Issuu on Google+


MARÞI SÃPTÃMÂNA I DIN ADVENT Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna I din Advent

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Regelui care va veni, Domnului nostru, veniþi cu toþi sã ne-nchinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Fiule nãscut din Tatãl, cel de toate mai presus, Tu, Luminã din Luminã, care nu cunoºti apus, Când s-a împlinit sorocul hotãrât de Creator Ai luat dintr-o femeie chip smerit de slujitor. Sufletul ni-l lumineazã cu cereasca ta luminã ªi-l aprinde cu cãldura ºi iubirea ta divinã. Vestea bunã ce-ai adus-o, neatinsã-n noi rãmânã, În primejdii de tot felul ocroteascã-ne-a ta mânã. Dupã-a ta fãgãduinþã vei veni din nou o datã Cu putere ºi mãrire spre a þine judecatã; Recompensã sau pedeapsã fiecãrui vei împarte Dupã cele fãptuite cum sunt scrise-n marea carte.


Oficiul lecturilor

3

Noi acuma recunoaºtem ale noastre fapte rele ªi rugãm a ta-ndurare sã le ierte, sã le spele, Ca sã fim în ziua-aceea puºi în ceata celor sfinþi, Nu la stânga unde-i plânsul, unde-i scrâºnetul din dinþi. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Psalmul 9 B (10) Mulþumire Fericiþi voi, cei sãraci, cãci a voastrã este împãrãþia lui Dumnezeu (Lc 6,20). I 1

Pentru ce, Doamne, stai departe, * de ce te ascunzi la vreme de restriºte? 2 Cel rãu, în mândria lui, îl asupreºte pe cel sãrman, * care cade în cursele pe care acesta i le întinde. 3 Cãci nelegiuitul se laudã în orgoliul sãu * iar cel lacom de câºtig se considerã binecuvântat. 4 Pãcãtosul îl dispreþuieºte cu aroganþã pe Domnul: † „Nu va cerceta Dumnezeu; nu este Dumnezeu!” * 5 Acestea sunt toate gândurile lui. La fiecare pas îi merge bine întotdeauna, † judecãþile tale sunt prea înalte pentru el; * îi dispreþuieºte pe toþi duºmanii sãi. 6 El spune în inima sa: „Nu mã clatin, * din neam în neam nu mi se va întâmpla nici un rãu!” 7 Gura lui e plinã de blasfemii, de înºelãciune ºi asuprire; * sub limba lui este rãutate ºi violenþã.


4

Marþi, sãptãmâna I din Advent

8

Stã la pândã dupã tufiºuri † ca sã-l ucidã, din ascunzãtori, pe cel nevinovat; * 9 ochii lui îl iscodesc pe cel asuprit. Stã pitit în ascunzãtoare ca un leu în vizuinã,† stã pitit ca sã-l prindã pe cel sãrman. * Îl prinde pe cel sãrman ºi îl trage în laþul sãu. 10 Cel rãu se nãpusteºte, stã la pândã * ºi cei sãraci se prãbuºesc sub puterea braþului sãu. 11 El spune în inima lui: „Dumnezeu uitã, * îºi întoarce faþa ºi nu vede nimic”. Ant. Domnul îi va judeca pe sãraci cu dreptate. Ant. 2 Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. II Scoalã-te, Doamne Dumnezeule, ridicã-þi mâna * ºi nu uita de cel sãrman. 13 De ce sã-l dispreþuiascã cel nelegiuit pe Dumnezeu, * spunând în inima lui: „Nu va cere socotealã”? 14 Dar tu vezi, tu iei în seamã truda ºi durerea * ºi le iei în mâinile tale. În tine se abandoneazã cel nenorocit; * tu vii în ajutorul orfanului. 15 Zdrobeºte braþul celui pãcãtos ºi al celui nelegiuit, * pedepseºte-i rãutatea ca sã nu mai fie. 16 Domnul este rege în veac ºi în veacul veacului; * vor pieri pãgânii de pe pãmântul lui. 17 Doamne, tu ai ascultat dorinþa celor sãraci, * le întãreºti inima ºi îþi pleci spre ei urechea, 18 ca sã faci dreptate celui orfan ºi celui asuprit * ºi sã nu-i mai înspãimânte omul fãcut din þãrânã. Ant. Tu, Doamne, iei în seamã truda ºi durerea. 12

Ant. 3 Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. Psalmul 11 (12) Invocaþie împotriva celor mândri


Oficiul lecturilor

5

Pentru noi, cei sãraci, Tatãl a binevoit sã-l trimitã pe Fiul (sf. Augustin). 2

Mântuieºte-mã, Doamne, cãci nu mai este nici un drept; * au dispãrut cei credincioºi dintre fiii oamenilor. 3 Oamenii îºi spun minciuni unii altora, † pe buze au numai cuvinte înºelãtoare, * vorbesc cu inimã prefãcutã. 4 Sã nimiceascã Domnul toate buzele mincinoase * ºi limba care vorbeºte cu îngâmfare, 5 pe cei care zic: „Prin limbile noastre vom fi puternici, † buzele noastre sunt armele noastre; * cine va fi stãpân peste noi?” 6 „Pentru necazul celor sãrmani ºi pentru suspinul celor sãraci † mã voi ridica acum, zice Domnul; * voi aduce mântuire celui pe care ei îl dispreþuiesc”. 7 Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, † ca argintul purificat în foc * ºi curãþat de pãmânt de ºapte ori; 8 tu, Doamne, ne vei þine * ºi ne vei apãra de generaþia aceasta pentru totdeauna. 9 Cãci nelegiuiþii umblã împrejur † atunci când se ridicã la putere ticãloºii * printre fiii oamenilor. Ant. Cuvintele Domnului sunt curate, ca argintul purificat în foc. V. O voce strigã în pustiu: Pregãtiþi calea Domnului. R. Drepte faceþi cãile pentru Dumnezeul nostru. LECTURA ÎNTÂI Din Cartea profetului Isaia

2,6-22; 4,2-6

Dumnezeu judecã poporul sãu


6 2,6

Marþi, sãptãmâna I din Advent

Ai pãrãsit poporul tãu, casa lui Iacob, pentru cã sunt plini de ghicitori din rãsãrit, au magi ca filistenii ºi fac înþelegeri cu strãinii. 7 Þara lor este plinã de argint ºi de aur ºi comorile lor n-au sfârºit; 8 þara este plinã de cai ºi carele lor sunt fãrã numãr. Dar þara lor este plinã ºi de idoli, cãci se închinã înaintea lucrãrii mâinilor lor, înaintea celor fãcute de degetele lor. 9 De aceea omul va fi umilit ºi bãrbatul se va prãbuºi, ºi tu nu-i vei ierta. 10 Intrã între stânci ºi ascunde-te în þãrânã de frica Domnului ºi de strãlucirea mãreþiei lui! 11 Omul va trebui sã-ºi plece în jos ochii semeþi ºi îngâmfarea bãrbaþilor va fi smeritã; numai Domnul va fi înãlþat în ziua aceea. 12 Cãci va fi o zi a Domnului oºtirilor împotriva oricãrui om mândru ºi îngâmfat, împotriva oricãrui arogant, ca sã fie umiliþi: 13 împotriva tuturor cedrilor înalþi ºi falnici ai Libanului ºi împotriva tuturor stejarilor Basanului; 14 împotriva tuturor munþilor înalþi ºi împotriva tuturor dealurilor falnice; 15 împotriva tuturor turnurilor înalte ºi împotriva tuturor zidurilor întãrite; 16 împotriva tuturor corãbiilor din Tarºiº ºi împotriva tuturor lucrurilor preþioase; 17 mândria omului va fi smeritã ºi îngâmfarea bãrbaþilor va fi plecatã; numai Domnul va fi înãlþat în ziua aceea. 18 Toþi idolii vor pieri. 19 Oamenii vor intra în peºterile stâncilor ºi în crãpãturile pãmântului, dinaintea puterii Domnului ºi dinaintea strãlucirii mãreþiei lui, când se va scula sã loveascã pãmântul.


Oficiul lecturilor

7

20

În ziua aceea, oamenii îºi vor arunca idolii din argint ºi idolii din aur pe care ºi-i fãcuserã ca sã se închine la ei, îi vor arunca la ºobolani ºi la lilieci; 21 ºi vor intra în gãurile stâncilor ºi în cavernele pietrelor, dinaintea puterii Domnului ºi dinaintea strãlucirii mãreþiei lui, când se va scula sã îngrozeascã pãmântul. 22 Nu vã mai încredeþi deci în om, în ale cãrui nãri nu este decât o suflare: cãci ce preþ are el? 4,2 În ziua aceea, mlãdiþa Domnului va fi plinã de mãreþie ºi slavã, ºi rodul þãrii va fi plin de strãlucire ºi frumuseþe pentru cei mântuiþi ai lui Israel. 3 ªi cel rãmas în Sion, cel lãsat în Ierusalim, se va numi „Sfânt”, ºi toþi cei din Ierusalim vor fi scriºi printre cei vii. 4 Dupã ce va spãla Domnul murdãriile fiicelor Sionului ºi va curãþa Ierusalimul de vinovãþia de sânge din mijlocul lui, cu duhul judecãþii ºi cu duhul nimicirii, 5 Domnul va crea, peste toatã întinderea muntelui Sion ºi peste locurile lui de adunare, un nor de fum ziua ºi un foc de flãcãri strãlucitoare noaptea, cãci peste toate gloria lui va fi ca un acoperãmânt, 6 un cort va fi ca umbrar împotriva cãldurii zilei, ºi ca loc de adãpost ºi de ocrotire împotriva furtunii ºi a ploii. Is 2,11; Mt 24,30 RESPONSORIUL R. Ochii semeþi ai omului vor fi plecaþi ºi îngâmfarea bãrbaþilor va fi smeritã; * în ziua aceea numai Domnul va fi preaînãlþat. V. Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului cu putere ºi cu mãrire. * În ziua. LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Grigore din Nazianz, episcop (Disc. 45,9,22.26.28: PG 36, 634-635.654.658-659.662)


8

Marþi, sãptãmâna I din Advent

O, schimb minunat! Fiul însuºi al lui Dumnezeu, care este veºnic, invizibil, incomprehensibil, spiritual, principiu nãscut din principiu, luminã din luminã, izvorul vieþii ºi al nemuririi, amprentã fidelã a primului model, sigiliu neschimbat, imagine întru totul asemenea Tatãlui, scopul ºi cuvântul acestuia, se îndreaptã spre propria sa imagine. κi ia un trup, ca sã mântuiascã trupul, ºi se uneºte cu un suflet raþional, ca sã mântuiascã sufletul meu; vrea sã-l purifice pe cel cu care s-a fãcut asemenea ºi se face întru toate asemenea nouã, afarã de pãcat. A fost zãmislit din Fecioarã, purificatã deja de Duhul Sfânt în sufletul ºi în trupul ei, pentru cã se cuvenea sã fie cinstitã ºi naºterea, dar ºi mai mult sã fie cinstitã fecioria. El se prezintã ca Dumnezeu întrupat, formând o singurã fiinþã din douã principii opuse, trupul ºi spiritul. Spiritul dãdea dumnezeirea, trupul era îndumnezeit. El, care îi îmbogãþeºte pe alþii, se face sãrac, cãci primeºte sãrãcia naturii mele omeneºti, ca eu sã mã îmbogãþesc cu dumnezeirea lui. El, care este plinãtatea, se goleºte pe sine de gloria sa pentru un scurt timp, ca eu sã fiu pãrtaº la plinãtatea sa. Ce bogãþie nemãsuratã a bunãtãþii divine! Ce mare mister pentru mine! Eu am primit imaginea, dar nu am pãstrat-o. Cuvântul ºi-a asumat natura mea, ca sã mântuiascã imaginea ºi sã facã trupul nemuritor! Se uneºte cu noi printr-o a doua unire, mult mai minunatã decât prima. Se cuvenea ca omul sã fie sfinþit de un Dumnezeu fãcut om, pentru ca, dupã ce îl va fi învins cu putere pe tiranul nostru, sã ne elibereze ºi sã ne ducã la el, prin mijlocirea Fiului, spre slava Tatãlui. Astfel, Fiul se aratã în toate ascultãtor faþã de el, pentru a împlini planul sãu de mântuire. Acest bun Pãstor a venit sã caute oaia pierdutã, dându-ºi viaþa pentru oile sale, pe munþii ºi pe dealurile unde aducea sacrificii. A gãsit-o pe cea care se rãtãcise, a pus-o pe umerii sãi care au dus ºi lemnul crucii ºi, dupã ce a luat-o, a condus-o la viaþa de sus.


Laudele

9

Aceastã luminã strãlucitoare a Cuvântului este precedatã de lampa care arde ºi lumineazã; Cuvântul de vocea celui care strigã în pustiu; Mirele de prietenul Mirelui, cel care pregãteºte Domnului un popor ales, purificându-l cu apã în vederea Duhului. Ca sã trãim, am avut nevoie de un Dumnezeu care sã se întrupeze ºi sã rãmânã. Am murit împreunã cu el, ca sã fim purificaþi; morþi împreunã cu el, vom învia împreunã cu el; înviaþi împreunã cu el, vom fi glorificaþi împreunã cu el. RESPONSORIUL

Cf. Gal 4,4-5; Ef 2,4; Rom 8,3

R. Iatã, a venit plinãtatea timpului, când Dumnezeu l-a trimis în lume pe Fiul sãu, nãscut din Fecioarã, nãscut sub lege, * ca sã-i rãscumpere pe cei care erau sub lege. V. În marea sa iubire cu care ne-a iubit pe noi, Dumnezeu l-a trimis pe Fiul sãu într-un trup asemãnãtor cu cel al pãcatului, * ca sã-i rãscumpere.

Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, ascultã-ne cu bunãtate rugãciunile ºi, când te chemãm în necazurile noastre, dãruieºte-ne, te rugãm, ajutorul îndurãrii tale pentru ca, mângâiaþi de venirea Fiului tãu, sã nu mai fim pângãriþi de nici o atingere a pãcatului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


Marþi, sãptãmâna I din Advent

10

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Rãsunã-acum un glas frumos Ce poarta zilei a deschis; Sã renunþãm la orice vis, Pe cer a strãlucit Cristos. Zâmbeºte soarele de sus Gonind ce-a fost urât în somn; În el vedem pe-al nostru Domn ªi bun Mântuitor Isus. Isus, dumnezeiescul Miel, A fost jertfit pentru pãcat; Noi, cei cu sufletul pãtat, Iertare cerem de la el. Ca-n ziua mare de apoi, Când fi-va plânset ºi amar, Pãrtaºi l-al mântuirii har Sã fim aflaþi atunci ºi noi. Sã-l preamãrim cu-al nostru cânt Pe Tatãl, veºnic Creator, Pe Fiul ºi iubirea lor S-o adorãm în Duhul Sfânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Psalmul 23 (24) Intrarea Domnului în templu Prin înãlþarea sa cu trupul, lui Cristos i s-au deschis porþile cerului (sf. Irineu). 1 Al Domnului este pãmântul ºi tot ce este pe el, * lumea ºi cei care locuiesc în ea.


Laudele

11

2

Cãci el l-a întemeiat pe mãri * ºi l-a stabilit peste râuri. 3 Cine va urca pe muntele Domnului? * Cine va sta în locul sãu cel sfânt? 4 Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã, † cel care nu-ºi înalþã sufletul spre lucruri deºarte * ºi nu jurã cu viclenie. 5 Acesta va primi binecuvântare de la Domnul * ºi dreptate de la Dumnezeu, mântuitorul sãu. 6 Acesta este neamul celor care-l cautã pe el, * al celor care cautã faþa Dumnezeului lui Iacob. 7 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 8 Cine este acest rege al mãririi? † E Domnul cel tare ºi puternic, * Domnul cel viteaz în luptã! 9 Ridicaþi-vã, porþilor, pragurile voastre de sus, † deschideþi-vã, voi, porþi veºnice, * ca sã intre regele mãririi! 10 Cine este acest rege al mãririi? * Domnul oºtirilor: el este regele mãririi. Ant. Cel care are mâinile nepãtate ºi inima curatã va urca pe muntele Domnului. Ant. 2 Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre. Cântarea Tob 13,2-8 Dumnezeu pedepseºte ºi mântuieºte Binecuvântat sã fie Dumnezeu, ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, care ne-a renãscut, dupã marea sa îndurare (1Pt 1,3). 2 Binecuvântat este în veci Dumnezeul cel viu, * cãci veºnicã este împãrãþia lui. Domnul pedepseºte ºi tot el se îndurã, * el face sã coboare în locuinþa morþilor


12

Marþi, sãptãmâna I din Advent

ºi tot el, prin puterea lui, ridicã din pierzare * ºi nimeni nu poate scãpa de sub mâna lui. 3 Preamãriþi-l, fii ai lui Israel, în faþa neamurilor, † cãci el v-a împrãºtiat printre ele * 4 ºi acolo v-a arãtat mãreþia sa. Preamãriþi-l înaintea tuturor vieþuitoarelor, † cãci el este Domnul ºi Dumnezeul nostru, * el este Tatãl nostru în veci de veci. 5 El vã pedepseºte pentru fãrãdelegea voastrã * ºi se îndurã iarãºi de toþi ºi vã strânge din toate neamurile * printre care aþi fost risipiþi. 6 Dacã vã veþi întoarce la el din toatã inima ºi din tot sufletul * ca sã împliniþi adevãrul în faþa lui, atunci el se va întoarce spre voi * ºi nu-ºi va mai ascunde faþa de la voi. Priviþi, aºadar, ce a fãcut pentru voi * ºi preamãriþi-l cu glas puternic. Binecuvântaþi-l pe Domnul dreptãþii * ºi preamãriþi-l pe regele veacurilor. Din þara în care mã aflu în exil eu îi aduc mulþumiri * ºi arãt puterea ºi maiestatea lui în faþa unui popor de pãcãtoºi. Convertiþi-vã, o, pãcãtoºilor, † sãvârºiþi dreptatea înaintea lui; * cine ºtie, poate va fi binevoitor ºi se va îndura de voi. 7 Eu ºi sufletul meu îl preaînãlþãm pe împãratul cerului * ºi sufletul meu tresaltã de bucurie în toate zilele vieþii mele. 8 Binecuvântaþi-l pe Domnul, toþi cei aleºi, † ºi cu toþii lãudaþi mãreþia lui! * Trãiþi zile de bucurie ºi preamãriþi-l pe Domnul! Ant. Preamãriþi-l pe regele veacurilor în faptele voastre. Ant. 3 Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã.


Laudele

13

Psalmul 32 (33) Laudã Providenþei Toate prin el s-au fãcut (In 1,3). 1 Bucuraþi-vã, drepþilor, în Domnul; * cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. 2 Lãudaþi-l pe Domnul cu harpa; * cântaþi-i cu alãuta cu zece coarde. 3 Cântaþi-i o cântare nouã, * cântaþi cu mãiestrie ºi cu strigãte de veselie. 4 Cãci drept este cuvântul Domnului * ºi toate lucrãrile sale sunt vrednice de crezare. 5 El iubeºte dreptatea ºi adevãrul, * pãmântul este plin de bunãtatea Domnului. 6 Prin cuvântul Domnului au fost fãcute cerurile * ºi prin suflarea gurii lui, toate oºtirile sale. 7 El þine ca într-un burduf apele mãrii * ºi pune în vistierii abisurile. 8 Sã se teamã de Domnul tot pãmântul, * în faþa lui sã tremure toþi locuitorii lumii. 9 Cãci el a spus ºi toate s-au fãcut, * el a poruncit ºi toate au fost create. 10 Domnul destramã planurile naþiunilor, * el zãdãrniceºte hotãrârile popoarelor; 11 dar planul Domnului rãmâne în veci * ºi gândurile inimii sale din neam în neam. 12 Fericit este poporul al cãrui Dumnezeu este Domnul, * poporul pe care el ºi l-a ales ca moºtenire. 13 Domnul priveºte din ceruri, * el îi vede pe toþi fiii oamenilor. 14 Din locuinþa lui sfântã * îi cerceteazã pe toþi locuitorii pãmântului. 15 El singur a plãsmuit inimile lor * ºi le cunoaºte toate faptele. 16 Regele nu se salveazã prin mulþimea armatei, * nici cel viteaz nu scapã prin marea lui putere.


14

Marþi, sãptãmâna I din Advent

17

Nu ajunge calul pentru a da mântuire * ºi, cu toatã puterea lui, nu poate izbãvi. 18 Iatã, ochii Domnului sunt îndreptaþi spre cei care se tem de el, * spre cei care nãdãjduiesc în mila lui, 19 ca sã scape de la moarte sufletele lor * ºi sã-i hrãneascã în timp de foamete. 20 Sufletul nostru îl aºteaptã pe Domnul; * pentru cã el este ajutorul ºi apãrãtorul nostru, 21 pentru cã în el se va bucura inima noastrã * ºi în numele lui cel sfânt ne-am pus nãdejdea. 22 Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã, * precum ºi speranþa noastrã este în tine. Ant. Cei fãrã de prihanã se cuvine sã-i înalþe cântare de laudã. LECTURA SCURTÃ Gen 49,10 Nu se va depãrta de la Iuda sceptrul de domnie, nici toiagul de conducãtor din seminþia lui pânã când va veni cel cãruia îi aparþine ºi de care vor asculta popoarele. RESPONSORIUL SCURT R. Asupra ta, Ierusalime, * va rãsãri Domnul. Asupra ta. V. ªi gloria lui se va arãta în mijlocul tãu; * va rãsãri Domnul. Slavã Tatãlui. Asupra ta. Ant. la Benedictus: O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi se va umple tot pãmântul de slava Domnului; ºi tot omul va vedea mântuirea lui Dumnezeu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime,


Laudele

15

71

sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. O mlãdiþã va ieºi din tulpina lui Iese ºi se va umple tot pãmântul de slava Domnului; ºi tot omul va vedea mântuirea lui Dumnezeu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Dumnezeu, Tatãl atotputernicul, îºi va întinde iarãºi mâna ca sã ia în stãpânire rãmãºiþa poporului sãu. De aceea, sã-l rugãm: Doamne, sã vinã împãrãþia ta! Dã-ne, Doamne, harul de a aduce roade vrednice de pocãinþã, – ca sã întâmpinãm împãrãþia ta care se apropie. Pregãteºte, Doamne, în inimile noastre calea pentru Cuvântul tãu care vine, – ca slava lui sã se descopere în noi.


Marþi, sãptãmâna I din Advent

16

Pleacã munþii trufiei noastre, – înalþã vãile slãbiciunii noastre. (Doamne, sã vinã împãrãþia ta!) Doboarã zidul de urã ce desparte popoarele – ºi netezeºte cãile bunei înþelegeri între oameni. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, ascultã-ne cu bunãtate rugãciunile ºi, când te chemãm în necazurile noastre, dãruieºte-ne, te rugãm, ajutorul îndurãrii tale pentru ca, mângâiaþi de venirea Fiului tãu, sã nu mai fim pângãriþi de nici o atingere a pãcatului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc.


Ora medie

17

Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. Psalmul 118 (119),1-8 I (Aleph) Meditarea cuvântului lui Dumnezeu în lege Aceasta este iubirea lui Dumnezeu: sã pãzim poruncile lui (1In 5,3). 1 Fericiþi sunt cei neprihãniþi pe cale, * care umblã în legea Domnului. 2 Fericiþi sunt cei care pãzesc poruncile lui * ºi-l cautã din toatã inima. 3 Ei n-au sãvârºit fãrãdelege * ºi umblã pe cãile sale. 4 Tu ai dat învãþãturile tale * ca sã fie pãzite cu fidelitate. 5 O, de ar fi cãile mele statornice * în a pãzi orânduirile tale. 6 Atunci nu mã voi ruºina * dacã voi fi ascultat toate hotãrârile tale. 7 Te voi lãuda cu inimã curatã, * cunoscând judecãþile tale drepte. 8 Vreau sã pãstrez orânduirile tale, * nu mã lãsa în pãrãsire! Psalmul 12 (13) Plângerea dreptului care se încrede în Domnul


18

Marþi, sãptãmâna I din Advent

Dumnezeul speranþei sã vã umple de toatã bucuria (Rom 15,13). 2 Pânã când, Doamne, mã vei uita cu totul? * Pânã când îþi vei întoarce faþa de la mine? 3 Pânã când vei pune în sufletul meu neliniºti † ºi mâhnire în inima mea zi de zi? * Pânã când se va înãlþa duºmanul meu deasupra mea? 4 Priveºte, rãspunde-mi, Doamne, Dumnezeul meu! * Dã luminã ochilor mei ca sã nu mã cuprindã somnul morþii; 5 sã nu zicã vrãjmaºul meu: „L-am biruit!”; * ºi sã nu se bucure potrivnicii mei când mã clatin. 6 Eu am încredere în bunãtatea ta! † Inima mea tresaltã de bucurie pentru mântuirea ta! * Voi cânta Domnului pentru cã m-a copleºit cu daruri. Psalmul 13 (14) Nebunia celor fãrãdelege Unde s-a înmulþit pãcatul, s-a revãrsat cu prisosinþã harul (Rom 5,20). 1 A spus nebunul în inima sa: „Nu este Dumnezeu!” † S-au corupt, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 2 Domnul din ceruri priveºte spre fiii oamenilor † ca sã vadã dacã este un înþelept, * vreunul care sã-l caute pe Dumnezeu. 3 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii; † nu-i nimeni care sã facã binele, * nu este nici mãcar unul. 4 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 5 Acolo vor tremura de spaimã, * cãci Dumnezeu este cu neamul celor drepþi.


Vesperele

19

6

Aþi râs de nãdejdea celui sãrman, * dar Domnul este refugiul sãu. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Ant. Îngerul Gabriel i-a spus Mariei: Bucurã-te, cea plinã de har, Domnul este cu tine, binecuvântatã eºti tu între femei. LECTURA SCURTÃ

Ier 23,6

În zilele acelea Iuda va fi mântuit ºi Israel va trãi în liniºte ºi acesta este numele cu care îl vor numi: „Domnul este dreptatea noastrã”. V. Adu-þi aminte de noi, Doamne, în bunãtatea ta. R. Vino ºi ne viziteazã cu mântuirea ta.

Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, ascultã-ne cu bunãtate rugãciunile ºi, când te chemãm în necazurile noastre, dãruieºte-ne, te rugãm, ajutorul îndurãrii tale pentru ca, mângâiaþi de venirea Fiului tãu, sã nu mai fim pângãriþi de nici o atingere a pãcatului. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Marþi, sãptãmâna I din Advent

20

IMNUL Ziditor atotputernic de luminãtori cereºti, Celor care cred în tine veºnicã luminã eºti, Rãscumpãrãtorul nostru, tu, Cristoase, Doamne sfinte, Cãtre cei ce þi se-nchinã cu-ndurare ia aminte. Pe când greu zãcea tot omul în pãcate ºi dureri ªi vreo razã de speranþã nu venea de nicãieri, Ai vãzut de sus cã-n lume disperarea e stãpânã ªi n-ai vrut ca omenirea pradã morþii sã rãmânã. Iar când lumea muribundã greu putea sã mai respire, Ai ieºit atunci, Isuse, din iatacul tãu de mire; Buna Mamã ºi Fecioarã, sânul ei imaculat Þi-a fost nouã luni palatul ca ºi tronul de-mpãrat. Doamne, mare þi-e puterea, deºi zaci culcat pe paie! Doar în faþa ta se cade tot genunchiul sã se-ndoaie. Cerul, marea ºi pãmântul, toatã firea strigã-n cor: Singur tu eºti împãratul ºi stãpânul tuturor! Cum mereu ne pasc primejdii ºi ne zbatem în nevoi, Mâna ta cea milostivã þine-o pururi peste noi. ªtim cã la sfârºitul lumii tu vei mai veni o datã; Fii cu noi plin de-ndurare la obºteasca judecatã. Laudã, cinste ºi mãrire Fiului iubit sã-i fie, Ca ºi Tatãlui cu care el domneºte din vecie. Duhul Sfânt primeascã slavã, el, izvorul de luminã Care-n orice suferinþã ne-ntãreºte ºi ne-alinã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Psalmul 19 (20) Rugãciune pentru victoria regelui Oricine va invoca numele Domnului va fi mântuit (Fap 2,21). 2 Sã te asculte Domnul în ziua necazului, * sã te ocroteascã numele Dumnezeului lui Iacob!


Vesperele

21

3

Sã-þi trimitã ajutor din sanctuarul sãu * ºi din Sion sã te întãreascã! 4 Sã-ºi aminteascã de toate jertfele tale * ºi arderile tale de tot sã fie bine primite! 5 Sã-þi dea þie dupã inima ta * ºi toate planurile tale sã se împlineascã. 6 Ne vom bucura de mântuirea ta † ºi vom înãlþa stindardul în numele Dumnezeului nostru; * sã împlineascã Domnul toate cererile tale. 7 Acum ºtiu cã Domnul mântuieºte pe unsul sãu, † îi rãspunde din cerul sãu sfânt * cu puterea mântuitoare a dreptei sale. 8 Unii se încred în carele de luptã ºi alþii în caii lor, * însã noi suntem puternici în numele Domnului Dumnezeului nostru. 9 Ei s-au împiedicat ºi au cãzut, * iar noi ne-am ridicat în picioare ºi rãmânem neclintiþi. 10 Doamne, mântuieºte-l pe rege * ºi ascultã-ne în ziua în care te vom invoca. Ant. Domnul i-a dat biruinþã Unsului sãu. Ant. 2 Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Psalmul 20 (21),2-8.14 Mulþumire pentru victoria regelui Prin înviere a primit viaþa ºi gloria pentru vecii vecilor (sf. Irineu). 2 Doamne, regele se veseleºte de puterea ta * ºi de mântuirea ta se bucurã atât de mult! 3 Tu i-ai împlinit dorinþa inimii * ºi cererea buzelor sale tu n-ai respins-o. 4 L-ai întâmpinat cu binecuvântãri alese * ºi i-ai pus pe frunte o cununã de aur curat. 5 El a cerut de la tine viaþã ºi tu i-ai dat-o, * lungime de zile în veac ºi de-a pururi.


22

Marþi, sãptãmâna I din Advent

6

Slava lui este mare datoritã mântuirii tale, * strãlucire ºi mãreþie aºezi deasupra lui. 7 L-ai rânduit pe el ca binecuvântare pentru totdeauna; * tu l-ai umplut de bucurie înaintea feþei tale. 8 Cãci regele se încrede în Domnul * ºi prin bunãvoinþa Celui Preaînalt nu se va clãtina. 14 Înalþã-te, Doamne, în tãria ta; * vom cânta ºi vom lãuda puterea ta! Ant. Vom cânta ºi vom lãuda puterea ta, Doamne. Ant. 3 Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Ne-ai fãcut, Doamne, împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru. Cf. 1Cor 1,7b-9 LECTURA SCURTÃ Aºteptãm revelarea Domnului nostru Isus Cristos, care vã va întãri pânã la sfârºit ca sã fiþi fãrã vinã în


Vesperele

23

ziua Domnului nostru Isus Cristos. Credincios este Dumnezeu de care aþi fost chemaþi la comuniunea cu Fiul sãu. RESPONSORIUL SCURT R. Vino ºi ne elibereazã, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Vino. V. Aratã-ne faþa ta ºi vom fi mântuiþi, * Doamne, Dumnezeul puterilor! Slavã Tatãlui. Vino. Ant. la Magnificat: Cãutaþi-l pe Domnul cât timp poate fi gãsit; chemaþi-l câtã vreme este aproape, aleluia. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


24

Marþi, sãptãmâna I din Advent

Ant. Cãutaþi-l pe Domnul cât timp poate fi gãsit; chemaþi-l câtã vreme este aproape, aleluia. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Cuvântul veºnic ne-a arãtat, prin întruparea sa, calea cea nouã ºi vie spre sanctuarul ceresc. Sã-l rugãm cu umilinþã: Vino, Doamne, ºi ne mântuieºte! Dumnezeule, în care trãim, ne miºcãm ºi suntem, – vino ºi ne aratã cã suntem din neamul tãu. Tu, care nu eºti departe de nici unul dintre noi, – aratã-te degrabã tuturor celor care te cautã. Pãrinte al sãracilor ºi mângâietor al celor mâhniþi, – dã robilor libertatea ºi celor întristaþi bucuria. Tu, care urãºti moartea ºi iubeºti viaþa, – scapã-ne, pe noi ºi pe toþi cei rãposaþi, de moartea veºnicã. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne Dumnezeule, ascultã-ne cu bunãtate rugãciunile ºi, când te chemãm în necazurile noastre, dãruieºte-ne, te rugãm, ajutorul îndurãrii tale pentru ca, mângâiaþi de venirea Fiului tãu, sã nu mai fim pângãriþi de nici o atingere a pãcatului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Completoriul

25

IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie.


26

Marþi, sãptãmâna I din Advent

4

Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a LECTURA SCURTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Marþi, sãptãmâna I din Advent

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



29-11-2011