Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A VI-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care ni l-a promis pe Duhul Sfânt, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Marea ta împãrãþie, o, Cristoase, tot pãmântu-i; Tu ai coborât din ceruri peste noi, ca sã ne mântui. Rãstignit fiind pe cruce, ai schimbat a noastrã soartã Iar prin sfânta înviere, însãºi moartea este moartã. Urci acum din nou la ceruri, unde îngerii te-aºteaptã, Unde Tatãl te primeºte ca sã-þi dea rãsplata dreaptã. Lângã el pe tron te-aºazã ºi-i zorit pe cap sã-þi punã Semnul marii biruinþe, a victoriei cununã. El te face Domn a toate ºi îþi dã un mare nume, Ca atunci când se rosteºte, tot ce are viaþã-n lume ªi în ceruri, ºi-n adâncuri, sã se-ndrepte cãtre tine, Cu smeritã-ngenunchere, sã se plece, sã se-nchine.


Oficiul lecturilor

3

Se uimesc, vãzând din ceruri, oastea cetelor de îngeri Cã pãmântul nu mai este valea jalnicã de plângeri; Omenirea ce-a-ntinat-o primul om fãcut din tinã E salvatã, peste dânsa Omul-Dumnezeu dominã. O, Cristoase, tuturora sã ne fii pentru vecie ªi speranþã, ºi rãsplatã, ºi izvor de bucurie. Orice falsã bucurie ce de tine ne separã Sã ne fie, când ne-mbie, neplãcutã ºi amarã. Ne simþim plini de pãcate, slãbiciunea noastrã-i mare, Dar sperãm cu umilinþã de la tine îndurare. Tu ne iartã orice vinã cu-al tãu har ºi cu-a ta milã, Ocroteºte ºi-ntãreºte firea noastrã cea fragilã. ªtim cã tu vei þine-odatã judecatã-nfricoºatã; Fã sã fim gãsiþi atuncea fãrã vinã, fãrã patã. Mintea noastrã ne-o înalþã, dorul nostru ni-l menþine Cãtre sfintele lãcaºuri pregãtite-n cer de tine. Slavã, cinste ºi mãrire îþi aducem fiecare O, Cristoase, rege-al nostru, azi, de sfânta Înãlþare. Slavã fie în vecie, þie, veºnice Pãrinte. Îþi aducem preamãrire þie, Duhule Preasfinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Psalmul 135 (136) Imn pascal A povesti faptele minunate ale Domnului înseamnã a-i aduce laudã (Cassiodor). I Lãudaþi-l pe Domnul, pentru cã este bun, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 2 Lãudaþi-l pe Dumnezeul dumnezeilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 3 Lãudaþi-l pe Domnul domnilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 1


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

4

El singur face fapte minunate, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 5 El a fãcut cerurile cu înþelepciune, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 6 El a întãrit pãmântul peste ape, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 7 El a fãcut luminãtorii cei mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 8 Soarele, ca sã stãpâneascã ziua, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 9 Luna ºi stelele, ca sã stãpâneascã noaptea, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Domnul singur face fapte minunate, veºnicã este îndurarea lui. Ant. 2 L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. II El i-a lovit pe egipteni în întâii lor nãscuþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 11 ªi l-a scos pe Israel din mijlocul lor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 12 Cu mânã tare ºi cu braþ puternic, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 13 El a despãrþit în douã Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 14 El a fãcut ca Israel sã treacã prin mijlocul ei, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 15 ªi l-a aruncat pe faraon cu oºtirea lui în Marea Roºie, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. L-a scos pe Israel din Egipt, cu mânã tare ºi cu braþ puternic. 10

Ant. 3 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. III


Oficiul lecturilor

5

16

El a cãlãuzit poporul sãu prin pustiu, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 17 El a lovit regi mari, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 18 El a dat la moarte regi puternici, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 19 Pe Sihon, regele amoreilor, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 20 ªi pe Og, regele Basanului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 21 El a dat þara lor ca moºtenire, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 22 Ca moºtenire slujitorului sãu, Israel, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 23 ªi-a adus aminte de noi când eram înjosiþi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 24 El ne-a mântuit de asupritorii noºtri, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 25 El dã hranã oricãrei fãpturi, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! 26 Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului, * pentru cã veºnicã este îndurarea lui! Ant. Lãudaþi-l pe Dumnezeul cerului; el ne-a mântuit de asupritorii noºtri. V. Dumnezeu ne-a renãscut la o speranþã vie, aleluia! R. Prin învierea lui Isus Cristos din morþi, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Ioan

3,11-17

Caritatea faþã de fraþi Preaiubiþilor, 11 aceasta este vestea pe care aþi auzit-o de la început: sã ne iubim unii pe alþii. 12 Nu cum a fãcut Cain, care era de la Cel Rãu, ºi l-a ucis pe fratele sãu. ªi pentru care motiv l-a ucis? Pentru cã faptele lui erau rele, iar ale fratelui sãu, drepte.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

6 13

Sã nu vã miraþi, fraþilor, dacã lumea vã urãºte. 14 Noi ºtim cã am trecut de la moarte la viaþã pentru cã îi iubim pe fraþi. Cine nu iubeºte rãmâne în moarte. 15 Oricine urãºte pe fratele sãu este un criminal ºi voi ºtiþi cã nici un criminal nu are viaþã veºnicã dãinuitoare în el. 16 În aceasta am cunoscut iubirea: el ºi-a dat viaþa pentru noi. La fel, ºi noi trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi. 17 Dacã cineva are bogãþiile lumii ºi-l vede pe fratele sãu, care este în nevoie, ºi îºi închide inima faþã de el, cum poate sã rãmânã în acela iubirea lui Dumnezeu? 1In 3,16.14b RESPONSORIUL R. În aceasta am cunoscut iubirea lui Dumnezeu, cã el ºi-a dat viaþa pentru noi; * la fel, ºi noi trebuie sã ne dãm viaþa pentru fraþi, aleluia! V. Noi ºtim cã am trecut de la moarte la viaþã pentru cã îi iubim pe fraþi. * La fel. LECTURA A DOUA Din Tratatele asupra Evangheliei dupã Ioan, ale sfântului Augustin, episcop (Trat. 124, 5.7: CCL 36, 685-687)

Cele douã vieþi Biserica cunoaºte douã vieþi care i-au fost în mod divin predicate ºi încredinþate: una este în credinþã, cealaltã în viziune; una în timpul pelerinajului, cealaltã în veºnicia locuinþei; una în trudã, cealaltã în odihnã; una de-a lungul drumului, cealaltã în patrie; una în activitate, cealaltã în rãsplata contemplaþiei. Prima viaþã a fost reprezentatã de apostolul Petru, a doua, de Ioan. Viaþa pãmânteascã se desfãºoarã pânã la sfârºitul acestei lumi ºi îºi aflã încheierea dincolo; viaþa cereascã, în faza sa perfectã, va veni dupã sfârºitul acestei lumi, însã în veºnicie nu va avea sfârºit. De aceea, Domnul îi spune lui Petru: Urmeazã-mã (In 21,19); în timp ce despre Ioan spune: Dacã vreau ca acesta sã rãmânã pânã când voi veni, ce te priveºte? Tu urmeazã-mã! (In 21,22).


Oficiul lecturilor

7

Tu urmeazã-mã în tolerarea relelor temporare. El sã rãmânã în aºteptare pânã când mã voi întoarce ca sã dau bunurile veºnice. Sau mai clar: Sã-mi urmeze lucrarea care, dupã modelul pãtimirii mele, este deja terminatã. Sã rãmânã în aºteptare pânã când voi veni sã desãvârºesc contemplaþia abia începutã. Efectiv, cel care acceptã totul cu sfinþenie, perseverând pânã la moarte, îl urmeazã pe Cristos. În schimb, cunoaºterea lui Cristos, înainte de a ajunge la culmea sa, trebuie sã aºtepte venirea sa. Este vorba despre douã aspecte legate cu cele douã faze ale existenþei pãmânteºti ºi cereºti ale creºtinului. În prima se suportã relele din lumea aceasta, proprii pentru pãmântul celor muritori, în a doua se vor vedea bunurile Domnului pentru pãmântul celor vii. Ceea ce spune Domnul: Vreau ca el sã rãmânã pânã când voi veni (In 21,23), nu înseamnã a se opri, a sta, ci a rãmâne în aºteptare, deoarece starea semnificatã de Ioan nu va ajunge acum la plinãtatea sa, ci la venirea lui Cristos. Apoi, ceea ce este semnificat de Petru, care a primit invitaþia: Tu urmeazã-mã (In 21,22), este ceva care trebuie îndeplinit acum, altfel nu se va ajunge la ceea ce se aºteaptã. Totuºi, nimeni sã nu îndrãzneascã sã-i disocieze pe aceºti doi mari apostoli. Amândoi fãceau ceea ce semnifica Petru. Amândoi vor dobândi ceea ce semnifica Ioan. Pe planul simbolului, Petru îl urma, Ioan rãmânea în aºteptare. Pe planul credinþei trãite, amândoi suportau suferinþele prezente din aceastã lume mizerabilã, amândoi aºteptau bunurile viitoare ale fericirii veºnice. Aceastã atitudine o reproduc nu numai ei, ci întreaga Bisericã, Mireasa lui Cristos, îndreptatã, pe de o parte, sã depãºeascã încercãrile din lumea aceasta ºi, pe de altã parte, sã posede fericirea vieþii viitoare. Aºadar, douã vieþi simbolizate de cei doi apostoli, Petru ºi Ioan, fiecare semnificând un singur tip de viaþã, chiar dacã amândoi au trãit viaþa pãmânteascã în credinþã ºi amândoi se vor bucura de cealaltã viaþã în viziune. Petru, cel dintâi dintre apostoli, a primit cheile împãrãþiei cerurilor. Cu ele el leagã ºi dezleagã pãcatele tutu-


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

ror sfinþilor, legaþi în mod inseparabil de trupul lui Cristos, ºi aratã credincioºilor calea corectã ce trebuie urmatã în aceastã viaþã agitatã de toate furtunile. În schimb, Ioan evanghelistul, ºi-a rezemat capul pe pieptul lui Cristos. Gestul ne face sã ne gândim la odihna sfinþilor, la odihna pe care o vor gãsi la acel piept ferit pe deplin de valuri ºi secret, care este viaþa fericitã. Însã nu numai Petru leagã ºi dezleagã pãcatele, ci toatã Biserica. Nu numai Ioan a sorbit din izvorul care era Cristos. Nu numai el se bucurã de Cuvânt – care era la început, Dumnezeu la Dumnezeu – ºi de toate prerogativele divine ale lui Cristos. Nu numai el contemplã toate acele realitãþi sublime care se referã la Treimea divinã ºi la unitatea celor trei persoane divine. Nu numai el este privilegiatul care se saturã cu acele lucruri care se contemplã faþã în faþã în împãrãþia cereascã, dupã ce au fost vãzute pe acest pãmânt ca într-o oglindã ºi în mod confuz. Nu numai el scoate toate aceste comori de la pieptul lui Isus, ci le este deschis tuturor de cãtre însuºi Domnul, izvorul evangheliei, pentru ca toþi, pe tot pãmântul, sã bea, fiecare dupã propria capacitate. Cf. 1Pt 5,10; 2Cor 4,14 RESPONSORIUL R. Dumnezeul oricãrui har, care ne-a chemat la gloria sa veºnicã în Cristos Isus, * dupã ce veþi fi suferit puþin, el însuºi vã va desãvârºi, vã va întãri ºi vã va da putere, aleluia! V. Cel care l-a înviat pe Isus ne va învia ºi pe noi împreunã cu Isus. * Dupã ce. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu, înãlþându-se la cer, l-a promis apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþelepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºi nouã darurile Duhului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Laudele

9

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Iatã-apare aurora Zilei, scumpã tuturora; Domnu-n norul de luminã Intrã-n slava sa divinã. Este pus în lanþ Satana; Glorioasã este rana Ce Isus în cer i-aratã Celui care-i este Tatã. De speranþã-i plin misterul; Se deschide iarãºi cerul. Pentru unul fiecare Azi e zi de înãlþare. Este ziua bucuriei; Fiul unic al Mariei, Cel ucis pe cruce, iatã-l, E primit în cer de Tatãl. Mulþumire se cuvine Celui ce-a purtat cu sine Spre lãcaºurile sfinte Dorul nostru cel fierbinte. Cerul este-n sãrbãtoare, Tot pãmântul e în floare; Bucuria noastrã-i mare Azi, de sfânta Înãlþare.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

10

Ale noastre rugi pioase Tu primeºte-le, Cristoase. Slavã þie, pe vecie, Vie-a ta împãrãþie. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2

Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã. 5 Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt;


Laudele

11

12

ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Vestim de dimineaþã îndurarea ta, Doamne, ºi noaptea, fidelitatea ta. Ant. 2 Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Cântarea

Dt 32,1-12

Binefacerile lui Dumnezeu faþã de popor De câte ori am vrut sã-i adun pe fiii tãi aºa cum îºi adunã gãina puii sub aripi! (Mt 23,37). 1 Ascultaþi, cerurilor, ºi voi vorbi! * Ascultã, pãmântule, cuvintele gurii mele! 2 Ca ploaia sã picure învãþãtura mea, * ca roua sã curgã cuvintele mele, ca burniþa peste iarbã * ºi ca ropotul de ploaie peste grâne. 3 Cãci voi invoca numele Domnului: * preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru! 4 El este stânca: lucrãrile lui sunt desãvârºite, * toate cãile lui sunt dreptate. Domnul este credincios ºi în el nu este nedreptate; * el este drept ºi nepãrtinitor. 5 Ei au pãcãtuit împotriva lui; † ei nu-i mai sunt fii prin purtarea lor, * ci neam îndãrãtnic ºi ticãlos.


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

6

Aºa rãsplãtiþi voi Domnului, * popor nechibzuit ºi fãrã minte? Oare nu este el pãrintele tãu, * cel care te-a creat, te-a plãsmuit ºi te-a întemeiat? 7 Aminteºte-þi de zilele de odinioarã, * socoteºte anii, generaþie dupã generaþie, întreabã-l pe tatãl tãu ºi-þi va spune, * întreabã-i pe bãtrâni ºi-þi vor povesti. 8 Când Cel Preaînalt a separat popoarele, * când i-a împrãºtiat pe fiii lui Adam, el a stabilit hotarele popoarelor * dupã numãrul fiilor lui Israel; 9 cãci partea Domnului este poporul sãu, * Iacob este partea lui de moºtenire. 10 L-a gãsit în pãmânt pustiu, * într-un loc înfricoºãtor plin de urlete sãlbatice; ºi l-a apãrat, l-a îngrijit ºi l-a pãzit * ca pe lumina ochilor. 11 Precum vulturul care-ºi învaþã puii sã zboare, * zburând deasupra lor îºi întinde aripile, ºi-a întins aripile ºi l-a ridicat, * l-a purtat pe aripile sale. 12 Numai Domnul singur a fost conducãtorul lui: * nici un dumnezeu strãin nu i-a fost alãturi. Ant. Preamãriþi-l pe Dumnezeul nostru. Ant. 3 Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Toate le-a pus sub picioarele lui iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul!


Laudele

13

Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman. 4 Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Cât de minunat este numele tãu, Doamne, pe tot pãmântul. Rom 14,7-9 LECTURA SCURTÃ Nimeni dintre noi nu trãieºte pentru sine ºi nimeni nu moare pentru sine. De fapt, dacã trãim, pentru Domnul trãim ºi, dacã murim, pentru Domnul murim. Aºadar, fie cã trãim, fie cã murim, ai Domnului suntem. Cãci pentru aceasta a murit ºi a înviat Cristos, ca sã fie Domn ºi peste morþi, ºi peste vii. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul.


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

Ant. la Benedictus: Adevãr, adevãr vã spun: dacã veþi cere ceva de la Tatãl în numele meu, vã va da, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adevãr, adevãr vã spun: dacã veþi cere ceva de la Tatãl în numele meu, vã va da, aleluia!


Ora medie

15

RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Laudã ºi mãrire lui Cristos, care le-a fãgãduit apostolilor puterea Duhului Sfânt! Sã-l implorãm: Trimite lumina ta ºi adevãrul tãu! Cristoase, cuvântul adevãrului, înþelepciunea ºi strãlucirea Tatãlui, trimite lumina ta ºi adevãrul tãu, – ca sã-þi dãm mãrturie astãzi prin cuvânt ºi faptã înaintea fraþilor noºtri! Ajutã-ne sã meditãm ºi sã înþelegem cele ce sunt ale Duhului, – ca sã nu pierim, ci sã avem viaþã ºi pace! Duhul tãu sã vinã în ajutorul slãbiciunii noastre, – ca sã ºtim sã ne rugãm cum se cuvine! Umple-ne de iubire ºi de toatã ºtiinþa, – ca sã ne putem povãþui ºi întãri unii pe alþii! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu, înãlþându-se la cer, l-a promis apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþelepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºi nouã darurile Duhului tãu. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VI-a a Paºtelui

16

IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),81-88 XI (Kaf) Sufletul meu tânjeºte dupã mântuirea ta, * în cuvântul tãu mi-am pus toatã speranþa. 82 Mi-au slãbit ochii în aºteptarea promisiunii tale * ºi spun: „Când mã vei mângâia?” 83 Am ajuns ca un burduf aºezat la fum, * dar nu am uitat de îndreptãrile tale. 84 Câte sunt zilele slujitorului tãu? * Când vei judeca oare pe cei ce mã asupresc? 85 Cei mândri au sãpat groapã înaintea mea; * ei nu sunt dupã legea ta. 86 Toate poruncile tale sunt adevãr; † pe nedrept m-au prigonit: * vino în ajutorul meu! 81


Ora medie

17

87

Puþin a lipsit de nu m-au ºters de pe pãmânt, * dar nu am pãrãsit învãþãturile tale. 88 Dupã îndurarea ta dã-mi viaþã * ºi voi pãzi poruncile gurii tale. Psalmul 60 (61) Rugãciunea unui exilat Rugãciunea dreptului care nãdãjduieºte cele veºnice (sf. Ilariu). 2 Ascultã, Dumnezeule, strigarea mea, * ia aminte la rugãciunea mea. 3 De la marginile pãmântului pe tine te chem † când inima mi-e cuprinsã de neliniºte, * cãlãuzeºte-mã la stânca la care nu pot ajunge! 4 Cãci tu eºti un refugiu pentru mine, * turn puternic în faþa duºmanului. 5 Voi locui în cortul tãu pentru totdeauna, * mã voi adãposti la umbra aripilor tale, 6 cãci, tu, Dumnezeul meu, mi-ai ascultat promisiunile, * mi-ai dat moºtenirea celor care se tem de numele tãu. 7 Vei adãuga la zilele regelui alte zile, * anii lui vor fi ca generaþie dupã generaþie. 8 Va domni în veºnicie înaintea lui Dumnezeu, * îndurarea ºi adevãrul îl vor ocroti. 9 Atunci voi cânta imnuri numelui tãu în vecii vecilor, * ca sã-mi îndeplinesc promisiunile zi de zi. Psalmul 63 (64) Rugãciune împotriva duºmanilor În acest psalm este vorba, mai ales, despre pãtimirea Domnului (sf. Augustin). 2 Ascultã, Dumnezeule, glasul plângerii mele, * pãzeºte sufletul meu de teama duºmanului.


18

Duminica a VII-a a Paºtelui

3

Fereºte-mã de adunarea celor rãi, * de mulþimea celor ce sãvârºesc fãrãdelegea. 4 Ca sabia îºi ascut limbile lor, † precum sãgeata, aruncã cuvinte amare, * 5 pentru a-l lovi, în ascuns, pe cel neprihãnit, trag pe neaºteptate ºi nu se tem. * 6 Se încurajeazã în rãutatea lor, se pun de acord ca sã întindã curse. * Ei spun: „Cine va vedea?” 7 Au pus la cale nelegiuiri, † au împlinit cele uneltite: * ca o prãpastie este omul ºi inima lui e un abis. 8 Dumnezeu îi loveºte pe ei cu sãgeþile sale: * pe neaºteptate ei au fost rãniþi, 9 ºi însãºi limba lor îi va face sã cadã; * oricine, vãzându-i, va clãtina din cap. 10 Atunci toþi vor fi cuprinºi de teamã, † vor vesti lucrãrile Domnului* ºi vor înþelege faptele lui. 11 Cel drept se va bucura în Domnul ºi va nãdãjdui în el, * ºi vor fi lãudaþi toþi cei drepþi cu inima. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTà 1Cor 15,20-22 Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Fiul tãu, înãlþându-se la cer, l-a promis apostolilor pe Duhul Sfânt. Dã-ne, te rugãm, harul ca, dupã cum i-ai copleºit pe ei cu diferitele daruri ale înþe-


Vesperele I

19

lepciunii dumnezeieºti, tot astfel, sã ne împãrtãºeºti ºi nouã darurile Duhului tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Coboarã din ceruri, o, Duhule Sfinte, Luminã revarsã-ne-n suflet ºi minte. Din mâinile tale atotcreatoare O ploaie de har peste noi sã coboare. Tu eºti mângâierea trimisã în lume, Eºti focul aprins ºi menit sã consume Tot rãul. Izvor eºti de apã curatã Ce setea o-nlãturi ºi speli orice patã. Eºti daru-nºeptit ce tot omul l-aºteaptã, A Tatãlui veºnic eºti mâna cea dreaptã, Lãuntricã ºoaptã-a gândirilor bune ªi cel ce pe buze cuvinte ne pune. Din cer ne trimite lumina pe cale ªi focul puternic al dragostei tale. Suntem fãrã forþe, trãim întru fricã; Slãbiþi, ne-ntãreºte, cãzuþi, ne ridicã. Vicleanul alungã-l; rugãmu-ne încã, Sãdeºte-ne-n inimi o pace adâncã. Conduºi fãrã preget de mâna ta blândã, În lupta cu rãul sperãm în izbândã.


Duminica a VII-a a Paºtelui

20

Prin tine, noi toþi sã-l cunoaºtem pe Tatãl Pe Fiul, de-asemenea, lumii aratã-l. Credinþa în tine mereu sã ne-ajute Sã ducem o viaþã de sfântã virtute. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu este mai presus de toate cerurile, el înalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia! Psalmul 112 (113) Lãudaþi numele Domnului I-a dat jos de pe tron pe cei puternici ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi (Lc 1,52). 1 Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Dumnezeu este mai presus de toate cerurile, el înalþã din pulbere pe cel sãrman, aleluia! Ant. 2 Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voi aduce jertfã de laudã, aleluia!


Vesperele I

21

Psalmul 115 (116 B) Aducere de mulþumire în templu Prin Cristos, sã aducem pururi jertfã de laudã lui Dumnezeu (cf. Evr 13,15). 10 Eu mi-am pãstrat credinþa chiar ºi atunci când spuneam: * „Sunt foarte nefericit”. 11 Am spus în tulburarea mea: * „Tot omul este mincinos”. 12 Ce-i voi da în schimb Domnului * pentru tot binele pe care mi l-a fãcut? 13 Voi lua potirul mântuirii * ºi voi invoca numele Domnului. 14 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu. 15 Lucru de preþ este în faþa Domnului * moartea credincioºilor sãi. 16 Ascultã-mã, Doamne, cãci sunt slujitorul tãu, * eu, slujitorul tãu, ºi fiul slujitoarei tale; tu ai sfãrâmat lanþurile mele. † 17 Îþi voi aduce jertfã de laudã * ºi voi invoca numele Domnului. 18 Voi împlini fãgãduinþele fãcute Domnului * de faþã cu tot poporul sãu, 19 în curþile casei Domnului, * în mijlocul tãu, Ierusalime! Ant. Tu ai rupt, Doamne, lanþurile mele: þie îþi voi aduce jertfã de laudã, aleluia! Ant. 3 Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia care ascultã de el, izvor de mântuire veºnicã, aleluia! Cântarea Cristos, slujitorul lui Dumnezeu

Fil 2,6-11


22

Duminica a VII-a a Paºtelui

6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Fiul lui Dumnezeu a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit ºi s-a fãcut, pentru toþi aceia care ascultã de el, izvor de mântuire veºnicã, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 2,9-10 Voi sunteþi un neam ales, o preoþie împãrãteascã, o naþiune sfântã, poporul luat în stãpânire de Dumnezeu ca sã vestiþi faptele mãreþe ale celui care v-a chemat din întuneric la minunata sa luminã. Voi, care odinioarã nu eraþi popor, acum sunteþi poporul lui Dumnezeu; voi, care nu aveaþi parte de îndurare, acum aþi obþinut îndurare. RESPONSORIUL SCURT R. Duhul Sfânt, Mângâietorul. * Aleluia, aleluia! Duhul. V. Vã va învãþa toate. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Duhul. Ant. la Magnificat: Pãrinte sfânt, pãzeºte-i în numele tãu, pe care mi l-ai dat, ca ei sã fie una ca ºi noi, aleluia!


Vesperele I

23

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pãrinte sfânt, pãzeºte-i în numele tãu, pe care mi l-ai dat, ca ei sã fie una ca ºi noi, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l binecuvântãm pe Cristos, asupra cãruia a coborât Duhul Sfânt sub chip de porumbel. Sã-l invocãm ºi sã ne întãrim rugãciunea, zicând: Amin.


24

Duminica a VII-a a Paºtelui

Trimite-l, Doamne, pe Cel Fãgãduit, – pentru ca Biserica ta sã se reînnoiascã ºi sã întinereascã pururi! (Amin.) Toate neamurile sã-þi cânte þie, Regelui ºi Dumnezeului nostru, – ºi Israel sã fie stãpânirea ta! Tu, care i-ai alungat pe diavoli, – îndepãrteazã dintre noi scandalul ºi rãutatea! Tu, care la Rusalii i-ai adunat împreunã pe cei risipiþi la Babel, – înfãptuieºte prin Duhul tãu unitatea ºi universalitatea credinþei! Duhul tãu sã locuiascã în noi, – ca sã dea viaþã trupurilor noastre muritoare! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã cu bunãvoinþã, Doamne, rugãciunile noastre! Noi credem cã Mântuitorul neamului omenesc se aflã împreunã cu tine în mãrire: dã-ne harul sã simþim cã el rãmâne cu noi pânã la sfârºitul veacurilor, dupã cum ne-a fãgãduit. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Completoriul

25

IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca, dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere, Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? *


26

Duminica a VII-a a Paºtelui

Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le


Completoriul

27

poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


Duminica a VII-a a Paºtelui

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


19-05-2012  

SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A VI-A APAªTELUI V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfâ...

Read more
Read more
Similar to
Popular now
Just for you