Issuu on Google+


VINERI SÃPTÃMÂNA I DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã-i mulþumim Domnului, cãci în veac este îndurarea lui. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Vineri, sãptãmâna I de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã-i mulþumim Domnului, cãci în veac este îndurarea lui. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Îndrãzneala, Doamne, mila ta ne-o scuze. Potrivite vorbe pune-ne pe buze. Ne trezeºte-n inimi lacrimi ºi suspine, Ca sã-þi dãm cinstirea ce þi se cuvinte. Din Adam ne tragem, pãcãtoasã rasã; Vina ºi pãcatul cugetul ne-apasã. Doamne, ne înmoaie inima de piatrã, Schimbã-ne fiinþa rea ºi idolatrã. Slabi suntem cu toþii, rãul ne-nspãimântã, Dar ne însemnãm cu crucea ta cea sfântã; Pentru mintea noastrã slabã ºi confuzã, Ea ne fie astãzi scut ºi cãlãuzã.


Oficiul lecturilor

3

Fiul sã primeascã,-n mila sa cea mare, Prea smeritul nostru cânt de închinare. Cântul ni-l primeascã milostivul Tatã, Ca ºi Duhul care-i dragoste curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. Psalmul 34 (35),1-2.3c.9-19.22-23.27-28 Domnul, mântuieºte în timp de prigoanã S-au adunat... ºi s-au sfãtuit ca sã-l prindã pe Isus prin viclenie ºi sã-l ucidã (Mt 26,3.4). I Judecã-i tu, Doamne, pe cei care mã judecã, * luptã tu cu cei ce luptã împotriva mea! 2 Apucã scutul ºi pavãza * ºi ridicã-te în ajutorul meu! 3c Spune sufletului meu: * „Eu sunt mântuirea ta”. 9 Iar sufletul meu va tresãlta în Domnul, * se va desfãta de mântuirea lui. 10 Toate oasele mele vor zice: * „Cine e ca tine, Doamne? Tu, care mântuieºti pe cel sãrman de mâna celor mai puternici decât el, * pe cel sãrac ºi lipsit de cei ce-l jefuiesc”. 11 S-au ridicat martori mincinoºi, * care mã întreabã de lucruri pe care nu le ºtiu; 12 ei mã rãsplãtesc cu rãu în loc de bine, * sufletul meu e cuprins de dezolare. Ant. Ridicã-te, Doamne, în ajutorul meu. 1

Ant. 2 Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne.


4

Vineri, sãptãmâna I de peste an

II Iar eu, când ei erau bolnavi, mã îmbrãcam în sac, † îmi smeream sufletul cu post * ºi în inima mea mã rugam pentru ei neîncetat. 14 Mã zbãteam ca pentru un prieten al meu, ca pentru un frate, † ca ºi cum mi-aº fi jelit mama, * aºa eram zdrobit de durere. 15 Dar ei se bucurã când mã clatin; † se adunã, se strâng împotriva mea ca sã mã loveascã, ºi eu nu ºtiam; * ca sã mã sfâºie fãrã încetare, 16 mã ispitesc, mã batjocoresc în fel ºi chip, * scrâºnesc din dinþi împotriva mea. Ant. Judecã-mi dreptatea ºi apãrã-mã, cãci eºti puternic, Doamne. 13

Ant. 3 Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. III Doamne, cât vei mai privi? † Scapã sufletul meu de rãutatea lor, * de puii de leu, pe mine, cel pãrãsit! 18 Te voi preamãri în adunarea cea mare, * în mijlocul unui popor puternic te voi lãuda. 19 Sã nu râdã de mine duºmanii mei mincinoºi, * nici sã facã semne cu ochiul cei care mã urãsc fãrã motiv! 22 Tu ai vãzut, Doamne. Nu sta în tãcere! * Doamne, nu te îndepãrta de mine! 23 Ia aminte ºi ridicã-te la judecata mea, * Dumnezeul meu ºi Domnul meu, în apãrarea cauzei mele! 27 Sã tresalte de veselie ºi sã se bucure * cei care voiesc dreptatea mea, sã spunã pururi: † „Preaînãlþat fie Domnul, * cel care vrea pacea slujitorului sãu”. 17


Oficiul lecturilor 28

5

ªi limba mea va vesti dreptatea ta * ºi voi cânta lauda ta ziua întreagã. Ant. Limba mea va vesti ziua întreagã dreptatea ta. V. Fiul meu, pãstreazã cuvintele mele. R. Pãzeºte poruncile mele ºi vei trãi.

LECTURA ÎNTÂI Din cartea lui Ben Sirah

43,14-37

Lauda lui Dumnezeu în creaþie Cel Preaînalt, prin porunca sa, grãbeºte zãpada, lanseazã fulgerele judecãþii sale. 15 De aceea s-au deschis vistieriile sale ºi norii zboarã ca pãsãrile. 16 Cu mãreþia lui întãreºte norii ºi sfãrâmã pietrele grindinei, la glasul tunetului sãu, pãmântul se cutremurã. 17 În faþa lui se zguduie munþii, din voinþa lui suflã vântul de la miazã-zi, 18 la fel ca ºi viforul de la miazã-noapte ºi uraganele. 19 Ca pãsãrile care se aºazã, împrãºtie zãpada, ºi ea coboarã ca lãcusta care poposeºte. 20 Ochiul este încântat de frumuseþea strãlucirii ei, iar inima se înspãimântã la viscolirea ei. 21 El revarsã bruma pe pãmânt ca sarea ºi când îngheaþã se face ca þepii spinului. 22 Suflã vântul rece din nord ºi se formeazã gheaþa deasupra apei; ea se aºazã peste orice întindere de ape ºi le acoperã asemenea unei platoºe. 23 El devoreazã munþii ºi arde pustiul ºi face sã disparã verdeaþa ca focul. 24 Remediu pentru toate este înnourarea pe neaºteptate, ºi roua, dupã caniculã, readuce bucuria. 25 În planul sãu, a domesticit abisul ºi a plantat insule în el. 26 Cei care cãlãtoresc pe mare vorbesc despre pericolele ei 14


6

Vineri, sãptãmâna I de peste an

ºi noi ne umplem de uimire auzindu-i cu urechile noastre. 27 ªi acolo sunt lucruri de necrezut ºi minunate, tot felul de animale ºi monºtri marini. 28 Datoritã lui, mesagerul îºi terminã drumul cu succes ºi la cuvântul sãu toate îºi gãsesc locul. 29 Multe am putea sã spunem ºi nu ne-ar ajunge cuvintele; într-un cuvânt: „El este toate!” 30 Cum am putea sã-l preamãrim? Cãci el este mai mare decât toate lucrãrile sale. 31 Dumnezeu este înfricoºãtor ºi deosebit de mare ºi puterea lui este adorabilã. 32 Preamãrindu-l pe Domnul, înãlþaþi-l cât vã stã în putere, pentru cã oricum el este mai presus ºi minunatã este mãreþia lui. 33. 34 Preamãrindu-l pe el, umpleþi-vã de tãrie, nu obosiþi, pentru cã nu veþi ajunge niciodatã la capãt. 35 Cine l-a vãzut pe el ºi va putea sã povesteascã? ªi cine-l va preamãri pe el cum se cuvine? 36 Multe lucruri ascunse sunt mai mari decât acestea, cãci noi vedem puþine dintre lucrãrile lui. 37 Dar Domnul a fãcut toate ºi celor pioºi le-a dat înþelepciunea. RESPONSORIUL Cf. Sir 43,29.30 R. Ca sã-l lãudãm pe Dumnezeu nu ne sunt de ajuns cuvintele. * Cãci toate cuvintele înseamnã: „El este totul!” V. De unde am lua tãrie ca sã-l preamãrim? Pentru cã el este Cel Atotputernic, deasupra tuturor lucrãrilor sale. * Cãci toate. LECTURA A DOUA Din Discurs împotriva pãgânilor, de sfântul Atanasiu, episcop (Nr. 42-43: PG 25, 83-87)

Toate lucrurile, prin Cuvânt, formeazã o armonie divinã


Oficiul lecturilor

7

Nimic din ceea ce existã sau este fãcut nu a început sã existe ºi nu subzistã decât în Cuvânt ºi prin Cuvânt, aºa cum ne învaþã Ioan teologul, atunci când spune: La început era Cuvântul ºi Cuvântul era la Dumnezeu ºi Cuvântul era Dumnezeu. Toate au luat fiinþã prin el ºi fãrã el nu a luat fiinþã nimic (cf. In 1,1). Aºa cum un muzician, dupã ce ºi-a acordat lira, îmbinã cu virtuozitatea sa notele grave cu cele acute, notele medii cu celelalte, pentru a executa o singurã melodie, tot astfel, Înþelepciunea lui Dumnezeu, þinând lumea întreagã ca pe o lirã, uneºte fiinþele din vãzduh cu cele de pe pãmânt ºi pe cele din cer cu cele din vãzduh; armonizeazã întregul cu pãrþile, conduce toate cu porunca ºi voinþa sa, ºi astfel a fãcut, în frumuseþe ºi armonie, o singurã lume ºi o singurã ordine în lume. Cuvântul însuºi al lui Dumnezeu, rãmânând nemiºcat la Tatãl, miºcã toate lucrurile cu statornicia naturii sale, aºa cum a hotãrât Tatãl. Toate fiinþele care, conform naturii lor, primesc de la el viaþa ºi consistenþa, formeazã prin el o armonie admirabilã ºi cu adevãrat divinã. Ca sã înþelegem printr-o imagine un lucru atât de mãreþ, sã luãm exemplul unui cor format din numeroºi cântãreþi. În acest cor, compus din mulþi bãrbaþi, copii, femei, bãtrâni ºi adolescenþi, sub conducerea unui singur maestru, fiecare cântã conform naturii ºi capacitãþii sale proprii: bãrbatul ca un bãrbat, copilul ca un copil, bãtrânul ca un bãtrân, adolescentul ca un adolescent, ºi totuºi ei formeazã împreunã o singurã armonie. Sau un alt exemplu: sufletul nostru pune în miºcare în acelaºi timp diferitele noastre simþuri, pe fiecare în funcþie de specificul sãu; astfel, în faþa aceluiaºi obiect, toate sunt puse în miºcare deodatã: ochiul ca sã vadã, urechea ca sã asculte, mâna ca sã atingã, nasul ca sã miroase, limba ca sã guste, ºi adesea intrã în acþiune ºi alte mãdulare ale trupului, de exemplu, picioarele care umblã. Acelaºi lucru are loc ºi în creaþie. Desigur, aceste comparaþii sunt imperfecte, cu toate acestea, trebuie sã ºtim sã le aplicãm la realitãþi mai înalte.


Vineri, sãptãmâna I de peste an

8

Astfel, printr-un singur impuls, prin porunca Cuvântului lui Dumnezeu, toate lucrurile sunt în aºa fel orânduite încât fiecare acþioneazã conform naturii sale proprii, ºi toate împreunã formeazã o singurã ordine. RESPONSORIUL Tob 12,6b R. Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu ºi vestiþi tuturor celor vii faptele de milostivire pe care ni le-a fãcut: * ca sã preamãriþi numele lui. V. Binecuvântaþi numele lui, cântaþi-i imnuri ºi vestiþi minunile sale. * Ca sã. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã rãspunzi cu bunãtate cereascã la cererile poporului care te implorã, ca sã înþeleagã ceea ce trebuie sã facã ºi sã aibã puterea de a ºi înfãptui. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, a slavei eterne oglindã, Speranþã în lumea mereu suferindã, Nãscut în vecie din veºnicul Tatã, În lume nãscut de Fecioara curatã, De visele nopþii acum ne despoaie, Ne dã duh cucernic ºi minte vioaie,


Laudele

9

Ca neîncetat maiestãþii divine Cântãri sã-i aducem precum se cuvine. Sus soarele, iar din tãrie dominã Pãmântul pe care îl scaldã-n luminã; Lumina divinã, cereascã, curatã, La porþile inimii noastre sã batã. În noi sã pãtrundã, mereu sã ne-ndrume ªi gândul, ºi vorba, ºi paºii în lume; Ca viaþa trãind-o feritã de vinã, S-ajungem la urmã-n lumina deplinã. Credinþa ne fie-ndreptar pân-la moarte, Speranþa pe aripi spre tine ne poarte, Iubirea ce toate le crede, le-ndurã, Ne þinã departe de vrajbã ºi urã. Cristos sã primeascã, în mila sa mare, Nevrednicul nostru prinos de-nchinare; Primeascã-l, de-asemeni, ºi veºnicul Tatã, ªi Duhul, izvor de iubire curatã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Psalmul 50 (51) Miluieºte-mã, Dumnezeule Înnoiþi-vã spiritul minþii voastre ºi îmbrãcaþi-vã cu omul cel nou (Ef 4,23-24). 3 Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut.


10

Vineri, sãptãmâna I de peste an

De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale. 7 Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu.


Laudele

11

Ant. Doamne, vei primi jertfa de împãcare pe altarul tãu. Ant. 2 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Cântarea Is 45,15-25 Toate neamurile sã se întoarcã la Domnul În numele lui Isus sã se plece tot genunchiul (Fil 2,10). 15 Cu adevãrat, tu eºti un Dumnezeu ascuns, * Dumnezeul lui Israel, mântuitorul. 16 Au fost fãcuþi de ruºine ºi umiliþi cu toþii, * au plecat ruºinaþi toþi fãuritorii de idoli. 17 Israel însã a fost mântuit de Domnul cu o mântuire veºnicã; * nu veþi fi ruºinaþi ºi nici umiliþi în vecii vecilor. 18 Cãci aºa vorbeºte Domnul, † cel care a fãcut cerurile, * el, Dumnezeu, care a plãsmuit ºi a fãcut pãmântul, el l-a întemeiat; nu l-a creat ca sã fie pustiu, † ci l-a format ca sã fie locuit: * „Eu sunt Domnul, ºi nu este altul! 19 Nu am vorbit în ascuns, * în vreun colþ întunecat al pãmântului; nu am spus seminþiei lui Iacob: «În zadar mã cãutaþi!» * Eu sunt Domnul care spun adevãrul ºi vestesc cele drepte. 20 Adunaþi-vã, veniþi, apropiaþi-vã toþi împreunã, * voi, cei salvaþi dintre neamuri. Nu au nici o pricepere cei care poartã un idol de lemn * ºi se roagã unui zeu care nu poate mântui. 21 Vestiþi ºi veniþi ºi sfãtuiþi-vã împreunã: * cine a fãcut sã se audã acestea de atunci ºi le-a prevestit de la început?


12

Vineri, sãptãmâna I de peste an

Oare nu eu, Domnul? † Nu este alt dumnezeu afarã de mine, * nu este alt dumnezeu drept ºi mântuitor! 22 Întoarceþi-vã la mine ºi veþi fi mântuiþi, toate marginile pãmântului, * cãci eu sunt Dumnezeu ºi nu este altul. 23 M-am jurat pe mine însumi, † din gura mea a ieºit dreptatea, * cuvânt care nu se va întoarce: în faþa mea se va pleca tot genunchiul * ºi pe mine se va jura orice limbã”. 24 Se va spune: * „Numai în Domnul este dreptatea ºi tãria!” Cãtre el vor veni ºi vor fi fãcuþi de ruºine * toþi cei care îi stau împotrivã. 25 Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul * toatã seminþia lui Israel. Ant. Va fi îndreptãþitã ºi se va lãuda în Domnul toatã seminþia lui Israel. Ant. 3 Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie. Psalmul 99 (100) Bucuria celor care intrã în templu Domnul le porunceºte celor rãscumpãraþi sã cânte cântare de biruinþã (sf. Atanasiu). 1 Strigaþi de bucurie cãtre Domnul, * toþi locuitorii pãmântului, 2 slujiþi Domnului cu bucurie, * veniþi înaintea lui cu cântece de veselie. 3 Sã ºtiþi cã Domnul este Dumnezeu! † El ne-a fãcut, ai lui suntem, * poporul lui ºi turma pãºunii sale. 4 Intraþi pe porþile lui cu imnuri de mulþumire, † intraþi cântând în casa lui! * Aduceþi mulþumire ºi binecuvântaþi numele lui,


Laudele 5

13

cãci Domnul este bun, † îndurarea lui þine pe vecie, * ºi adevãrul lui, din generaþie în generaþie. Ant. Veniþi înaintea Domnului cu cântece de bucurie.

Ef 4,29-32 LECTURA SCURTà Sã nu iasã din gura voastrã nici o vorbã rea, ci ceva bun, spre edificare, aºa cum trebuie, ca sã dea har celor ce ascultã. Nu-l întristaþi pe Duhul cel Sfânt al lui Dumnezeu cu al cãrui sigiliu aþi fost însemnaþi pentru ziua rãscumpãrãrii voastre. Sã fie stârpite dintre voi orice amãrãciune, aprindere, mânie, rãcnet, injurie ºi orice rãutate. Dimpotrivã, fiþi buni unii faþã de alþii, înþelegãtori, iertându-vã unii pe alþii, aºa cum ºi Dumnezeu v-a iertat în Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Fã-mã sã aud dis-de-dimineaþã * îndurarea ta! Fã-mã. V. Aratã-mi calea pe care sã pãºesc, * îndurarea ta! Slavã Tatãlui. Fã-mã. Ant. la Benedictus: Domnul a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt.


14

Vineri, sãptãmâna I de peste an

73

De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Cristos, care prin crucea sa a adus mântuire neamului omenesc, ºi sã-l implorãm cu evlavie: Dãruieºte-ne, Doamne, îndurarea ta! Cristoase, soarele ºi lumina noastrã, lumineazã-ne cu razele tale – ºi potoleºte încã din zori toate pornirile noastre rele. Pãzeºte gândurile, cuvintele ºi faptele noastre, – ca sã putem fi plãcuþi astãzi înaintea ta. Întoarce faþa ta de la pãcatele noastre – ºi toate fãrãdelegile noastre ºterge-le. Prin crucea ºi învierea ta, – copleºeºte-ne cu mângâierea Duhului Sfânt. Tatãl nostru.


Ora medie

15

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care risipeºti întunericul neºtiinþei cu lumina Cuvântului tãu, sporeºte în inimile noastre tãria credinþei pe care ne-ai dãruit-o, pentru ca focul aprins de harul tãu sã nu fie stins de nici o ispitã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Alerg pe calea poruncilor tale, pentru cã ai lãrgit inima mea.


16

Vineri, sãptãmâna I de peste an

Psalmul 118 (119),25-32 IV (Daleth) 25 S-a lipit de þãrânã sufletul meu: * fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu. 26 Eu îþi fac cunoscute cãrãrile mele ºi tu mã asculþi: * învaþã-mã îndreptãrile tale. 27 Fã-mã sã înþeleg calea învãþãturilor tale * ºi voi cugeta la lucrãrile tale minunate. 28 Îmi plânge sufletul de supãrare: * ridicã-mã, dupã cuvântul tãu. 29 Þine departe de mine calea minciunii * ºi dãruieºte-mi legea ta. 30 Am ales calea adevãrului, * mi-am propus sã urmez hotãrârile tale. 31 Am aderat la învãþãturile tale, Doamne, * sã nu mã faci de ruºine. 32 Alerg pe calea poruncilor tale, * pentru cã ai lãrgit inima mea. Ant. Alerg pe calea poruncilor tale, pentru cã ai lãrgit inima mea. Ant. 2 În Domnul mi-am pus încrederea ºi nu mã voi clãtina. Psalmul 25 (26) Încrederea ºi rugãciunea celui nevinovat Dumnezeu ne-a ales în Cristos ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã (Ef 1,4). 1 Fã-mi dreptate, Doamne, * cãci eu am umblat în nevinovãþie. În Domnul mi-am pus încrederea * ºi nu mã voi clãtina. 2 Cerceteazã-mã, Doamne, ºi pune-mã la încercare, * verificã în foc rãrunchii mei ºi inima mea,


Ora medie 3

17

cãci bunãtatea ta este înaintea ochilor mei* ºi umblu în adevãrul tãu. 4 Nu am stat împreunã cu cei care iubesc vanitatea * ºi nu voi intra printre cei fãþarnici. 5 Am urât adunarea rãufãcãtorilor * ºi nu voi ºedea împreunã cu cei fãrãdelege. 6 Îmi voi spãla mâinile în nevinovãþie * ºi voi înconjura altarul tãu, Doamne, 7 ca sã fac sã rãsune cântarea de mulþumire * ºi sã istorisesc toate faptele tale minunate. 8 Doamne, iubesc frumuseþea casei tale, * locul în care locuieºte mãrirea ta. 9 Sã nu iei sufletul meu laolaltã cu cel al pãcãtoºilor * ºi viaþa mea cu cea a vãrsãtorilor de sânge, 10 în mâinile cãrora este nelegiuire * ºi a cãror dreaptã este plinã de mitã. 11 Dar eu umblu în nevinovãþia mea, * mântuieºte-mã ºi îndurã-te de mine. 12 Piciorul meu stã pe calea cea dreaptã; * în adunãri îl voi binecuvânta pe Domnul. Ant. În Domnul mi-am pus încrederea ºi nu mã voi clãtina. Ant. 3 În Domnul a nãdãjduit inima mea ºi am primit ajutor. Psalmul 27 (28),1-3.6-9 Implorare ºi aducere de mulþumire Tatã, îþi mulþumesc pentru cã m-ai ascultat (In 11,41). 1 Cãtre tine strig, Doamne, * Dumnezeul meu, sã nu rãmâi tãcut în faþa mea, cãci de vei tãcea faþã de mine, * voi fi asemenea cu cei care coboarã în groapã. 2 Ascultã glasul rugãciunii mele, când strig cãtre tine, * când îmi ridic mâinile spre templul tãu cel sfânt.


18

Vineri, sãptãmâna I de peste an

3

Nu mã pune laolaltã cu cei pãcãtoºi ºi cu fãptuitorii de rele: † ei vorbesc de pace cu semenii lor, * pe când inima lor e plinã de rãutate. 6 Binecuvântat sã fie Domnul, * pentru cã a ascultat glasul rugãciunii mele. 7 Domnul este tãria ºi scutul meu, * în el ºi-a pus încrederea inima mea. El m-a ajutat ºi, de aceea, inima îmi este plinã de veselie * ºi îi aduc mulþumiri prin cântãrile mele. 8 Domnul este tãria poporului sãu, * el este cetate de scãpare pentru unsul sãu. 9 Mântuieºte, Doamne, poporul tãu, † binecuvânteazã moºtenirea ta, * fii pãstorul ºi sprijinitorul lui în veci. Ant. În Domnul a nãdãjduit inima mea ºi am primit ajutor. 2Cor 13,4 LECTURA SCURTÃ Cristos a fost rãstignit din slãbiciune, însã este viu prin puterea lui Dumnezeu. ªi noi suntem slabi într-însul, însã vom trãi împreunã cu el prin puterea lui Dumnezeu faþã de voi. V. S-a lipit de þãrânã sufletul meu. R. Fã-mã sã trãiesc dupã cuvântul tãu, Doamne! Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, care în ceasul al ºaselea, pe când întunericul învãluia pãmântul, te-ai urcat nevinovat pe cruce pentru rãscumpãrarea noastrã, dã-ne pururi lumina ta, prin care sã ne învrednicim a ajunge la viaþa cea veºnicã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

19

Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Când ai început a toarce, Doamne, din al vremii caier, Ai umplut natura-ntreagã: ºi pãmânt, ºi cer, ºi aer, Cu fãpturi nenumãrate: pãsãri, peºti ºi animale, ªi-ai fãcut din tinã omul, opera iubirii tale. Tu l-ai uns pe om ca rege ºi i-ai pus pe cap cununã, Cu poruncã sã domneascã ºi pãmântul sã-l supunã. Tot ce are-n lume viaþã, potrivit cu-a ta poruncã, În serviciul lui se aflã, la picioare i s-aruncã. Demnitatea noastrã, însã, am cãlcat-o în picioare; Pentru-a noastrã decãdere, Doamne, inima ne doare. De iubire pãrinteascã tu ne-ai dat atâtea semne; Sã ne ierþi nevrednicia ºi purtãrile nedemne. Ajutor de sus, din ceruri, tu trimite-ne îndatã, Ca s-avem mereu în inimi bucurie ºi rãsplatã. Ne priveºte neputinþa, milostiv de noi te-ndurã, Dã-ne pace sufleteascã ºi fereºte-ne de urã. Te rugãm cu umilinþã ºi cu fruntea jos plecatã; Ne ascultã rugãciunea, milostive, veºnic Tatã, Tu, ce-n cer domneºti cu Fiul cel cu tine de o fire ªi cu Duhul Sfânt ce-n lume e izvorul de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Psalmul 40 (41) Rugãciunea unui bolnav


20

Vineri, sãptãmâna I de peste an

Unul dintre voi, care mãnâncã împreunã cu mine, mã va trãda (Mc 14,18). 2 Fericit este acela care se îngrijeºte de cel sãrman, * cãci Domnul îl salveazã în ziua nenorocirii. 3 Domnul îl pãzeºte ºi îl þine în viaþã, † îl face fericit pe pãmânt * ºi nu-l lasã la bunul plac al vrãjmaºilor sãi. 4 Domnul îl întãreºte pe patul de suferinþã, * tu îi vei schimba aºternutul în timpul bolii sale. 5 Eu strig: „Doamne, ai milã de mine, * vindecã-mi sufletul, cãci am pãcãtuit împotriva ta”. 6 Vrãjmaºii vorbesc rele împotriva mea: * „Când oare va muri ºi va pieri numele lui?” 7 Dacã vine cineva sã mã vadã, spune minciuni † ºi inima lui adunã rãutate, * apoi, ieºind afarã, vorbeºte de rãu. 8 Se sfãtuiesc în ºoaptã toþi cei ce mã urãsc, * cugetã împotriva mea cele rele: 9 „O boalã nemiloasã a venit peste el. * El zace ºi nu se va mai putea scula”. 10 Chiar ºi prietenul apropiat în care mã încredeam † ºi care mânca pâinea mea * a ridicat împotriva mea cãlcâiul. 11 Dar tu, Doamne, îndurã-te de mine, * ridicã-mã ºi le voi da rãsplatã. 12 Prin aceasta voi cunoaºte cã mã iubeºti, * dacã duºmanul meu nu râde de mine. 13 Dar pe mine mã ocroteºti pentru nevinovãþia mea * ºi mã faci sã stau în faþa ta de-a pururi. 14 Binecuvântat sã fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, * din veci în veci. Amin! Amin! Ant. Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta. Ant. 2 Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.


Vesperele

21

Psalmul 45 (46) Dumnezeu, scãparea ºi tãria noastrã Îi vor pune numele Emanuel, care înseamnã „Dumnezeu-cu-noi” (Mt 1,23). 2 Dumnezeu este pentru noi loc de refugiu ºi putere, * ajutor uºor de gãsit în timp de încercare. 3 De aceea nu ne temem, chiar dacã s-ar zgudui pãmântul * ºi ar cãdea munþii în mijlocul mãrii; 4 chiar de-ar clocoti ºi ar spumega apele ei * ºi munþii s-ar zgudui la izbirea ei. 5 Un râu cu braþele sale înveseleºte cetatea lui Dumnezeu, * locuinþa sfântã a Celui Preaînalt. 6 Dumnezeu este în mijlocul ei: ea nu se clatinã; * Dumnezeu îi vine în ajutor dis-de-dimineaþã. 7 Naþiunile pãgâne se zbuciumã,† împãrãþiile se clatinã. * El ºi-a ridicat glasul ºi pãmântul se topeºte de groazã. 8 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. 9 Veniþi ºi vedeþi lucrãrile minunate ale Domnului, * faptele uimitoare pe care le-a fãcut pe pãmânt. El face sã înceteze rãzboaiele pânã la marginile pãmântului, † 10 frânge arcul ºi sfãrâmã lancea * iar scuturile le arde în foc. 11 Opriþi-vã ºi recunoaºteþi cã eu sunt Dumnezeu, * eu mã înalþ peste popoare, mã înalþ peste tot pãmântul. 12 Domnul oºtirilor este cu noi, * Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi. Ant. Domnul oºtirilor este cu noi, Dumnezeul lui Iacob este un turn de scãpare pentru noi.


22

Vineri, sãptãmâna I de peste an

Ant. 3 Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. Cântarea

Ap 15,3b-4

Imn de adorare 3b

Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, * Doamne, Dumnezeule atotputernic! Drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, * rege al naþiunilor! 4 Cine nu se va teme de tine, Doamne, * ºi nu va preamãri numele tãu? Tu singur eºti sfânt! † Toate popoarele vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta, * pentru cã ai fãcut cunoscute judecãþile tale! Ant. Toate popoarele vor veni, Doamne, ºi te vor adora. Rom 15,1-3 LECTURA SCURTÃ Noi, cei tari, suntem datori sã purtãm slãbiciunile celor slabi ºi sã nu ne complãcem în noi înºine. Fiecare dintre noi sã se facã plãcut aproapelui sãu în ceea ce este bine spre edificare, cãci nici Cristos nu s-a complãcut în sine, ci, dupã cum este scris: „Insultele celor care te insultã au cãzut asupra mea”. RESPONSORIUL SCURT R. Cristos ne-a iubit ºi ne-a spãlat * în sângele sãu. Cristos. V. ªi ne-a fãcut împãrãþie ºi preoþi pentru Dumnezeu * în sângele sãu. Slavã Tatãlui. Cristos. Ant. la Magnificat: Domnul ne-a sprijinit pe noi, slujitorii sãi, aducându-ºi aminte de îndurarea sa. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


Vesperele

23

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul ne-a primit pe noi, slujitorii sãi, aducându-ºi aminte de îndurarea sa. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Binecuvântat sã fie Dumnezeu, care priveºte cu îndurare spre dorinþele celor lipsiþi ºi pe cei flãmânzi îi copleºeºte cu bunuri. Sã-l implorãm cu încredere: Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta! Doamne, Pãrintele nostru preaîndurãtor, te rugãm pentru mãdularele suferinde ale Bisericii tale, – al cãrei cap a sãvârºit pe cruce jertfa de searã.


Vineri, sãptãmâna I de peste an

24

Elibereazã-i pe cei robiþi, lumineazã-i pe orbi, – primeºte-i pe orfani ºi pe vãduve. (Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta!) Îmbracã-i pe toþi credincioºii cu armele tale, – ca sã poatã fi biruitori în lupta cu cel rãu. Fii lângã noi, plin de îndurare, Doamne, în ceasul morþii noastre, – ca sã fim aflaþi credincioºi ºi sã trecem din aceastã lume în pacea ta. Du-i pe cei rãposaþi în lumina în care locuieºti tu, – ca sã te contemple de-a pururi. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, dãruieºte-ne nouã, slujitorilor tãi, harul ca, luminaþi de exemplul pãtimirii Fiului tãu, sã ne învrednicim mereu a purta jugul lui dulce. El, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare:


Completoriul

25

Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. Psalmul 87 (88) Rugãciunea unui om grav bolnav Acesta este ceasul vostru ºi puterea întunericului (Lc 22,53). 2 Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, * zi ºi noapte strig înaintea ta. 3 Rugãciunea mea sã ajungã înaintea ta, * pleacã-þi urechea la strigãtul meu. 4 Cãci sufletul meu e sãtul de rele * ºi viaþa mea se apropie de locuinþa morþilor. 5 Sunt numãrat printre cei care coboarã în groapã, * sunt ca un om care nu mai are putere. 6 Stau întins printre cei morþi, * ca cei uciºi, culcaþi în mormânt, de care nu-þi mai aduci aminte * ºi pe care mâna ta i-a pãrãsit. 7 M-ai aruncat în groapa cea mai adâncã, * în întuneric ºi în umbra morþii.


26

Vineri, sãptãmâna I de peste an

8

Mânia ta apasã asupra mea * ºi toate valurile tale le-ai prãvãlit peste mine. 9 Ai îndepãrtat pe cunoscuþii mei de la mine, * m-ai fãcut urâciune înaintea lor. Sunt închis ºi nu pot ieºi, * 10 ochii mei s-au stins de suferinþã. Toatã ziua strig cãtre tine, Doamne, * ºi-mi întind mâinile spre tine! 11 Oare pentru cei morþi ai sã faci minuni? * Sau se vor scula umbrele sã te laude? 12 Se vorbeºte oare în mormânt despre bunãtatea ta * ºi despre fidelitatea ta în locul pierzãrii? 13 Sunt cunoscute oare minunile tale în întuneric * ºi dreptatea ta în þara uitãrii? 14 Dar eu strig cãtre tine, Doamne, * de dimineaþã rugãciunea mea se înalþã la tine. 15 Pentru ce, Doamne, respingi sufletul meu? * Pentru ce îmi ascunzi faþa ta? 16 Eu sunt sãrac ºi în prag de moarte încã din tinereþe; * sunt sfârºit, oprimat de spaimele tale. 17 Peste mine au trecut mâniile tale * ºi înfricoºãrile tale m-au nimicit. 18 M-au înconjurat ca apa ziua întreagã * ºi toate împreunã se revarsã peste mine. 19 Ai îndepãrtat de la mine pe prieten ºi vecin * ºi întunecimile sunt cunoscuþii mei. Ant. Ziua ºi noaptea am strigat înaintea ta, Doamne. LECTURA SCURTà Cf. Ier 14,9b Tu eºti în mijlocul nostru, Doamne, ºi numele tãu este invocat asupra noastrã; nu ne pãrãsi, Doamne, Dumnezeul nostru! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu.


Completoriul

27

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic, dãruieºte-ne, te rugãm, harul sã fim atât de strâns uniþi cu Fiul tãu unul-nãscut în moartea ºi îngroparea sa, încât sã ne învrednicim a învia împreunã cu el la o viaþã nouã. El, care vieþuieºte ºi domneºte în vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte,


Vineri, sãptãmâna I de peste an

28

Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



14-01-2011