Issuu on Google+


DUMINICA A XIV-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Popor al Domnului, voi, turma pãºunii lui, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


2

Duminica a XIV-a de peste an

10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Popor al Domnului, voi, turma pãºunii lui, veniþi sã-l adorãm, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Te salut, o, zi frumoasã, ce apari strãlucitoare, Zi ca tine mai aleasã, mai slãvitã nu-i sub soare; Zi de-a pururi fericitã, încãrcatã eºti de glorii, Zi a Domnului preasfântã ºi a marii lui victorii. Zi curatã ºi seninã, la cei orbi le-ai dat luminã Când Cristos, Stãpânul vieþii, cu puterea sa divinã, A învins domnia morþii, a-nviat lãsând mormântul, Iadului smulgându-i prada, unind cerul cu pãmântul. Se târa sãrmana lume în þãrânã, sângerândã, Strânsã-n lanþuri de pãcate, sub blestem ºi sub osândã. Harul, mila ºi-ndurarea au învins la urmã însã, Cãci privind din ceruri Domnul ºi vãzându-i faþa plânsã, În iubirea sa de tatã, i-a întins de sus o mânã; Nu putea s-o lase-n lanþuri ºi-n sclavie sã rãmânã;


Oficiul lecturilor

3

A-nchis ochii la pãcate ºi-a uitat mânia toatã, L-a trimis pe Fiul unic, din prãpastie s-o scoatã. Ascultând, supus, de Tatãl, a venit în lume Fiul ªi-a gustat, de dragul lumii, moartea, jalea ºi pustiul. Soarta lumii, soarta noastrã, împãrþind-o pe din douã, Înviind, a scos cu dânsul din mormânt o lume nouã. Este ziua-n care cerul cu pãmântul se împacã. Spre-a cânta cum se cuvine, vocea noastrã e sãracã; Vinã îngerii din ceruri ºi cântarea sã ne-o poarte Cãtre cel ce e Stãpânul peste viaþã, peste moarte. Fiii sfintei Maici Biserici sunt chemaþi ca într-o voce Pe Cristos sã-l preamãreascã ºi în rugã sã-l invoce; Întristarea, supãrarea nu-i permisã nimãnuia, Fericit creºtinul astãzi intoneazã „aleluia”. Moarte de Cristos învinsã, tu pe nimeni nu mai sperii, De aceea, neînvinsã-i bucuria învierii. Sã se bucure cu cerul tot pãmântul astãzi când dã Domnul celor ce-l urmeazã darnic propria izbândã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. Psalmul 103 (104) Imn lui Dumnezeu creatorul Dacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17). I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare. Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * 2 învãluit în luminã ca într-o hainã! 1


4

Duminica a XIV-a de peste an

Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. 3

Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. II Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, 13


Oficiul lecturilor

5

untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã, la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 24


6

Duminica a XIV-a de peste an

29

Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. V. Fericiþi ochii voºtri pentru cã vãd. R. ªi urechile voastre pentru cã aud. LECTURA ÎNTÂI Din cartea a doua a lui Samuel

12,1-25

Pocãinþa lui David În zilele acelea, 1 Domnul l-a trimis pe profetul Natan la David, care s-a dus ºi i-a spus: „Într-o cetate erau doi oameni: unul era bogat, iar celãlalt sãrac. 2 Bogatul avea oi ºi boi în numãr foarte mare. 3 Sãracul avea numai o oiþã pe care o cumpãrase. El o hrãnea, iar ea creºtea în casa lui o datã cu copiii. Mânca din pâinea lui, bea din paharul lui, dormea lângã el; îi era ca o fiicã. 4 Într-o zi, a venit un cãlãtor la omul bogat. Acesta, voind sã-ºi hrãneascã oaspetele, cruþându-ºi turmele sale de oi ºi de boi, a luat oiþa sãracului ºi a pregãtit-o pentru oaspetele sãu”. 5 Auzind acestea, David s-a înfuriat împotriva acelui om ºi i-a spus lui Natan: „Viu este Domnul, omul care a fãcut aceasta meritã moartea; 6 el va da înapoi de patru


Oficiul lecturilor

7

ori valoarea oiþei, pentru cã a comis o asemenea faptã ºi nu i-a fost milã”. 7 Atunci, Natan i-a spus lui David: „Acest om eºti tu. Aºa vorbeºte Domnul, Dumnezeul lui Israel: Eu te-am uns rege peste Israel, te-am salvat din mâna lui Saul, 8 apoi þi-am dat casa stãpânului tãu, þi-am dat soþiile regelui, þi-am dat casa lui Israel ºi a lui Iuda, ºi dacã acestea nu ar fi fost de ajuns, aº fi adãugat multe altele. 9 Pentru ce deci ai dispreþuit cuvântul Domnului, sãvârºind ceea ce este rãu în ochii sãi? Tu l-ai omorât cu sabia pe Urie heteul ºi pe femeia lui þi-ai luat-o de soþie; cu sabia fiilor lui Amon l-ai fãcut sã piarã. 10 De azi înainte, sabia nu va înceta a-þi lovi casa, pentru a te pedepsi, deoarece m-ai dispreþuit ºi ai luat-o pe femeia lui Urie heteul, ca sã devinã soþia ta. 11 Aºa vorbeºte Domnul: Eu vin sã aduc asupra ta nenorocirea, în propria ta casã; voi lua femeile tale, sub ochii tãi, ºi le voi da uneia dintre rudele tale apropiate, care le va lua la lumina soarelui. 12 Tu ai fãcut aceasta în ascuns, iatã, eu voi face lucrul acesta înaintea întregului Israel ºi la lumina soarelui”. 13 Atunci, David i-a zis lui Natan: „Am pãcãtuit împotriva Domnului”. Natan i-a rãspuns: „Domnul þi-a iertat pãcatul: tu nu vei muri. 14 Însã, pentru cã l-ai ofensat pe Domnul, fiul care þi s-a nãscut va muri”. 15 ªi Natan s-a întors acasã. Domnul a lovit copilul, pe care femeia lui Urie i l-a nãscut lui David, ºi copilul a cãzut grav bolnav. 16 David l-a implorat pe Dumnezeu pentru copil: a þinut post aspru, s-a închis în camera lui ºi toatã noaptea a stat culcat pe pãmânt. 17 Bãtrânii din casa lui au insistat pe lângã el sã se scoale de la pãmânt, dar n-a voit ºi n-a mâncat nimic cu ei. 18 A ºaptea zi, copilul a murit. Slujitorii lui David s-au temut sã-i spunã cã a murit copilul. Cãci ziceau: „Când copilul trãia încã, i-am vorbit, ºi nu ne-a ascultat: cum sã îndrãznim sã-i spunem: «A murit copilul»? Are sã se întristeze ºi mai mult”. 19 David ºi-a dat seama cã slujitorii lui vorbeau în ºoaptã între ei ºi a înþeles cã murise copilul. El le-a zis slujitorilor sãi: „A murit copilul?” ªi ei au rãspuns: „A murit”.


8

Duminica a XIV-a de peste an 20

Atunci, David s-a sculat de la pãmânt. S-a spãlat, s-a uns ºi ºi-a schimbat hainele; apoi s-a dus în casa Domnului ºi s-a închinat. Întorcându-se acasã, a cerut sã i se dea sã mãnânce ºi a mâncat. 21 Slujitorii lui i-au zis: „Ce înseamnã ceea ce faci? Când trãia copilul, posteai ºi plângeai; ºi acum, când a murit copilul, te scoli ºi mãnânci!” 22 El a rãspuns: „Când trãia copilul, posteam ºi plângeam, cãci ziceam: Cine ºtie, poate se va îndura Domnul de mine ºi va trãi! 23 Acum, când a murit, pentru ce sã mai postesc? Pot sã-l întorc în viaþã? Eu mã voi duce la el, dar el nu se va întoarce la mine”. 24 David a mângâiat-o pe soþia sa, Batºeba, ºi a intrat la ea ºi s-a culcat cu ea. Ea a nãscut un fiu pe care l-a numit Solomon, ºi care a fost iubit de Domnul. 25 El l-a încredinþat în mâinile profetului Natan, ºi Natan i-a pus numele Iedidia (iubitul Domnului), urmând cuvântul Domnului. RESPONSORIUL

Rugãciunea lui Manase 9.10.12; Ps 50 (51),5.6a

R. Multe sunt nelegiuirile mele, mai multe decât nisipul mãrii, ºi nu sunt vrednic sã caut ºi sã privesc înãlþimea cerului din cauza mulþimii nedreptãþilor mele. * Ceea ce este rãu înaintea ta am fãcut. V. Îmi recunosc fãrãdelegea mea ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea, cãci am pãcãtuit împotriva ta. * Ceea ce este rãu.

LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Pred. 19, 2-3: CCL 41, 252-254)

Jertfa mea, Dumnezeule, duhul smerit Recunosc, a spus David, fãrãdelegea mea (Ps 50,5). Dacã eu, aºadar, o recunosc, tu nu þine cont de ea. Sã nu considerãm nicidecum cã viaþa noastrã este desã-


Oficiul lecturilor

9

vârºitã ºi cã noi suntem fãrã pãcat. Pentru ca viaþa noastrã sã primeascã elogii, sã cerem iertare. Oamenii lipsiþi de speranþã, cu cât dau mai puþinã atenþie pãcatelor lor, cu atât se ocupã mai mult de pãcatele altora. De fapt, ei nu cautã sã aibã ceva de corectat, ci de criticat. ªi pentru cã nu se pot scuza pe ei înºiºi, sunt gata sã-i acuze pe ceilalþi. Nu acesta este exemplul de rugãciune ºi de ispãºire faþã de Dumnezeu, pe care ni l-a dat psalmistul, atunci când spune: Recunosc fãrãdelegea mea ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea (Ps 50,5). El nu era atent la pãcatele altuia. Se acuza pe sine, nu arãta gingãºie faþã de sine, ci se examina ºi pãtrundea tot mai adânc în el însuºi. Nu avea milã faþã de sine ºi, chiar dacã se ruga sã fie iertat, nu o fãcea cu prezumþie. Vrei sã te împaci cu Dumnezeu? Învaþã cum sã faci pentru ca Dumnezeu sã se împace cu tine. Fii atent la ceea ce se citeºte în acelaºi psalm: Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute ºi, chiar dacã þi-aº aduce, arderile de tot nu te-ar mulþumi (Ps 50,18). Deci, vei rãmâne fãrã jertfã? Nu vei avea nimic de oferit? Nu vei putea sã-l împaci pe Dumnezeu cu nici o ofrandã? Ce-ai spus? Jertfele nu-þi sunt plãcute ºi, chiar dacã þi-aº aduce, arderile de tot nu te-ar mulþumi (Ps 50,18). Continuã, ascultã ºi roagã-te: Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeu n-o dispreþuieºte (Ps 50,19). Dupã ce a respins ceea ce îi ofereai, ai gãsit ce sã oferi. Tu voiai sã oferi, ca pãrinþii tãi, victime ale turmei, care erau numite jertfe. Jertfele nu-þi sunt plãcute ºi, chiar dacã þi-aº aduce: nu mai accepþi, aºadar, acele jertfe, ºi totuºi, cauþi o jertfã. Arderile de tot, spune psalmistul, nu te-ar mulþumi. Prin urmare, dacã arderile de tot nu te mulþumesc, vei rãmâne fãrã jertfã? Nicidecum! Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeu n-o dispreþuieºte (Ps 50,19). Ai ce sã oferi! Sã nu mergi în cãutarea turmei, sã nu pregãteºti ambarcaþiuni pentru a strãbate mãrile pânã în regiunile cele mai îndepãrtate, ca, de acolo, sã aduci parfumuri. Cautã în inima ta ceea ce îi este plãcut lui Dumnezeu. Trebuie sã fie zdrobitã


10

Duminica a XIV-a de peste an

inima. Te temi cã va pieri pentru cã va fi zdrobitã? Þi se spune: Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule (Ps 50,12). Aºadar, ca sã fie creatã inima curatã, trebuie zdrobitã inima necuratã. Când pãcãtuim, trebuie sã simþim dezgust faþã de noi, pentru cã pãcatele îi provoacã dezgust lui Dumnezeu. ªi pentru cã nu suntem fãrã de pãcat, sã ne asemãnãm lui Dumnezeu cel puþin în faptul cã simþim dezgust faþã de pãcat, asemenea lui. Într-un aspect vei fi unit cu voinþa lui Dumnezeu, ºi anume cã ceea ce te dezgustã în tine este ceea ce urãºte cel care te-a creat. Ps 50 (51),12 RESPONSORIUL R. Pãcatele mele, Doamne, au pãtruns în inima mea ca sãgeþile; înainte de a mã rãni, * vindecã-mã, Doamne, prin pocãinþã. V. Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. * Vindecã-mã. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor; Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul.


Oficiul lecturilor

11

Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tãu ai ridicat omenirea cãzutã. Te rugãm, dãruieºte credincioºilor tãi bucuria sfântã cã au fost eliberaþi din robia pãcatului ºi cãlãuzeºte-i la fericirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


12

Duminica a XIV-a de peste an

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Se aratã zorii zilei, bezna nopþii se destramã; În durere aurora naºte ziua ca o mamã; Blândul soare ce rãsare, duhul nopþii alungându-l, Ne îndreaptã tuturora cãtre tine, Doamne, gândul. Cu lumina sa divinã, ale inimilor cute Le pãtrunde ºi alinã rãni de tine doar ºtiute. Tulburarea ºi tristeþea care liniºtea ne-o furã Tu le-alungã ºi ne scapã de duºmani, de boli, de urã. Sã asculte glasul nostru ºi smerita rugãminte Din lãcaºul lor din ceruri cele trei persoane sfinte. Peste noi Treimea þinã mâna ei ocrotitoare. Ei sã-i fie în vecie slavã, cinste ºi onoare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului, aleluia! Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui!


Laudele 3

13

Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici. 10 Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului.


14

Duminica a XIV-a de peste an

20

Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului. 27 Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Bine este cuvântat cel care vine în numele Domnului, aleluia! Ant. 2 Sã-i cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Cântarea

Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25). 52 Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci!


Laudele

15

Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, † care ºezi peste heruvimi, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci! Ant. Sã-i cântãm un imn Domnului, Dumnezeului nostru, aleluia! Ant. 3 Lãudaþi-l pe Domnul pentru belºugul slavei sale, aleluia. Psalmul 150 Lãudaþi-l pe Domnul Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dumnezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). 1 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, * lãudaþi-l în firmamentul puterii sale. 2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, * lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. 3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, * lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã. 4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, * lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde. 5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, † lãudaþi-l cu cimbale de veselie. * Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea! Ant. Lãudaþi-l pe Domnul pentru belºugul slavei sale, aleluia.


16

Duminica a XIV-a de peste an

LECTURA SCURTÃ

Ez 36,25-27

Voi revãrsa asupra voastrã apã curatã ºi vã voi curãþa. Vã veþi curãþa de toate întinãrile voastre ºi vã voi curãþa de toþi idolii voºtri. Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã ºi vã voi da o inimã de carne. Voi pune în voi duhul meu ºi atunci veþi urma legile mele, veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. RESPONSORIUL SCURT R. Te vom preamãri, Dumnezeule, * ºi vom invoca numele tãu! Te vom preamãri. V. Vom vesti minunile tale * ºi vom invoca numele tãu! Slavã Tatãlui. Te vom preamãri.

Ant. la Benedictus: Adevãr vã spun: Nici un profet nu este bine primit în patria sa. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre.


Laudele

17

76

Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adevãr vã spun: Nici un profet nu este bine primit în patria sa. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-i aducem mulþumire Mântuitorului nostru, care a coborât în aceastã lume ca sã fie Dumnezeu cu noi. Sã-l invocãm spunând: Cristoase, regele mãririi, fii lumina ºi bucuria noastrã! Doamne Cristoase, tu eºti lumina ce rãsare de sus, tu eºti pârga învierii viitoare: – dã-ne harul sã te urmãm, ca sã nu stãm în umbra morþii, ci sã umblãm în lumina vieþii. Aratã-ne bunãtatea ta revãrsatã asupra tuturor fãpturilor, – ca sã contemplãm pretutindeni gloria ta. Nu îngãdui, Doamne, sã fim învinºi astãzi de rãu, – ci sã învingem rãul prin bine. La botezul tãu în Iordan, ai fost uns de Duhul Sfânt: – dã-ne astãzi harul sã fim cãlãuziþi de Duhul tãu Sfânt. Tatãl nostru.


Duminica a XIV-a de peste an

18

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tãu ai ridicat omenirea cãzutã. Te rugãm, dãruieºte credincioºilor tãi bucuria sfântã cã au fost eliberaþi din robia pãcatului ºi cãlãuzeºte-i la fericirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 În pãºuni verzi m-a aºezat Domnul, aleluia.


Ora medie

19

Psalmul 22 (23) Pãstorul cel bun Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelor vieþii (Ap 7,17). 1 Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Ant. În pãºuni verzi m-a aºezat Domnul, aleluia. Ant. 2 În Israel, mare e numele Domnului, aleluia. Psalmul 75 (76) Aducere de mulþumire pentru biruinþã Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30). I 2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, * mare este numele sãu în Israel.


20

Duminica a XIV-a de peste an

3

Cortul sãu e aºezat în Salem * ºi locuinþa sa în Sion. 4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, * scutul, sabia ºi rãzboiul. 5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, * mai mare decât munþi de prãzi! 6 Au fost despuiaþi curajoºii, † s-au cufundat în somn * ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea. 7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, * au înlemnit ºi carele ºi caii. Ant. În Israel, mare e numele Domnului, aleluia. Ant. 3 Pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte când se ridicã Dumnezeu la judecatã, aleluia. II Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta * când se dezlãnþuie mânia ta? 9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; * pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte 10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, * ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt. 11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte * ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare. 12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru, ºi împliniþi-le, * toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri Celui Înfricoºãtor, 13 lui, care le ia principilor vlaga * ºi e temut de toþi regii pãmântului. Ant. 3 Pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte când se ridicã Dumnezeu la judecatã, aleluia. 8

Rom 8,26 LECTURA SCURTÃ Duhul vine în ajutorul slãbiciunii noastre pentru cã nu ºtim ce sã cerem în rugãciune aºa cum se cuvine, dar Duhul însuºi intervine pentru noi cu suspine negrãite.


Vesperele II

21

V. Sã se înalþe rugãciunea mea înaintea ta, Doamne. R. Dupã cuvântul tãu, dã-mi pricepere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tãu ai ridicat omenirea cãzutã. Te rugãm, dãruieºte credincioºilor tãi bucuria sfântã cã au fost eliberaþi din robia pãcatului ºi cãlãuzeºte-i la fericirea veºnicã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când coboarã iarãºi noaptea cea cu trista moarte sorã, Fiii tãi, Treime Sfântã, te adorã, te implorã, Tu, ce eºti lumina însãºi, preasmeriþi îþi cerem ca sã Ne trimiþi de sus luminã, când al nopþii duh se lasã. Te-am slãvit în zorii zilei prin smerita rugãciune, Te slãvim din nou acuma, când iar soarele apune. La apusul vieþii noastre, sã ne chemi în cer la tine, Ca prin cântec sã-þi aducem slava ce þi se cuvine. Cãtre noi îndrepte Tatãl faþa sa cea milostivã, De asemenea, ºi Fiul, cel cu Tatãl deopotrivã, Duhul Sfânt ne-asculte ruga din cereasca sa splendoare Mila sa, Treimea Sfântã, peste noi sã o coboare. Amin.


22

Duminica a XIV-a de peste an

PSALMODIA Ant. 1 Cristos Domnul este preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec, aleluia! Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. Cristos Domnul este preot în veac dupã rânduiala lui Melchisedec, aleluia! Ant. 2 Dumnezeul nostru este în ceruri ºi face tot ce voieºte, aleluia! Psalmul 113 B (115) Laudã Dumnezeului adevãrat V-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9).


Vesperele II 1

23

Nu nouã, Doamne, nu nouã, † ci numelui tãu dã mãrire * pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta. 2 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în ceruri * ºi face tot ce voieºte. 4 Idolii lor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului. 5 Au gurã, dar nu vorbesc; * au ochi, dar nu pot sã vadã; 6 au urechi, dar nu aud; * au nas, dar nu pot sã miroase; 7 au mâini, dar nu pipãie; † au picioare, dar nu pot sã meargã; * din gâtul lor nu iese nici un sunet. 8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi cei care se încred în ei. 9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 12 Domnul îºi aminteºte de noi * ºi ne binecuvânteazã; va binecuvânta casa lui Israel, * va binecuvânta casa lui Aron; 13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, * pe cei mici ºi pe cei mari. 14 Domnul sã vã facã rodnici * pe voi ºi pe fiii voºtri! 15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, * pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor.


24

Duminica a XIV-a de peste an

17

Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, * nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii, 18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul * de acum ºi pânã-n veac. Ant. Dumnezeul nostru este în ceruri ºi face tot ce voieºte, aleluia! Ant. 3 Daþi laudã lui Dumnezeu, toþi slujitorii lui mici ºi mari, aleluia. Urmãtoarea cântare se spune cu Aleluia în toate locurile unde este notat, atunci când se cântã; la recitare este suficient sã se spunã Aleluia la începutul ºi la sfârºitul fiecãrei strofe.

Cântarea

Cf. Ap 19,1-2.5-7

Nunta Mielului Aleluia. Mântuirea ºi gloria ºi puterea sunt ale Dumnezeului nostru, * (R. Aleluia) 2 cãci judecãþile lui sunt adevãrate ºi drepte. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 5 Daþi laudã Dumnezeului nostru, toþi slujitorii lui, * (R. Aleluia) voi, care vã temeþi de el, mici ºi mari. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. 6 Cãci Domnul, Dumnezeul nostru cel atotputernic, ºi-a arãtat domnia * (R. Aleluia). 7 Sã ne bucurãm ºi sã ne veselim ºi sã-i dãm slavã. R. Aleluia (aleluia). Aleluia. Cãci a început nunta Mielului * (R. Aleluia) ºi mireasa lui s-a pregãtit. R. Aleluia (aleluia). 1


Vesperele II

25

Ant. Daþi laudã lui Dumnezeu, toþi slujitorii lui mici ºi mari, aleluia. 2Tes 2,13-14 LECTURA SCURTÃ Noi, fraþilor iubiþi în Domnul, trebuie sã-i mulþumim fãrã încetare lui Dumnezeu pentru voi, cã v-a ales Dumnezeu încã de la început spre mântuire în sfinþirea Duhului ºi credinþa în adevãr, la care v-a chemat prin evanghelia noastrã spre dobândirea gloriei Domnului nostru Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Mare este Dumnezeul nostru * ºi mare este puterea lui! Mare. V. Înþelepciunea lui nu are hotar * ºi mare este puterea lui! Slavã Tatãlui. Mare. Ant. la Magnificat: Isus, ieºind din þinutul sãu, a început sã strãbatã cetãþile din jur ºi învãþa poporul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale.


26

Duminica a XIV-a de peste an

54

L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Isus, ieºind din þinutul sãu, a început sã strãbatã cetãþile din jur ºi învãþa poporul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Laudã ºi cinste lui Cristos! El poate sã-i mântuiascã pe veci pe cei care se apropie de Dumnezeu prin el, fiind pururi viu spre a mijloci pentru noi. Întemeiaþi pe aceastã credinþã, sã-l implorãm: Adu-þi aminte, Doamne, de poporul tãu! Soare al dreptãþii, acum când ziua coboarã spre asfinþit, te chemãm asupra întregului neam omenesc, – pentru ca toþi sã se bucure de-a pururi de lumina ta ce nu cunoaºte apus. Apãrã legãmântul pe care l-ai pecetluit cu sânge dumnezeiesc – ºi sfinþeºte Biserica ta, ca sã fie neprihãnitã. Adu-þi aminte, Doamne, de familia ta – ºi de locul prezenþei tale. Cãlãuzeºte-i pe calea pãcii ºi a belºugului pe cei care cãlãtoresc, – ca sã ajungã cu sãnãtate ºi bucurie la locul dorit. Primeºte, Doamne, sufletele celor rãposaþi, – dãruieºte-le iertarea ta ºi gloria veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, prin înjosirea Fiului tãu ai ridicat omenirea cãzutã. Te rugãm, dãruieºte credincioºilor tãi bucuria sfântã cã au fost eliberaþi din robia pãcatului ºi


Completoriul

27

cãlãuzeºte-i la fericirea veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii.


28

Duminica a XIV-a de peste an

Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost, 10 nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele.


Completoriul

29

15

Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTÃ Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace.


Duminica a XIV-a de peste an

30

Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.

31



08-07-2012