia cerurilor nu era încă deschisă oamenilor în vremea lui Ioan. Astfel, Sfântul Ioan este mai mic decât orice înger. O altă tâlcuire a Sfântului Maxim Mărturisitorul este aceasta: "Fiindcă se credea că Ioan a dobândit prin contemplaţie toată cunoştinţa îngăduită aici, cunoştin a cea mai mică şi cea mai de pe urmă în viaţa viitoare e mai mare decât cea de aici". De aici reiese că orice cunoaştere a lui Dumnezeu în această lume, este doar "în parte" sau "ca în oglindă, în ghicitură", pe când în lumea de dincolo, cunoaşterea va fi "faţă către faţă", "deplină", după cum spune Sfântul Apostol Pavel (I Corinteni 13, 12). Al treilea înţeles pe care îl oferă Sfântul Maxim Mărturisitorul este rezumat la cuvintele: "Cel ce stă pe treapta cea mai de pe urmă în vieţuirea evanghelică e mai mare ca cel înălţat în treapta Legii". De aici reiese că Sfântul Ioan Botezătorul, neîmpărtăşindu-se de harul revărsat la Cincizecime, neprimind "botezul cu Duh Sfânt şi cu foc" este "mai mic decât cel mai mic în împărăţia lui Dumnezeu".

Ne-au părăsit în luna iunie 2013 ROGOBETE ION, născut în data de 09.02.1948 în satul Dălbociţa, jud. Mehedinţi, decedat în 1.06.2013, înmormântat în Cimitirul Central Petroşani CZAP GHIZELA, născută în 7.01.1943 în localitatea Petroşani, decedată în 5.06.2013, înmormântată în Cimitirul Poeni. BLAGU NICOLAE, născut în 20.06.1947 în comuna Iecea Mare, jud. Timiş, decedat în 4.06.2013, înmormântat în Cimitirul Central.


4

CUVÂNTUL PAROHIAL DUPĂ 20 DE... NUMERE..

Fericit e cel ce poartă grijă omului sărman… ... Căci la vreme de restrişte, Domnul îi va fi liman! / El va fi păzit de Domnul, zile multe dându-i dar; / Fericirea va gusta-o pe pământ, fără amar; / Şi nu-l va lăsa, Preasfântul ce călăuzi-va-i paşii, / Nici o clipă-n a lui viaţă ca să-l prindă-n mâini vrăjmaşii! / Ajutor îi va da Domnul, pe-al durerilor lui pat / Şi-n zăcere, aşternutu-i, de Cel sfânt va fi schimbat! / Zis-am: “Doamne, fie-Ţi milă de-al Tău rob care stă frânt; / Vindecă sărmanu-mi suflet, că greşit în faţă-Ţi sunt! Aşa grăit-a regele David în Psalmul 40, oferit dv. în interpretarea poetului Vasile Militaru. Acesta a tipărit în anul 1933, la Tipografia cărţilor bisericeşti din Bucureşti, “Psaltirea în versuri”. Autorul a fost încurajat în această întreprindere poetică de Înalt Prea Sfinţitul Patriarh Dr. Miron Cristea şi de d. C.I. Băicoianu - preşedintele Eforiei Bisericii Ortodoxe Române, “chibzuind că, sub această formă, minunaţii psalmi vor ajunge mai repede în inima poporului, pentru ca astfel să găsească drumul cel adevărat pe care să meargă în Legea lui Dumnezeu.” Am citat, la începutul acestui articol, versurile sfinte pentru că ele explică foarte bine ceea ce şi noi, poticnindu-ne amarnic, am fi putut spune. Omul sărman va avea în biserica noastră un loc minunat de retragere şi tihnă. Centrul de la Dărăneşti e aproape gata. Mai trebuie să vină mobilierul şi porţile centrului se vor putea deschide larg. De la ultima noastră relatare, am observat că i exteriorul clădirii este pregătit pentru a-şi primi oaspeţii. Urmează doar să fie dat cu vopsea lavabilă. Surpriza noastră a fost, însă, pregătirea care se face pentru deschiderea, în aceeaşi clădire, a Centrului de zi pentru copii “Sfântul Ierarh Nicolae şi Sfântul Stelian”. De acest centru se vor putea bucura 25 de copii. Ei vor primi hrană caldă şi vor putea sta acolo, într-un program prelungit. Aşa că părinţii lor îşi vor putea vedea liniştiţi de obligaţiile de serviciu pentru că îşi ştiu copiii în siguranţă. Trudesc, pentru ca această nouă investiţie de suflet să prindă un contur concret, fraţii Alin şi Cosmin Ticoiu alături de Nicolae Ferţu. Clădirea e păzită, zi şi noapte, de vigilentul paznic Florin (care are un randament maxim - nimic nu s-a mai furat de când a intrat el în misiune!). Îi ajută, zi de zi, atunci când nu sunt la biserică, părintele Gabriel Bulf şi paracliserul Constantin Epure. (În paranteză fie spus, am aflat că o seamă de oameni cu dare de mână, atunci când au fost solicitaţi să participe la această construcţie destinată omului sărman, au întrebat, întrun limbaj pentru care ne cerem scuze, “care-i şmenul?” Adică, în traducere liberă, ei ce câştigă dacă vor da bani pentru oamenii sărmani? Unor asemenea oameni este greu să le explici ce semnificaţie înaltă are primul vers pe care l-am citat în fruntea acestei relatări...) Ca să fim în tonul psalmului citat, fericirea promisă celui care poartă de grijă omului sărman, nu vine, neaparat, pe pământ. Pentru că “dacă vine câte unul să mă vadă - totdeauna/ îmi grăieşte-n chip făţarnic: prinde-n inima-i minciuna, /iar când iese dela mine cu nemăsurată ură/ tot minciună împotrivă-mi spune păcătoasa gură!” Credinţa în Dumnezeu este ca o pavăză supremă în calea mizeriilor omeneşti: “Din aceasta voi cunoaşte că Tu mă iubeşti mereu/ Dac-asupra-mi biruinţă n-a avea vrăjmaşul meu”.

Pagini realizate de Mihai Barbu


CUVÂNTUL PAROHIAL DUPĂ 20 DE... NUMERE

5

“Ca să scriem în Cartea minţii lucrurile minunate” Un fost academician francez, Eugen Ionescu, îl citează într-o carte de-a sa de tinereţe, pe Jean Larinotte, un tânăr gânditor de pe malurile Senei, într-o chestiune ce ţine de viitorul literaturii. Cartea sa “Răutatea înainte de toate” ne oferă o statistică edificatoare. Francezul a constatat că dintre toate cărţile care apar, anual, în literaturile lumii 80% sunt, în mod vizibil, proaste, 10% mai plac peste doi ani, 6% - peste şase ani, 2% - peste 10 ani, 0,2% - peste 20 de ani iar 0,002% peste 100 de ani. Prin urmare, zice Eugen Ionescu, orice critic care e sever cu cărţile despre care scrie are, de la început, dreptate 80%. Iar peste un secol, va avea dreptate în propor ie de 99,998%. Noi ne aflăm, cu publicaţia noastră, în situaţia de invidiat că ea mai place la aproape doi ani de la apariţie. Meritul nu este, cu siguranţă, doar al nostru. Pentru că publicaţia noastră este legată, cu fire nevăzute, de construcţia Catedralei Văii Jiului. Când aceasta va fi finalizată, apariţia Cuvântul-ui parohial nu va mai fi imperios necesară. Pentru că această publicaţie s-a voit, de la bun început, să scrie cronica ridicării acesteia, de la o lună la alta. Cine ar vrea să afle cum s-a construit, la începutul mileniului III, o Catedrală va trebui, neaparat, “să şteargă colbul de pe cronice bătrâne” şi să răsfoiască filele îngălbenite de vreme ale Cuvântul-ui parohial. De aceea se cuvine să spunem, la acest număr aniversar, că apariţia primului număr s-a datorat d-lui Costel Avram - preşedintele Asociaţiei Rosa Multiflora, că publicaţia a fost “botezată” de episcopul nostru P.S. Gurie, că apariţia ei constantă se datorează primarului Tiberiu Iacob Ridzi, că de punerea în pagină s-a ocupat, de la bun început, Rolland Szedlacsek iar părintele paroh Gabriel Bulf a fost acela care ne-a îndemnat, de fiecare dată, să nu treacă luna fără să vă oferim Cuvântul. Iar pe oamenii părintelui şi ai bisericii, prezenţe discrete, în paginile noastre îi vom menţiona, cu recunoştinţă, aici şi acum: paracliserul Costel Epure, protopsaltul Mihai Cuzic, cântăreţii Cristian Matei şi Cristi Banto, corul format din doamnele Rodica, Georgeta, Lidia, Mihaica, Felicia şi Ana, domnii Vasile i Petre, femeile de nădejde precum d-na Flori şi fata sa, Simona Puşa, doamnele Luci, Ana, Elisabeta şi Nuţa. Iar la sfâr it, dar nu ca pe cei din urmă, îi vom adăuga pe unii din membrii Consiliului parohial: Sebastian Avram, Lorincz Ştefan şi Alin Monea. Nu ne mai rămâne decât a cita, acum, la ceas aniversar, tot cuvintele Psalmistului: “Doamne, cu auzul nostru auzit-am, căci părinţii/ Povestitu-ne-au din vremuri, ca să scriem în cartea minţii/ Lucrurile minunate/ Ce-ai făcut în vremea lor/ Şi rămas-au neuitate/ Întru vecii vecilor!”


6

SĂ LUA

I AMINTE

Evangheliile rânduite a fi citite în cadrul sfintelor Liturghii din duminicile lunii iunie 23 iunie / Duminica Pogorârii Sfântului Duh Duminica Pogorârii Sfântului Duh este ziua când s-a împlinit făgăduinţa Domnului Iisus Hristos dată Sfinţilor Apostoli. I se mai zice şi duminica cincizecimii, fiindcă în ziua a cincezecea după Învierea lui Hristos s-a pogorât Sfântul Duh în chip de limbi de foc peste ucenicii Domnului, care umplându-se de harul Sfântului Duh, au început a grăi în felurite limbi măririle lui Dumnezeu. Sfânta Evanghelie începe astfel: „Iar în ziua cea din urmă, ziua cea mare a praznicului, Iisus a stat între ei şi a strigat cu glas puternic: de însetează cineva să vină la Mine şi să bea. Cel ce crede în Mine, precum a zis Scriptura, râuri de apă vie vor curge din pântecele lui. Iar acestea a zis despre Duhul, pe care aveau să-L primească cei ce cred într-Însul, căci încă nu era peste ei Duh Sfânt, căci Iisus încă nu se prea mărise. Deci mulţi din norod auzind cuvintele acestea ziceau: cu adevărat acesta este proorocul. Alţii ziceau: oare, din Galilea va să vină Hristos? N-a zis, oare, Scriptura că Hristos va să vină din urmaşii lui David şi din Betleem, oraşul lui David? Şi astfel în popor s-a făcut dezbinare pentru El. Unii dintre ei voiau să-L prindă, dar nimeni nu şi-a pus mâinile pe Dânsul. Deci au venit înapoi servitorii Templului la mai marii preoţilor. Aceştia i-au întrebat: pentru ce nu L-aţi adus? Dar servitorii au răspuns: niciodată n-a grăit vreun om, ca omul acesta. Atunci fariseii le-au zis: nu cumva aţi căzut şi voi în amăgire? Nu cumva a crezut în El cineva dintre fruntaşi sau dintre farisei? Ci numai norodul acesta, care nu ştie Legea, blestemat este. Nicodim, cel care venise noaptea la Iisus şi care era unul din rândurile lor. Le-a zis: Oare, Legea noastră osândeşte pe un om, până când nu-l ascultă şi nu ştie mai întâi ce a făcut? Dar ei au răspuns şi i-au zis: Nu cumva şi tu eşti din Galileea? Cercetează şi vezi, că din Galileea nu se ridică prooroc. Şi s-a dus fiecare la casa lui. Deci iarăşi a grăit lor Iisus, zicând: Eu sunt lumina lumii; cel ce urmeză Mie nu va umbla în întuneric, ci va avea lumina vieţii.” Iisus Hristos nu le-a spus despre Sine că este Mesia sau Fiul lui Dumnezeu, ci le-a spus că este lumina lumii, pentru ca să le vorbească cu aceleaşi graiuri prin care a vorbit şi proroocul Isaia despre El.

30 iunie / Duminica întâi după Pogorârea Sfântului Duh / Duminica tuturor Sfinţilor Cu multă evlavie cinsteşte marele prooroc David pe prietenii lui Dumnezeu, zicând: „Prin sfinţii care sunt pe pământul Lui, minunată a făcut Domnul toată voia întru ei”. Pentru aceasta odată în an noi prăznuim pomenirea tuturor sfinţilor şi cu evlavie cinstim pe toţi cei ştiuţi şi neştiuţi. „Zis-a Domnul ucenicilor Săi: Oricine Mă

va mărturisi pe Mine înaintea oamenilor, voi mărturisi şi Eu pentru el înaintea Tatălui Meu, Celui din ceruri. Iar de cel ce se va lepăda de Mine înaintea oamenilor şi Eu Mă voi lepăda de dânsul înaintea Tatălui Meu, Celui din Ceruri. Cel ce iubeşte pe tată ori pe mamă, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Cel ce iubeşte pe fiu ori pe fiică, mai mult decât pe Mine, nu este vrednic de Mine. Şi cel care nu-şi ia crucea şi nu-mi urmează Mie, nu este vrednic de Mine. Atunci răspunzând Petru, a zis Lui: iată, noi am lăsat toate şi Te-am urmat pe Tine; oare ce va fi nouă? Iisus a zis către ei: Adevăr grăiesc vouă, că voi, cei ce M-aţi urmat pe Mine, la naşterea din nou a lumii, când va şedea Fiul Omului pe scaunul slavei Sale, veţi şedea şi voi pe douăsprezece scaune, judecând pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel. Şi oricine a lăsat fraţi sau surori, sau tată, sau mamă, sau femeie, sau copii, sau moşii, sau case, pentru numele Meu, însutit va lua şi viaţa veşnică va moşteni. Şi mulţi dintâi vor fi pe urmă şi pe urmă vor fi întâi.” Cei dintâi au fost iudeii, fiindcă ei, cei dintâi, au cunoscut pe adevăratul Dumnezeu, iar cei de pe urmă au fost neamurile păgâne, deoarece mai înainte erau închinători la idoli, credincioşi în Sfânta Evanghelie făcându-se mai pe urmă. Deci mulţi dintre iudei nu vor mai fi întâi, pentru că nu au crezut în Hristos, ci vor fi pe urmă, adică scoşi din Împărăţia lui Dumnezeu.


E R O I A U F O S T, E R O I S U N T Î N C Ă . . .

7

Înălţarea Domnului / 13 iunie , Ziua Eroilor Au trecut 40 de zile de când am prăznuit slăvita Înviere din morţi a Mântuitorului nostru, Iisus Hristos. În însăşi Ziua Învierii, Iisus se arată femeilor mironosiţe, în aceeaşi zi a călătorit cu Luca şi Cleopa în drumul lor spre Emaus iar, spre seară, s-a arătat apostolilor, arătându-le mâinile şi picioarele în care au fost bătute cuie. Le-a cerut mâncare, a luat o bucată de peşte fript şi dintr-un fagure cu miere. Peste opt zile li Se arată din nou iar pe Toma îl lasă să-I pipăie rănile din mâini şi coastă. Se arată din nou, la şapte dintre Apostoli, la Marea Tiberiadei, în faţa cărora a mâncat. Apoi, S-a arătat în acelaşi timp la peste 500 de fraţi. Acestea sunt faptele. Înălţarea la cer, petrecută pe Muntele Măslinilor, e prezentată, succint, doar de Sfinţii Evanghelişti Marcu şi Luca. Doi îngeri, îmbrăcaţi în haine albe, s-au apropit de Apostoli şi le-au zis: „Acest Iisus Care s-a înălţat dela voi la cer, aşa va veni, cum L-aţi văzut voi mergând la cer” (Fapte, 1,11) după care s-au întors pe Muntele Măslinilor la Ierusalim. Apostolii s-au întors şi ei la Ierusalim cu bucurie mare. Înălţarea a constituit o nouă mărturie că Iisus este fiul lui Dumnezeu. Să nu uităm niciodată cuvintele sale de încurjare pe care le-a rostit Apostolilor: „iată, Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului” (Matei, 28, 20)

29 iunie / Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel Cei doi mari misionari şi propovăduitori ai noii învăţături creştine sunt prăznuiţi împreună pentru că au suferit o moarte martirică la Roma, în aceeaşi zi: 29 iunie, în anul 67. Sfântul Apostol Petru era fiul pescarului Iona din Betsaida şi frate cu Andrei, “cel întâi chemat”. Numele său real era Simon dar Mântuitorul i-a dat numele simbolic de Petru sau Chefa (care înseamnă “piatră”). Înainte de a-L cunoaşte pe Iisus a fost ucenicul lui Ioan Botezătorul. Mântuitorul l-a chemat să devină “pescar de oameni” alături de fraţii Iacov şi Ioan. Era cel mai în vârstă dintre apostoli şi Domnul i-a spus: “Tu eşti Petru (piatra) şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui”(Matei 16, 18) De la Sfântul Apostol Petru au rămas două epistole soborniceşti iar în cartea Faptele Apostolilor sunt incluse opt dintre cuvântările sale, începând cu ziua Pogorârii Sfântului Duh până la Sinodul de la Ierusalim. Sfântul Apostol Pavel - numit la naştere Saul - era iudeu din seminţia lui Veniamin, originar din oraşul Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mică. A fost, la început, un înverşunat prigonitor al creştinilor. Cere de la arhiereu permisiunea de a merge la Damasc de unde să-i aducă la Ierusalim, spre a fi judecaţi

şi condamnaţi la moarte. Era prin anii 34-35. O lumină puternică l-a învăluit, i-a luat vederea, a căzut la pământ şi din cer un glas a grăit: “Saule, Saule, de ce Mă prigoneşti?” La întrebarea lui “Cine eşti, Doamne?” I s-a răspuns: “Eu sunt Iisus pe Care tu Îl prigoneşti!”. Iisus îi spune că l-a ales să fie trimis “apostol” la alte neamuri. Acelaşi glas i-a poruncit să meargă la Damasc, unde a fost botezat de un “ucenic” cu numele Anania, i-a revenit vederea şi a început să predice noua învăţătură. Începe o activitate misionară de trei decenii, fiind numit “Apostolul neamurilor”. Antiohia

a fost locul din care Apostolul Pavel - cum se va numi după convertire - a plecat în cele trei mari “călătorii misionare”. În ultimii ani ai vieţii are parte de mari suferinţe. A fost închis doi ani în Cezareea Palestinei. Fiind cetăţean roman cere să fie judecat la Roma, unde este găsit nevinovat. În anul 66 este arestat din nou şi dus la Roma, în a doua captivitate. La 29 iunie 67, în timpul domniei împăratului Nero este martirizat, prin tăierea capului. De la Sfântul Apostol Pavel au rămas 14 epistole pe care teologii le numesc “Pauline”. Cele mai frumoase pagini le găsim în capitolul 13 al primei Epistole către Corinteni, un adevărat imn al iubirii creştine, care se încheie astfel: “Şi acum rămân acestea trei: credinţa, nădejdea, iubirea. Dar cea mai mare dintre ele este iubirea”. Sfântul Apostol Pavel este considerat cel mai de seamă misionar al tuturor veacurilor. El însuşi spunea despre sine: „M-am ostenit mai mult decât ei toţi; dar nu eu, ci harul lui Dumnezeu care este în mine”. Să medităm la acest praznic la cuvintele pe care i le-a adresat Sfântul Apostol Petru Mântuitorului: „Chiar de-ar trebui să mor împreună cu Tine, nu mă voi lepăda de Tine” (Matei 26, 35)


8

Ei sunt cei care s-au botezat, în Paraclis, în iunie 2013 1. TIBERIUS EMILIAN, fiul lui Tomuş Tiberius si Petaca Claudia. Naşi: Muntean Maria si Cordea Dimitrie Bianca. 2. DENIS CIPRIAN, fiul lui Mihăilă Lucian şi Pârvu Maria. Naşi: Pârvu Alexandru şi Varga Zoltan si Andreea. 3. RANIA-MARIA, fiica lui Simota Alin si Maria Mirela. Naşi: Pârău Emil şi Marcela. 4. ANDREI, fiul lui Mureşean Anca şi Şerban Bili. Naşi: Nyemczoczky Ovidiu şi Elena, Toth Cosmin şi Evi. 5. ROBERTO-ALEXANDRU, fiul lui Costache Alexandru şi Fazakas Eniko. Naşi: Dragor Viorel şi Ciocea Simona. 6. MĂDĂLINA MARIA, fiica lui Costache Iulian şi Căldare Maria. Naşi: Dragos Viorel si Ciocea Mariana. 7. ELIZA-GEORGIA, fiica lui Demeter Marius Gheorghe şi Mariana. Naşi: Almajan Vasile şi Aurora.

S Ă

N E

T R Ă I A S C Ă !

Cuvântul Parohial Nr. 20  
Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you