Page 1


VINERI SÃPTÃMÂNA A VII-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;


Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

2 9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Marea ta împãrãþie, o, Cristoase, tot pãmântu-i; Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca sã ne mântui. Rãstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastrã soartã Iar prin sfânta înviere, însãºi moartea este moartã. Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aºteaptã, Unde Tatãl te primeºte ca sã-þi dea rãsplata dreaptã. Lângã el pe tron te-aºazã ºi-i zorit pe cap sã-þi punã Semnul marii biruinþe, a victoriei cununã. El te face Domn a toate ºi îþi dã un mare nume, Ca atunci când se rosteºte, tot ce are viaþã-n lume ªi în ceruri, ºi-n adâncuri, sã se-ndrepte cãtre tine, Cu smeritã-ngenunchere, sã se plece, sã se-nchine.


Oficiul lecturilor

3

Se uimesc, vãzând din ceruri, oastea cetelor de îngeri Cã pãmântul nu mai este valea jalnicã de plângeri; Omenirea ce-a-ntinat-o primul om fãcut din tinã E salvatã, peste dânsa Omul-Dumnezeu dominã. O, Cristoase, tuturora sã ne fii pentru vecie ªi speranþã, ºi rãsplatã, ºi izvor de bucurie. Orice falsã bucurie ce de tine ne separã Sã ne fie, când ne-mbie, neplãcutã ºi amarã. Ne simþim plini de pãcate, slãbiciunea noastrã-i mare, Dar sperãm cu umilinþã de la tine îndurare. Tu ne iartã orice vinã cu-al tãu har ºi cu-a ta milã, Ocroteºte ºi-ntãreºte firea noastrã cea fragilã. ªtim cã tu vei þine-odatã judecatã-nfricoºatã; Fã sã fim gãsiþi atuncea fãrã vinã, fãrã patã. Mintea noastrã ne-o înalþã, dorul nostru ni-l menþine Cãtre sfintele lãcaºuri pregãtite-n cer de tine. Slavã, cinste ºi mãrire îþi aducem fiecare O, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înãlþare. Slavã fie în vecie, þie, veºnice Pãrinte. Îþi aducem preamãrire þie, Duhule Preasfinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dumnezeul meu, aleluia. Psalmul 68 (69),2-22.30-37 Râvna casei tale mã mistuie I-au dat sã bea vin amestecat cu fiere (Mt 27,34). I Mântuieºte-mã, Dumnezeule, * cãci apele mi-au ajuns pânã la gât! 3 M-am afundat într-o mlaºtinã adâncã ºi n-am nimic de care sã mã prind, † am cãzut în vâltoarea apei * ºi curentul mã trage cu sine. 2


4

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

4

Am ostenit strigând, mi s-a uscat gâtlejul; * ochii mi s-au împãienjenit aºteptându-l pe Dumnezeul meu. 5 Cei ce mã urãsc fãrã motiv * s-au înmulþit mai mult decât firele de pãr de pe capul meu; s-au întãrit duºmanii, cei care mã calomniazã, * trebuie sã le dau înapoi, deºi n-am furat nimic. 6 Dumnezeule, tu ºtii nebunia mea * ºi greºelile mele nu-þi sunt ascunse. 7 Sã nu fie fãcuþi de ruºine din pricina mea cei care sperã în tine, * Doamne, Dumnezeul oºtirilor! Sã nu fie rãvãºiþi din cauza mea * cei care te cautã, Dumnezeul lui Israel! 8 Pentru tine îndur batjocurã * ºi ruºinea îmi acoperã faþa. 9 Am ajuns un strãin pentru fraþii mei, * un necunoscut pentru fiii mamei mele; 10 cãci râvna casei tale mã mistuie, * batjocurile celor care te insultã au cãzut asupra mea. 11 A plâns în mine sufletul ºi am postit * ºi aceasta a fost spre dezonoarea mea. 12 M-am îmbrãcat în sac * ºi am ajuns obiectul lor de batjocurã. 13 Cei care stau la porþi mã vorbesc * ºi cântecele beþivilor sunt împotriva mea. Ant. Am ostenit strigând, aºteptându-l pe Dumnezeul meu, aleluia. Ant. 2 Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet. 14

II Dar eu cãtre tine îmi înalþ rugãciunea, Doamne, * în timpul bunãvoinþei tale; în marea ta bunãtate, rãspunde-mi, Dumnezeule, * pentru fidelitatea mântuirii tale.


Oficiul lecturilor

5

15

Scoate-mã din mlaºtinã, ca sã nu mã afund, † scapã-mã de cei care mã urãsc * ºi de apele adânci. 16 Sã nu treacã valurile peste mine, † sã nu mã înghitã adâncul * ºi gura prãpastiei sã nu se închidã deasupra mea. 17 Ascultã-mã, Doamne; † îndurarea ta este plinã de bunãtate; * în iubirea ta cea mare, întoarce-þi privirea spre mine. 18 Nu-þi ascunde faþa de la slujitorul tãu, † cãci sunt în necaz; * grãbeºte-te sã mã asculþi! 19 Apropie-te de sufletul meu ºi rãscumpãrã-mã, * elibereazã-mã de duºmanii mei! 20 Tu cunoºti jignirea, ruºinea ºi batjocura mea, * înaintea ta sunt toþi duºmanii mei. 21 Dispreþul îmi sfâºie inima ºi sunt copleºit de apãsare; † aºtept mângâiere, dar în zadar, * aºtept mângâietori, ºi nu gãsesc nici unul. 22 Ei mi-au pus venin în mâncare, * ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet. Ant. Mi-au pus venin în mâncare ºi, când îmi era sete, mi-au dat sã beau oþet. Ant. 3 Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã, aleluia. III Eu sunt nenorocit, copleºit de suferinþã; * Dumnezeu, mântuirea mea, m-a ridicat! 31 Voi lãuda numele lui Dumnezeu prin cântãri * ºi îl voi preamãri, aducându-i mulþumire, 32 ºi-i va fi plãcut Domnului mai mult decât un taur, * decât un viþel care are coarne ºi copite. 33 Sã vadã cei sãraci ºi sã se bucure! * Cãutaþi-l pe Dumnezeu, ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã. 34 Cãci Domnul îi ascultã pe cei sãraci * ºi nu-i uitã pe ai sãi care sunt în închisoare. 30


6

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

35

Sã-l laude cerurile ºi pãmântul, * mãrile ºi tot ce miºunã în ele. 36 Cãci Dumnezeu mântuieºte Sionul † ºi va reclãdi cetãþile lui Iuda: * ºi vor locui acolo ºi le vor stãpâni. 37 Le va moºteni descendenþa slujitorilor sãi * ºi vor locui acolo cei care iubesc numele lui. Ant. Cãutaþi-l pe Domnul ºi inimile voastre se vor bucura de viaþã, aleluia. V. De învierea ta Cristoase, aleluia! R. Se bucurã cerurile ºi pãmântul, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Scrisoarea a doua a sfântului apostol Ioan Cel care rãmâne în adevãr, acela îl are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul 1 Prezbiterul, cãtre aleasa Doamnã ºi copiii ei, pe care eu îi iubesc în adevãr, dar nu numai eu, ci ºi toþi cei care au cunoscut adevãrul, 2 datoritã adevãrului care rãmâne în noi ºi va fi cu noi în veci. 3 Cu voi sã fie harul, îndurarea ºi pacea de la Dumnezeu Tatãl ºi de la Isus Cristos, Fiul Tatãlui, în adevãr ºi iubire. 4 M-am bucurat mult cã am aflat printre copiii tãi pe unii care umblã în adevãr, aºa cum am primit poruncã de la Tatãl. 5 ªi acum, Doamnã, te rog – nu ca ºi cum þi-aº scrie o poruncã nouã, ci pe aceea pe care o aveam de la început – sã ne iubim unii pe alþii. 6 Iar iubirea aceasta este: sã trãim dupã legile lui. Aceasta este porunca: aºa cum aþi auzit de la început, sã trãiþi în ea. 7 Mulþi înºelãtori, care nu-l mãrturisesc pe Isus Cristos, venit în trup, au apãrut în lume. Acesta este Înºelãtorul ºi Anticristul. 8 Aveþi grijã de voi înºivã, ca sã nu pierdeþi ceea ce aþi lucrat, ci sã primiþi întreaga rãsplatã. 9 Oricine trece peste ºi nu rãmâne în învãþãtura lui Cristos nu-l are pe Dumnezeu. Cine rãmâne în învãþãturã îi are ºi pe Tatãl ºi pe Fiul.


Oficiul lecturilor

7

10

Dacã vine cineva la voi ºi nu aduce aceastã învãþãturã, sã nu-l primiþi în casã ºi sã nu-l salutaþi, 11 pentru cã cine îl salutã se face pãrtaº de faptele lui rele. 12 Multe aº vrea sã vã scriu, dar nu am voit sã o fac cu hârtie ºi cernealã, însã sper sã vin la voi ºi sã vã vorbesc direct, pentru ca bucuria noastrã sã fie deplinã. 13 Te salutã copiii surorii tale alese. Cf. 2In 5.4b; Dt 5,33a RESPONSORIUL R. Aceasta este porunca pe care am primit-o de la Tatãl, nu ca ºi cum ar fi nouã, ci pe aceea pe care o aveam de la început: * umblaþi în adevãr ºi iubire, aleluia V. Mergeþi pe calea pe care v-a poruncit Domnul, Dumnezeul vostru, ca sã aveþi viaþã. * Umblaþi. LECTURA A DOUA Din tratatul Despre Sfânta Treime, al sfântului Ilariu, episcop (Cartea 2, 1.33.35: PL 10, 50-51.73-75)

Darul Tatãlui în Cristos Domnul a poruncit sã se boteze în numele Tatãlui, ºi al Fiului, ºi al Sfântului Duh. De aceea, catecumenul este botezat mãrturisind credinþa în Creator, în Unul-nãscut ºi în Dar. Unic este Creatorul a toate. Într-adevãr, unul este Dumnezeu Tatãl de la care toate lucrurile îºi au început. Unic este ºi Unul-nãscut, Domnul nostru Isus Cristos, prin care toate lucrurile au fost create, ºi unic este Duhul dat tuturor în dar. Totul este ordonat conform virtuþilor ºi meritelor sale; una este puterea din care provin toate; una este descendenþa prin care au fost fãcute toate; unul este darul speranþei perfecte. Nu se va gãsi nimic care sã lipseascã unei perfecþiuni infinite. În Treime, Tatã, ºi Fiu, ºi Duh Sfânt, totul este perfect: imensitatea în veºnicie, manifestarea în imagine, bucuria în dar.


8

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

Sã ascultãm din înseºi cuvintele Domnului care este misiunea Duhului faþã de noi. El spune: Mai am multe sã vã spun, dar acum nu le puteþi purta (In 16,12). Este mai bine pentru voi ca eu sã plec. Dacã mã duc, îl voi trimite la voi pe Mângâietorul (cf. In 16,7). Iarãºi: Eu îl voi ruga pe Tatãl, iar el vã va da un alt Mângâietor, ca sã fie cu voi pentru totdeauna, Duhul adevãrului (In 14,16.17). El vã va cãlãuzi în tot adevãrul, cãci nu va vorbi de la sine, ci va spune ceea ce va auzi ºi vã va vesti lucrurile viitoare. El mã va glorifica pe mine, pentru cã dintr-al meu va lua (In 16,13-14). Alãturi de atâtea alte promisiuni, sunt acestea destinate sã deschidã înþelegerea lucrurilor înalte. În aceste cuvinte sunt formulate atât voinþa donatorului, cât ºi natura ºi chiar modul darului. De vreme ce caracterul nostru limitat nu ne permite sã-l înþelegem nici pe Tatãl, nici pe Fiul, darul Duhului Sfânt stabileºte un anumit contact între noi ºi Dumnezeu, ºi astfel, lumineazã credinþa noastrã în dificultãþi referitoare la întruparea lui Dumnezeu. Aºadar, el este primit pentru a cunoaºte. Simþurile ar fi inutile pentru trupul uman dacã ar dispãrea condiþiile pentru exercitarea lor. Dacã nu existã luminã sau nu este zi, ochii nu folosesc la nimic; urechile, în lipsa cuvintelor sau a sunetului, nu-ºi pot desfãºura funcþia; nãrile, dacã nu sunt emanaþii mirositoare, nu folosesc la nimic. Aceasta se întâmplã nu pentru cã le lipseºte capacitatea naturalã, ci pentru cã funcþia lor este condiþionatã de elemente speciale. În acelaºi mod, sufletul omului, dacã nu a obþinut prin credinþã darul Duhului Sfânt, deºi are capacitatea de a-l înþelege pe Dumnezeu, îi lipseºte lumina pentru a-l cunoaºte. Darul, care este în Cristos, este dat în întregime tuturor. Rãmâne peste tot la dispoziþia noastrã ºi ne este acordat în mãsura în care vom voi sã-l primim. Va locui în noi în mãsura în care fiecare dintre noi va voi sã-l merite. Acest dar rãmâne cu noi pânã la sfârºitul lumii, este mângâierea aºteptãrii noastre, este garanþia speranþei viitoare în realizarea darurilor sale, este lumina minþilor noastre, strãlucirea sufletelor noastre.


Laudele

9

RESPONSORIUL R. Este timpul sã mã întorc la cel care m-a trimis, spune Domnul; nu vã întristaþi ºi nici sã nu se tulbure inima voastrã; * eu îl rog pe Tatãl pentru voi ca el sã vã aibã în pazã, aleluia! V. Dacã eu nu mã duc, Mângâietorul nu va veni; dar dupã ce voi fi plecat, îl voi trimite la voi. * Eu îl rog. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai deschis poarta veºniciei prin preamãrirea Unsului tãu ºi prin lumina Duhului Sfânt, dã-ne, te rugãm, harul ca, având parte de un dar atât de mare, sã creºtem în evlavie ºi în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Iatã-apare aurora Zilei, scumpã tuturora; Domnu-n norul de luminã Intrã-n slava sa divinã. Este pus în lanþ Satana; Glorioasã este rana Ce Isus în cer i-aratã Celui care-i este Tatã.


10

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

De speranþã-i plin misterul; Se deschide iarãºi cerul. Pentru unul fiecare Azi e zi de înãlþare. Este ziua bucuriei; Fiul unic al Mariei, Cel ucis pe cruce, iatã-l, E primit în cer de Tatãl. Mulþumire se cuvine Celui ce-a purtat cu sine Spre lãcaºurile sfinte Dorul nostru cel fierbinte. Cerul este-n sãrbãtoare, Tot pãmântul e în floare; Bucuria noastrã-i mare Azi, de sfânta Înãlþare. Ale noastre rugi pioase Tu primeºte-le, Cristoase. Slavã þie, pe vecie, Vie-a ta împãrãþie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea, aleluia! Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea.


Laudele 6

11

Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrã de lege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.


12

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

Ant. Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea, aleluia! Ant. 2 Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu pe lemnul crucii, aleluia! Cântarea

Ier 14,17-21

Plângerea poporului la vreme de foamete ºi rãzboi Împãrãþia lui Dumnezeu este aproape! Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie! (Mc 1,15). 17 Ochii mei varsã lacrimi noaptea ºi ziua * ºi nu se pot opri, cãci cu o mare strâmtorare a fost lovitã fecioara, * fiica poporului meu, cu o strâmtorare mare. 18 Dacã aº ieºi la câmp, iatã oameni strãpunºi de sabie; * ºi dacã aº intra în cetate, iatã oameni chinuiþi de foame. Chiar profetul ºi preotul rãtãcesc prin þarã, * fãrã sã ºtie unde merg. 19 Oare l-ai respins pe Iuda pentru totdeauna? * ªi sufletului tãu i s-a fãcut scârbã de Sion? Pentru ce ne-ai lovit astfel, * cã nu mai existã vindecare pentru noi? Aºteptãm pacea, dar nu vine nimic bun! * Aºteptãm timpul vindecãrii, dar iatã numai spaimã! 20 Noi recunoaºtem, Doamne, nelegiuirea noastrã, † vinovãþia pãrinþilor noºtri, * cãci am pãcãtuit împotriva ta! 21 De dragul numelui tãu, nu ne pãrãsi. † Nu profana tronul mãririi tale. * Aminteºte-þi de legãmântul tãu cu noi ºi nu-l rupe! Ant. Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu pe lemnul crucii, aleluia! Ant. 3 Veniþi înaintea Domnului în cântece de bucurie, aleluia!


Laudele

13

Psalmul 99 (100) Bucuria celor care intrã în templu Domnul porunceºte celor rãscumpãraþi sã cânte un cântec de biruinþã (sf. Atanasiu). 1 Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, * toþi locuitorii pãmântului, 2 slujiþi Domnului cu bucurie, * veniþi înaintea lui cu cântece de veselie. 3 Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! † El ne-a fãcut, ai lui suntem, * poporul lui ºi turma pãºunii sale. 4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire, † intraþi cântând în casa lui! * Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui, 5 cãci Domnul este bun, † îndurarea lui þine pe vecie, * ºi adevãrul lui, din generaþie în generaþie. Ant. Veniþi înaintea Domnului în cântece de bucurie, aleluia! Fap 5,30-32 LECTURA SCURTà Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus, pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el, Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Cristos Isus a murit ºi a înviat ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, pururi viu spre a mijloci pentru noi, aleluia!


14

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Cristos Isus a murit ºi a înviat ºi ºade de-a dreapta Tatãlui, pururi viu spre a mijloci pentru noi, aleluia!


Ora medie

15

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Domnul, cãruia sã-i fie cinste ºi mãrire în veci, sã ne dãruiascã harul sã prisosim în speranþã ºi în puterea Duhului Sfânt. Sã ne rugãm: Ajutã-ne, Doamne, ºi mântuieºte-ne! Pãrinte atotputernic, care ºtii cã suntem slabi chiar ºi în rugãciune, – dã-ni-l pe Duhul tãu ca sã mijloceascã pentru noi! Trimite Duhul tãu, lumina preafericitã, – ca sã umple adâncul inimilor noastre! Doamne, noi suntem lucrarea mâinilor tale: – nu ne lãsa în puterea fãrãdelegilor noastre! Fã-ne sã-i primim cu respect în credinþã pe cei slabi ºi neputincioºi, – nu cu asprime ºi nerãbdare, ci cu iubire! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai deschis poarta veºniciei prin preamãrirea Unsului tãu ºi prin lumina Duhului Sfânt, dã-ne, te rugãm, harul ca, având parte de un dar atât de mare, sã creºtem în evlavie ºi în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


16

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 21 (22) Rugãciunea dreptului aflat în strâmtorare ºi ascultat de Dumnezeu Isus a strigat cu glas puternic: „Elì, Elì, lemá sabactháni?” (Mt 27,46). I Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? * Departe sunt de a-mi aduce mântuirea cuvintele strigãtului meu. 3 Dumnezeul meu, strig ziua ºi tu nu-mi rãspunzi, * ºi noaptea ºi nu am liniºte. 4 Iar tu eºti Cel Sfânt * ºi locuieºti în mijlocul laudelor lui Israel. 5 În tine ºi-au pus speranþa pãrinþii noºtri, * au sperat ºi tu i-ai eliberat; 2


Ora medie 6

17

cãtre tine au strigat ºi au fost mântuiþi, * în tine au nãdãjduit ºi n-au fost fãcuþi de ruºine. 7 Dar eu sunt vierme, ºi nu om, * ocara oamenilor ºi batjocura poporului. 8 Toþi care mã vãd îºi bat joc de mine, * strâmbã din buze ºi dau din cap: 9 „S-a încrezut în Domnul, sã-l mântuiascã, * sã-l elibereze, dacã îl iubeºte”. 10 Cãci tu m-ai scos la luminã din sânul mamei, * m-ai pus în siguranþã la pieptul mamei mele. 11 Spre tine m-am îndreptat de când m-am nãscut; * din sânul mamei mele tu eºti Dumnezeul meu. 12 Nu te îndepãrta de mine, † pentru cã strâmtorarea este aproape * ºi nu este cine sã mã ajute. II 13

Mã înconjoarã tauri mulþi, * tauri puternici din Basan m-au împresurat 14 ºi cascã spre mine gura lor, * ca leul care sfâºie ºi rage. 15 Mã scurg ca apa, * mi se desfac toate oasele, inima mea este ca ceara, * se topeºte printre mãruntaiele mele. 16 Mi se usucã cerul gurii ca un ciob de oalã † ºi limba mi se lipeºte de gâtlej; * m-ai aºezat în praful morþii. 17 Iatã, mã înconjoarã câinii, * o bandã de rãufãcãtori mã împresoarã; mi-au strãpuns mâinile ºi picioarele, * 18 mi-au numãrat toate oasele. Ei mã iscodesc ºi mã cerceteazã; † 19 îºi împart între ei hainele mele * ºi au aruncat sorþii pentru tunica mea. 20 Dar tu, Doamne, nu sta deoparte, * tãria mea, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


18

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

21

Scapã de sabie viaþa mea, * din gheara câinelui, singurul meu bine! 22 Salveazã-mã din gura leului * ºi de coarnele bivolilor, pe mine, sãrmanul! 23 Voi vesti numele tãu fraþilor mei, * în mijlocul adunãrii te voi lãuda. III 24

Cei care vã temeþi de Domnul, lãudaþi-l, † toatã seminþia lui Iacob, preamãriþi-l; * sã se teamã de el toatã seminþia lui Israel. 25 Cãci el nu dispreþuieºte * ºi nici nu respinge cererea sãracului ºi nu-ºi întoarce faþa de la el, * iar când strigã cãtre el, îl ascultã. 26 La tine este lauda mea în adunarea cea mare; * îmi voi împlini fãgãduinþele în faþa celor ce se tem de el. 27 Cei sãraci vor mânca ºi se vor sãtura; † îl vor lãuda pe Domnul cei care îl cautã: * „Inimile lor sã trãiascã în vecii vecilor!” 28 κi vor aduce aminte ºi se vor întoarce la Domnul * toate marginile pãmântului, se vor prosterna în faþa lui * toate familiile popoarelor. 29 Cãci a Domnului este împãrãþia * ºi el va stãpâni naþiunile. 30 Lui i se vor închina toþi cei care dorm în pãmânt, * în faþa lui se vor prosterna toþi cei care coboarã în þãrânã. Dar sufletul meu va trãi pentru el * 31 ºi urmaºii mei îl vor sluji. Se va povesti despre Domnul generaþiei viitoare † 32 ºi vor vesti dreptatea lui poporului care se va naºte: * „Domnul a fãcut acestea!” Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Vesperele

LECTURA SCURTÃ

19

Gal 3,27-28

Toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristos. Aºadar, nu mai este nici iudeu, nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bãrbat ºi nici femeie: voi toþi sunteþi una în Cristos Isus. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai deschis poarta veºniciei prin preamãrirea Unsului tãu ºi prin lumina Duhului Sfânt, dã-ne, te rugãm, harul ca, având parte de un dar atât de mare, sã creºtem în evlavie ºi în credinþã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte, Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte. Din mâinile tale atotcreatoare O ploaie de har peste noi sã coboare. Tu eºti mângâierea trimisã în lume, Eºti focul aprins ºi menit sã consume Tot rãul. Izvor eºti de apã curatã Ce setea o-nlãturi ºi speli orice patã.


20

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã, A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã, Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor bune ªi cel ce pe buze cuvinte ne pune. Din cer ne trimite lumina pe cale ªi focul puternic al dragostei tale. Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã; Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã. Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã, Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã. Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã, În lupta cu rãul sperãm în izbândã. Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe Tatãl Pe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l. Credinþa în tine mereu sã ne-ajute Sã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Eu, Domnul, sunt Mântuitorul ºi Rãscumpãrãtorul tãu, aleluia! Psalmul 134 (135) Laudã lui Dumnezeu care sãvârºeºte minuni Popor luat în stãpânire de Domnul... vestiþi faptele mãreþe ale aceluia care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã (cf. 1Pt 2,9). I 1 Lãudaþi numele Domnului, * lãudaþi-l, slujitori ai Domnului, 2 voi, care staþi în casa Domnului, * în curþile casei Dumnezeului nostru! 3 Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, † cântaþi imnuri numelui sãu, * pentru cã este vrednic de laudã.


Vesperele

21

4

Cãci Domnul l-a ales pe Iacob, * pe Israel, ca sã-i aparþinã. 5 ªtiu cã Domnul este mare: * Dumnezeul nostru este mai presus decât toþi zeii. 6 Domnul face tot ce vrea † în cer ºi pe pãmânt, * pe mare ºi în abisuri. 7 El ridicã norii de la marginile pãmântului, † fulgere a fãcut pentru ploaie * ºi scoate vântul din vistieriile sale. 8 El i-a lovit pe întâii-nãscuþi ai Egiptului, * de la om pânã la animal. 9 A trimis semne ºi minuni în mijlocul tãu, Egiptule, * împotriva lui faraon ºi a tuturor slujitorilor sãi. 10 A lovit naþiuni multe * ºi a ucis regi puternici: 11 pe Sihon, regele amoreilor, ºi pe Og, regele Basanului, * ºi toate domniile din Canaan, 12 ºi pãmântul lor l-a dat moºtenire, * moºtenire lui Israel, poporul sãu. Ant. Eu, Domnul, sunt Mântuitorul ºi Rãscumpãrãtorul tãu, aleluia! Ant. 2 Binecuvântatã sã fie împãrãþia pãrintelui nostru David, împãrãþie care vine, aleluia! II 13

Doamne, numele tãu rãmâne pe vecie. * Doamne, amintirea ta rãmâne din generaþie în generaþie. 14 Domnul va face dreptate poporului sãu * ºi se va îndura de slujitorii sãi. 15 Idolii neamurilor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului: 16 au gurã, dar nu vorbesc, * au ochi, dar nu pot sã vadã;


22

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

17

au urechi, dar nu aud * ºi nu este suflare în gura lor. 18 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi aceia care se încred în ei. 19 Voi, casa lui Israel, binecuvântaþi-l pe Domnul, * voi, casa lui Aron, binecuvântaþi-l pe Domnul; 20 voi, casa lui Levi, binecuvântaþi-l pe Domnul; * voi, cei care vã temeþi de Domnul, binecuvântaþi-l pe Domnul! 21 Binecuvântat sã fie Domnul din Sion, * cel care locuieºte în Ierusalim! Ant. Binecuvântatã sã fie împãrãþia pãrintelui nostru David, împãrãþie care vine, aleluia! Ant. 3 Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa,, aleluia! Cântarea

Ap 15,3b-4

Imn de adorare 3b

Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Sã cântãm Domnului, cãci strãlucitã este biruinþa sa, aleluia! LECTURA SCURTÃ Gal 5,16.22-23a.25 Aºadar, vã spun: umblaþi în Duh ºi nu împliniþi poftele trupului. În schimb, rodul Duhului este: iubirea,


Vesperele

23

bucuria, pacea, rãbdarea, bunãvoinþa, bunãtatea, fidelitatea, blândeþea, cumpãtarea. Dacã trãim prin Duh, sã ne ºi purtãm potrivit Duhului. RESPONSORIUL SCURT R. Duhul Sfânt, Mângâietorul. * Aleluia, aleluia! Duhul. V. Vã va învãþa toate. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Duhul. Ant. la Magnificat: Toþi stãruiau într-un cuget în rugãciune, împreunã cu Maria, Mama lui Isus, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh.


24

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Toþi stãruiau într-un cuget în rugãciune, împreunã cu Maria, Mama lui Isus, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l binecuvântãm pe Tatãl, care a revãrsat asupra popoarelor harul Duhului, ºi sã-i cerem ca el sã creascã din zi în zi: Revarsã, Doamne, harul Duhului Sfânt! Doamne, tu l-ai dat pe alesul tãu ca luminã pentru popoare, – deschide ochii celor orbi ºi scoate din temniþã pe cei aflaþi în întuneric! Tu, care, prin puterea Duhului Sfânt, l-ai uns pe Cristos spre slujirea mântuirii, – fã ca el sã treacã iarãºi prin lume fãcând binele ºi vindecându-i pe toþi! Trimite-l pe Duhul tãu, lumina inimilor, – ca sã-i întãreascã pe cei ºovãielnici în credinþã! Trimite Duhul tãu, alinarea în trudã, – ca sã-i mângâie pe cei osteniþi ºi pe cei cu inima zdrobitã! Împlineºte speranþa celor rãposaþi, – ca, la venirea lui Cristos, sã aibã parte de înviere! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ne-ai deschis poarta veºniciei prin preamãrirea Unsului tãu ºi prin lumina Duhului Sfânt, dã-ne, te rugãm, harul ca, având parte de un dar atât de mare, sã creºtem în evlavie ºi în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Completoriul

25

Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav


26

Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit.


Completoriul

27

18

M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Cf. Ier 14,9b LECTURA SCURTÃ Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut


Vineri, sãptãmâna a VII-a din timpul pascal

28

în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

29


25-05-2012  

Invitatoriul Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude. Vineri, sãptãmâna a VII-a din timp...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you