geografice: Hidjazul3, cu o barieră "muntoasă" de roci primare, Arabia Fericită sau Yemenul şi, în fine, Nadjdul4. Potrivit istoricului Ibn Khaldoun, arabii s-au constituit din patru grupe distincte: Ariba, Mostaâriba, Tabia lil âarab şi Mostaâdjem. Ulterior, alţi istorici i-au împărţit pe arabi în două categorii: descendenţi din Kahtan şi cei descendenţi din Ismail, fiul lui Avraam.5 Dincolo de originea lor, arabii sunt un popor de nomazi, care în secolul VII d. Hr. au populat Peninsula Arabică. În mai puţin de 10 ani au cucerit Iranul, Mesopotamia, Irakul, Siria, Palestina si Egiptul, iar peste alţi 70 de ani ei ajung să cucerească Sicilia, Africa Septentrionala şi Peninsula Iberică aproape în întregime. În mai puţin de un secol, triburile nomade de păstori de odinioară creează un imperiu mai întins decât fusese marele Imperiu Roman în momentul său de apogeu.6 Islamul este o „religie avraamică”, fiind una dintre cele trei religii monoteiste care pornesc de la Avraam. Acesta este considerat patriarhul biblic recunoscut de iudaism şi creştinism, a cărui viaţă a fost deschisă în Vechiul Testament. Avraam (Ibrahim) este recunoscut în Coran drept profet. Monoteismul islamic este unul absolut, respingând sensul pluralist ce caracterizează creştinismul (dogma Treimii).7 Mohammed a fost preocupat să fundamenteze istoric originea poporului său, dându-i o legitimare divină. În această căutare, înrudirea între arabi şi evrei, ambele neamuri semitice, având trăsături asemănătoare, o limbă cu un lexic apropiat, i-a părut evidentă. De aceea a preluat de la iudaism elementele de geneza bibilică, ambele popoare, evreu şi arab, socotite fiind ca având un strămoş comun, Avraam. Tot de la iudaism, Mohammed a preluat monoteismul, milenarismul, noţiunea de păcat, unele tabuuri alimentare (carnea de porc, băutura), concepţia despre sacru şi sacralitate, teocraţie, noţiunea de profet etc. Iudaismul a mai furnizat islamismului credinţa în îngeri ca mesageri ai Cerului, de asemenea
Regiune din Arabia al cărei nume înseamnă „barieră", situată între coasta Mării Roşii şi platoul arid numit Nedjd în partea interioară muntoasă se află oraşul MECCA, care a luat fiinţă în jurul unor vechi locuri sacre, şi oazele MEDINA şi Tă'if (Cf. Dominic Sourdel, Janine Sourdel-Thomine, Civilizaţia islamului clasic, vol. III, Ed. Meridiane, Bucureşti, 1975) p. 30, I, ii. 1.) 4 Regiune centrală din Peninsula Arabică. Numele său înseamnă „ţara de sus”, situată la o altitudine între 762 şi 1525m. Populaţia este majoritar sunnită, formată din vechile triburi imigrate din Hidjaz 5 Ibn Khaldoun, Histoire des Berbères et des Dynasties Musulmanes de l’Afrique, vol. I, Alger, 1852 6 Ovidiu Drîmba, op.cit., p.378 7 Frithjof Schuon, Să înţelegem islamul. Introducere în spiritualitatea lumii musulmane, Bucureşti, Ed. Humanitas, 1994, pp. 9-12. 3
PhiloHistoRiSs, An I, nr. 1, mai 2010
66