Page 1


SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A VIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã ascultãm glasul Domnului, ca sã intrãm în odihna lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Dumnezeule, cel care eºti Fiinþa necreatã, Dumnezeule, cel care ai un Dumnezeu drept Tatã, Dumnezeule, cel care ºi din unul, ºi din altul Ai purces, acum coboarã pân-la noi din tot înaltul. Fii a noastrã bucurie în momente grele, triste; Bucurie ce nu vine de la tine nu existe. Pentru noi fii mângâiere ºi izvor de orice bine, Ale noastre inimi, Doamne, dupã tine sã suspine. Tatã veºnic, îndurarea-þi peste noi acum coboarã, ªi tu, Fiule, Cuvântul, lumii dat printr-o Fecioarã, Duh Preasfânt, ne lumineazã cu lumina ta curatã, Ca din suflet sã disparã orice umbrã, orice patã.


Oficiul lecturilor

3

Tot ce poate ochiul nostru sã cuprindã ºi sã vadã E lucrarea mâinii tale; lumea este-a ta plãmadã. L-ai fãcut pe om din tinã, dându-i viaþã ce nu piere, L-ai creat din nou prin moartea-þi, dupã trista lui cãdere. Îmbrãcând, Cristoase Doamne, firea noastrã cea umilã, Suferind pe lemnul crucii, ne-ai salvat pe toþi din milã. Dragostea ce-ai arãtat-o suferind pe cruce-odatã, Ca sã-avem un loc în ceruri, înc-o datã ne-o aratã. În lãcaºul de splendoare, cu-ale sfinþilor soboare, Tu domneºti, Treime Sfântã, peste lumea trecãtoare. Contemplându-te în ceruri, orice limbã se cuvine Imn de slavã în cântare sã înalþe cãtre tine. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul a chemat cerurile ºi pãmântul, ca sã-ºi judece poporul. Psalmul 49 (50) Adevãrata evlavie în Domnul N-am venit sã desfiinþez legea, ci sã o împlinesc (cf. Mt 5,17). I Domnul, Dumnezeul dumnezeilor, vorbeºte, * el cheamã pãmântul de la rãsãritul soarelui pânã la asfinþitul lui. 2 Din Sion, frumuseþea desãvârºitã, Dumnezeu strãluceºte. * 3 Vine Dumnezeul nostru ºi nu tace; în faþa lui e foc mistuitor, * iar împrejurul lui se dezlãnþuie furtuna. 4 El cheamã cerurile de sus ºi pãmântul, * ca sã-ºi judece poporul: 5 „Adunaþi-i înaintea mea pe credincioºii mei, * pe cei care, prin jertfã, au încheiat alianþa cu mine!” 6 Cerurile vor vesti dreptatea lui, * cãci însuºi Dumnezeu este judecãtorul. 1


4

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

Ant. Domnul a chemat cerurile ºi pãmântul, ca sã-ºi judece poporul. Ant. 2 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: eu te voi elibera. II „Ascultã, poporul meu, eu îþi vorbesc, † Israele, eu voi depune mãrturie împotriva ta: * Eu sunt Dumnezeu, Dumnezeul tãu. 8 Nu pentru jertfele tale te dojenesc, * pentru cã arderile tale de tot sunt pururi înaintea mea. 9 Nu voi primi viþei din casa ta, * nici þapi din turmele tale. 10 Cãci ale mele sunt toate vieþuitoarele pãdurii, * toate miile de animale din munþi. 11 Eu cunosc toate pãsãrile cerului * ºi al meu este tot ce se miºcã pe câmpie. 12 Dacã mi-ar fi foame, nu þi-aº spune þie, * cãci lumea cu tot ce este în ea mie îmi aparþine. 13 Mãnânc eu oare carne de tauri * ºi beau eu oare sângele þapilor? 14 Oferã-i lui Dumnezeu jertfã de laudã * ºi împlineºte fãgãduinþele fãcute Celui Preaînalt. 15 Cheamã-mã în ziua nenorocirii: * eu te voi elibera, iar tu mã vei preamãri”. 7

Ant. Cheamã-mã în ziua nenorocirii: eu te voi elibera. Ant. 3 Jertfa de laudã mã preamãreºte. III 16

Dar celui pãcãtos, Domnul îi spune: † „Pentru ce vorbeºti despre poruncile mele * ºi ai pe buze legãmântul meu, 17 de vreme ce urãºti disciplina mea * ºi cuvintele mele le arunci la spate?


Oficiul lecturilor

5

18

Dacã vezi un hoþ, tu fugi cu el * ºi te întovãrãºeºti cu adulterii. 19 Tu dai drumul gurii tale la rele * ºi limba ta þese planuri viclene. 20 Stai ºi vorbeºti împotriva fratelui tãu, * îl cleveteºti pe fiul mamei tale. 21 Iatã ce ai fãcut, iar eu sã tac? † Îþi închipui cã eu sunt ca tine? * Te voi mustra ºi voi pune totul sub ochii tãi. 22 Înþelegeþi aceasta, voi, care-l uitaþi pe Dumnezeu, † ca nu cumva sã mã mânii * ºi nu va fi nimeni care sã vã scape. 23 Cine aduce jertfã de laudã, acela mã preamãreºte; † celui care merge pe calea cea dreaptã * îi voi arãta mântuirea lui Dumnezeu”. Ant. Jertfa de laudã mã preamãreºte. V. Nu încetãm sã ne rugãm ºi sã cerem pentru voi. R. Ca sã vã umpleþi de cunoaºterea voinþei lui Dumnezeu. LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Iob

13,13–14,6

Iob face apel la judecata lui Dumnezeu Rãspunzând, Iob le-a zis prietenilor sãi: „Tãceþi o clipã, lãsaþi-mã, vreau sã vorbesc, orice ar fi sã mi se întâmple! 14 Îmi voi lua carnea în dinþi, ºi îmi voi lua viaþa în mâini. 15 Chiar dacã mã va ucide, în el îmi pun speranþa; de aceea îmi voi apãra purtarea mea înaintea lui. 16 Chiar acest lucru va fi scãparea mea, cãci nici un nelegiuit nu îndrãzneºte sã vinã înaintea lui. 17 Ascultaþi cu atenþie cuvintele mele, luaþi aminte la cele ce voi spune. 18 Iatã, mi-am pregãtit apãrarea; ºtiu cã voi fi gãsit nevinovat. 13,13


6

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

19

Este cineva care sã mã învinovãþeascã? Atunci voi tãcea ºi îmi voi aºtepta moartea. 20 Fã-mi numai douã favoruri, ºi nu mã voi ascunde de la faþa ta: 21 îndepãrteazã-þi mâna de deasupra mea, ºi sã nu mã tulbure groaza ta. 22 Întreabã-mã ºi-þi voi rãspunde; sau lasã-mã sã vorbesc eu ºi tu îmi vei rãspunde! 23 Câte fãrãdelegi ºi pãcate am fãcut? Aratã-mi nelegiuirile ºi vinovãþiile mele. 24 Pentru ce îþi ascunzi faþa, ºi mã consideri duºmanul tãu? 25 Vrei sã loveºti o frunzã suflatã de vânt? Vrei sã urmãreºti un pai uscat? 26 Pentru ce scrii împotriva mea sentinþe amare, ºi vrei sã-mi scoþi mereu în faþã greºeli din tinereþe? 27 Mi-ai pus picioarele în butuci, ai urmãrit cu atenþie toate cãile mele; þi-ai notat toate urmele paºilor mei. 28 Trupul meu cade în putrezire ca un lemn ros de carii, ca o hainã mâncatã de molii. 14,1 Omul nãscut din femeie are viaþa scurtã, dar se saturã de necazuri. 2 Rãsare ca o floare ºi se ofileºte; fuge ca o umbrã ºi piere. 3 Asupra unuia ca acesta îþi deschizi tu ochii, ºi-l aduci la judecatã cu tine! 4 Cine ar putea sã facã dintr-un om necurat un om curat? Nimeni! 5 Dacã zilele omului sunt hotãrâte, dacã numãrul lunilor lui este la tine, dacã i-ai însemnat hotarul pe care nu-l va putea trece, 6 întoarce-þi privirea de la el ºi lasã-l în pace, pânã când îºi va fi împlinit zilele asemenea lucrãtorului cu ziua”. RESPONSORIUL Cf. Iob 13,20.21; cf. Ier 10,24 R. Nu mã ascunde, Doamne, dinaintea feþei tale; îndepãrteazã-þi mâna de la mine * ºi teama de tine sã nu mã mai înspãimânte.


Oficiul lecturilor

7

V. Corecteazã-mã, Doamne, cu milostivirea ta ºi nu cu frica de tine, ca sã nu mã nimiceºti. * ªi teama.

LECTURA A DOUA Din Comentarii, de sfântul Zenon de Verona, episcop (Com. 15, 2: PL 11, 441-443)

Iob îl prefigura pe Cristos Atât cât ne este dat sã înþelegem, fraþilor preaiubiþi, Iob îl prefigura pe Cristos. Comparându-i, vom vedea adevãrul acestei afirmaþii. Iob a fost declarat drept de cãtre Dumnezeu. Cristos este însãºi dreptatea, din al cãrei izvor se adapã toþi cei fericiþi, cãci despre el s-a spus: Va rãsãri pentru voi soarele dreptãþii (cf. Mal 3,20). Iob a fost numit bãrbat adevãrat. Însã adevãrul autentic este Domnul, care spune în Evanghelie: Eu sunt calea ºi adevãrul (In 14,6). Iob era bogat. Însã cine este mai bogat decât Domnul? Toþi bogaþii sunt slujitorii sãi, lui îi aparþine tot pãmântul ºi toatã natura, aºa cum spune sfântul David: Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, lumea ºi cei care locuiesc în ea (Ps 23,1). Diavolul l-a ispitit pe Iob de trei ori. Tot la fel, dupã cum ne spune Evanghelia, de trei ori a încercat sã-l ispiteascã pe Domnul. Iob ºi-a pierdut bogãþiile pe care le avea. Tot aºa, ºi Domnul, din iubire faþã de noi, s-a lipsit de bunurile cereºti ºi s-a fãcut sãrac, pentru ca sã ne îmbogãþeascã pe noi. Diavolul, furios, i-a ucis pe fiii lui Iob. Cu furie asemãnãtoare, poporul fariseu i-a ucis pe profeþi, fiii Domnului. Iob a fost lovit de leprã. La fel ºi Domnul, luând trup omenesc, a fost acoperit de murdãria pãcatelor întregului neam omenesc. Soþia lui Iob îl îndemna sã pãcãtuiascã. La fel, sinagoga voia sã-l facã pe Domnul sã urmeze tradiþiile corupte ale bãtrânilor. Ni se spune cã Iob a fost insultat de prietenii sãi. ªi Domnul a fost insultat de preoþii sãi, care trebuiau sã-i dea cult. Iob stãtea pe o grãmadã de gunoi plinã de viermi. ªi Domnul a locuit pe o adevãratã


8

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

grãmadã de gunoi, adicã în noroiul lumii acesteia ºi în mijlocul oamenilor agitaþi ca niºte viermi din cauza diferitelor fãrãdelegi ºi patimi. Iob ºi-a redobândit sãnãtatea ºi bogãþiile. La fel, Domnul, înviind, le-a redat celor care cred în el nu numai sãnãtatea, ci ºi nemurirea, ºi a redobândit stãpânirea peste toatã natura, aºa cum afirmã el însuºi când spune: Toate mi-au fost date de Tatãl meu (Mt 11,27). Iob a avut alþi fii în locul celor de dinainte. ªi Domnul i-a avut, dupã profeþi, pe sfinþii apostoli ca fii ai sãi. Iob, umplut de fericire, s-a odihnit în pace. ªi Domnul rãmâne binecuvântat în veci, înainte de veacuri ºi în veci ºi în toþi vecii vecilor. RESPONSORIUL

Evr 12,1c-2a; cf. 2Cor 6,4-5 R. Sã alergãm cu perseverenþã în lupta care ne este înainte, * cu ochii aþintiþi la Isus, începutul ºi desãvârºirea credinþei. V. Noi ne prezentãm în toate printr-o mare rãbdare în necazuri, în nevoi, în strâmtorãri, în bãtãi, în închisori, * cu ochii. Rugãciunea de încheiere Dãruieºte-ne, te rugãm, Doamne, ca mersul lumii sã fie cãlãuzit de orânduirea ta dãtãtoare de pace ºi Biserica ta sã cunoascã bucuria de a te sluji în liniºte. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Laudele

9

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Ochii noºtri cu uimire pot acuma sã admire Cum din somnul greu al nopþii se trezeºte-ntreaga fire. Când din nou al zilei astru în vãzduh lumina-ºi cerne, Ni se-nalþã glasul cãtre Domnul gloriei eterne. Tatã veºnic, tu prin Fiul ai creat mãreþul soare, Ca precis durata nopþii ºi a zilei s-o mãsoare. Ai dispus, fãcând lumina sã aparã, sã disparã, Dupã zi sã vinã noaptea, dupã noapte, ziua iarã. Însã tu, Cristoase Doamne, pentru noi eºti unic soare Ce n-apune niciodatã, eºti luminã orbitoare. Peste noi nicicând nu poate întunericul sã vinã Cãci ºi-atunci când este noapte tu ne-nvãlui în luminã. Printre fiii tãi, Pãrinte, te rugãm a ne socoate, De-al tãu Fiu sã ne apropii ca sã-i fim plãcuþi în toate. Duhul Sfânt sã ne-ncãlzeascã bietul nostru suflet rece Ca-n iubire ziua-ntreagã sã putem a o petrece. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Bine este sã cântãm numele tãu, Preaînalte, sã vestim de dimineaþã îndurarea ta. Psalmul 91 (92) Lauda Creatorului Cântãm laude pentru faptele minunate ale Fiului unul-nãscut (sf. Atanasiu). 2 Cât de frumos este sã-l lãudãm pe Domnul, * sã cântãm numele tãu, Preaînalte, 3 sã vestim de dimineaþã îndurarea ta * ºi, noaptea, fidelitatea ta, 4 cu lira cu zece coarde ºi cu harpa, * cu cântare de alãutã.


10

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

5

Pentru cã mã faci sã mã bucur, Doamne, pentru faptele tale, * voi tresãlta de bucurie pentru lucrarea mâinilor tale. 6 Cât de mari sunt lucrãrile tale, Doamne, * ºi cât de adânci sunt gândurile tale! 7 Omul nepriceput nu va cunoaºte * ºi cel fãrã de minte nu va înþelege aceasta. 8 Chiar dacã pãcãtoºii vor creºte ca iarba * ºi fãcãtorii de rele înfloresc, ei vor fi nimiciþi pentru totdeauna, * 9 iar tu, Doamne, eºti preaînalt în veºnicie! 10 Cãci, iatã, duºmanii tãi, Doamne, † iatã, duºmanii tãi vor pieri * ºi se vor risipi toþi fãcãtorii de rele. 11 Dar tu înalþi fruntea mea ca pe aceea a unui zimbru, * torni asupra mea untdelemn proaspãt; 12 ochiul meu priveºte de sus la duºmanii mei † ºi urechile mele aud lucruri înfricoºãtoare * despre cei ce se ridicã împotriva mea. 13 Cel drept va înflori ca un palmier, * va creºte ca un cedru din Liban. 14 Cei plantaþi în casa Domnului * vor înflori în curþile Dumnezeului nostru. 15 Ei aduc roade ºi la bãtrâneþe, * îºi pãstreazã seva ºi prospeþimea, 16 ca sã vesteascã: * „Domnul, stânca mea, este drept, în el nu este nedreptate”. Ant. Bine este sã cântãm numele tãu, Preaînalte, sã vestim de dimineaþã îndurarea ta. Ant. 2 Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou. Cântarea

Ez 36,24-28

Domnul va reînnoi poporul sãu


Laudele

11

Ei vor fi poporul lui ºi el, Dumnezeu cu ei, va fi cu ei, va fi Dumnezeul lor (Ap 21,3). 24 Vã voi scoate dintre neamuri, † vã voi aduna din toate þãrile * ºi vã voi aduce înapoi în þara voastrã. 25 Vã voi stropi cu apã curatã ºi vã veþi curãþa. † Vã voi curãþa de toate pãcatele * ºi de toatã idolatria voastrã. 26 Vã voi da o inimã nouã * ºi voi pune în voi un duh nou; voi scoate din trupul vostru inima de piatrã * ºi vã voi da o inimã de carne. 27 Voi pune în voi duhul meu † ºi vã voi face sã urmaþi legile mele, * veþi pãzi poruncile mele ºi le veþi pune în practicã. 28 Veþi locui în þara pe care am dat-o pãrinþilor voºtri. † Voi veþi fi poporul meu * ºi eu voi fi Dumnezeul vostru. Ant. Vã voi da o inimã nouã ºi voi pune în voi un duh nou. Ant. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor, Doamne, þi-ai pregãtit laudã. Psalmul 8 Maiestatea lui Dumnezeu ºi demnitatea omului Pe toate le-a pus sub picioarele lui, iar pe el l-a rânduit cap peste Biserica întreagã (Ef 1,22). 2 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Slava ta se înalþã * mai presus de ceruri. 3 Din gura copiilor ºi a pruncilor † þi-ai pregãtit laudã împotriva vrãjmaºilor tãi, * ca sã-i nimiceºti pe cel rãzvrãtit ºi pe duºman.


12

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

4

Când privesc cerurile, lucrãrile mâinilor tale, * luna ºi stelele pe care le-ai fãcut, 5 mã întreb: „Ce este omul cã te gândeºti la el, * sau fiul omului cã-l iei în seamã?” 6 L-ai fãcut cu puþin mai mic decât pe îngeri, † l-ai încununat cu cinste ºi mãreþie. * 7 I-ai dat în stãpânire lucrãrile mâinilor tale, toate le-ai pus la picioarele lui: † 8 oile ºi boii laolaltã, * precum ºi fiarele câmpului, 9 pãsãrile cerului ºi peºtii mãrii, * tot ce strãbate cãile apelor. 10 Doamne, Dumnezeul nostru, * cât de minunat este numele tãu pe tot pãmântul! Ant. Din gura copiilor ºi a pruncilor, Doamne, þi-ai pregãtit laudã. 2Pt 3,13-15a LECTURA SCURTÃ Noi aºteptãm, dupã promisiunea Domnului, ceruri noi ºi un pãmânt nou în care va locui dreptatea. De aceea, iubiþilor, întrucât aºteptaþi acestea, strãduiþi-vã sã fiþi gãsiþi în pace, fãrã cusur ºi fãrã prihanã. Sã consideraþi ca o mântuire îndelunga rãbdare a Domnului nostru. RESPONSORIUL SCURT R. Vor tresãlta de bucurie buzele mele * când îþi voi cânta þie. Vor tresãlta. V. Limba mea va vesti dreptatea ta * când îþi voi cânta þie. Slavã Tatãlui. Vor tresãlta. Ant. la Benedictus: Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu,


Laudele

13

69

ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îndreaptã, Doamne, paºii noºtri pe calea pãcii. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l adorãm pe Dumnezeu, care, prin Fiul sãu, a dat lumii speranþã ºi viaþã, ºi sã-l rugãm cu umilinþã: Doamne, auzi-ne! Doamne, Pãrintele tuturor, care ne-ai adus pânã la începutul acestei zile, – dã-ne harul sã trãim uniþi cu Cristos, spre lauda mãririi tale.


Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

14

Sã rãmânã pururi în noi, Doamne, credinþa, speranþa ºi iubirea ta, – pe care le-ai revãrsat în inimile noastre. Ochii noºtri sã fie pururi îndreptaþi spre tine, Doamne, – ca sã-þi rãspundem îndatã atunci când ne chemi. Fereºte-ne de cursele ºi înºelãciunile fãrãdelegii – ºi apãrã paºii noºtri de orice alunecare. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, care eºti lumina cea adevãratã ºi ziua fãrã de apus, ajungând din nou în zorii dimineþii, te rugãm sã eliberezi cugetele noastre de întunericul pãcatului ºi sã reverºi asupra lor strãlucirea venirii tale. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi;


Ora medie

15

Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, cãci am ales învãþãturile tale. Psalmul 118 (119),169-176 XXII (Tau) Sã ajungã strigarea mea, Doamne, înaintea feþei tale, * dã-mi înþelegere, potrivit cuvântului tãu! 170 Sã vinã rugãciunea mea în faþa ta, * dupã fãgãduinþa ta elibereazã-mã! 171 Buzele mele sã vesteascã lauda ta, * cãci tu mã înveþi îndreptãrile tale. 172 Sã cânte limba mea cuvintele tale, * cãci toate poruncile tale sunt drepte. 173 Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, * cãci am ales învãþãturile tale. 174 Suspin de dor, Doamne, dupã mântuirea ta, * ºi legea ta este desfãtarea mea. 175 Sã trãiascã sufletul meu ºi sã te laude, * judecãþile tale îmi vor veni în ajutor. 176 Am rãtãcit ca o oaie care s-a pierdut, * cautã-l pe slujitorul tãu, cãci nu am uitat poruncile tale. Ant. Mâna ta sã-mi vinã în ajutor, cãci am ales învãþãturile tale. 169

Ant. 2 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic.


16

Sâmbãtã, sãptãmâna a VIII-a de peste an

Psalmul 44 (45) Nunta regelui Iatã, vine Mirele: ieºiþi în întâmpinarea lui! (Mt 25,6). I Din inima mea se revarsã cuvinte frumoase, † eu vreau sã-i prezint regelui opera mea. * Limba mea sã fie ca pana unui scriitor iscusit. 3 Tu eºti cel mai fermecãtor dintre fiii oamenilor; † har a fost revãrsat pe buzele tale * ºi, de aceea, te-a binecuvântat Dumnezeu în veac. 4 Încinge-þi sabia peste coapsa ta, viteazule, * ea este strãlucirea ºi mãreþia ta. 5 Înainteazã cu maiestate, suie în carul de luptã, † pentru adevãr, blândeþe ºi dreptate, * ºi te va învãþa lucruri minunate dreapta ta. 6 Sãgeþile tale sunt ascuþite,† pãtrund în inima duºmanilor regelui; * popoarele cad la picioarele tale. 7 Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic; * sceptrul dreptãþii este sceptrul domniei tale. 8 Ai iubit dreptatea ºi ai urât fãrãdelegea; † de aceea te-a uns Dumnezeu, Dumnezeul tãu, cu untdelemnul bucuriei, * ca pe nimeni altul dintre semenii tãi. 9 Mir, aloe ºi casia înmiresmeazã toate hainele tale; * din palate de fildeº, coarde de harpã te înveselesc. 10 Fiice de regi sunt în preajma ta, * regina stã la dreapta ta, împodobitã cu aur de Ofir. Ant. Tronul tãu, Dumnezeule, este veºnic. 2

Ant. 3 Am vãzut noul Ierusalim ca o mireasã împodobitã pentru mirele sãu. 11

II Ascultã, fiicã, priveºte ºi pleacã-þi urechea, * uitã de poporul tãu ºi de casa tatãlui tãu.


Ora medie

17

12

Regele râvneºte frumuseþea ta; * el îþi este stãpânul, pleacã-te în faþa lui. 13 Fiicele Tirului aduc daruri * ºi bogaþii poporului cautã faþa ta. 14 Fiica regelui este strãlucitoare * când îºi face intrarea îmbrãcatã în haine brodate cu aur. 15 În haine strãlucitoare e adusã la rege; † fecioare formeazã alaiul ei, * prietenele ei sunt aduse la tine. 16 Sunt aduse în bucurie ºi veselie, * sunt conduse în palatul regelui. 17 În locul pãrinþilor tãi vor fi copiii tãi, * ºi îi vei pune stãpânitori peste tot pãmântul. 18 Îmi voi aduce aminte de numele tãu din neam în neam; * de aceea te vor lãuda popoarele în veci ºi în vecii vecilor. Ant. Am vãzut noul Ierusalim ca o mireasã împodobitã pentru mirele sãu. LECTURA SCURTà Rom 15,5-7 Dumnezeul statorniciei ºi al mângâierii sã vã facã sã aveþi aceleaºi sentimente unii faþã de alþii, ca ale lui Cristos Isus, pentru ca, într-un cuget ºi într-un singur glas, sã-l preamãriþi pe Dumnezeu ºi pe Tatãl Domnului nostru Isus Cristos. De aceea, primiþi-vã unii pe alþii dupã cum ºi Cristos v-a primit pe voi spre gloria lui Dumnezeu. V. Domnul îºi aflã desfãtarea în poporul sãu. R. ªi-i va încununa pe cei blânzi cu mântuire. Rugãciunea de încheiere Doamne, luminã ºi flacãrã a iubirii veºnice, dã-ne harul sã ardem pururi de dragostea ta, ca sã te iubim pe tine mai presus de toate ºi pe fraþii noºtri, pentru tine, într-o unicã iubire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin.


Preasfânta Treime

18

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Duminica de dupã Rusalii PREASFÂNTA TREIME Solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL În veci adoratã Treime Preasfântã, Pãmântul ºi cerul te binecuvântã; Întreg universul cântãri îþi îngânã, Cãci tu l-ai creat cu puternica-þi mânã. Tu eºti bucuria totalã, deplinã, Nu poate nimic din afarã sã-þi vinã; Creezi totuºi lumea, dorind ca sã fie Pãrtaºã ºi ea la a ta bucurie. Fântânã de har eºti, cerescule Tatã, Iar tu eºti, Cristoase, luminã curatã. Iubirea lor caldã, sãrutul fierbinte, Pe care ºi-l schimbã, eºti, Duhule Sfinte. Ce-i nobil ºi sfânt de la tine provine ªi binele-ºi are izvorul în tine, ªi tot ce-i frumos ºi sublim în naturã În tine îºi are originea purã. O, Doamne, ce mare ne este misterul! Sã fim pentru tine ºi templul, ºi cerul!


Vesperele I

19

Din noi izgoneºte pãcate, cusururi, Sã-þi fim locuinþe curate de-a pururi. Când ceasul plecãrii din lume va bate, Primeºte-ne-n sfintele tale palate, Ca-n locul în care nu-i plânset, nici jale, În veci sã cântãm îndurãrile tale. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mãrire þie, Treime de o fiinþã, un singur Dumnezeu, precum era mai înainte de toþi vecii ºi acum ºi în veac! Psalmul 112 (113) 1

Lãudaþi, slujitori ai Domnului, * lãudaþi numele Domnului! 2 Fie numele Domnului binecuvântat, * de acum ºi pânã în veac. 3 De la rãsãritul ºi pânã la apusul soarelui, * fie numele Domnului lãudat! 4 Domnul este preaînalt, mai presus de toate naþiunile, * slava lui este mai presus de ceruri. 5 Cine este ca Domnul, Dumnezeul nostru, care locuieºte atât de sus, * 6 care îºi pleacã privirea sã vadã ce se petrece în cer ºi pe pãmânt? 7 El ridicã pe cel slab din þãrânã, * înalþã din mizerie pe cel sãrac, 8 pentru ca sã-l aºeze alãturi de conducãtori, * de conducãtorii poporului sãu. 9 El o aºazã pe cea sterilã în casã * ca pe o mamã ce se bucurã de copii. Ant. Mãrire þie, Treime de o fiinþã, un singur Dumnezeu, precum era mai înainte de toþi vecii ºi acum ºi în veac! Ant. 2 Binecuvântatã sã fie Sfânta Treime cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! Sã-i aducem laudã ºi mulþumire pentru cã ºi-a arãtat îndurarea faþã de noi!


20

Preasfânta Treime

Psalmul 147 (147 B) Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. 12

Ant. Binecuvântatã fie Sfânta Treime cea de o fiinþã ºi nedespãrþitã! Sã-i aducem laudã ºi mulþumire pentru cã ºi-a arãtat îndurarea faþã de noi! Ant. 3 Mãrire ºi cinste sã-i fie lui Dumnezeu în unitatea Sfintei Treimi, Tatãlui ºi Fiului ºi Duhului Sfânt, în vecii vecilor! Cântarea 3

Ef 1,3-10

Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste.


Vesperele I

21

5

El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 6 spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Mãrire ºi cinste sã-i fie lui Dumnezeu în unitatea Sfintei Treimi, Tatãlui ºi Fiului ºi Duhului Sfânt, în vecii vecilor! Rom 11,33-36 LECTURA SCURTÃ O, profunzime a bogãþiei, a înþelepciunii ºi a ºtiinþei lui Dumnezeu! Cât de nepãtrunse sunt judecãþile lui ºi cât de neînþelese sunt cãile sale! Într-adevãr, cine a cunoscut gândul Domnului? Sau cine a fost sfãtuitorul lui? Sau cine i-a dat lui mai întâi ca sã poatã lua înapoi de la el? Cãci toate vin de la el, prin el ºi pentru el. Lui sã-i fie glorie în veci! Amin. RESPONSORIUL SCURT R. Sã-l binecuvântãm pe Tatãl ºi pe Fiul ºi pe Duhul Sfânt. * Sã-l lãudãm în veci! Sã-l binecuvântãm. V. Numai lui Dumnezeu sã-i fie cinste ºi mãrire. * Sã-l lãudãm în veci! Slavã Tatãlui. Sã-l binecuvântãm.


22

Preasfânta Treime

Ant. la Magnificat: Îþi aducem mulþumire, Dumnezeule, îþi aducem mulþumire, Treime adevãratã ºi nedespãrþitã, Dumnezeire unicã ºi preaînaltã, Unitate sfântã ºi de o fiinþã! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Îþi aducem mulþumire, Dumnezeule, îþi aducem mulþumire, Treime adevãratã ºi nedespãrþitã, Dumnezeire unicã ºi preaînaltã, Unitate sfântã ºi de o fiinþã!


Vesperele I

23

RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Tatãl, prin Duhul Sfânt, a dat viaþã trupului lui Cristos, Fiul sãu, ºi l-a fãcut izvor de viaþã pentru noi. Sã înãlþãm aceastã cântare de slavã cãtre Dumnezeul unic ºi întreit: Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh! Pãrinte atotputernic, Dumnezeule veºnic, trimite în numele Fiului tãu pe Duhul Sfânt, Mângâietorul, asupra Bisericii, – ca sã o pãstreze în unitatea iubirii ºi a adevãrului desãvârºit. Trimite, Doamne, lucrãtori în seceriºul tãu, ca sã înveþe toate neamurile ºi sã le boteze în numele Tatãlui ºi al Fiului ºi al Sfântului Duh – ºi sã le întãreascã în credinþã. Doamne, ajutã-i pe toþi cei care îndurã prigoanã pentru numele Fiului tãu, – cãci el a fãgãduit cã tu îl vei trimite pe Duhul adevãrului ca sã vorbeascã în ei. Pãrinte atotputernic, fã ca toþi sã înþeleagã cã tu ºi Cuvântul ºi Duhul Sfânt sunteþi una, – ca sã creadã ºi sã spere în unicul Dumnezeu ºi sã-l iubeascã. Pãrinte al celor vii, fã-i pe cei rãposaþi pãrtaºi de mãrirea ta, – în care Fiul tãu ºi Duhul Sfânt domnesc împreunã cu tine în unire veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, Pãrinte ceresc, tu l-ai trimis în lume pe Fiul tãu, Cuvântul adevãrului, ºi pe Duhul tãu, izvorul sfinþeniei, pentru a descoperi oamenilor misterul minunat al vieþii dumnezeieºti. Dã-ne, te rugãm, harul ca, mãrturisind adevãrata credinþã, sã recunoaºtem slava veºnicei Treimi ºi sã adorãm unitatea celor trei persoane în mãrirea puterii sale. Prin Domnul nostru Isus


Preasfânta Treime

24

Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea.


Completoriul

25

Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2

Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul. 7 Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu


26

Preasfânta Treime

Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã-ne, te rugãm, Doamne, în noaptea aceasta, pentru ca, sculându-ne în zori prin puterea ta, sã ne putem bucura de învierea lui Cristos. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Preasfânta Treime

28

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.


02-06-2012  

SÂMBÃTÃ SÃPTÃMÂNA A VIII-A DEPESTEAN V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi S...