Issuu on Google+


21 ianuarie SFÂNTA AGNEZA, FECIOARÃ MARTIRÃ Comemorare A fost martirizatã la Roma în a doua jumãtate a secolului al III-lea sau, mai probabil, la începutul secolului al IV-lea. Papa Damasus i-a împodobit mormântul cu o inscripþie în versuri ºi mulþi pãrinþi ai Bisericii, începând cu sfântul Ambroziu, i-au cântat laude.

Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru,


2

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

7

cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Veniþi sã-l adorãm pe regele martirilor, Domnul nostru. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Cu suflet arzând de iubire divinã, Pornirile firii Agneza-ºi dominã; Rãmâne fidelã cerescului Mire, Fãcându-i pe îngeri în cer s-o admire.


Oficiul lecturilor

3

Fiind mucenicã, murind fãrã fricã, Curatul ei suflet la cer se ridicã; Ea stã cu Cristos la ospãþul de nuntã: Aceasta-i rãsplata cã moartea o-nfruntã. Spre tine, ºi gândul, ºi ruga azi zboarã, Slãvitã martirã ºi castã fecioarã; Suntem tulburaþi de-o nesigurã soartã; Ne dã ajutor ºi spre ceruri ne poartã. Agnezã, de Domnul Cristos sã ne-apropii, Sã fim ale sale imagini ºi cópii, Implorã-l cu harul sãu sfânt sã ne-mbrace, Ca-n inimi s-avem bucurie ºi pace. Prinos de cinstire ºi cânt de iubire Þi-aducem, Cristoase, divinule Mire. ªi þie cinstire, fecioarã aleasã, Sã fii pentru Mielul din ceruri mireasã. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu; însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se va mântui. Psalmul 2 Pentru ce se frãmântã neamurile * ºi pentru ce cugetã popoarele lucruri deºarte? 2 Regii pãmântului se rãscoalã † ºi cei puternici se sfãtuiesc împreunã * împotriva Domnului ºi împotriva Unsului sãu: 3 „Sã rupem legãturile lor * ºi sã scãpãm de jugul lor!” 4 Cel care locuieºte în ceruri surâde, * Domnul îi face de ruºine. 5 Apoi în mânia sa le vorbeºte * ºi în furia sa îi înspãimântã: 6 „Eu sunt acela care l-am uns pe regele meu în Sion, * pe muntele meu cel sfânt!” 1


4

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

7

Voi vesti hotãrârea Domnului; † el mi-a zis: „Tu eºti Fiul meu, * eu astãzi te-am nãscut. 8 Cere-mi ºi-þi voi da popoarele ca moºtenire * ºi marginile pãmântului în stãpânire! 9 Tu le vei zdrobi cu un toiag de fier * ºi le vei sfãrâma ca pe vasul olarului!” 10 Acum, dar, regilor, purtaþi-vã cu înþelepciune,* trageþi învãþãturã, judecãtori ai pãmântului! 11 Slujiþi-i Domnului cu fricã, * bucuraþi-vã cu teamã! 12 Luaþi aminte, ca nu cumva sã se mânie ºi sã pieriþi pe cale, * cãci mânia lui se aprinde degrabã. Fericiþi toþi aceia * care nãdãjduiesc în el. Ant. Veþi fi urâþi de toþi din cauza numelui meu; însã cine va rãmâne statornic pânã la sfârºit, acela se va mântui. Ant. 2 Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului de faþã cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi. Psalmul 10 (11) În Domnul îmi gãsesc refugiul, † cum spuneþi sufletului meu: * „Fugi în munþi ca o pasãre”? 2 Cãci iatã, pãcãtoºii îºi încordeazã arcul, † pe coardã îºi potrivesc sãgeata, * ca sã tragã pe întuneric în cei drepþi cu inima. 3 Când se clatinã temeliile, * ce poate face cel drept? 4 Domnul locuieºte în templul sãu cel sfânt, * Domnul îºi are scaunul de domnie în ceruri. Ochii lui privesc spre cel sãrman, * pleoapele lui îi cerceteazã pe fiii oamenilor. 5 Domnul cerceteazã pe cel drept ºi pe cel nelegiuit. * Duhul lui îl urãºte pe acela care iubeºte violenþa. 1


Oficiul lecturilor

5

6

El va face sã plouã peste cei rãi cãrbuni aprinºi; * foc ºi pucioasã, ºi suflare de foc este partea lor de moºtenire. 7 Cãci Domnul este drept ºi iubeºte dreptatea; * cei drepþi vor vedea faþa lui. Ant. Nu pot fi asemãnate suferinþele timpului de faþã cu mãrirea viitoare, care va strãluci în noi. Ant. 3 Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-a primit ca pe o ardere de tot. Psalmul 16 (17) Ascultã, Doamne, dreptatea mea, * ia aminte la strigarea mea; pleacã-þi urechea la rugãciunea mea, * de pe buze care nu au înºelãciune. 2 Judecata mea sã vinã de la tine, * ochii tãi sã vadã dreptatea. 3 Pune la încercare inima mea, cerceteaz-o noaptea, încearcã-mã în foc, * dar nu vei gãsi în mine nedreptate. 4 Gura mea nu a pãcãtuit, fiind pãrtaºã la faptele oamenilor; * pentru cuvintele buzelor tale m-am pãzit de cãile fãcãtorilor de rele. 5 Tu îmi pãstrezi paºii siguri pe cãile tale, * ca sã nu se clatine picioarele mele. 6 Strig cãtre tine, Dumnezeule, cãci tu mã asculþi, * pleacã-þi urechea spre mine ºi ascultã cuvintele mele. 7 Aratã-þi bunãtatea ta cea mare, † tu, care cu dreapta ta îi scapi de duºmani * pe cei care se încred în tine. 8 Pãzeºte-mã ca pe lumina ochilor; † adãposteºte-mã la umbra aripilor tale * 9 de faþa celor rãi care mã prigonesc. Duºmanii sufletului meu mã împresoarã cu furie, † 10 ei ºi-au închis inima, * gura lor vorbeºte cu aroganþã. 1


6

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

11

Acum vin asupra mea, mã înconjoarã, * ochii lor mã aþintesc ca sã mã doboare la pãmânt, 12 cu înfãþiºare ca de leu gata de pradã * ºi ca un pui de leu ce stã la pândã în ascunziºuri. 13 Ridicã-te, Doamne! Ieºi în calea lor ºi împiedicã-i! * Cu sabia ta scapã sufletul meu de cel nelegiuit. 14 Mântuieºte-mã, Doamne, cu mâna ta de aceºti morþi, * de muritorii ce ºi-au luat partea în viaþa aceasta. Din rezervele tale tu umpli stomacul lor, * se vor sãtura fiii lor ºi va rãmâne destul ºi pentru copiii lor. 15 Dar eu, în dreptate, voi vedea faþa ta, * când mã voi scula mã voi sãtura de chipul tãu. Ant. Domnul i-a încercat ca pe aur în cuptor ºi i-a primit ca pe o ardere de tot. V. Mã cuprinde teama ºi neliniºtea. R. Dar eu îmi gãsesc plãcerea în poruncile tale.

lECTuRA îNTÂI Din Scrisoarea a doua a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 4,7–5,8 În încercãri este arãtatã puterea lui Cristos Fraþilor, 4,7 noi avem aceastã comoarã în vase de lut pentru ca puterea imensã sã fie de la Dumnezeu, ºi nu de la noi. 8 Suntem apãsaþi de necazuri din toate pãrþile, dar nu striviþi; suntem în cumpãnã, dar nu disperaþi; 9 persecutaþi, dar nu abandonaþi; doborâþi, dar nu uciºi. 10 Pretutindeni purtãm în trupul nostru moartea lui Isus ca sã se arate ºi viaþa lui Isus în trupul nostru. 11 Cãci noi care trãim suntem mereu daþi la moarte pentru Isus, pentru ca ºi viaþa lui Isus sã se arate în trupul nostru muritor. 12 Aºa încât în noi lucreazã moartea, iar în voi, viaþa. 13 Dar având acelaºi duh al credinþei, dupã cum este scris: Am crezut, de aceea am vorbit, credem ºi noi ºi de aceea vorbim, 14 ºtiind cã cel care l-a înviat pe Domnul


Oficiul lecturilor

7

Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus ºi ne va aºeza lângã el împreunã cu voi. 15 De fapt, toate sunt pentru voi, pentru ca, înmulþindu-se harul, sã sporeascã aducerea de mulþumire prin cât mai mulþi spre gloria lui Dumnezeu. 16 De aceea noi nu ne descurajãm, dimpotrivã, dacã omul nostru din afarã se trece, cel interior se înnoieºte din zi în zi, 17 cãci suferinþa noastrã scurtã ºi uºoarã ne pregãteºte un belºug nemãrginit al gloriei veºnice, 18 pentru cã noi nu cãutãm cele care se vãd, dar cele care nu se vãd, cãci cele care se vãd sunt trecãtoare, pe când cele care nu se vãd sunt veºnice. 5,1 ªtim cã dacã locuinþa pãmânteascã, cortul nostru, se desface, avem o locuinþã de la Dumnezeu, o locuinþã nefãcutã de mânã, veºnicã, în ceruri. 2 De aceea suspinãm în acest cort al nostru, dorind sã ne îmbrãcãm cu locuinþa noastrã cea din cer 3 numai dacã vom fi gãsiþi îmbrãcaþi, ºi nu goi. 4 De fapt, fiind în cortul acesta, suspinãm apãsaþi de greutate, pentru faptul cã nu am vrea sã ne dezbrãcãm, ci sã ne îmbrãcãm pentru ca ceea ce este muritor sã fie absorbit de viaþã. 5 Cel care ne-a fãcut pentru aceasta este Dumnezeu care ne-a dat arvuna Duhului. 6 Aºadar, noi suntem întotdeauna plini de încredere, deºi ºtim cã atât timp cât locuim în trup, suntem departe de Domnul, 7 cãci umblãm prin credinþã, nu prin vedere. 8 Deci suntem plini de încredere ºi ne place mai mult sã pãrãsim trupul ºi sã ne întoarcem acasã la Dumnezeu. Mt 5,11.12a.10 RESPONSORIul R. Fericiþi sunteþi când vã vor insulta, vã vor persecuta ºi, minþind, vor spune împotriva voastrã tot rãul din cauza mea. Bucuraþi-vã ºi tresãltaþi de veselie, * cãci rãsplata voastrã mare este în ceruri. V. Fericiþi cei persecutaþi pentru dreptate, pentru cã a lor este împãrãþia cerurilor. * Cãci rãsplata voastrã. lECTuRA A dOuA Din tratatul Despre fecioare, de sfântul Ambroziu, episcop


8

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

(Cartea 1, cap. 2.5.7-9: PL 16 [edit. 1845], 189-191)

Încã nu este capabilã sã sufere ºi este deja maturã pentru victorie Este ziua de naºtere pentru cer a unei fecioare: sã o imitãm în curãþia ei. Este ziua de naºtere a unei martire: sã oferim jertfa noastrã. Este ziua de naºtere a sfintei Agneza! Conform tradiþiei, a suferit martiriul la vârsta de doisprezece ani. Cât este de detestabilã aceastã cruzime, care nu a cruþat nici mãcar o fetiþã! Dar cu atât mai mare a fost puterea credinþei, care a primit mãrturia unei vieþi atât de fragede. Avea oare acest trup micuþ atâta loc pentru rãni? ªi totuºi, cea care nu avea loc pentru loviturile de sabie a avut cu ce sã învingã sabia. La vârsta ei, fetiþele nu pot suporta nici mãcar privirile aspre ale pãrinþilor ºi, când se înþeapã cu un ac, plâng ca ºi cum ar fi fost rãnite. Agneza, în schimb, stã fãrã fricã în mâinile sângeroase ale cãlãilor, rãmâne neclintitã la auzul zgomotului fãcut de lanþurile grele pe care le poartã ºi îºi oferã trupul sabiei soldatului furios. Nu ºtie încã ce este moartea, dar este pregãtitã sã moarã. Târâtã cu forþa spre altarul zeilor, îºi întinde printre flãcãri mâinile spre Cristos ºi, de pe acele altare sacrilege, face semnul care îl preamãreºte pe Domnul victorios. κi aºazã gâtul ºi ambele mâini în legãturile de fier, chiar dacã nici un lanþ nu putea sã strângã mãdulare atât de fragede. Un nou tip de martiriu? Încã nu este capabilã sã sufere ºi este deja maturã pentru victorie. Îi este greu sã lupte, dar uºor sã fie încoronatã. Cea care avea handicapul vârstei fragede a dat o magistralã lecþie de tãrie. O mireasã nu s-ar fi îndreptat cu atâta grabã spre camera nupþialã, aºa cum aceastã fecioarã a înaintat, cu pas vioi, spre locul supliciului ei; capul ei era încoronat nu cu coroane, ci cu Cristos, nu era împodobit cu flori, ci cu virtuþi. Toþi plâng, ea nu varsã o lacrimã. Cei mai mulþi se minuneazã vãzând-o cã îºi dã cu atâta uºurinþã viaþa, pe care încã nu o gustase, ºi o dã ca ºi cum ar fi ajuns la


Oficiul lecturilor

9

capãtul ei. Toþi se mirã cã ea se aratã ca martorã a divinitãþii, în timp ce, din cauza vârstei, nu putea fi încã stãpânã pe sine. În sfârºit, ea a fãcut sã i se creadã mãrturia cu privire la Dumnezeu, ea, care nu ar fi fost crezutã dacã ar fi dat mãrturie cu privire la oameni. Cãci ceea ce depãºeºte natura vine de la Creatorul naturii. Câte ameninþãri nu a folosit cãlãul ca sã o înspãimânte, la ce linguºiri nu a recurs ca sã o convingã ºi câte promisiuni nu i-a fãcut ca sã accepte sã se mãrite! Dar ea spune: „Ar însemna sã-l ofensez pe Mirele meu, dacã îl voi aºtepta pe cel care trebuie sã mã placã. Mã va avea cel care m-a ales cel dintâi. De ce zãboveºti, cãlãule? Sã piarã trupul care poate fi iubit cu ochii, dar pe care eu nu-l vreau”. S-a ridicat, s-a rugat, ºi-a plecat capul. Sã-l fi vãzut pe cãlãu tresãrind, de parcã el era cel condamnat, cum îi tremura mâna dreaptã ºi cum faþa îi devenea palidã de frica loviturii date altcuiva, în timp ce fetiþa nu se temea de nimic. Aveþi, aºadar, într-o singurã victimã un dublu martiriu, cel al curãþiei ºi cel al credinþei. Ea ºi-a pãstrat fecioria ºi a dobândit martiriul. RESPONSORIul R.  Sã celebrãm sãrbãtoarea sfintei Agneza, sã ne aducem aminte de pãtimirea ei: * în tinereþe a învins moartea ºi a câºtigat viaþa. V.  Singura ei iubire a fost pentru acela care este autorul vieþii. * În tinereþe. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturile cele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puternici ai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorim naºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãm exemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


10

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Agneza, în ziua aceasta preasfântã, Scãldatã în sânge, spre cer se avântã; E ziua când cerul pãmântului furã O fragedã floare, o blândã fãpturã. Deºi nu e trupul ei copt pentru nuntã, E copt pentru moartea pe care-o înfruntã; Cu zâmbetul dulce pe faþa seninã, Aºteaptã din ceruri un Mire sã-i vinã. Primeºte poruncã: „De vrei sã fii vie, Aprinde ºi pune pe-altar o fãclie!” Rãspunde Agneza: „Nu torþa pãgânã O þine fecioara creºtinã în mânã. Fãclia aprinsã de voi pe altare Credinþa o stinge în cel ce o are; E inima-n mine o torþã de-a dreptul, De vreþi sã o stingeþi, deschideþi-mi pieptul”. Loveºte cãlãul atunci fãrã milã ªi cade ucisã plãpânda copilã. Curatul ei suflet spre cer îºi ia zborul; Isus îºi culege din lume odorul. Isuse, tu eºti preþioasa comoarã Adusã în lume de-o Mamã Fecioarã;


Laudele

11

Mãrire sã-þi fie acum ºi-n vecie, Întreaga Treime slãvitã sã fie. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Domnul meu Isus Cristos mi-a dat inelul sãu chezãºie ºi, ca unei mirese, mi-a pus pe cap cununã. Psalmul 62 (63),2-9 Sufletul însetat de Dumnezeu Cel care pãrãseºte lucrãrile întunericului vegheazã pentru Dumnezeu. 2 Dumnezeule, tu eºti Dumnezeul meu, * pe tine te caut dis-de-dimineaþã. Sufletul meu e însetat de tine, † pe tine te doreºte trupul meu, * ca un pãmânt pustiu, uscat ºi fãrã apã. 3 Astfel te-am cãutat în sanctuarul tãu, * ca sã contemplu puterea ºi mãreþia ta. 4 Îndurarea ta preþuieºte mai mult decât viaþa, * de aceea buzele mele te laudã. 5 Te voi binecuvânta toatã viaþa mea * ºi voi ridica mâinile mele invocând numele tãu. 6 Ca ºi cum m-aº sãtura cu mãduvã ºi grãsime, * aºa se desfatã buzele mele când gura mea te laudã, 7 când îmi amintesc de tine în aºternutul meu * ºi mã gândesc la tine în ceasurile de veghe, noaptea. 8 Pentru cã ai fost ajutorul meu, * la umbra aripilor tale tresalt de bucurie. 9 Mã ataºez de tine cu tot sufletul * ºi dreapta ta mã ocroteºte. Ant. Domnul meu Isus Cristos mi-a dat inelul sãu chezãºie ºi, ca unei mirese, mi-a pus pe cap cununã. Ant. 2 Sunt logoditã cu acela cãruia îi slujesc îngerii, de a cãrui frumuseþe se uimesc soarele ºi luna.


12

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

Cântarea Dan 3,57-88.56 Toatã creatura sã-l laude pe Domnul Aduceþi laudã Dumnezeului nostru, voi, toþi slujitorii lui! (Ap 19,5). 57 Binecuvântaþi-l, toate lucrãrile Domnului, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 58 Binecuvântaþi-l, ceruri, pe Domnul, * 59 binecuvântaþi-l, îngeri ai Domnului, pe Domnul! 60 Binecuvântaþi-l, toate apele care sunteþi deasupra cerului, pe Domnul, * 61 sã-l binecuvânteze orice putere pe Domnul! 62 Binecuvântaþi-l, soare ºi lunã, pe Domnul, * 63 binecuvântaþi-l, stele ale cerului, pe Domnul! 64 Binecuvântaþi-l, ploi ºi rouã, pe Domnul, * 65 binecuvântaþi-l, toate vânturile, pe Domnul! 66 Binecuvântaþi-l, foc ºi cãldurã, pe Domnul, * 67 binecuvântaþi-l, frig ºi arºiþã, pe Domnul! 68 Binecuvântaþi-l, rouã ºi chiciurã, pe Domnul, * 69 binecuvântaþi-l, ger ºi îngheþ, pe Domnul! 70 Binecuvântaþi-l, gheþuri ºi zãpezi, pe Domnul, * 71 binecuvântaþi-l, nopþi ºi zile, pe Domnul! 72 Binecuvântaþi-l, luminã ºi întuneric, pe Domnul, * 73 binecuvântaþi-l, fulgere ºi nori, pe Domnul! 74 Sã-l binecuvânteze pãmântul pe Domnul, * sã-l laude ºi sã-l preamãreascã în veci! 75 Binecuvântaþi-l, munþi ºi dealuri, pe Domnul, * 76 binecuvântaþi-l, tot ce rãsare pe pãmânt, pe Domnul! 77 Binecuvântaþi-l, mãri ºi râuri, pe Domnul, * 78 binecuvântaþi-l, izvoare, pe Domnul! 79 Binecuvântaþi-l, balene ºi tot ce miºcã în ape, pe Domnul, * 80 binecuvântaþi-l, toate pãsãrile cerului, pe Domnul!


Laudele

13

81

Binecuvântaþi-l, fiare ºi dobitoace, pe Domnul, * binecuvântaþi-l, voi, fii ai oamenilor, pe Domnul! 83 Binecuvânteazã-l, Israele, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! 84 Binecuvântaþi-l, preoþi ai Domnului, pe Domnul, * 85 binecuvântaþi-l, slujitori ai Domnului, pe Domnul! 86 Binecuvântaþi-l, duhuri ºi suflete ale drepþilor, pe Domnul, * 87 binecuvântaþi-l, sfinþi ºi smeriþi cu inima, pe Domnul! 88 Binecuvântaþi-l, voi, Anania, Azaria ºi Misael, pe Domnul, * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Sã binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt, * sã-l lãudãm ºi sã-l preamãrim în veci! 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului, * vrednic de laudã ºi preamãrit în veci! 82

La sfârºitul acestei cântãri nu se spune Slavã Tatãlui.

Ant. Sunt logoditã cu acela cãruia îi slujesc îngerii, de a cãrui frumuseþe se uimesc soarele ºi luna. Ant. 3 Bucuraþi-vã împreunã cu mine ºi fericiþi-mã, cãci am primit un tron de luminã împreunã cu toþi sfinþii. Psalmul 149 Noua cântare a sfinþilor Fiii Bisericii, fiii noului popor, vor tresãlta de bucurie pentru regele lor: pentru Cristos (Hesychius). 1 Cântaþi Domnului un cântec nou, * lauda lui în adunarea credincioºilor sãi. 2 Sã se bucure Israel de creatorul sãu, * sã tresalte de bucurie fiii Sionului pentru regele lor. 3 Sã laude numele lui în dansuri, * sã-i cânte psalmi cu harpa ºi cu cetera. 4 Cãci Domnul îl iubeºte pe poporul sãu * ºi-i încoroneazã pe cei smeriþi cu mântuire.


14

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

5

Sã tresalte de bucurie în mãrire, credincioºii lui, * sã scoatã strigãte de bucurie în aºternutul lor. 6 Gura sã le fie plinã de laudele Domnului; * ºi sãbii cu douã tãiºuri sã fie în mâinile lor, 7 ca sã arunce rãzbunare asupra neamurilor * ºi pedeapsã asupra popoarelor; 8 ca sã-i lege pe regii lor în lanþuri * ºi pe mai-marii lor în cãtuºe de fier, 9 ca sã facã cu ei judecata care a fost scrisã; * aceasta este o cinste pentru toþi credincioºii lui. Ant. Bucuraþi-vã împreunã cu mine ºi fericiþi-mã, cãci am primit un tron de luminã împreunã cu toþi sfinþii. lECTuRA SCuRTÃ

2Cor 1,3-5

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, Tatãl îndurãrilor ºi Dumnezeul oricãrei mângâieri, care ne mângâie în orice necaz al nostru, ca sã putem ºi noi sã-i mângâiem pe cei care se aflã în orice necaz cu mângâierea cu care noi înºine suntem mângâiaþi de Dumnezeu. Cãci dupã cum prisosesc pãti mirile lui Cristos în noi, tot la fel, prin Cristos prisoseºte ºi mângâierea noastrã. RESPONSORIul SCuRT R. Dumnezeu îºi pleacã privirea spre ea, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Dumnezeu. V.  Dumnezeu îi este scãpare ºi tãrie, ajutor sigur în necazuri, * îi stã alãturi ºi ea nu se clatinã. Slavã Tatãlui. Dumnezeu.

Ant. la Benedictus: Iatã, ceea ce am dorit, acum vãd, ceea ce am sperat, acum am dobândit: sunt unitã în ceruri cu acela pe care l-am iubit pe pãmânt cu toatã dãruirea. CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


Laudele

15

68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Iatã, ceea ce am dorit, acum vãd, ceea ce am sperat, acum am dobândit: sunt unitã în ceruri cu acela pe care l-am iubit pe pãmânt cu toatã dãruirea.


16

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

RuGÃCIuNEA uNIvERSAlà Fraþilor, împreunã cu martirii care ºi-au dat viaþa pentru cuvântul lui Dumnezeu, sã-l sãrbãtorim pe Mântuitorul nostru, martorul credincios al Tatãlui: Doamne, ne-ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu prin sângele tãu! Prin martirii tãi, care au îmbrãþiºat de bunãvoie moartea ca mãrturie pentru credinþã, – dã-ne, Doamne, adevãrata libertate a spiritului. Prin martirii tãi, care ºi-au mãrturisit credinþa pânã la sânge, – dã-ne, Doamne, puritate ºi statornicie în credinþã. Prin martirii tãi, care au mers pe urmele tale purtând crucea, – dã-ne, Doamne, harul sã suportãm cu tãrie greutãþile vieþii. Prin martirii tãi, care ºi-au spãlat veºmintele în sângele Mielului, – dã-ne, Doamne, harul sã învingem toate ispitele trupului ºi ale lumii. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturile cele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puternici ai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorim naºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãm exemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Ora medie

17

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMOdIA Ant. Domnul a încununat-o cu coroana dreptãþii ºi i-a dãruit numele sfânt al slavei. Psalmul 122 (123) Încrederea poporului în Dumnezeu Doi orbi... au strigat: „Doamne, Fiul lui David, ai milã de noi!” (Mt 20,30). 1 Cãtre tine îmi ridic ochii, * cãtre tine, care locuieºti în ceruri. 2 Iatã, ca ochii slujitorilor spre mâna stãpânilor, * ca ochii slujitoarei spre mâna stãpânei sale,


18

21 ianuarie, sfânta Agneza, fecioarã martirã

aºa sunt ochii noºtri îndreptaþi spre Domnul, Dumnezeul nostru, * pânã când ne va arãta îndurarea sa. 3 Ai milã de noi, Doamne, ai milã de noi, * cãci suntem prea sãtui de ocarã. 4 Prea sãtul ne este sufletul † de batjocurile celor care ne urãsc, * de dispreþul celor îngâmfaþi. Psalmul 123 (124) Ajutorul nostru este în numele Domnului Domnul i-a zis lui Paul: „Nu-þi fie teamã... cãci eu sunt cu tine!” (Fap 18,9-10). 1

De n-ar fi fost Domnul de partea noastrã – s-o spunã Israel, – † 2 de n-ar fi fost Domnul de partea noastrã, * când oameni s-au ridicat împotriva noastrã, 3 atunci ne-ar fi înghiþit de vii * în focul mâniei lor; 4 atunci ne-ar fi înecat apele, † ar fi trecut râurile peste sufletul nostru, * 5 atunci ar fi trecut peste noi valuri nãprasnice. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * care nu ne-a lãsat pradã dinþilor lor! 7 Sufletul nostru a scãpat † ca o pasãre din laþul vânãtorului: * laþul s-a rupt ºi noi am scãpat. 8 Ajutorul nostru este în numele Domnului, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel (Gal 6,16). 1 Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac.


Ora medie

19

2

Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Domnul a încununat-o cu coroana dreptãþii ºi i-a dãruit numele sfânt al slavei. lECTuRA SCuRTÃ

Iac 1,12

Fericit este omul care îndurã ispita, pentru cã, dupã ce va fi încercat, va primi coroana vieþii pe care a promis-o Domnul celor care îl iubesc. V. În Dumnezeu am nãdãjduit. R. Nu mã tem de ce-mi poate face mie omul.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu alegi fãpturile cele mai slabe pentru a-i face de ruºine pe cei puternici ai lumii; te rugãm, dãruieºte-ne nouã, care sãrbãtorim naºterea pentru cer a sfintei Agneza, martira ta, sã urmãm exemplul ei de statornicie în credinþã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Duminica a III-a de peste an

20

duMINICA A III-A dE PESTE AN vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Doamne, tu eºti Creatorul a toate, De-aceea, doar mâna-þi puternicã poate Ca ziua-n veºmânt de luminã s-o-mbrace, Iar noaptea-n veºmânt de tãcere ºi pace. Aduce-nserarea ºi gânduri pioase ªi dulce odihnã truditelor oase, Iar minþii repaus îºi dã fiecare Când toatã tristeþea din inimi dispare. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Din nou cãtre Domnul mãririi eterne Cu drag ni se-nalþã ºi ruga, ºi gândul, Iertare cerându-i, smeriþi adorându-l. Pe cel care viaþa cu har ne-o inundã Voim sã-l slãvim cu iubire profundã; ªi mintea, ºi glasul elogii sã-i þese, Prinos sã-i aducem de imnuri alese. Se terminã ziua ºi noaptea-i aproape, Stã noaptea în beznã acum sã ne-ngroape; Credinþa aprinsã în suflet ne fie În beznã luminã, în noapte fãclie. A noastrã cântare vãzduhul strãbatã-l, Prin Fiul ºi-n Duhul s-ajungã la Tatãl. Pãmântul ºi cerul în veci sã adoare Treimea domnind în cereascã splendoare. Amin.


Vesperele I

21

PSAlMOdIA Ant. 1 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, fie numele Domnului lãudat. Ant. 2 Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dum nezeu (cf. Evr 13,15).


22

Duminica a III-a de peste an

10

Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Voi lua potirul mântuirii ºi voi invoca numele Domnului. Ant. 3 Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 6


Vesperele I

23

9

De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Domnul Isus s-a umilit pe sine; de aceea ºi Dumnezeu l-a înãlþat în veac. lECTuRA SCuRTÃ

Evr 13,20-21

Dumnezeul pãcii care, prin sângele alianþei veºnice, l-a readus din morþi pe Domnul nostru Isus, pãstorul cel mare al oilor, sã vã întãreascã pentru orice lucrare bunã, ca sã împliniþi voinþa lui, fãcând în noi ceea ce este plãcut înaintea lui prin Isus Cristos, cãruia sã-i fie mãrire în vecii vecilor. Amin. RESPONSORIul SCuRT R. Cât sunt de minunate * lucrãrile tale, Doamne. Cât

sunt. V. Toate cu înþelepciune le-ai fãcut; * lucrãrile tale, Doamne. Slavã Tatãlui. Cât sunt.

Ant. la Magnificat: Isus a venit în Galileea propovãduind evanghelia lui Dumnezeu ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape: Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie!” CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul


24

Duminica a III-a de peste an

47

ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus a venit în Galileea propovãduind evanghelia lui Dumnezeu ºi spunând: „S-a împlinit timpul ºi împãrãþia lui Dumnezeu este aproape: Convertiþi-vã ºi credeþi în evanghelie!” RuGÃCIuNEA uNIvERSAlà Cristos s-a milostivit de poporul flãmând ºi a sãvâr ºit pentru el minunile iubirii sale. Amintindu-ne de ele, sã-l rugãm cu evlavie: Aratã-ne, Doamne, iubirea ta! Mãrturisim, Doamne, cã toate cele bune le-am primit astãzi de la bunãtatea ta: – sã nu se întoarcã la tine deºarte, ci sã aducã rod în inimã bunã.


Completoriul

25

Luminã ºi mântuire a tuturor neamurilor, ocroteºte-i pe martorii pe care i-ai trimis în lumea întreagã – ºi aprinde în ei focul Duhului Sfânt. Fã ca toþi oamenii sã fãureascã o lume tot mai conformã cu demnitatea ei rânduitã de tine, – rãspunzând cu generozitate, sub cãlãuzirea ta, la cele mai urgente necesitãþi ale timpului nostru. Vindecãtorule al sufletelor ºi al trupurilor, alinã-i pe cei bolnavi, fii alãturi de cei care mor – ºi, în îndurarea ta, viziteazã-ne ºi ne învioreazã. Binevoieºte a-i numãra pe cei rãposaþi printre fericiþii din ceruri, – ale cãror nume sunt scrise în cartea vieþii. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, cãlãuzeºte viaþa noastrã dupã voinþa ta, pentru ca, în numele Fiului tãu preaiubit, sã ne învrednicim a fi tot mai bogaþi în fapte bune. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


26

Duminica a III-a de peste an

IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMOdIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude.


Completoriul

27

5

Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 lECTuRA SCuRTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi


28

Duminica a III-a de peste an

sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIul SCuRT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA dIN EvANGhElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne pu tem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dum nezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



21-01-2012