Pe cine ajutăm
HETEA Hetea nu e departe, dar e neștiută. Înconjurată de frumusețe. Doar că, dincolo de ea, găsești o comunitate de oameni izolată. Ascunsă între dealuri ca să nu mai fie arătată cu degetul. Cu copii frumoși și fără drumuri pavate. Fără apă. Fără gaz metan. Fără viitor. Școala e singura instituție care le mai dă echilibru. Verticalitate. Susținere. Un perete de care să se poată susține în caz de calamitate. Și ea frecventată mai mult pentru surplusul de lapte și corn. Singura lor masă pe zi. Iar dacă sunt norocoși și există mai mulți absenți, pot lua acasă ce mai rămâne pentru frații cei
20
mici sau mai mari. Care nu au înțeles la ce e bună și școala asta. Care nu au fost susținuți, încurajați. Pentru care nu s-au găsit haine, încălțăminte și nici timp pentru lecții. Pentru care supraviețuirea a fost mai importantă decât educația. Foamea lor poate fi amăgită cu puțin. Cu un corn, cu o mâncare de bureți, cu puțină mămăligă. S-au obișnuit și cu ploaia și cu frigul și să nu aibă. Însă sunt deschiși dacă sunt tratați ca ceilalți. Dacă li se oferă atenție. Dacă li se întinde o mână de ajutor. Nu știu cum e să fie altfel. Nu li s-a arătat o altă față a normalității. Fac ce pot. Ce știu. Ce s-au învățat unii pe alții. Sunt dintre ei mai răsăriți care au reușit să plece dincolo. Să își încropească o casă în care să nu plouă. Vin și pleacă. Aici, fără școală, nu îi primește nimeni. Am fost, am vizitat, am împărțit daruri la școală. Le-am văzut copiii care au nevoie de aceeași dragoste, atenție și răbdare ca proprii noștri copii. Am plecat cu gândul că trebuie să se poată face ceva și pentru ei. Și deja am și făcut. I-am cunoscut. Am făcut primul pas. Urmează ceilalți pe care să îi facem ÎMPREUNĂ. Mulțumim! Împreună înmulțim bucuria!
7 ANI DE BUCURIE
www.bucuriadarului.ro