Ora medie
17
1
Dumnezeu s-a ridicat în dumnezeiasca adunare, * în mijlocul zeilor face judecatã. 2 „Pânã când veþi judeca strâmb * ºi veþi susþine cauza celor rãi? 3 Faceþi dreptate celui slab ºi orfanului, * daþi dreptate celui umil ºi celui sãrac, 4 scãpaþi-l pe cel slab * ºi pe cel lipsit de apãrare, eliberaþi-l din mâinile celor rãi!” 5 Dar ei nu ºtiu ºi nici nu înþeleg, ci umblã în întuneric; * se cutremurã toate temeliile pãmântului. 6 Eu am zis: „Voi sunteþi dumnezei! * Toþi sunteþi fii ai Celui Preaînalt!” 7 Cu toate acestea, veþi muri ca toþi oamenii, * veþi cãdea ca toþi cei puternici. 8 Ridicã-te, Dumnezeule, judecã pãmântul, * cãci toate popoarele sunt moºtenirea ta. Ant. Unul singur este dãtãtorul legii ºi judecãtorul: iar tu cine eºti de-l judeci pe aproapele tãu? Ant. 3 Am strigat ºi Domnul m-a ascultat. Psalmul 119 (120) Dorinþa de pace Statornici în încercare stãruiþi în rugãciune (Rom 12,12). 1 În strâmtorarea mea, am strigat cãtre Domnul * ºi el m-a ascultat. 2 Doamne, scapã sufletul meu de buze mincinoase, * de limbã vicleanã! 3 Ce þi se va da ºi ce câºtig vei avea, * limbã vicleanã? 4 Sãgeatã ascuþitã de rãzboinic * ºi cãrbuni aprinºi de ienupãr. 5 Vai mie, cã sunt strãin în Meºek, * cã locuiesc printre corturile din Kedar!