Issuu on Google+


VINERI SÃPTÃMÂNA A V-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Iatã ziua minunatã, zi de pace ºi luminã, De Cristos înveºmântatã în splendoarea sa divinã. Cine poate în cuvinte bucuria s-o exprime? Astãzi sfântul sânge spalã ale lumii grele crime. Intrã-n cer iertat tâlharul, vede orbul din nãscare; Nu mai este pentru nimeni vreun motiv de disperare. Când vedem cã înºiºi morþii din morminte se ridicã, Ni se naºte-n piept speranþa ºi dispare orice fricã. A jelit întreaga fire când a fost sã se consume Drama morþii de pe cruce, cea mai tristã de pe lume; Trist spectacol pentru îngeri: Domnul prins pe douã bârne! Între doi tâlhari de seamã însuºi Dumnezeu s-atârne!


Oficiul lecturilor

3

Taina tainelor ascunsã din vecie-apare, iat-o: Cel ce-i Dumnezeu de-a pururi carnea noastrã-a îmbrãcat-o. În afarã de pãcate, a-mpãrþit a noastrã soartã, Iar prin moartea sa pe cruce, însãºi moartea este moartã. În zadar e pus în grotã, gãrzile sunt inutile, Cãci învie, iese-afarã, în mormânt stã doar trei zile. Preamãrire þie, Doamne, cãci prin moartea ta amarã, Din mormântul fãr-delegii ne învii, ne scoþi afarã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. Psalmul 34 (35),1-2.3c.9-19.22-23.27-28 Domnul, mântuieºte în timp de prigoanã S-au adunat... ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã (Mt 26,3.4). I 1

Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã, * luptã tu cu cei ce luptã împotriva mea! 2 Apucã scutul ºi pavãza * ºi ridicã-te în ajutorul meu! 3c Spune sufletului meu: * „Eu sunt mântuirea ta”. 9 Iar sufletul meu va tresãlta în Domnul, * se va desfãta de mântuirea lui. 10 Toate oasele mele vor zice: * „Cine e ca tine, Doamne?


4

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

Tu, care mântuieºti pe cel sãrman de mâna celor mai puternici decât el, * pe cel sãrac ºi lipsit de cei ce-l jefuiesc”. 11 S-au ridicat martori mincinoºi, * care mã întreabã de lucruri pe care nu le ºtiu; 12 ei mã rãsplãtesc cu rãu în loc de bine, * sufletul meu e cuprins de dezolare. Ant. Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. Ant. 2 Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne. II 13 Iar eu, când ei erau bolnavi, mã îmbrãcam în sac, † îmi smeream sufletul cu post * ºi în inima mea mã rugam pentru ei neîncetat. 14 Mã zbãteam ca pentru un prieten al meu, ca pentru un frate, † ca ºi cum mi-aº fi jelit mama, * aºa eram zdrobit de durere. 15 Dar ei se bucurã când mã clatin; † se adunã, se strâng împotriva mea ca sã mã loveascã, ºi eu nu ºtiam; * ca sã mã sfâºie fãrã încetare, 16 mã ispitesc, mã batjocoresc în fel ºi chip, * scrâºnesc din dinþi împotriva mea. Ant. Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne. Ant. 3 Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. III Doamne, cât vei mai privi? † Scapã sufletul meu de rãutatea lor, * de puii de leu, pe mine, cel pãrãsit! 18 Te voi preamãri în adunarea cea mare, * în mijlocul unui popor puternic te voi lãuda. 17


Oficiul lecturilor

5

19

Sã nu râdã de mine duºmanii mei mincinoºi, * nici sã facã semne cu ochiul cei care mã urãsc fãrã motiv! 22 Tu ai vãzut, Doamne. Nu sta în tãcere! * Doamne, nu te îndepãrta de mine! 23 Ia aminte ºi ridicã-te la judecata mea, * Dumnezeul meu ºi Domnul meu, în apãrarea cauzei mele! 27 Sã tresalte de veselie ºi sã se bucure * cei care voiesc dreptatea mea, sã spunã pururi: † „Preaînãlþat fie Domnul, * cel care vrea pacea slujitorului sãu”. 28 ªi limba mea va vesti dreptatea ta * ºi voi cânta lauda ta ziua întreagã. Ant. Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. V. De învierea ta, Cristoase, aleluia! R. Se bucurã cerurile ºi pãmântul, aleluia! LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

22,1-9

Fluviul apei vieþii Apoi îngerul mi-a arãtat un râu cu apa vieþii, limpede ca cristalul, care ieºea din tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului. 2 În mijlocul pieþei cetãþii, de o parte ºi de alta a râului, creºte pomul vieþii, care aduce douãsprezece roade: în fiecare lunã îºi dãdea rodul sãu, iar frunzele copacului erau pentru vindecarea naþiunilor. 3 ªi nu va mai fi nici un blestem. Tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului va fi în cetate ºi servitorii sãi îl vor adora. 4 Ei vor vedea faþa lui, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. 5 Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina, iar ei vor domni în vecii vecilor. 6 ªi mi-a zis: „Acestea sunt cuvinte adevãrate ºi vrednice de crezare, iar Domnul Dumnezeul duhurilor 1


6

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

profeþilor l-a trimis pe îngerul sãu ca sã le arate slujitorilor sãi ceea ce trebuie sã se întâmple în curând. 7 ªi, iatã, eu vin curând! Fericit cel care pãstreazã cuvintele profeþiei cãrþii acesteia!” 8 Iar eu, Ioan, sunt cel care am auzit ºi am vãzut acestea. Când le-am auzit ºi le-am vãzut, am cãzut la picioarele îngerului care mi-a arãtat acestea, ca sã-l ador. 9 Dar el mi-a zis: „Vezi sã nu faci asta! Sunt ºi eu un slujitor împreunã cu tine ºi cu fraþii tãi, cu profeþii ºi cu cei care pãstreazã cuvintele cãrþii acesteia. Pe Dumnezeu sã-l adori!” Ap 22,5.3b RESPONSORIUL R. Nu va mai fi noapte, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina pe slujitorii sãi; * ºi ei vor domni în vecii vecilor, aleluia! V. Tronul lui Dumnezeu ºi al Mielului va fi în cetatea cea sfântã ºi servitorii sãi îl vor adora, * ºi ei vor. LECTURA A DOUA Din Predicile fericitului Isaac, abatele mãnãstirii „Stella” (Pred. 42: PL 194, 1831-1832)

Primul nãscut dintre mulþi fraþi Dupã cum capul ºi trupul formeazã un singur om, tot aºa, Fiul Fecioarei ºi mãdularele sale alese constituie un singur om ºi pe unicul Fiu al Omului. Conform Scripturii, Cristos total ºi integral este cap ºi trup, adicã toate membrele laolaltã sunt un singur trup, care, împreunã cu capul sãu, este unicul Fiu al Omului, împreunã cu Fiul lui Dumnezeu, este unicul Fiu al lui Dumnezeu, împreunã cu Dumnezeu este el însuºi un singur Dumnezeu. Deci tot trupul, împreunã cu capul, este Fiul Omului, Fiul lui Dumnezeu, Dumnezeu. De aceea, se citeºte în Evanghelie: Tatã, vreau ca dupã cum eu ºi tu suntem una, tot aºa, ºi ei sã fie una cu noi (cf. In 17,21).


Oficiul lecturilor

7

Conform acestui cunoscut text din Scripturã, nici trupul nu este fãrã cap, nici capul nu este fãrã trup, nici Cristos total, cap ºi trup, nu este fãrã Dumnezeu. Toate împreunã cu Dumnezeu sunt un singur Dumnezeu. Însã Fiul lui Dumnezeu este cu Dumnezeu prin naturã, Fiul Omului este cu el în persoanã, în timp ce trupul sãu formeazã împreunã cu el o realitate sacramentalã. Pentru aceasta, mãdularele autentice ºi fidele ale lui Cristos pot sã spunã despre sine, cu tot adevãrul, ceea ce este el, ºi Fiu al lui Dumnezeu, ºi Dumnezeu. Dar ceea ce el este prin naturã, mãdularele sunt prin participare; ceea ce el este, este în plinãtate, ele sunt numai parþial. În sfârºit, ceea ce este Fiul lui Dumnezeu prin naºtere, mãdularele sale sunt prin adopþiune, dupã cum stã scris: Aþi primit Duhul înfierii, prin care strigãm: Abba, Tatã (Rom 8,15). Conform acestui Duh, le-a dat putere sã devinã copii ai lui Dumnezeu (In 1,12), pentru ca fiecare, personal, instruit de cãtre cel care este întâiul-nãscut între mulþi fraþi, sã spunã: Tatãl nostru, care eºti în ceruri. ªi în altã parte: Mã urc la Tatãl meu ºi Tatãl vostru (In 20,17). Într-adevãr, prin acelaºi Duh prin care Fiul Omului, capul nostru, s-a nãscut din sânul Fecioarei, noi ne renaºtem din izvorul baptismal copii ai lui Dumnezeu, trupul sãu. ªi dupã cum el a fost fãrã pãcat, tot aºa, ºi noi obþinem iertarea tuturor pãcatelor. Dupã cum el a purtat pe cruce în trupul sãu de carne pãcatele întregului trup de carne, tot aºa, dãruieºte întregului trup mistic eliberarea de pãcate prin harul renaºterii. Într-adevãr, stã scris: Fericit este omul cãruia Domnul nu-i ia în seamã greºeala (Ps 31,2). Fãrã îndoialã, acest om fericit este Cristos. Deoarece capul lui Cristos mistic este Dumnezeu, el iartã pãcatele, ºi deoarece capul trupului este un singur om, el nu are nimic care sã i se ierte. Apoi, chiar dacã trupul capului este constituit din mulþi, nu i se imputã nimic. El este drept în sine însuºi ºi se îndreptãþeºte pe sine însuºi. Unic Mântuitor, unic mântuit. El a purtat în trupul sãu pe cruce ceea ce a înlãturat din trupul sãu prin Botez


8

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

ºi mântuieºte încã prin cruce ºi apã. El este Mielul lui Dumnezeu care ridicã pãcatele lumii, pe care le-a luat asupra sa. Este preot ºi jertfã ºi Dumnezeu. Pentru aceasta, oferindu-se sieºi pe sine, se reconciliazã pe sine prin sine cu sine însuºi ºi, de asemenea, cu Tatãl ºi cu Duhul Sfânt. Rom 12,5; Col 2,9-10a; 1,18 RESPONSORIUL R. Noi, care suntem mulþi, suntem un singur trup în Cristos ºi mãdulare unii altora. * În el locuieºte toatã plinãtatea dumnezeirii trupeºte, iar voi aþi fost copleºiþi de plinãtate în el, aleluia! V. El este capul trupului, al Bisericii; el este începutul, primul nãscut dintre cei morþi, ca sã fie el cel dintâi în toate. * În el. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule, sã ne dai harul ca viaþa noastrã sã corespundã mereu misterului pascal. Noi îl celebrãm acum cu bucurie: puterea lui sã ne ocroteascã necontenit ºi sã ne mântuiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora.


Laudele

9

Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase. Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou (Ef 4,23-24).


10 3

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta.


Laudele

11

18

Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Ant. 2 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Cântarea Is 45,15-25 Toate neamurile sã se întoarcã la Domnul În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul (Fil 2,10). 15 Cu adevãrat, tu eºti un Dumnezeu ascuns, * Dumnezeul lui Israel, mântuitorul. 16 Au fost fãcuþi de ruºine ºi umiliþi cu toþii, * au plecat ruºinaþi toþi fãuritorii de idoli. 17 Israel însã a fost mântuit de Domnul cu o mântuire veºnicã; * nu veþi fi ruºinaþi ºi nici umiliþi în vecii vecilor. 18 Cãci aºa vorbeºte Domnul, † cel care a fãcut cerurile, * el, Dumnezeu, care a plãsmuit ºi a fãcut pãmântul, el l-a întemeiat; nu l-a creat ca sã fie pustiu, † ci l-a format ca sã fie locuit: * „Eu sunt Domnul, ºi nu este altul! 19 Nu am vorbit în ascuns, * în vreun colþ întunecat al pãmântului; nu am spus seminþiei lui Iacob: «În zadar mã cãutaþi!» * Eu sunt Domnul care spun adevãrul ºi vestesc cele drepte.


12

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

20

Adunaþi-vã, veniþi, apropiaþi-vã toþi împreunã, * voi, cei salvaþi dintre neamuri. Nu au nici o pricepere cei care poartã un idol de lemn * ºi se roagã unui zeu care nu poate mântui. 21 Vestiþi ºi veniþi ºi sfãtuiþi-vã împreunã: * cine a fãcut sã se audã acestea de atunci ºi le-a prevestit de la început? Oare nu eu, Domnul? † Nu este alt dumnezeu afarã de mine, * nu este alt dumnezeu drept ºi mântuitor! 22 Întoarceþi-vã la mine ºi veþi fi mântuiþi, toate marginile pãmântului, * cãci eu sunt Dumnezeu ºi nu este altul. 23 M-am jurat pe mine însumi, † din gura mea a ieºit dreptatea, * cuvânt care nu se va întoarce: în faþa mea se va pleca tot genunchiul * ºi pe mine se va jura orice limbã”. 24 Se va spune: * „Numai în Domnul este dreptatea ºi tãria!” Cãtre el vor veni ºi vor fi fãcuþi de ruºine * toþi cei care îi stau împotrivã. 25 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul * toatã seminþia lui Israel. Ant. Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Ant. 3 Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 99 (100) Bucuria celor care intrã în templu Domnul le porunceºte celor rãscumpãraþi sã cânte cântare de biruinþã (sf. Atanasiu). 1

Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, * toþi locuitorii pãmântului,


Laudele

13

2

slujiþi Domnului cu bucurie, * veniþi înaintea lui cu cântece de veselie. 3 Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! † El ne-a fãcut, ai lui suntem, * poporul lui ºi turma pãºunii sale. 4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire, † intraþi cântând în casa lui! * Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui, 5 cãci Domnul este bun, † îndurarea lui þine pe vecie, * ºi adevãrul lui, din generaþie în generaþie. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Fap 5,30-32 LECTURA SCURTà Dumnezeul pãrinþilor noºtri l-a înviat pe Isus pe care voi l-aþi ucis atârnându-l pe lemn. Pe el Dumnezeu l-a înãlþat la dreapta sa drept conducãtor ºi mântuitor, ca sã acorde Israelului convertirea ºi iertarea pãcatelor. Martori ai acestor lucruri suntem noi ºi Duhul Sfânt pe care Dumnezeu l-a dãruit celor care ascultã de el. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii precum v-am iubit eu pe voi, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,


14

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

71

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Aceasta este porunca mea: sã vã iubiþi unii pe alþii precum v-am iubit eu pe voi, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l rugãm cu umilinþã pe Dumnezeu Tatãl, care ne-a dãruit viaþa nouã prin învierea lui Cristos: Lumineazã-ne cu lumina lui Cristos! Dumnezeule, care prin lucrãrile tale ai dezvãluit orânduirea de la început, care ai creat pãmântul ºi eºti credincios din neam în neam, – ascultã-ne, Pãrinte preaîndurãtor! Purificã-ne cu puritatea adevãrului tãu ºi cãlãuzeºte paºii noºtri spre sfinþenia inimii,


Ora medie

15

– ca sã facem ceea ce este drept ºi plãcut þie! Lumineazã faþa ta asupra noastrã, – pentru ca, eliberaþi de pãcat, sã ne umplem de belºugul casei tale! Tu, care, prin Cristos, ne-ai împãcat cu tine, – dãruieºte-ne pacea, nouã ºi tuturor locuitorilor pãmântului! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule, sã ne dai harul ca viaþa noastrã sã corespundã mereu misterului pascal. Noi îl celebrãm acum cu bucurie: puterea lui sã ne ocroteascã necontenit ºi sã ne mântuiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã,


Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

16

Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 118 (119),25-32 IV (Daleth) S-a lipit de þãrânã sufletul meu: * fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu. 26 Eu îþi fac cunoscute cãrãrile mele ºi tu mã asculþi: * învaþã-mã îndreptãrile tale. 27 Fã-mã sã înþeleg calea învãþãturilor tale * ºi voi cugeta la lucrãrile tale minunate. 28 Îmi plânge sufletul de supãrare: * ridicã-mã, dupã cuvântul tãu. 29 Þine departe de mine calea minciunii * ºi dãruieºte-mi legea ta. 30 Am ales calea adevãrului, * mi-am propus sã urmez hotãrârile tale. 31 Am aderat la învãþãturile tale, Doamne, * sã nu mã faci de ruºine. 32 Alerg pe calea poruncilor tale, * pentru cã ai lãrgit inima mea. 25

Psalmul 25 (26) Încrederea ºi rugãciunea celui nevinovat


Ora medie

17

Dumnezeu ne-a ales în Cristos ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã (Ef 1,4). 1 Fã-mi dreptate, Doamne, * cãci eu am umblat în nevinovãþie. În Domnul mi-am pus încrederea * ºi nu mã voi clãtina. 2 Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare, * verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea, 3 cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor mei* ºi umblu în adevãrul tãu. 4 Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitatea * ºi nu voi intra printre cei fãþarnici. 5 Am urât adunarea rãufãcãtorilor * ºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrãdelege. 6 Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþie * ºi voi înconjura altarul tãu, Doamne, 7 ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumire * ºi sã istorisesc toate faptele tale minunate. 8 Doamne, iubesc frumuseþea casei tale, * locul în care locuieºte mãrirea ta. 9 Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilor * ºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge, 10 în mâinile cãrora este nelegiuire * ºi a cãror dreaptã este plinã de mitã. 11 Dar eu umblu în nevinovãþia mea, * mântuieºte-mã ºi îndurã-te de mine. 12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã; * în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnul. Psalmul 27 (28),1-3.6-9 Implorare ºi aducere de mulþumire Tatã, îþi mulþumesc pentru cã m-ai ascultat (In 11,41). 1 Cãtre tine strig, Doamne, * Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, * voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã. 2 Ascultã glasul rugãciunii mele, când strig cãtre tine, * când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.


18

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

3

Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi ºi cu fãptuitorii de rele: † ei vorbesc de pace cu semenii lor, * pe când inima lor e plinã de rãutate. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele. 7 Domnul este tãria ºi scutul meu, * în el ºi-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat ºi, de aceea, inima îmi este plinã de veselie * ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele. 8 Domnul este tãria poporului sãu, * el este cetate de scãpare pentru unsul sãu. 9 Mântuieºte, Doamne, poporul tãu, † binecuvânteazã moºtenirea ta, * fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! 1Cor 5,7-8 LECTURA SCURTÃ Curãþaþi aluatul cel vechi ca sã fiþi o frãmântãturã nouã, aºa cum sunteþi fãrã aluat, pentru cã Paºtele nostru, Cristos, a fost jertfit. Sã sãrbãtorim, aºadar, nu cu aluatul cel vechi, nici cu aluatul rãutãþii ºi al nelegiuirii, ci cu azimele sinceritãþii ºi ale adevãrului. V. Rãmâi cu noi, Doamne, aleluia! R. Cãci s-a fãcut searã, aleluia!

Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule, sã ne dai harul ca viaþa noastrã sã corespundã mereu misterului pascal. Noi îl celebrãm acum cu bucurie: puterea lui sã ne ocroteascã necontenit ºi sã ne mântuiascã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Voi ce-aþi pãrãsit Egiptul ºi a lui robie cruntã, Vã invitã astãzi Mielul la ospãþul sãu de nuntã. V-aþi spãlat, trecând prin mare, prãfuitele veºminte; Pe Cristos acum slãviþi-l în cântãri ºi imnuri sfinte. Trupul sãu ni-l dã ca hranã; este pâinea ce se frânge, Vinul dat ca bãuturã este preþiosu-i sânge; Este mana-adevãratã, e izvorul scos din stâncã, Nu mai piere omul care la acest ospãþ mãnâncã. Când în noaptea nimicirii au pierit copii în faºã, Noi am fost cruþaþi de înger ºi de mâna-i ucigaºã. Am fãcut ca glasul nostru sus, la Domnul, sã se-audã ªi-am scãpat de faraonul ºi de-a lui sclavie crudã. Regãsindu-ºi libertatea, un popor acum se naºte; Este trecerea cea mare, e Cristos al nostru Paºte. El e cel ce se jertfeºte, Mielul fãrã de prihanã; Cu-al sãu sânge ne stropeºte, ne dã carnea sa ca hranã. O, Isuse, prin nespusa forþã a-nvierii tale, Ai înfrânt pentru vecie lanþurile infernale. Suntem liberi. Spre robie nu ne-ntoarcem niciodatã, Ci privim tot înainte cãtre veºnica rãsplatã. Înviind, Stãpânul vieþii lasã glorios mormântul; Umilirea, putrezirea, nu putea s-o vadã Sfântul. Omenirea, dupã veacuri, împlinit îºi vede visul; E învins stãpânul morþii, se deschide paradisul. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere.


Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

20

Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Psalmul 40 (41) Rugãciunea unui bolnav Unul dintre voi, care mãnâncã împreunã cu mine, mã va trãda (Mc 14,18). 2 Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman, * cãci Domnul îl salveazã în ziua nenorocirii. 3 Domnul îl pãzeºte ºi îl þine în viaþã, † îl face fericit pe pãmânt * ºi nu-l lasã la bunul plac al vrãjmaºilor sãi. 4 Domnul îl întãreºte pe patul de suferinþã, * tu îi vei schimba aºternutul în timpul bolii sale. 5 Eu strig: „Doamne, ai milã de mine, * vindecã-mi sufletul, cãci am pãcãtuit împotriva ta”. 6 Vrãjmaºii vorbesc rele împotriva mea: * „Când oare va muri ºi va pieri numele lui?” 7 Dacã vine cineva sã mã vadã, spune minciuni † ºi inima lui adunã rãutate, * apoi, ieºind afarã, vorbeºte de rãu. 8 Se sfãtuiesc în ºoaptã toþi cei ce mã urãsc, * cugetã împotriva mea cele rele: 9 „O boalã nemiloasã a venit peste el. * El zace ºi nu se va mai putea scula”. 10 Chiar ºi prietenul apropiat în care mã încredeam † ºi care mânca pâinea mea * a ridicat împotriva mea cãlcâiul. 11 Dar tu, Doamne, îndurã-te de mine, * ridicã-mã ºi le voi da rãsplatã. 12 Prin aceasta voi cunoaºte cã mã iubeºti, * dacã duºmanul meu nu râde de mine.


Vesperele

21

13

Dar pe mine mã ocroteºti pentru nevinovãþia mea * ºi mã faci sã stau în faþa ta de-a pururi. 14 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, * din veci în veci. Amin! Amin! Ant. Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Ant. 2 Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Psalmul 45 (46) Dumnezeu, scãparea ºi tãria noastrã Îi vor pune numele Emanuel, care înseamnã „Dumnezeu-cu-noi” (Mt 1,23). 2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, †


22

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

10

frânge arcul ºi sfãrâmã lancea * iar scuturile le arde în foc. 11 Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. 3 Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. Cântarea Ap 15,3b-4 Imn de adorare 3b Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. LECTURA SCURTÃ Evr 5,8-10 Deºi era Fiu, Cristos a învãþat ascultarea din cele ce a pãtimit, iar dupã ce a fost fãcut desãvârºit, a devenit cauzã de mântuire veºnicã pentru toþi cei care ascultã de el, fiind numit de Dumnezeu mare preot, dupã rânduiala lui Melchisedec. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat.


Vesperele

23

V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat. Ant. la Magnificat: Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, ca viaþa sã ºi-o dea pentru prietenii sãi, aleluia!

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Mai mare iubire decât aceasta nimeni nu are, ca viaþa sã ºi-o dea pentru prietenii sãi, aleluia!


24

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos, calea, adevãrul ºi viaþa, ºi sã-l implorãm: Isuse, Fiul Dumnezeului celui viu, binecuvânteazã poporul tãu! Te rugãm, Cristoase, pentru toþi slujitorii Bisericii tale, ca ei, frângând pentru fraþii lor pâinea vieþii, – sã fie ºi ei înºiºi hrãniþi ºi întãriþi! Te rugãm pentru întregul popor creºtin, ca sã-ºi urmeze chemarea cu vrednicie – ºi sã pãstreze unitatea spiritului în legãtura pãcii! Te rugãm pentru aceia care ne conduc, ca sã-ºi împlineascã misiunea cu dreptate ºi îndurare, – aºa încât buna înþelegere ºi pacea sã domneascã între toate popoarele! Te rugãm sã ne învredniceºti a te sãrbãtori cu inima sincerã în comuniunea sfinþilor – ºi împreunã cu fraþii noºtri rãposaþi, pe care îi încredinþãm îndurãrii tale! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Dumnezeule, sã ne dai harul ca viaþa noastrã sã corespundã mereu misterului pascal. Noi îl celebrãm acum cu bucurie: puterea lui sã ne ocroteascã necontenit ºi sã ne mântuiascã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Completoriul

25

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã, Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta.


26 3

Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii. 8 Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Completoriul

27

LECTURA SCURTÃ Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin.


Vineri, sãptãmâna a V-a a Paºtelui

28

Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

29



11-05-2012