Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XIX-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el; veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Cristoase, Domnul slavei nesfârºite, tu cel care Duhul dragostei în lume îl reverºi cu-mbelºugare, Pe tot omul care umblã pe cãrarea vieþii triste, Mila ta sã-l însoþeascã, cu iubire sã-l asiste. Curmã boala care trupul ni-l consumã ºi ni-l roade, ªi din minte izgoneºte cugetãrile neroade, Stinge patimile rele ce ne-mping pânã la crimã, Varsã-n inimi alinare când tristeþea ne oprimã. Ne inspirã totdeauna gânduri sfinte ºi senine, Sã ne fie fãrã piedici drumul nostru cãtre tine. Dã-ne dreapta moºtenire în lãcaºurile sfinte, Nu îngãdui s-o pierdem, s-o schimbãm pe-un vas de linte.


Oficiul lecturilor

3

Toate cele ºapte zile câte sunt pe sãptãmânã Reprezintã viaþa pânã se întoarce în þãrânã; Ziua-a opta este-aceea când al vieþii fir ni-l seceri, Când ne chemi la judecatã; este ziua marii treceri. La aceastã judecatã ne gândim de bunã seamã, Pãcãtoºi fiind cu toþii, cu neliniºte ºi teamã. Dar sperãm cã-n ziua-aceea lângã noi alãturi fi-va Maica ta ºi Maica noastrã, Preacurata, Milostiva. Celor ce sub steagul crucii lupta vieþii o înfruntã Le-ai promis un loc în ceruri, la ospãþul tãu de nuntã. ªi pe noi ne du în ceruri, nu la locul de osândã, Sã-l slãvim în veci pe Tatãl, contemplându-i faþa blândã. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Psalmul 106 (107) Aduceri de mulþumire pentru eliberare Dumnezeu le-a trimis fiilor lui Israel cuvântul sãu, care aduce vestea cea bunã a pãcii prin Isus Cristos (Fap 10,36). I 1 Preamãriþi-l pe Domnul pentru cã este bun, * veºnicã este îndurarea lui! 2 Aºa sã spunã cei rãscumpãraþi de Domnul, * cei pe care i-a eliberat din mâna duºmanului, 3 pe care i-a adunat din toate þãrile: † de la rãsãrit ºi de la apus, * de la miazãnoapte ºi de la miazãzi; 4 pribegeau prin pustiu, strãbãteau cãi neumblate * ºi nu gãseau drumul spre vreo cetate în care sã poatã locui; 5 sufereau de foame ºi de sete; * viaþa se stingea în ei.


4 6

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 7 i-a cãlãuzit pe drumul cel drept, * ca sã ajungã într-o cetate în care sã poatã locui. 8 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 9 Cãci el a potolit setea sufletului însetat * ºi a umplut de bunãtãþi sufletul flãmând. 10 Ei locuiau în întuneric ºi în umbra morþii, * robi ai sãrãciei ºi încãtuºaþi în lanþuri, 11 cãci s-au revoltat împotriva cuvintelor lui Dumnezeu * ºi au dispreþuit planul Celui Preaînalt. 12 El le-a zdrobit inima în necazuri, * cãdeau ºi nimeni nu le venea în ajutor. 13 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 14 i-a scos din întuneric ºi din umbra morþii * ºi lanþurile lor le-a rupt. 15 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 16 Cãci a sfãrâmat porþile de aramã * ºi a frânt zãvoarele de fier. Ant. Sã-l laude pe Domnul îndurãrile lui, ºi faptele lui minunate faþã de fiii oamenilor. Ant. 2 Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. II 17 ªi-au pierdut minþile pe calea fãrãdelegii * ºi din cauza nelegiuirilor lor au ajuns nenorociþi, 18 sufletul lor era dezgustat de orice hranã * ºi au ajuns pânã la porþile morþii. 19 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor. 20 A trimis cuvântul sãu ºi i-a vindecat, * i-a scãpat de la nimicire.


Oficiul lecturilor

5

21

Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 22 Sã-i aducã jertfe de mulþumire * ºi sã vesteascã faptele lui în cântece de bucurie! 23 Cei care plecau pe mare în corãbii * ºi fãceau negoþ pe apele cele mari, 24 ei au vãzut lucrãrile Domnului * ºi minunile lui în adâncuri. 25 El a poruncit ºi s-a pornit furtuna * care a ridicat valurile mãrii: 26 se suiau spre ceruri, † se prãbuºeau în adâncuri; * sufletul lor se topea de groazã. 27 Se clãtinau ºi se împleticeau ca un om beat * ºi toatã priceperea lor pierise. 28 În strâmtorarea lor, au strigat cãtre Domnul * ºi i-a mântuit din necazurile lor; 29 a domolit furtuna * ºi valurile s-au potolit. 30 Ei s-au bucurat cã valurile s-au liniºtit * ºi el i-a condus la portul dorit. 31 Sã-l laude pe Domnul pentru bunãtatea lui, * pentru minunile pe care le-a fãcut în folosul fiilor oamenilor. 32 Sã-l preamãreascã în adunarea poporului * ºi sã-l laude în sfatul bãtrânilor. Ant. Ei au vãzut lucrãrile Domnului ºi minunile lui. Ant. 3 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. III 33 El a schimbat râurile în loc uscat * ºi izvoarele de apã în pãmânt arid, 34 pãmântul roditor, în sãrãturã, * din cauza rãutãþii locuitorilor lui.


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

35

Dar a preschimbat pustiul în întindere de apã * ºi pãmântul uscat în izvoare de apã 36 ºi i-a fãcut sã se aºeze acolo pe cei înfometaþi, * iar ei au construit o cetate unde sã locuiascã. 37 Au semãnat ogoare ºi au sãdit vii * ºi ele au adus roade îmbelºugate. 38 I-a binecuvântat ºi ei s-au înmulþit * ºi nu a lãsat sã se reducã numãrul animalelor lor. 39 Apoi a scãzut numãrul lor ºi au fost abãtuþi * din cauza oprimãrii, a relelor ºi a suferinþelor. 40 A revãrsat dispreþul asupra conducãtorilor, * i-a fãcut sã rãtãceascã printr-un pustiu fãrã drumuri. 41 Dar l-a ridicat pe cel sãrman din necaz * ºi a fãcut familiile numeroase ca turmele. 42 Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura * ºi orice nelegiuit îºi va închide gura. 43 Cine-i înþelept sã ia aminte la acestea * ºi va înþelege bunãtatea Domnului. Ant. Cei drepþi vor vedea ºi se vor bucura ºi vor înþelege bunãtatea Domnului. V. Doamne, adevãrul tãu este pânã la nori. R. Iar judecãþile tale sunt ca abisul cel mare. lEcTurA îNTÂI Din cartea profetului Mihea

7,7-20

Cetatea lui Dumnezeu aºteaptã mântuirea, iertarea pãcatelor 7 Voi privi spre Domnul, îmi voi pune nãdejdea în Dumnezeu, mântuitorul meu, ºi el, Dumnezeul meu, mã va asculta. 8 Nu te bucura de nenorocirea mea, vrãjmaºa mea, cãci, dacã am cãzut, mã voi ridica iarãºi, dacã locuiesc în întuneric, Domnul este lumina mea! 9 Deoarece am pãcãtuit împotriva Domnului, voi îndura mânia lui pânã ce el îmi va apãra cauza ºi-mi va face dreptate;


Oficiul lecturilor

el mã va scoate la luminã ºi voi vedea dreptatea lui. 10 Când va vedea vrãjmaºa mea lucrul acesta, va fi acoperitã de ruºine, ea, care-mi zicea: „Unde este Domnul, Dumnezeul tãu?” Ochii mei se vor uita la ea ºi ea va fi cãlcatã în picioare ca noroiul de pe uliþã. 11 Va veni ziua când îþi vor zidi iarãºi zidurile, în ziua aceea þi se vor lãrgi hotarele. 12 În ziua aceea, vor veni la tine, din locuitorii Asiriei pânã în Egipt, din Egipt pânã la râu, de la o mare la alta ºi de la un munte la altul. 13 Dar mai întâi þara va fi pustiitã din cauza locuitorilor ei ºi din cauza rodului lucrãrilor lor. 14 Cu toiagul tãu, fii pãstorul poporului tãu, al turmei moºtenirii tale, ºi care locuieºte singurã în pãdure, înconjuratã de livezi, ca sã pascã din nou în Basan ºi Galaad, ca în zilele de altãdatã. 15 Ca în zilele în care ne-ai scos din Egipt, aratã-ne lucruri minunate. 16 Neamurile vor vedea lucrul acesta, ºi se vor ruºina, cu toatã puterea lor; vor pune mâna la gurã ºi îºi vor astupa urechile. 17 Vor linge pulberea, ca ºarpele, ca târâtoarele pãmântului; vor ieºi tremurând afarã din cetãþile lor, vor veni pline de fricã înaintea Domnului, Dumnezeului nostru, ºi se vor teme de tine. 18 Oare mai existã vreun dumnezeu ca tine? Tu ierþi nelegiuirea ºi treci cu vederea pãcatele rãmãºiþei poporului tãu. Tu nu þii veºnic mânie, ci iubeºti îndurarea.

7


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

19

Întoarce-te ºi îndurã-te de noi, calcã în picioare nelegiuirile noastre ºi aruncã în adâncul mãrii toate pãcatele noastre. 20 Aratã-þi fidelitatea faþã de Iacob, iar faþã de Abraham, iubirea, dupã cum ai promis cu jurãmânt, în zilele de odinioarã, pãrinþilor noºtri”. rESPONSOrIul

Evr 10,37b; Mih 7,19b

R. Cel care vine va veni ºi nu va întârzia; ºi nu va mai fi teamã pânã la marginile pãmântului, * pentru cã el este mântuitorul nostru. V. El va cãlca în picioare nelegiuirile noastre ºi va arunca în adâncul mãrii toate pãcatele noastre. * Pentru cã.

lEcTurA A DOuA Din cuvântarea Despre Botez a sfântului Pacian, episcop (Nr. 6-7: PL 13, 1093-1094)

Dumnezeule, cine este asemenea þie, care sã îndepãrteze pãcatele? Dupã cum am purtat chipul omului pãmântesc, tot aºa vom purta ºi chipul celui ceresc; deoarece primul om, luat din pãmânt, este pãmântesc, al doilea om, luat din cer, este ceresc (cf. 1Cor 15,47-49). Preaiubiþilor, comportându-ne astfel, nu vom mai muri. Chiar dacã acest trup va fi pradã putrezirii, noi vom trãi în Cristos, aºa cum el însuºi a spus: Cine crede în mine, chiar dacã moare, va trãi (In 11,25). Aºadar, suntem siguri, dupã cuvântul Domnului, cã Abraham, Isaac, Iacob ºi toþi sfinþii lui Dumnezeu trãiesc. Domnul a spus despre aceºtia: Toþi trãiesc, pentru cã acela care este Dumnezeul lor este Dumnezeul celor vii, nu al celor morþi (cf. Mt 22,32). Vorbind despre


Oficiul lecturilor

9

sine, Apostolul afirmã: Pentru mine, a trãi este Cristos ºi a muri este un câºtig: doresc sã mã despart de viaþa aceasta ºi sã fiu cu Cristos (cf. Fil 1,21.23). De asemenea: Cât timp locuim în trup, suntem în exil, departe de Domnul, umblãm în credinþã, încã nu vedem (2Cor 5,6). Aceasta este credinþa noastrã, fraþilor preaiubiþi. De altfel, dacã ne punem speranþa numai în lumea aceasta, suntem de compãtimit mai mult decât toþi oamenii (cf. 1Cor 15,19). Viaþa noastrã materialã, aºa cum puteþi sã observaþi ºi singuri, are aceeaºi duratã ca aceea a fiarelor, a animalelor, a pãsãrilor, ba chiar e mai scurtã. În schimb, propriu omului este de a obþine ceea ce Cristos a dat prin Duhul sãu, viaþa veºnicã, cu condiþia sã nu mai pãcãtuim. Dupã cum moartea vine prin pãcat, tot aºa, noi suntem eliberaþi de moarte prin sfinþenie; viaþa se pierde prin nelegiuiri ºi este mântuitã prin virtute. Rãsplata pãcatului este moartea, în timp ce harul lui Dumnezeu este viaþa veºnicã, prin Cristos Isus, Domnul nostru (Rom 6,23). El este, el este cel care ne-a rãscumpãrat, iertându-ne, aºa cum spune Apostolul, toate pãcatele noastre ºi anulând documentul scris al datoriei noastre, ale cãrui condiþii ne erau nefavorabile. El l-a distrus, pironindu-l pe cruce. Dezbrãcându-se de trup, a despuiat de puterea lor principatele ºi puterile, le-a fãcut de râsul lumii ºi a triumfat asupra lor (cf. Col 2,13-15). I-a eliberat pe cei care erau legaþi în lanþuri ºi a sfãrâmat lanþurile lor, aºa cum a profeþit David: Domnul ridicã pe cei împovãraþi, Domnul elibereazã pe cei închiºi, Domnul lumineazã pe cei orbi (cf. Ps 145,7-8). De ase menea: Tu ai sfãrâmat lanþurile mele. Þie îþi voi aduce jertfã de laudã (Ps 115,16-17). Aºadar, am fost dezlegaþi de lanþurile noastre atunci când, prin sacramentul Bote zului, ne-am adunat sub stindardul Domnului, eliberaþi prin sângele lui Cristos ºi în numele lui. De aceea, preaiubiþilor, sã ne amintim cã suntem spãlaþi o singurã datã; o singurã datã suntem eliberaþi ºi o singurã datã intrãm în împãrãþia veºnicã. O singurã datã


Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

10

sunt fericiþi cei cãrora le sunt iertate greºelile, cãrora li s-au acoperit pãcatele (cf. Ps 31,1). Þineþi strâns ceea ce aþi primit, pãstraþi cu bucurie; sã nu mai pãcãtuiþi! Pãstraþi-vã curaþi ºi nepãtaþi pentru ziua Domnului. rESPONSOrIul 1Cor 15,47.49; Col 3,9b.10 R. Primul om, din pãmânt, este pãmântesc; al doilea om este din cer. * Dupã cum am purtat chipul celui pãmântesc, vom purta ºi chipul celui ceresc. V. Voi v-aþi dezbrãcat de omul cel vechi ºi v-aþi îmbrãcat cu cel nou, care se înnoieºte dupã chipul Creatorului sãu pentru a ajunge la cunoaºtere. * Dupã cum. rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, noi îndrãznim sã te numim Tatã: desãvârºeºte în inimile noastre spiritul de fii adoptivi, ca sã putem intra în moºtenirea fãgãduitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Astrul zilei în tãrie îºi aratã faþa sfântã, Cu luminã dulce, linã, tot pãmântu-l înveºmântã, ªi sãgeþi de foc aruncã din lãcaºu-i de splendoare, Încercând sã nimiceascã rãutatea de sub soare.


Laudele

11

Ce-am greºit în întuneric la luminã-acum apare; A rodit în noi pãcatul doar regret ºi remuºcare. Orice urmã, orice patã, de pãcat în noi lãsatã Tu o ºterge, Doamne sfinte, în iubirea ta de tatã. Aºteptãm întru speranþã sã ne vinã zi seninã, Zi în care chiar tu, Doamne, sã fii soare ºi luminã. ªi, privindu-te în faþã, faþa sfântã ºi mãreaþã Sã ne fie bucurie ºi eternã dimineaþã. E lucrarea mâinii tale lumea-aceasta minunatã; Pentru soare, pentru toate, preamãrire þie, Tatã! Preamãrit sã fie Fiul, cel cu tine de o fire, Duhul Sfânt ºi el primeascã slavã, cinste ºi mãrire! Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Psalmul 118 (119),145-152 XIX (Qof) Am strigat din toatã inima mea, ascultã-mã, Doamne, * ºi voi pãstra îndreptãrile tale. 146 Am strigat cãtre tine, mântuieºte-mã * ºi voi pãzi poruncile tale. 147 O datã cu ivirea zorilor am strigat, * îmi pun încrederea în cuvintele tale. 148 Îmi deschid ochii înainte de strãjile de noapte, * ca sã meditez la fãgãduinþele tale. 149 Ascultã-mi glasul, Doamne, dupã îndurarea ta, * dã-mi viaþã dupã judecata ta! 150 Prigonitorii se apropie de mine cu viclenie; * se îndepãrteazã de legea ta. 151 Dar tu, Doamne, eºti aproape * ºi toate poruncile tale sunt adevãr. 152 De mult timp am cunoscut îndrumãrile tale, * cã le-ai statornicit pentru vecie. 145


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

Ant. Aproape eºti tu, Doamne, ºi toate cãile tale sunt adevãr. Ant. 2 Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. Cântarea

Înþ 9,1-6.9-11

Doamne, dã-mi înþelepciune Vã voi da grai ºi înþelepciune cãrora nu le vor putea sta împotrivã... duºmanii voºtri (Lc 21,15). 1

Dumnezeul pãrinþilor mei ºi Domnul îndurãrii, * care ai fãcut toate prin cuvântul tãu 2 ºi cu înþelepciunea ta l-ai rânduit pe om * ca sã stãpâneascã peste fãpturile create de tine 3 ºi sã cârmuiascã lumea în sfinþenie ºi dreptate * ºi cu inimã nepãrtinitoare sã facã judecatã, 4 dã-mi înþelepciunea care ºade alãturi de tine pe tron * ºi nu mã scoate din rândul fiilor tãi, 5 cãci sunt slujitorul tãu ºi fiul slujitoarei tale, † om slab ºi cu viaþã scurtã, * puþin priceput pentru a înþelege judecata ºi legile. 6 Cãci chiar dacã ar fi cineva desãvârºit între fiii oamenilor, † dar dacã îi va lipsi înþelepciunea ta, * va fi socotit ca un nimic. 9 Cu tine este înþelepciunea care cunoaºte faptele tale; * când ai fãcut lumea, ea era de faþã ºi ºtia ce este plãcut înaintea ochilor tãi * ºi ce este drept potrivit poruncilor tale. 10 Trimite-o din cerurile tale sfinte, * ºi trimite-o de pe tronul mãririi tale, ca sã-mi stea alãturi ºi sã lucreze cu mine, * ca sã ºtiu ce este plãcut înaintea ta. 11 Fiindcã ea ºtie ºi înþelege toate † ºi mã va cãlãuzi în lucrãrile mele cu chibzuinþã * ºi mã va ocroti cu slava sa.


Laudele

13

Ant. Sã-mi stea alãturi înþelepciunea ta, Doamne, ºi sã lucreze cu mine. Ant. 3 Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Psalmul 116 (117) Lauda îndurãrii Domnului Naþiunile pãgâne sã-l preamãreascã pe Dumnezeu pentru îndurarea lui (Rom 15,9). 1 Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. Ant. Adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. lEcTurA ScurTÃ

Fil 2,14-15

Toate sã le faceþi fãrã murmurãri ºi fãrã discuþii, ca sã fiþi fãrã vinã ºi curaþi, copii neprihãniþi ai lui Dumnezeu în mijlocul unei generaþii perverse ºi rãtãcite între care voi apãreþi ca niºte luminãtori în lume. rESPONSOrIul ScurT R. Am strigat cãtre tine, Doamne, * tu eºti scãparea mea! Am strigat. V. Tu eºti partea mea pe pãmântul celor vii, * tu eºti scãparea mea. Slavã Tatãlui. Am strigat.

Ant. la Benedictus: Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu,


14

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

70

precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Lumineazã-i, Doamne, pe cei care stau în întuneric ºi în umbra morþii. rugÃcIuNEA uNIvErSAlà Sã-l implorãm cu încredere pe Dumnezeu, care a voit ca Maria, Maica lui Cristos, sã fie mai presus de toate fãpturile din cer ºi de pe pãmânt: Priveºte la Maica Fiului tãu ºi ascultã-ne! Pãrinte al îndurãrilor, îþi mulþumim pentru cã ne-ai dat-o pe Maria ca Mamã ºi exemplu: – sfinþeºte-ne inimile prin mijlocirea ei.


Ora medie

15

Tu, care ai fãcut-o pe Maria atentã la cuvântul tãu ºi slujitoarea ta fidelã, – prin mijlocirea ei, dãruieºte-ne roadele Duhului Sfânt. Tu, care ai întãrit-o pe Maria când stãtea sub cruce ºi ai umplut-o de bucurie prin învierea Fiului tãu, – prin mijlocirea ei, scapã-ne de încercãri ºi întãreºte-ne speranþa. Tatãl nostru. rugãciunea de încheiere Dumnezeule, izvorul mântuirii, dã-ne harul ca prin viaþa noastrã sã dãm mãrturie slavei tale, astfel încât ºi în ceruri sã nu încetãm nicicând a te lãuda. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a XIX-a de peste an

Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Psalmul 118 (119),121-128 XVI (Ain) Am fãcut judecatã ºi dreptate, * nu mã da pe mâna celor care mã calomniazã! 122 Ia sub ocrotirea ta binele slujitorului tãu, * ca sã nu fiu asuprit de cei îngâmfaþi! 123 S-au sfârºit ochii mei în aºteptarea mântuirii tale * ºi a promisiunii dreptãþii tale. 124 Poartã-te cu slujitorul tãu dupã bunãtatea ta * ºi învaþã-mã orânduirile tale. 125 Eu sunt slujitorul tãu, fã-mã sã înþeleg * ºi voi cunoaºte învãþãturile tale. 126 E timpul, Doamne, ca sã intervii, * cãci au cãlcat legea ta. 127 De aceea eu iubesc poruncile tale * mai mult decât aurul, mai mult decât aurul curat. 128 De aceea gãsesc drepte toate învãþãturile tale * ºi urãsc orice cale a minciunii. Ant. Sprijineºte-l, Doamne, pe slujitorul tãu pentru a face binele. Ant. 2 Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. 121

Psalmul 33 (34) Domnul e mântuirea celor drepþi Voi aþi gustat cât de bun este Domnul (1Pt 2,3).


Ora medie

17

I Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, * lauda lui va fi fãrã încetare în gura mea. 3 Sã se laude sufletul meu în Domnul! * Sã audã cei umili ºi sã se bucure! 4 Preamãriþi-l pe Domnul împreunã cu mine, * sã înãlþãm numele lui împreunã! 5 L-am cãutat pe Domnul ºi el mi-a rãspuns * ºi m-a eliberat de orice teamã. 6 Priviþi la el ºi veþi fi luminaþi, * ºi feþele voastre nu se vor ruºina. 7 Acest sãrac a strigat ºi Domnul l-a ascultat * ºi l-a scãpat din toate necazurile sale. 8 Îngerul Domnului vegheazã lângã cei ce se tem de el * ºi-i scapã din primejdie. 9 Gustaþi ºi vedeþi cât de bun este Domnul, * ferice de omul care se încrede în el. 10 Temeþi-vã de Domnul, voi, sfinþii lui, * cãci de nimic nu duc lipsã cei ce se tem de el. 11 Bogaþii au sãrãcit ºi îndurã foame, * dar cei care îl cautã pe Domnul nu duc lipsã de nimic. Ant. Priviþi la Domnul ºi veþi fi luminaþi. 2

Ant. 3 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. II Veniþi, fiilor, ascultaþi-mã, * vã voi învãþa frica de Domnul. 13 Cine este omul care doreºte viaþa, * care vrea zile multe ca sã vadã binele? 14 Fereºte-þi limba de rãutate * ºi buzele de vorbe înºelãtoare; 15 fugi de rãu ºi fã binele, * cautã pacea ºi urmeaz-o. 16 Ochii Domnului sunt peste cei drepþi * ºi urechea lui ia aminte la strigãtele lor. 12


18

Duminica a XX-a de peste an

17

Faþa Domnului este împotriva celor ce fac rãul, * pentru a ºterge amintirea lor de pe pãmânt. 18 Când cei drepþi strigã, Domnul îi aude * ºi-i scapã din orice strâmtorare. 19 Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã * ºi-i mântuieºte pe cei cu sufletul mâhnit. 20 Multe încercãri se abat peste cel drept, * dar Domnul îl elibereazã din toate. 21 El vegheazã asupra fiecãruia dintre oasele sale, * nici unul dintre ele nu va fi zdrobit. 22 Pe cel nelegiuit îl va ucide rãutatea, * iar duºmanii celui drept îºi vor primi pedeapsa. 23 Domnul elibereazã sufletele slujitorilor sãi, * nu vor fi pedepsiþi cei ce se încred într-însul. Ant. Domnul este aproape de cei cu inima zdrobitã. lEcTurA ScurTÃ

Ier 17,9-10

Inima omului este coruptã ºi de nepãtruns, cine o poate cunoaºte? Eu, Domnul, privesc în inimi ºi pãtrund rãrunchii, ca sã rãsplãtesc fiecãruia dupã faptele sale ºi dupã roadele pe care le aduce. V. Spalã-mã, Doamne, de vinovãþia ascunsã. R. ªi elibereazã-l de trufie pe slujitorul tãu.

rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele I

vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Stãpâne al lumii, tu eºti Creatorul, Cãci totul în tine îºi aflã izvorul; Fãpturile toate-s lucrarea ta sfântã, De-aceea te cântã, te binecuvântã. Odihnã þi-ai dat dupã toatã lucrarea Asemenea nouã când cade-nserarea, Cãci tot truditorul puterea-ºi reface Prin somnul de noapte, în tihnã ºi pace. Când umbrele serii vãzduhul îºi cerne, Strigãm cãtre tronu-ndurãrii eterne: Prea mult supãratu-te-am, Doamne, cu toþii, Tu însã pe noi supãrarea sã n-o þii. Amurgul acestei vieþi aºteptându-l, La marea-ntâlnire cu tine ni-e gândul; Sã nu ne condamni la a ta judecatã, Aratã-þi atuncea iubirea de tatã. Rugãmu-ne þie, cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care cu tine-i de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Psalmul 121 (122) Ierusalimul - cetatea sfântã

19


20

Duminica a XX-a de peste an

V-aþi apropiat de muntele Sion, de cetatea Dumnezeului celui viu, de Ierusalimul ceresc (Evr 12,22). 1 M-am bucurat când mi s-a spus: † „Sã mergem la casa Domnului”. * 2 Iatã, picioarele noastre au ajuns la porþile tale, Ierusalime! 3 Ierusalimul este zidit * ca o cetate bine întãritã. 4 Acolo urcã seminþiile, seminþiile Domnului, † dupã legea lui Israel, * ca sã laude numele Domnului. 5 Cãci acolo sunt scaunele de judecatã, * tronurile casei lui David. 6 Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului: * „Sã fie în siguranþã cei care te iubesc! 7 Pacea sã locuiascã între zidurile tale * ºi liniºtea în palatele tale”. 8 De dragul fraþilor ºi prietenilor mei, * eu spun: „Pace þie!” 9 De dragul casei Domnului, Dumnezeului nostru, * mã rog pentru fericirea ta! Ant. Rugaþi-vã pentru pacea Ierusalimului. Ant. 2 De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine.


Vesperele I

21

5

Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. De la straja dimineþii ºi pânã în noapte sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul. Ant. 3 În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. Cântarea

Fil 2,6-11

Cristos, slujitorul lui Dumnezeu Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul în cer ºi pe pãmânt, aleluia. 6


22

Duminica a XX-a de peste an

lEcTurA ScurTÃ

2Pt 1,19-21

Avem ºi mai sigur cuvântul profetic la care faceþi bine cã luaþi aminte ca la o luminã ce strãluceºte în loc întunecos, pânã când se va lumina de ziuã ºi va rãsãri luceafãrul de dimineaþã în inimile voastre. Înainte de toate, sã ºtiþi aceasta: nici o profeþie a Scripturii nu se interpreteazã dupã propria pãrere a cuiva, deoarece profeþia nu a fost datã niciodatã din voinþa omului, ci oamenii, conduºi de Duhul Sfânt, au vorbit de la Dumnezeu. rESPONSOrIul ScurT R. De la rãsãritul soarelui pânã la apus, * lãudat sã fie numele Domnului. De la rãsãritul. V. Mai presus de ceruri este slava lui, * lãudat sã fie numele Domnului. Slavã Tatãlui. De la rãsãritul.

Ant. la Magnificat: Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer; dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51

A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,


Vesperele II

23

52

i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu sunt pâinea cea vie, care s-a coborât din cer; dacã mãnâncã cineva din aceastã pâine, va trãi în veci. rugÃcIuNEA uNIvErSAlà Sã ne rugãm lui Cristos, bucuria tuturor celor care sperã în el: Priveºte la noi, Doamne, ºi ascultã-ne! Isuse, martor credincios, primul nãscut dintre cei morþi, care ne-ai spãlat de pãcate în sângele tãu, – dã-ne harul sã ne aducem aminte de faptele tale minunate. Acelora pe care i-ai chemat sã fie vestitori ai evangheliei – dã-le harul sã fie aflaþi împãrþitori râvnici ºi credincioºi ai tainelor împãrãþiei tale. Rege al pãcii, revarsã Duhul tãu asupra acelora care conduc popoarele, – ca sã-ºi întoarcã ochii spre cei sãraci ºi nefericiþi. Apãrã-i pe aceia care suferã discriminare din cauza rasei, a stãrii sociale, a limbii sau a religiei – ºi fã sã li se recunoascã drepturile ºi demnitatea. Pe toþi aceia care au plecat din aceastã lume în iubirea ta, fã-i pãrtaºi la fericirea veºnicã – alãturi de fericita Fecioarã Maria ºi de toþi sfinþii tãi. Tatãl nostru.


24

Duminica a XX-a de peste an

rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care ai pregãtit daruri nevãzute celor ce te iubesc, revarsã în inimile noastre cãldura iubirii tale, pentru ca, iubindu-te în toate ºi mai presus de toate, sã dobândim fãgãduinþele tale, care întrec orice dorinþã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNul Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã,


Completoriul

25

Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSAlMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.


26

Duminica a XX-a de peste an

Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1 Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. lEcTurA ScurTÃ Dt 6,4-7 Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. rESPONSOrIul ScurT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. cÂNTArEA DIN EvANghElIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Duminica a XX-a de peste an

28

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


18-08-2012  

SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A XIX-A DE PESTE AN V.  Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R.  Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, º...

Advertisement