Issuu on Google+


MARÞI SÃPTÃMÂNA A II-A DIN POST Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care a fost ispitit ºi a pãtimit pentru noi, veniþi sã-l adorãm! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Când lumea rãnitã se zbate ºi geme, Din ceruri ne vine prielnicã vreme; E darul pe care chiar Domnul ni-l face, E timp de iertare, de har ºi de pace. Cristos strãluceºte, el este lumina Ce face s-aparã pãcatul ºi vina; Ne iartã de vede-ale-ntoarcerii semne În faptele vieþii cinstite ºi demne. Aºa cum Cristos a-nviat dintru moarte, La viaþã cãinþa pe noi sã ne poarte. Mai mult rãutatea sã nu ne rãpunã; Pãstreazã-ne, Doamne, dorinþa cea bunã.


Oficiul lecturilor

3

Acum ºi-n vecie, Treime Preasfântã, Întreg universul te-adorã ºi-þi cântã. O datã cu plânsul cãinþei amare, Primeºte smeritul prinos de-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Psalmul 36 (37) Soarta celor rãi ºi a celor drepþi Fericiþi cei blânzi, pentru cã ei vor moºteni pãmântul (Mt 5,5). I Nu-i invidia pe cei care fac rãul * ºi nu fi gelos pe cei care sãvârºesc nedreptatea, 2 cãci se usucã îndatã ca iarba * ºi ca verdeaþa câmpului se ofilesc. 3 Încrede-te în Domnul ºi fã binele; * locuieºte pãmântul ºi pãstreazã-þi credinþa. 4 Cautã-þi bucuria în Domnul * ºi el va asculta cererile inimii tale. 5 Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi încrede-te în el * ºi el va duce la îndeplinire; 6 el va face sã strãluceascã dreptatea ta ca lumina * ºi judecata ta ca soarele la amiazã. 7 Stai în tãcere înaintea Domnului ºi aºteaptã-l; † nu-l invidia pe cel care are reuºitã în drumul sãu, * pe omul care urzeºte viclenie. 8 Fereºte-te de mânie, depãrteazã de la tine furia, * nu te aprinde, ca sã nu faci rãul, 9 fiindcã cei ce fac rele vor fi nimiciþi, * iar cei ce nãdãjduiesc în Domnul vor moºteni pãmântul. 1


4

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

10

Încã puþin ºi cel rãu nu va mai fi; * vei cãuta locul lui ºi nu-l vei mai gãsi. 11 Dar cei sãrmani vor moºteni pãmântul * ºi se vor bucura de multã pace. Ant. Încredinþeazã-i Domnului calea ta ºi el va duce la îndeplinire. Ant. 2 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi. II Cel rãu unelteºte împotriva celui drept * ºi scrâºneºte din dinþi împotriva lui. 13 Domnul însã râde de el, * cãci vede cum i-a venit ziua. 14 Cei rãi scot sabia, îºi încordeazã arcul † ca sã-l doboare pe cel smerit ºi sãrac, * ca sã-i ucidã pe cei care urmeazã cãi drepte. 15 Dar sabia lor le va intra în inimã * ºi arcurile lor se vor frânge. 16 Mai bun e puþinul celui drept * decât bogãþia multã a celor nelegiuiþi, 17 cãci braþele celor nelegiuiþi vor fi zdrobite, * dar sprijinul celor drepþi este Domnul. 18 Domnul cunoaºte zilele celor neprihãniþi, * moºtenirea lor este veºnicã. 19 Ei nu rãmân de ruºine în timpul nenorocirii * ºi în zilele de foamete sunt îndestulaþi. 20 Fiindcã cei rãi vor fi nimiciþi † ºi vrãjmaºii Domnului ca podoaba câmpului vor trece, * ca fumul se vor risipi. 21 Cel nelegiuit împrumutã ºi nu dã înapoi, * dar cel drept se îndurã ºi dãruieºte. 22 Cãci cei binecuvântaþi de el vor moºteni pãmântul, * iar cei blestemaþi de el vor fi nimiciþi. 23 Paºii omului sunt întãriþi de Domnul * ºi-l însoþeºte cu iubire pe cãrarea vieþii. 12


Oficiul lecturilor 24

5

Când omul se clatinã, nu cade, * cãci Domnul îl þine de mânã. 25 Am fost tânãr ºi am îmbãtrânit, † dar n-am vãzut sã fie pãrãsit cel drept, * nici urmaºii lui sã cerºeascã pâine. 26 Ziua întreagã el se milostiveºte ºi dã cu împrumut * ºi neamul lui va fi binecuvântat. 27 Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele, * ºi vei avea o casã pentru totdeauna. 28 Cãci Domnul iubeºte dreptatea * ºi nu-i pãrãseºte pe credincioºii sãi. Cei rãi vor pieri pentru totdeauna * ºi neamul celor fãrãdelege va fi nimicit. 29 Cei drepþi vor moºteni pãmântul * ºi-l vor locui în vecii vecilor. Ant. Îndepãrteazã-te de rãu ºi fã binele; Domnul îi întãreºte pe cei drepþi. Ant. 3 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. III Gura celui drept exprimã înþelepciunea * ºi limba lui rosteºte dreptatea. 31 Legea Dumnezeului sãu este în inima lui * ºi paºii lui nu ºovãie. 32 Nelegiuitul îl pândeºte pe cel drept, * cãutând sã-l omoare; 33 dar Domnul nu-l lasã în mâinile lui * ºi nu-l va condamna când va fi judecat. 34 Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui † ºi el te va înãlþa ca sã moºteneºti pãmântul, * ºi tu vei vedea când vor fi nimiciþi pãcãtoºii. 35 L-am vãzut pe cel nelegiuit triumfând * ºi ridicându-se ca un cedru înverzit; 36 a trecut ºi nu mai este, * l-am cãutat ºi nu l-am mai aflat. 37 Priveºte la cel desãvârºit, cautã la cel drept, * cãci omul pãcii are parte de urmaºi. 30


6

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

38

Cei nelegiuiþi însã vor dispãrea cu toþii, * urmaºii celor fãrãdelege vor fi nimiciþi. 39 Mântuirea celor drepþi vine de la Domnul, * el este ocrotitorul lor în timpul încercãrii. 40 Domnul le vine în ajutor ºi-i elibereazã, † îi scapã de cei nelegiuiþi ºi-i mântuieºte, * pentru cã ºi-au pus speranþa în el. Ant. Aºteaptã-l pe Domnul ºi pãzeºte calea lui. V. Iatã, acum este timpul potrivit. R. Iatã, acum este ziua mântuirii. LECTURA ÎNTÂI Din cartea Exodului 16,1-18.35 Mana în pustiu 1 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel a plecat de la Elim ºi a ajuns în pustiul Sin, care se aflã între Elim ºi Sinai, în ziua a cincisprezecea a lunii a doua de la ieºirea din Egipt. 2 Întreaga comunitate a fiilor lui Israel murmura în pustiu împotriva lui Moise ºi a fratelui sãu, Aron. 3 Fiii lui Israel le-au zis: „Mai bine am fi murit de mâna Domnului în þara Egiptului, când ºedeam lângã oalele noastre cu carne ºi când mâncam pâine pe sãturate. De ce ne-aþi scos în acest pustiu ca sã murim de foame noi, toþi care suntem adunaþi aici?” 4 Domnul i-a zis lui Moise: „Iatã, voi face sã cadã o ploaie de pâine din cer, iar poporul sã iasã zilnic, ca sã-ºi adune cât îi trebuie pentru o zi. Astfel, îi voi pune la încercare, ca sã vãd dacã merg sau nu dupã legea mea. 5 Iar în ziua a ºasea, când vor mãsura cât au adunat, vor gãsi de douã ori mai mult decât au adunat în fiecare zi”. 6 Moise ºi Aron au zis tuturor fiilor lui Israel: „În seara aceasta, veþi înþelege cã Domnul este acela care v-a scos din þara Egiptului; 7 ºi mâine dimineaþã veþi vedea slava Domnului.


Oficiul lecturilor

7

Pentru cã v-a auzit murmurãrile împotriva Domnului; cãci ce suntem noi ca sã murmuraþi împotriva noastrã?” 8 Moise a zis: „Domnul vã va da în aceastã searã carne de mâncat ºi mâine dimineaþã vã va da pâine sã vã sãturaþi, pentru cã Domnul a auzit murmurãrile pe care le-aþi rostit împotriva lui; cãci ce suntem noi? Murmurãrile voastre nu se îndreaptã împotriva noastrã, ci împotriva Domnului”. 9 Moise i-a zis apoi lui Aron: „Porunceºte întregii adunãri a fiilor lui Israel: Prezentaþi-vã în faþa Domnului, cãci el a auzit murmurãrile voastre”. 10 În timp ce Aron vorbea întregii comunitãþi a fiilor lui Israel, aceºtia ºi-au îndreptat privirea spre pustiu ºi, iatã, gloria Domnului le-a apãrut într-un nor. 11 Domnul i-a spus atunci lui Moise: 12 „Am auzit murmurãrile fiilor lui Israel; spune-le: Dupã asfinþitul soarelui veþi avea carne din belºug ºi dimineaþa veþi mânca pâine pe sãturate. ªi veþi ºti cã eu sunt Domnul, Dumnezeul vostru”. 13 În aceeaºi searã a venit un stol de prepeliþe care a acoperit câmpia, iar a doua zi dimineaþa era un strat de rouã în jurul taberei. 14 Când stratul de rouã s-a ridicat, a rãmas pe suprafaþa pustiului o crustã finã, ceva mãrunt ca boabele de chiciurã pe pãmânt. 15 Când au vãzut aceasta, fiii lui Israel ºi-au zis unul cãtre altul: „Manhu?” (ceea ce înseamnã: „Ce-i aceasta?”), cãci nu ºtiau ce era. Moise le-a zis: „Aceasta este pâinea pe care Domnul v-o dã sã o mâncaþi! 16 Iatã ce a poruncit Domnul: «Fiecare dintre voi sã strângã cât îi trebuie pentru hranã, ºi anume câte un omer de fiecare persoanã, dupã numãrul sufletelor voastre; fiecare sã ia din ea pentru cei din cortul lui»”. 17 Israeliþii au fãcut aºa; ºi au strâns unii mai mult, alþii mai puþin. 18 În cele din urmã, o mãsurau cu omerul, ºi cine strânsese mai mult n-avea nimic de prisos, iar cine strânsese mai puþin nu ducea lipsã deloc. Fiecare strângea tocmai cât îi trebuia pentru hranã.


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

8 35

Fiii lui Israel au mâncat manã patruzeci de ani, pânã la sosirea lor într-o þarã locuitã; au mâncat manã pânã la sosirea lor la hotarele þãrii Canaanului. RESPONSORIUL Cf. Înþ 16,20; In 6,32b R. Tu ai hrãnit poporul tãu cu pâinea îngerilor ºi i-ai oferit pâine din ceruri, * având în sine orice plãcere care satisface orice gust. V. Nu Moise v-a dat pâinea din ceruri, ci Tatãl meu vã dã pâinea cea adevãratã din ceruri. * Având în sine. LECTURA A DOUA Din Comentariu asupra Psalmilor, de sfântul Augustin, episcop (Ps 140, 4-6: CCL 40, 2028-2029)

Suferinþa întregului trup al lui Cristos Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu (cf. Ps 140,1). Acest lucru îl putem spune cu toþii. Nu-l spun eu, ci Cristos total. Însã a fost spus de Cristos mai mult în persoana trupului, deoarece, în timp ce era aici, pe pãmânt, s-a rugat purtând omenitatea noastrã, l-a rugat pe Tatãl în persoana trupului. Într-adevãr, în timp ce se ruga, din tot trupul sãu ieºeau picãturi de sânge, aºa cum gãsim în Evanghelie: Isus, intrând în agonie, se ruga ºi mai stãruitor, iar sudoarea lui, care cãdea pe pãmânt, s-a fãcut ca picãturile de sânge (Lc 22,44). Ce înseamnã aceastã revãrsare de sânge, dacã nu pãtimirea pe care Biserica întreagã continuã sã o îndure în martirii sãi? Strig cãtre tine, Doamne, vino degrabã în ajutorul meu; pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem (cf. Ps 140,1). Poate credeai cã s-a terminat deja suferinþa de a striga atunci când spuneai: Strig cãtre tine? Da, ai strigat, dar sã nu te crezi în siguranþã. Dacã ar fi trecut suferinþa definitiv, nu ar mai trebui sã strigi; dar


Oficiul lecturilor

9

dacã suferinþa Bisericii, adicã a trupului lui Cristos, continuã pânã la sfârºitul lumii, sã nu spui numai: Strig cãtre tine, vino degrabã în ajutorul meu, ci adaugã: Pleacã-þi urechea la glasul meu când te chem. Rugãciunea mea sã se înalþe spre tine ca fumul de tãmâie, ridicarea mâinilor mele sã fie în faþa ta ca jertfa de searã (Ps 140,2). Orice creºtin ºtie cã aceastã expresie îi este atribuitã capului. De fapt, spre searã, Domnul, pe cruce, ºi-a dat duhul, pe care din nou îl va lua înapoi. Într-adevãr, nu l-a dat împotriva voinþei sale. Însã am fost prefiguraþi ºi în acest caz. Care parte din el atârna pe cruce, dacã nu aceea pe care o asumase de la noi? Atunci, cum s-ar putea întâmpla ca, la un moment dat, Tatãl sã-l lase ºi sã-l abandoneze pe Fiul sãu unic, care este împreunã cu el un singur Dumnezeu? Totuºi, Cristos, rãstignind slãbiciunea noastrã pe cruce, unde, aºa cum spune Apostolul, omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el (Rom 6,6), a strigat cu glasul omenitãþii noastre: Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai pãrãsit? (Ps 21,1). Aºadar, aceasta este jertfa de searã: pãtimirea Domnului, crucea Domnului, oferirea victimei mântuirii, arderea de tot plãcutã lui Dumnezeu. Iar în învierea sa, a schimbat acea jertfã de searã în ofranda de dimineaþã. Aºadar, rugãciunea care se înalþã neîntinatã dintr-o inimã credincioasã se înalþã ca fumul de tãmâie de pe sfântul altar. Nimic nu este mai plãcut decât mireasma Domnului. De aceastã mireasmã plãcutã sã miroase toþi cei care cred. Omul nostru cel vechi a fost rãstignit împreunã cu el, pentru ca trupul pãcatului sã fie nimicit, aºa încât sã nu mai fim sclavii pãcatului (Rom 6,6). RESPONSORIUL

Cf. Gal 2,19.20

R. Am fost rãstignit împreunã cu Cristos. * Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte cu adevãrat în mine.


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

10

V. Trãiesc prin credinþa în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit ºi s-a dat pe sine pentru mine. * Aºadar, nu mai trãiesc eu, ci Cristos trãieºte cu adevãrat în mine.

Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ocroteºte cu bunãtate neîntreruptã Biserica ta ºi, deoarece fãrã tine firea noastrã muritoare se prãbuºeºte, te rugãm sã îndepãrtezi de la noi orice primejdie ºi sã ne îndrepþi spre tot ceea ce duce la mântuire. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când alungi în zorii zilei bezna nopþii-ntunecoase ªi pãmântul în luminã îl îmbraci din nou, Cristoase, Fã ºi-n sufletele noastre, cu lumina de afarã, Soarele iubirii sfinte ºi-al virtuþii sã rãsarã. Ne e inima bolnavã de nelegiuiri enorme, Însã harul tãu e-n stare sã o schimbe, s-o transforme. Am umblat pe cãi greºite ºi-n pãcate mai-nainte, Ne cãim ºi ne propunem sã pornim pe drumuri sfinte. ªtim cã pocãinþa noastrã, Doamne, nu e pe mãsurã, Cãtre neputinþa noastrã tu priveºte ºi te-ndurã;


Laudele

11

Doar iubirea ta cea mare, rãstignitã pe o cruce, Ne va scoate din pãcate, la salvare ne va duce. Ziua învierii tale va fi zi de primãvarã, Tot ce zace-n întuneric va veni la viaþã iarã. Mâna ta asupra noastrã totdeauna sã ne fie, ªi pe toþi ne va conduce cãtre culmi de bucurie. Îngerii în cer, Treime, îþi aduc cântare-naltã, Pe pãm��nt, fãptura toatã te slãveºte laolaltã. Peste noi sã cadã haruri precum picurii de rouã, Ca-ncepând o altã viaþã, sã-þi cântãm cântare nouã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Trimite, Doamne, lumina ta ºi adevãrul tãu. Psalmul 42 (43) Dorul dupã templu Eu am venit ca luminã a lumii (In 12,46). 1 Judecã-mã, Dumnezeule, ºi apãrã-mi cauza † în faþa unui popor lipsit de credinþã, * scapã-mã de omul perfid ºi trãdãtor. 2 Pentru cã tu eºti Dumnezeul meu ºi locul meu de refugiu! † Pentru ce mã alungi? * Pentru ce trebuie sã umblu trist, oprimat de duºmanii mei? 3 Trimite-mi lumina ºi adevãrul tãu! † Ele sã mã cãlãuzeascã, * sã mã ducã la muntele tãu cel sfânt ºi în lãcaºurile tale. 4 Voi merge la altarul lui Dumnezeu, † la Dumnezeul bucuriei ºi veseliei mele, * ºi te voi lãuda cu harpa, Dumnezeule, Dumnezeul meu. 5 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu?


12

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea feþei mele ºi Dumnezeul meu. Ant. Trimite, Doamne, lumina ta ºi adevãrul tãu. Ant. 2 În toate zilele vieþii noastre, mântuieºte-ne, Doamne. Cântarea

Is 38,10-14.17b-20

Neliniºtea muribundului, bucuria celui vindecat Eu am fost mort, dar acum trãiesc... ºi am cheile morþii (Ap 1,18). 10 Spuneam: „În toiul vieþii mele * sunt nevoit sã merg la porþile locuinþei morþilor”. Am cãutat restul anilor mei ºi am zis: * 11 „Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pãmântul celor vii, nu voi mai vedea pe nimeni * dintre cei rãmaºi în lume. 12 Locuinþa mea e smulsã ºi aruncatã departe de mine * ca o colibã de pãstori; ca un þesãtor îmi taie firul vieþii * ºi mã scoate din urzealã. Din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 13 Am strigat pânã dimineaþa, * ca un leu, mi-ai zdrobit toate oasele; din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 14 Strig ca puiul de rândunicã, * stau îngândurat ca porumbelul. Mi s-au împãienjenit ochii tot privind la cer, * Doamne, sunt în necaz; ajutã-mã! 17b Tu însã ai scãpat sufletul meu din prãpastia pierzãrii, * cãci ai dat uitãrii toate pãcatele mele.


Laudele

13

18

Cei din infern nu te laudã, * moartea nu te preamãreºte; cei care coboarã în adâncuri * nu mai sperã în promisiunea ta. 19 Cel viu, da, cel viu te va lãuda, ca mine astãzi; * tatãl face cunoscutã fiilor sãi fidelitatea ta. 20 Doamne, ajutã-mã, † ºi-þi vom cânta psalmi în toate zilele vieþii noastre, * în casa Domnului. Ant. În toate zilele vieþii noastre, mântuieºte-ne Doamne. Ant. 3 Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion. † Psalmul 64 (65) Mulþumire pentru darurile lui Dumnezeu Prin Sion se înþelege cetatea din ceruri (Origene). 2 Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, * † ºi þie îþi vor fi împlinite jurãmintele în Ierusalim. 3 La tine, care asculþi rugãciunea, * va veni tot omul, 4 fãrãdelegile noastre ne-au copleºit, * însã tu ierþi nelegiuirile noastre. 5 Fericit este acela pe care tu îl alegi ºi þi-l apropii: * el va locui în curþile tale. Ne vom sãtura cu bunãtãþile casei tale, * cu sfinþenia templului tãu. 6 Dumnezeul mântuirii noastre, * tu ne rãspunzi prin fapte minunate de dreptate. Tu eºti speranþa tuturor marginilor pãmântului * ºi a mãrilor îndepãrtate! 7 Tu întãreºti munþii cu puterea ta, * te încingi cu tãrie, 8 liniºteºti vuietul mãrii ºi vuietul valurilor * ºi zarva popoarelor.


14

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

9

Cei ce locuiesc la marginile lumii se înspãimântã de semnele tale; * tu faci sã cânte de veselie porþile dimineþii ºi ale serii. 10 Tu porþi de grijã pãmântului, † tu îi potoleºti setea cu îmbelºugare; * tu îl copleºeºti cu bogãþii. Râul lui Dumnezeu este plin cu apã; * tu faci sã creascã grâul pentru oameni. Astfel pregãteºti pãmântul: † 11 îi uzi brazdele, îi sfãrâmi bulgãrii, * îl înmoi cu ploaie ºi-i binecuvântezi rãsadurile. 12 Încununezi tot anul cu bunãtãþile tale: * pe urmele tale curge belºugul. 13 Se ivesc pãºuni în pustiu, * colinele sunt încinse cu veselie. 14 Pãºunile se înveºmântã cu turme, † vãile se îmbracã cu grâne; * toate strigã de bucurie ºi cântã. Ant. Þie þi se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion. Il 2,12-13 LECTURA SCURTà Acum întoarceþi-vã la mine din toatã inima, cu post, cu plâns ºi cu tânguire. Sfâºiaþi-vã inimile, nu hainele, ºi întoarceþi-vã la Domnul, Dumnezeul vostru, cãci el este milostiv ºi îndurãtor, îndelung rãbdãtor ºi plin de bunãtate ºi se întristeazã de rãu. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul mã elibereazã * de laþul vânãtorului. Domnul. V. ªi de cuvântul cel rãu. * De laþul vânãtorului. Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Unul singur este învãþãtorul vostru, care este în ceruri, Cristos Domnul. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu


Laudele

15

68

Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Unul singur este învãþãtorul vostru, care este în ceruri, Cristos Domnul. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-i aducem mulþumire lui Dumnezeu Tatãl, care pe Fiul sãu unul-nãscut, Cuvântul fãcut trup, ni l-a dãruit ca hranã de viaþã veºnicã. Sã-l rugãm: Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în noi cu îmbelºugare!


16

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

Dã-ne, Doamne, harul sã petrecem acest timp de post într-o ascultare mai statornicã a cuvântului tãu, – ca sã putem celebra cu mai multã evlavie marea solemnitate a lui Cristos, Mielul nostru de Paºti! (Cuvântul lui Cristos sã locuiascã în noi cu îmbelºugare!) Duhul tãu Sfânt sã ne înveþe, – ca sã-i putem îndemna pe calea adevãrului ºi a binelui pe cei ºovãielnici ºi rãtãciþi! Dã-ne o înþelegere mai adâncã a misterului lui Cristos – ºi puterea de a-l manifesta mai limpede prin viaþa noastrã! Purificã ºi reînnoieºte Biserica ta în aceste zile de mântuire, – pentru ca ea sã dea tot mai mult mãrturie despre tine! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ocroteºte cu bunãtate neîntreruptã Biserica ta ºi, deoarece fãrã tine firea noastrã muritoare se prãbuºeºte, te rugãm sã îndepãrtezi de la noi orice primejdie ºi sã ne îndrepþi spre tot ceea ce duce la mântuire. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Ora medie

17

IMNUL Sã-ndreptãm iar gândul nostru spre Isus, La aceastã orã când pe cruce-i pus. Chinuit de sete-n agonia grea, Bãuturã-amarã i se dã sã bea. O, Isuse, Doamne, Salvator divin, Fã-ne s-avem parte ºi noi de-al tãu chin. Foame, sete mare, chin mistuitor, Pentru cele sfinte dã-ne tuturor. Împietrirea noastrã, Doamne, s-o înmoi, Revãrsând pe Duhul tãu cel Sfânt în noi. Potoleºte focul patimii fierbinþi ªi alungã bezna rãului din minþi. Te slãvim, Cristoase, ºi-n acelaºi cânt Îl slãvim pe Tatãl ºi pe Duhul Sfânt. Dumnezeu Treimic, nouã tuturor Dã-ne fãrã preget sprijin ºi-ajutor. Amin. PSALMODIA Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. Psalmul 118 (119),49-56 VII (Zain) Adu-þi aminte de cuvântul dat slujitorului tãu, * prin care m-ai fãcut sã sper. 50 Aceasta e mângâierea mea în necazuri: * cãci cuvântul tãu îmi dã viaþã. 51 Niºte îngâmfaþi mã batjocoresc peste mãsurã, * dar eu nu mã abat de la legea ta. 52 Mi-am adus aminte, Doamne, de judecãþile tale cele din veac * ºi mi-am gãsit mângâierea. 53 Sunt cuprins de indignare din cauza pãcãtoºilor * care pãrãsesc legile tale. 49


18

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

54

Cântãri sunt pentru mine îndreptãrile tale, * în casa în care nu sunt decât un trecãtor. 55 Mi-am amintit noaptea de numele tãu, Doamne, * ºi am pãzit legea ta. 56 Acesta e rostul meu: * sã urmez învãþãturile tale. Psalmul 52 (53) Nebunia celor fãrãdelege Toþi au pãcãtuit ºi sunt lipsiþi de gloria lui Dumnezeu (Rom 3,23). 1 A spus nebunul în inima lui: * „Nu este Dumnezeu”. 2 Sunt corupþi, au sãvârºit lucruri oribile; * nu-i nimeni care sã facã binele. 3 Dumnezeu din ceruri priveºte spre fiii oamenilor, † ca sã vadã dacã este un înþelept care înþelege, * unul care sã-l caute pe Dumnezeu. 4 Toþi au rãtãcit, s-au pervertit cu toþii, * nu-i nimeni care sã facã binele, nu este nici mãcar unul. 5 Oare nu ºtiu toþi cei ce sãvârºesc fãrãdelegea, † care devoreazã poporul meu cum ar mânca o pâine * ºi pe Domnul nu l-au invocat? 6 Acolo vor tremura de spaimã, * unde nu este spaimã. Cãci Dumnezeu a risipit oasele celor ce te împresurau; * au fost fãcuþi de ruºine, pentru cã Dumnezeu i-a respins. 7 Cine va da din Sion mântuirea lui Israel? † Când va întoarce Domnul poporul sãu din robie, * va tresãlta Iacob ºi se va bucura Israel. Psalmul 53 (54),3-6.8-9 Rugãciune pentru a cere ajutor


Ora medie

19

Profetul se roagã ca, în numele Domnului, sã fie eliberat de rãutatea celui care-l urmãrea (Cassiodor). 3 Dumnezeule, pentru numele tãu, mântuieºte-mã, * ºi fã-mi dreptate prin puterea ta; 4 ascultã-mi rugãciunea, Dumnezeule, * pleacã-þi urechea la cuvintele gurii mele; 5 pentru cã cei mândri s-au ridicat împotriva mea † ºi cei puternici vor sã-mi ia sufletul: * ei nu-l pun pe Dumnezeu înaintea lor. 6 Dar Dumnezeu este ajutorul meu, * Domnul este ocrotitorul vieþii mele. 8 Cu bucurie îþi voi aduce jertfã, * voi preamãri numele tãu, Doamne, pentru cã este bun. 9 Cãci m-a eliberat din orice strâmtorare * ºi ochii mei i-au vãzut învinºi pe duºmanii mei. Ant. Viu sunt eu, spune Domnul; nu vreau moartea pãcãtosului, ci sã se converteascã ºi sã fie viu. LECTURA SCURTÃ Ier 3,25b Am pãcãtuit împotriva Domnului, Dumnezeului nostru, noi ºi pãrinþii noºtri, din tinereþea noastrã ºi pânã în ziua de azi, ºi n-am ascultat glasul Domnului, Dumnezeului nostru. V. Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele. R. ªi ºterge toate nelegiuirile mele. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ocroteºte cu bunãtate neîntreruptã Biserica ta ºi, deoarece fãrã tine firea noastrã muritoare se prãbuºeºte, te rugãm sã îndepãrtezi de la noi orice primejdie ºi sã ne îndrepþi spre tot ceea ce duce la mântuire. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

20

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Patruzeci de zile postind în pustiu, Tu ne-ai fost, Isuse, un exemplu viu. Cu multe pãcate greºitori am fost, Ne-ntoarcem la tine în lacrimi ºi post. Ne plecãm cu fruntea pânã la pãmânt, De durere-amarã sufletul ni-e frânt. Nu lãsa sã fie ruga în zadar, Dã-ne cu-ndurare al iertãrii har. Noi ne recunoaºtem pãcãtoºi ºi rãi, Nu-þi întoarce faþa de la robii tãi. Sã ne stai alãturi, te rugãm plângând, Sprijin ºi tãrie sã ne dai oricând. Drumul pocãinþei strãbãtut acum, Drumul ispãºirii ºi-al salvãrii drum Sã ne poarte paºii, cu speranþe vii, Spre-ale învierii sfinte bucurii. Cinste ºi mãrire Treimii de sus, Slava ei în lume nu cunoaºte-apus; Cei ce prin iertare noi fiinþe sunt Sã-i cânte-ndurarea cu un nou avânt. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu, ºi mamonei. Psalmul 48 (49) Deºertãciunea bogãþiilor


Vesperele

21

Cu greu va intra bogatul în împãrãþia cerurilor (Mt 19,23). I Ascultaþi aceasta, voi, toate popoarele, * plecaþi-vã urechea, voi, toþi locuitorii pãmântului, 3 fie oameni de rând, fie oameni de rang înalt, * bogaþi ºi sãraci, toþi împreunã. 4 Gura mea va rosti cuvinte înþelepte * ºi cugetul inimii mele, înþelegere; 5 voi pleca spre pilde urechea mea * ºi voi desluºi enigma mea cântând din harpã. 6 De ce sã mã tem în zilele nefericite, * când nelegiuirea duºmanilor mei mã înconjoarã? 7 Ei îºi pun încrederea în bunãstarea lor * ºi cu mulþimea bogãþiilor lor se laudã. 8 Nici un om nu se va putea rãscumpãra pe sine * ºi nici nu va putea sã-i dea lui Dumnezeu preþul rãscumpãrãrii sale; 9 cãci preþul sufletului este atât de mare, * ºi niciodatã nu va fi cu putinþã 10 sã rãmânã cineva în viaþã fãrã de sfârºit * încât sã nu vadã niciodatã mormântul. 11 Ba da, va vedea: mor ºi înþelepþii, † pier împreunã nebunul ºi cel fãrã de minte * ºi lasã altora bunãstarea lor. 12 Mormântul le va fi casã în veac, † locuinþa lor din neam în neam, * deºi cu numele lor ºi-au numit terenurile proprii. 13 Dar omul nu poate rãmâne mult în strãlucire; * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Nu puteþi sluji ºi lui Dumnezeu, ºi mamonei. 2

Ant. 2 Adunaþi-vã comori în ceruri, spune Domnul. 14

II Aceasta este soarta celor care se încred în ei înºiºi; * acesta este sfârºitul acelora care se complac în vorbe goale.


22

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

15

Sunt duºi ca o turmã în locuinþa morþilor * ºi moartea îi va paºte. Coboarã de-a dreptul în mormânt, † li se ºterge orice urmã, * lãcaºul lor este locuinþa morþilor. 16 Dar Dumnezeu va rãscumpãra sufletul meu, * mã va lua de sub puterea locuinþei morþilor. 17 Nu te teme când cineva se îmbogãþeºte * ºi când creºte faima casei sale, 18 pentru cã nu ia nimic cu el când moare * ºi faima lui nu coboarã dupã el. 19 Chiar dacã, în viaþa lui, sufletul sãu se considera binecuvântat: * „Te vor lãuda pentru cã ai agonisit binele”, 20 va coborî alãturi de strãmoºii sãi, * care nu vor mai vedea niciodatã lumina. 21 Omul, cât timp este în cinste, nu înþelege, * se aseamãnã cu animalele care pier. Ant. Adunaþi-vã comori în ceruri, spune Domnul. Ant. 3 Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11 Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt!


Vesperele

23

12b

Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, sã primeascã cinstea ºi gloria. LECTURA SCURTÃ

Iac 2,14.17.18b

Ce folos, fraþii mei, dacã cineva spune cã are credinþã, dar nu are fapte; oare poate credinþa sã-l mântuiascã? Credinþa, dacã nu are fapte, este moartã în ea însãºi. Aratã-mi credinþa ta fãrã fapte, iar eu îþi voi arãta credinþa cu faptele mele. RESPONSORIUL SCURT R. Eu am zis: * Doamne, miluieºte-mã! Eu am zis. V. Vindecã sufletul meu, pentru cã am pãcãtuit împotriva ta! * Doamne, miluieºte-mã! Slavã Tatãlui. Eu am zis. Ant. la Magnificat: Voi toþi sunteþi fraþi; sã nu spuneþi nimãnui tatã pe pãmânt, cãci unul este Tatãl vostru, care este în ceruri; nici sã nu vã numiþi învãþãtori, cãci unul este învãþãtorul vostru: Cristos. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor,


24

Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

52

i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Voi toþi sunteþi fraþi; sã nu spuneþi nimãnui tatã pe pãmânt, cãci unul este Tatãl vostru, care este în ceruri; nici sã nu vã numiþi învãþãtori, cãci unul este învãþãtorul vostru: Cristos. RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Domnul Isus, fiind înãlþat pe cruce, a atras toate la sine. Sã-l preamãrim ºi sã-l rugãm cu pietate: Doamne, atrage toate la tine! Lumina ce izvorãºte din misterul crucii tale, Doamne, sã-i atragã pe toþi, – ca sã te recunoascã pe tine calea, adevãrul ºi viaþa! Tuturor celor însetaþi dupã tine, dã-le apa cea vie, – ca sã nu înseteze în veci! Lumineazã-i pe oamenii de ºtiinþã ºi de artã, – ca sã-i apropie pe semenii lor de împãrãþia ta! Trezeºte conºtiinþa acelora care s-au îndepãrtat de tine din cauza pãcatelor sau a scandalului, – ca sã se întoarcã la tine ºi sã rãmânã în iubirea ta! Primeºte-i în lãcaºurile cereºti pe toþi fraþii noºtri rãposaþi, – ca sã se bucure împreunã cu fericita Fecioarã Maria ºi cu toþi sfinþii! Tatãl nostru.


Completoriul

25

Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, ocroteºte cu bunãtate neîntreruptã Biserica ta ºi, deoarece fãrã tine firea noastrã muritoare se prãbuºeºte, te rugãm sã îndepãrtezi de la noi orice primejdie ºi sã ne îndrepþi spre tot ceea ce duce la mântuire. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale. Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã.


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

26

O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci nici unul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea. 5 Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã.


Completoriul

27

8

Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Nu-þi ascunde faþa de la mine, cãci în tine mi-am pus nãdejdea. 1Pt 5,8-9a LECTURA SCURTÃ Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta,


Marþi, sãptãmâna a II-a din Post

28 31

pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã!


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



22-03-2011