Issuu on Google+


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Cristoase, Domnul slavei nesfârºite, tu cel care Duhul dragostei în lume îl reverºi cu-mbelºugare, Pe tot omul care umblã pe cãrarea vieþii triste, Mila ta sã-l însoþeascã, cu iubire sã-l asiste. Curmã boala care trupul ni-l consumã ºi ni-l roade, ªi din minte izgoneºte cugetãrile neroade, Stinge patimile rele ce ne-mping pânã la crimã, Varsã-n inimi alinare când tristeþea ne oprimã. Ne inspirã totdeauna gânduri sfinte ºi senine, Sã ne fie fãrã piedici drumul nostru cãtre tine. Dã-ne dreapta moºtenire în lãcaºurile sfinte, Nu îngãdui s-o pierdem, s-o schimbãm pe-un vas de linte.


Oficiul lecturilor

3

Toate cele ºapte zile câte sunt pe sãptãmânã Reprezintã viaþa pânã se întoarce în þãrânã; Ziua-a opta este-aceea când al vieþii fir ni-l seceri, Când ne chemi la judecatã; este ziua marii treceri. La aceastã judecatã ne gândim de bunã seamã, Pãcãtoºi fiind cu toþii, cu neliniºte ºi teamã. Dar sperãm cã-n ziua-aceea lângã noi alãturi fi-va Maica ta ºi Maica noastrã, Preacurata, Milostiva. Celor ce sub steagul crucii lupta vieþii o înfruntã Le-ai promis un loc în ceruri, la ospãþul tãu de nuntã. ªi pe noi ne du în ceruri, nu la locul de osândã, Sã-l slãvim în veci pe Tatãl, contemplându-i faþa blândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Psalmul 106 (107) Aduceri de mulþumire pentru eliberare Dumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos (Fap 10,36). I 1 Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, * cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului, 3 pe care i-a adunat din toate þãrile: † de la rãsãrit ºi de la apus, * de la miazãnoapte ºi de la miazãzi; 4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate * ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate în care sã poatã locui; 5 sufereau de foame ºi de sete; * viaþa se stingea în ei.


4 6

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, * ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui. 8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat * ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând. 10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, * robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri, 11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu * ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt. 12 El le-a zdrobit inima în necazuri, * cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor. 13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii * ºi lanþurile lor le-a rupt. 15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã * ºi a frânt zãvoarele de fier. Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. II 17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii * ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi, 18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã * ºi au ajuns pânã la porþile morþii. 19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor. 20 A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, * i-a scãpat de la nimicire.


Oficiul lecturilor

5

21

Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire * ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie! 23 Cei care plecau pe mare în corãbii * ºi fãceau negoþ pe apele cele mari, 24 ei au vãzut lucrãrile Domnului * ºi minunile lui în adâncuri. 25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna * care a ridicat valurile mãrii: 26 se suiau spre ceruri, † se prãbuºeau în adâncuri; * sufletul lor se topea de groazã. 27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat * ºi toatã priceperea lor pierise. 28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 29 a domolit furtuna * ºi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit * ºi el i-a condus la portul dorit. 31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului * ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor. Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. III 33 El a schimbat râurile în loc uscat * ºi izvoarele de apã în pãmânt arid, 34 pãmântul roditor, în sãrãturã, * din cauza rãutãþii locuitorilor lui.


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

35

Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã * ºi pãmântul uscat în izvoare de apã 36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, * iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã. 37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii * ºi ele au adus roade îmbelºugate. 38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit * ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor. 39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi * din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor. 40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, * i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri. 41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz * ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele. 42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura * ºi orice nelegiuit îºi va închide gura. 43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea * ºi va înþelege bunãtatea Domnului. Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. V. Doamne, adevãrul tãu este pânã la nori. R. Iar judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. LECTURA ÎNTÂI Din cartea a doua a Regilor

2,1-15

Ridicarea la cer a lui Ilie În zilele acelea, 1 când Domnul avea sã-l ridice pe Ilie în vârtej de vânt la cer, Ilie ºi Elizeu au plecat de la Ghilgal. 2 Ilie i-a zis lui Elizeu: „Rãmâi aici, te rog, cãci Domnul mã trimite pânã la Betel”. Elizeu a rãspuns: „Viu este Domnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi”. ªi au coborât la Betel. 3 Fiii profeþilor, care erau la Betel, au ieºit în întâmpinarea lui Elizeu ºi i-au zis: „ªtii cã Domnul îl rãpeºte astãzi pe stãpânul tãu deasupra capului tãu?” ªi el a rãspuns: „ªtiu ºi eu, dar


Oficiul lecturilor 4

7

tãceþi”. Ilie i-a zis: „Elizeu, rãmâi aici, te rog, cãci Domnul mã trimite la Ierihon”. El a rãspuns: „Viu este Domnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi!” ªi au ajuns la Ierihon. 5 Fiii profeþilor, care erau la Ierihon, s-au apropiat de Elizeu ºi i-au zis: „ªtii cã Domnul îl rãpeºte astãzi pe stãpânul tãu deasupra capului tãu?” ªi el a rãspuns: „ªtiu ºi eu, dar tãceþi”. 6 Ilie i-a spus lui Elizeu: „Rãmâi aici; pe mine Domnul mã trimite la Iordan”. Elizeu i-a rãspuns: „Viu este Domnul ºi viu este sufletul tãu cã nu te voi pãrãsi!” 7 ªi au plecat amândoi. Cincizeci dintre fiii profeþilor, care i-au urmat, s-au oprit la distanþã, în timp ce ei doi s-au oprit pe malul Iordanului. 8 Ilie ºi-a luat mantia, strângând-o vãlãtuc, a lovit cu ea apele, care s-au despãrþit în douã, într-o parte ºi alta. Amândoi au trecut ca pe uscat. 9 În timp ce treceau, Ilie i-a spus lui Elizeu: „Cere ce vrei sã fac pentru tine, înainte de a fi rãpit de la tine!” Elizeu i-a rãspuns: „Vreau ca duhul pe care l-ai primit tu sã fie în mine de douã ori mai puternic!” 10 Ilie i-a rãspuns: „Ai cerut un lucru greu de îndeplinit! Cu toate acestea, dacã mã vei vedea atunci când voi fi rãpit departe de tine, þi se va acorda, în caz contrar, nu þi se va acorda!” 11 Pe când mergeau împreunã ºi vorbeau, a apãrut un car de foc cu cai de foc, i-a despãrþit pe unul de celãlalt ºi Ilie s-a urcat spre cer într-un vârtej de vânt. 12 Elizeu l-a vãzut ºi a început sã strige: „Pãrintele meu, pãrintele meu! Carul lui Israel ºi vizitiul lui!” ªi nu l-a mai vãzut. Atunci, a luat propriile haine ºi le-a rupt în douã. 13 A luat mantia pe care Ilie o lãsase sã-i cadã, s-a întors ºi s-a oprit pe malul Iordanului. 14 Cu mantia lui Ilie a lovit apele, dar ele nu s-au dat la o parte. Atunci, Elizeu a spus: „Unde este, aºadar, Dumnezeul lui Ilie?” A lovit încã o datã, apele s-au despãrþit în douã ºi Elizeu a trecut dincolo. 15 Fiii profeþilor care erau în faþa Ierihonului, când l-au vãzut, ºi-au zis: „Duhul lui Ilie a venit peste Elizeu”. ªi i-au ieºit înainte ºi s-au închinat pânã la pãmânt înaintea lui.


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

RESPONSORIUL Mal 3,23-24b; Lc 1,15a.17a R. Iatã, îl voi trimite pe Ilie, profetul, înainte de a veni ziua cea mare ºi înfricoºãtoare a Domnului, * ºi se va întoarce inima pãrinþilor cãtre copii ºi a copiilor cãtre pãrinþi. V. Ioan va fi mare înaintea Domnului. Va merge înaintea lui cu duhul ºi cu puterea lui Ilie. * ªi se va întoarce. LECTURA A DOUA Din tratatul Despre sacramente, de sfântul Ambroziu, episcop (Nr. 52-54.58: SCh 25 bis, 186-188.190)

Sacramentul pe care îl primeºti se realizeazã prin cuvântul lui Cristos Noi constatãm cã harul are o eficacitate mai mare decât natura ºi totuºi mãsurãm încã harul binecuvântãrii profeþilor. Dacã binecuvântarea unui om a avut atâta putere încât sã schimbe natura, ce sã spunem despre consacrarea divinã, în care acþioneazã înseºi cuvintele Domnului ºi Mântuitorului? Cãci acest sacrament pe care îl primeºti se realizeazã prin cuvântul lui Cristos. Dacã cuvântul lui Ilie a avut atâta putere încât sã coboare foc din cer, oare cuvântul lui Cristos nu va fi în stare sã schimbe natura elementelor? Despre creaturile din întregul univers, ai citit: El a spus ºi toate s-au fãcut, el a poruncit ºi toate au fost create (Ps 32,9). Cuvântul lui Cristos, aºadar, care a putut sã creeze din nimic ceea ce nu exista, nu poate oare sã schimbe lucrurile care sunt în ceea ce nu erau? Cãci nu este mai uºor sã dai existenþã lucrurilor, decât sã le schimbi în altceva. Dar de ce sã ne folosim de argumentãri? Sã ne folosim de exemplele sale ºi sã dovedim adevãrul misterului prin însuºi misterul întrupãrii. Oare s-a urmat cursul obiºnuit al naturii atunci când Isus Domnul s-a nãscut din Maria? Dacã observãm ordinea naturii, este normal ca femeia sã nascã din unirea cu bãrbatul. Este clar,


Oficiul lecturilor

9

aºadar, cã Fecioara a nãscut în afara ordinii naturii. Ei bine, ceea ce noi realizãm este trupul nãscut din Fecioarã. De ce cauþi ordinea naturii aici, în trupul lui Cristos, dacã însãºi naºterea Domnul Isus din Fecioarã este în afara cursului naturii? Trupul lui Cristos din sacrament este cu adevãrat trupul lui Cristos, cel care a fost rãstignit ºi a fost înmormântat. Acest sacrament, aºadar, este cu adevãrat sacramentul trupului sãu. Însuºi Isus Domnul proclamã: Acesta este trupul meu. Înainte de binecuvântarea cuvintelor cereºti, este numitã o altã substanþã; însã, dupã consacrare, este desemnat trupul sãu. El însuºi îl numeºte sângele sãu. Înainte de consacrare, îl numeºte cu un alt nume. Dupã consacrare, este numit sânge. Iar tu spui: „Amin”, adicã „Este adevãrat”. Ceea ce rosteºte gura sã recunoascã ºi mintea. Ceea ce enunþã cuvântul sã audã ºi inima. ªi Biserica, vãzând un har atât de mare, îi îndeamnã pe fiii ei, îi îndeamnã pe prietenii ei sã se apropie de sacramente, spunând: Mâncaþi ºi beþi, prietenii mei, îmbãtaþi-vã, fraþilor (Ct 5,1). Ce mâncãm, ce bem, Duhul þi-a specificat în alt loc, prin profet, spunând: Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, ferice de omul care se încrede în el (Ps 33,9). Cristos este în acest sacrament, pentru cã este trupul lui Cristos. Aºadar, nu este o hranã trupeascã, ci o hranã spiritualã. De aceea, ºi Apostolul spune, vorbind despre figura ei: Pãrinþii noºtri au mâncat cu toþii aceeaºi hranã spiritualã ºi au bãut aceeaºi bãuturã spiritualã (1Cor 10,3-4). Cãci trupul lui Dumnezeu este un trup spiritual, trupul lui Cristos este trupul spiritului divin, deoarece Cristos este spirit, aºa cum citim: Cristos Domnul este spirit înaintea feþei noastre (cf. Lam 4,20 LXX). Citim ºi în Scrisoarea sfântului Petru: Cristos a murit pentru voi (1Pt 2,21). În sfârºit, aceastã hranã întãreºte inima noastrã ºi aceastã bãuturã înveseleºte inima omului (Ps 103,15), dupã cum a amintit profetul. RESPONSORIUL Mt 26,26; cf. Iob 31,31 R. În timp ce mâncau, Isus a luat pâinea, a binecuvântat-o, a frânt-o ºi le-a dat-o discipolilor ºi le-a spus:


Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

10

* Luaþi, mâncaþi, acesta este trupul meu. V. Atunci au spus oamenii din poporul meu: Cine ne va da carne ca sã ne sãturãm? * Luaþi. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu le arãþi celor rãtãciþi lumina adevãrului, ca sã se poatã întoarce pe calea ta; dã-le tuturor acelora care poartã numele de creºtin tãria de a înlãtura tot ce se împotriveºte acestui nume ºi de a îndeplini ceea ce îi corespunde. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Astrul zilei în tãrie îºi aratã faþa sfântã, Cu luminã dulce, linã, tot pãmântu-l înveºmântã, ªi sãgeþi de foc aruncã din lãcaºu-i de splendoare, Încercând sã nimiceascã rãutatea de sub soare. Ce-am greºit în întuneric la luminã-acum apare; A rodit în noi pãcatul doar regret ºi remuºcare. Orice urmã, orice patã, de pãcat în noi lãsatã Tu o ºterge, Doamne sfinte, în iubirea ta de tatã. Aºteptãm întru speranþã sã ne vinã zi seninã, Zi în care chiar tu, Doamne, sã fii soare ºi luminã. ªi, privindu-te în faþã, faþa sfântã ºi mãreaþã Sã ne fie bucurie ºi eternã dimineaþã.


Laudele

11

E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru toate, preamãrire þie, Tatã! Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire! Amin. PSALMODIA Ant. 1 Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. Ant. Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Ant. 2 Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. 145

Cântarea

Înþ 9,1-6.9-11

Doamne, dã-mi înþelepciune


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea sta împotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15). 1

Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, * care ai fãcut toate prin cuvântul tãu 2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om * ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine 3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate * ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã, 4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron * ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi, 5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, † om slab ºi cu viaþã scurtã, * puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile. 6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºit între fiii oamenilor, † dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, * va fi socotit ca un nimic. 9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; * când ai fãcut lumea, ea era de faþã ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi * ºi ce este drept potrivit poruncilor tale. 10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, * ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale, ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, * ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta. 11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate † ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã * ºi mã va ocroti cu slava sa. Ant. Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. Ant. 3 Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9).


Laudele

13

1

Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. LECTURA SCURTÃ

Fil 2,14-15

Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãcite între care voi apãreþi ca niºte luminãtori în lume. RESPONSORIUL SCURT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat. V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat.

Ant. la Benedictus: Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul,


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

74

ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu, care a voit ca Maria, Maica lui Cristos, sã fie mai presus de toate fãpturile din cer ºi de pe pãmânt: Priveºte la Maica Fiului tãu ºi ascultã-ne! Pãrinte al îndurãrilor, îþi mulþumim pentru cã ne-ai dat-o pe Maria ca Mamã ºi exemplu: – sfinþeºte-ne inimile prin mijlocirea ei. Tu, care ai fãcut-o pe Maria atentã la cuvântul tãu ºi slujitoarea ta fidelã, – prin mijlocirea ei, dãruieºte-ne roadele Duhului Sfânt. Tu, care ai întãrit-o pe Maria când stãtea sub cruce ºi ai umplut-o de bucurie prin învierea Fiului tãu, – prin mijlocirea ei, scapã-ne de încercãri ºi întãreºte-ne speranþa. Tatãl nostru.


Ora medie

15

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul mântuirii, dã-ne harul ca prin viaþa noastrã sã dãm mãrturie slavei tale, astfel încât ºi în ceruri sã nu încetãm nicicând a te lãuda. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele.


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a XV-a de peste an

Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi! 123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. Ant. Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Ant. 2 Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. 121

Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3). I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 2


Ora medie 6

17

Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. Ant. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. Ant. 3 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 17 Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 12


Duminica a XVI-a de peste an

18 22

Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. LECTURA SCURTà Ier 17,9-10 Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrund rãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã roadele pe care le aduce. V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã. R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu. Rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. DUMINICA A XVI-A DE PESTE AN Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul;


Vesperele I

19

Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David.


20

Duminica a XVI-a de peste an

6

Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul.


Vesperele I

21

Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 6

LECTURA SCURTÃ 2Pt 1,19-21 Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. RESPONSORIUL SCURT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul.


22

Duminica a XVI-a de peste an

V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, lãudat sã fie numele Domnului. Ant. la Magnificat: Venind apostolii înapoi la Isus, iau povestit toate câte fãcuserã ºi învãþaserã.

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Venind apostolii înapoi la Isus, i-au povestit toate câte fãcuserã ºi învãþaserã.


Completoriul

23

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor care sperã în el: Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne! Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi, care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu, – dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minunate. Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei – dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credincioºi ai tainelor împãrãþiei tale. Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care conduc popoarele, – ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi. Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei, a stãrii sociale, a limbii sau a religiei – ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea. Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubirea ta, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã – alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Priveºte cu îndurare, Doamne, la slujitorii tãi ºi înmulþeºte cu bunãtate asupra lor darurile harului tãu, pentru ca, înflãcãraþi în speranþã, credinþã ºi iubire, sã stãruie cu grijã pururi treazã în împlinirea poruncilor tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


24

Duminica a XVI-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã?


Completoriul

25

4

Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul


26

Duminica a XVI-a de peste an

tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


28

Duminica a XVI-a de peste an

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



21-07-2012