Issuu on Google+


MARÞI SÃPTÃMÂNA A III-A A PAªTELUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Domnul a înviat cu adevãrat, aleluia! Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Sfinþii îngeri sus, în ceruri, strigãt de triumf sã scoatã, Sã-ntoneze imn de slavã pe pãmânt fãptura toatã, Tot ce miºcã-n mãri ºi râuri sã tresalte-n bucurie, Cãci Cristos, stãpânul vieþii, glorios din morþi învie. Iatã, vine-acum momentul aºteptat de-atâta vreme, Vine ziua liberãrii din strãvechile blesteme. Mielul blând, jertfit, pãmântul cu-al sãu sânge scump îl spalã ªi-l învãluie cu totul în lumina sa pascalã. Crucea-nfiptã pe Golgota cãtre cer devine punte, Iar iertarea omenirii este rodul morþii crunte. Rãstignit, Stãpânul vieþii îi plãteºte morþii vamã, Dar a treia zi învie, bezna morþii o destramã.


Oficiul lecturilor

3

S-a nãscut prin el speranþa în tot omul care moare, Pentru porþile vieþii nu mai sunt de-acum zãvoare. Pentru cei ce cred într-însul va veni cândva o vreme Când Cristos din somnul morþii va binevoi sã-i cheme. Din mormântul disperãrii toþi creºtinii sã se scoale, Bucuroºi sã se adune împrejurul gropii goale; Din aceastã groapã goalã izvorãºte orice bine ªi speranþa învierii din adâncul ei ne vine. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeu se ridicã ºi cei care îl urãsc fug dinaintea feþei lui, aleluia. Psalmul 67 (68) Intrarea triumfalã a Domnului Ridicându-se în înãlþime, a dus captivã captivitatea ºi a dat daruri oamenilor (Ef 4,8). I Dumnezeu se ridicã, vrãjmaºii lui se risipesc * ºi cei care-l urãsc fug dinaintea feþei lui. 3 Cum se risipeºte fumul, aºa îi risipeºti, † cum se topeºte ceara în faþa focului, * aºa pier cei rãi din faþa lui Dumnezeu. 4 Cei drepþi se bucurã ºi tresaltã de bucurie în faþa lui Dumnezeu, * se desfatã în fericire ºi veselie. 5 Cântaþi-i lui Dumnezeu, cântaþi imnuri numelui sãu, * pregãtiþi calea celui care încalecã pe nori: numele sãu este Domnul, * tresãltaþi de bucurie înaintea lui! 2


4

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

6

Dumnezeu este tatãl orfanilor, † apãrãtorul vãduvelor, * el, care locuieºte în lãcaºul sãu cel sfânt. 7 Dumnezeu dã o casã celor pãrãsiþi, † el le deschide prizonierilor poarta libertãþii, * dar cei rãzvrãtiþi vor locui în pãmânt uscat. 8 Dumnezeule, când ieºeai înaintea poporului tãu, † când pãºeai prin pustiu, * pãmântul se cutremura 9 ºi cerurile picurau ploaie înaintea Domnului, Dumnezeului de pe Sinai, * înaintea Dumnezeului lui Israel. 10 Ai dat o ploaie binefãcãtoare, Dumnezeule, * moºtenirea ta, sleitã de puteri, ai înviorat-o. 11 Dumnezeule, poporul tãu a locuit în þara pe care ai pregãtit-o în iubirea ta * pentru cel sãrac. Ant. Dumnezeu se ridicã ºi cei care îl urãsc fug dinaintea feþei lui, aleluia. Ant. 2 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii, aleluia. II 12

Un cuvânt spune Domnul, * ºi sunt o armatã mare femeile aducãtoare de veºti bune: 13 „Regii armatelor o iau la fugã, * ºi femeile, acasã, împart prada. 14 În timp ce voi dormiþi prin staule, † aripile porumbiþei strãlucesc de argint * ºi penele ei au luciri de aur. 15 Când Cel Atotputernic îi împrãºtia pe regi, * ningea pe Þalmon”. 16 Munte al lui Dumnezeu este Muntele Basanului, * munte cu vârfuri semeþe este Muntele Basanului. 17 De ce sunteþi plini de invidie, voi, munþi cu vârfuri înalte, † pe muntele pe care Dumnezeu ºi l-a ales lãcaº? * Domnul va locui acolo de-a pururi.


Oficiul lecturilor

5

18

Carele lui Dumnezeu sunt mii ºi mii, * Domnul vine din Sinai în lãcaºul sãu cel sfânt. 19 Te-ai urcat în înãlþimi, ai dus captivã captivitatea, † ai primit în dar oameni: * chiar ºi rãzvrãtiþii vor locui la Domnul Dumnezeu. 20 Binecuvântat sã fie Domnul zi de zi, * Dumnezeul mântuirii noastre ne poartã de grijã. 21 Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii, * Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii. 22 Dar Dumnezeu zdrobeºte capetele vrãjmaºilor, * creºtetul pãros al celor ce umblã în fãrãdelegi. 23 Domnul a spus: „Din Basan îi voi aduce înapoi, * îi voi aduce din adâncul mãrii, 24 ca sã-þi afunzi piciorul în sânge, * ºi limbile câinilor tãi sã aibã partea lor din duºmani”. Ant. Dumnezeul nostru este Dumnezeul mântuirii; Domnul Dumnezeu are putere asupra morþii, aleluia. Ant. 3 Cântaþi lui Dumnezeu împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri, aleluia. III 25

Apare alaiul tãu, Dumnezeule, * alaiul Dumnezeului ºi regelui meu, în locul cel sfânt. 26 În faþã merg cântãreþii, † în urmã muzicanþii, * iar la mijloc, fetele cu tamburine. 27 „Binecuvântaþi-l pe Dumnezeu, în adunãrile voastre, * binecuvântaþi-l pe Domnul, voi, cei din seminþiile lui Israel!” 28 Iatã-l pe Beniamin, mezinul, † el conduce cãpeteniile lui Iuda ºi cetele lor, * cãpeteniile lui Zabulon, cãpeteniile lui Neftali.


6

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

29

Aratã-þi, Dumnezeul meu, puterea, * confirmã, Dumnezeule, ceea ce ai fãcut spre binele nostru. 30 Pentru templul tãu din Ierusalim, * regii îþi vor aduce daruri. 31 Înspãimântã fiara din trestii, † cireada de tauri cu viþeii popoarelor: * sã se plece la pãmânt cãrând bucãþi de argint! Împrãºtie popoarele care se complac în rãzboaie. † 32 Vor veni mai-marii Egiptului, * Etiopia îºi va întinde mâinile spre Dumnezeu. 33 Cântaþi lui Dumnezeu, împãrãþii ale pãmântului, * cântaþi Domnului imnuri; 34 lui, care vine cãlare pe ceruri, pe cerurile veºnice, * iatã, rãsunã în tunet glasul lui, glasul lui puternic. 35 Recunoaºteþi-i lui Dumnezeu puterea, † mãreþia lui asupra Israelului, * puterea lui mai presus de ceruri. 36 Înfricoºãtor eºti, Dumnezeule, din lãcaºul tãu sfânt. † Dumnezeul lui Israel, el dã poporului putere ºi tãrie. * Binecuvântat sã fie Dumnezeu! Ant. Cântaþi lui Dumnezeu împãrãþii ale pãmântului; cântaþi Domnului imnuri, aleluia. V. Cristos înviat din morþi nu mai moare, aleluia! R. Moartea nu mai are stãpânire asupra lui, aleluia!

LECTURA ÎNTÂI Din Apocalipsul sfântului apostol Ioan

8,1-13

Cei ºapte îngeri care pedepsesc lumea 1 Când Mielul a deschis cel de-al ºaptelea sigiliu, s-a fãcut tãcere în cer, cam o jumãtate de orã. 2 ªi i-am vãzut pe cei ºapte îngeri, care stau în picioare înaintea lui Dumnezeu, ºi li s-au dat ºapte trâmbiþe.


Oficiul lecturilor

7

3

A venit atunci un alt înger ºi a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tãmâiere ºi i s-a dat multã tãmâie, ca s-o aducã împreunã cu rugãciunile tuturor sfinþilor pe altarul de aur care este înaintea tronului. 4 ªi fumul de tãmâie s-a înãlþat din mâna îngerului înaintea lui Dumnezeu împreunã cu rugãciunile sfinþilor. 5 Apoi, îngerul a luat vasul pentru tãmâiere ºi l-a umplut cu foc de pe altar ºi l-a aruncat pe pãmânt. ªi au urmat tunete, glasuri, fulgere ºi cutremur. 6 Atunci, cei ºapte îngeri, care aveau cele ºapte trâmbiþe, s-au pregãtit sã sune. 7 A sunat din trâmbiþã primul ºi a venit grindinã ºi foc amestecat cu sânge, care au fost aruncate pe pãmânt, ºi o treime din pãmânt a fost arsã; o treime dintre copaci a fost arsã ºi toatã iarba verde a fost arsã. 8 A sunat din trâmbiþã al doilea înger ºi ceva ca un munte mare de foc arzând a fost aruncat în mare ºi a treia parte din mare s-a fãcut sânge 9 ºi o treime dintre creaturile care sunt în mare ºi care au viaþã au murit ºi o treime dintre corãbii au fost distruse. 10 Apoi a sunat din trâmbiþã al treilea înger. ªi a cãzut din cer o stea mare, arzând ca o fãclie. A cãzut peste a treia parte din râuri ºi peste izvoarele apelor. 11 Iar numele stelei se pronunþã Absint ºi o treime dintre ape au devenit pelin ºi mulþi oameni au murit din cauza apelor, pentru cã deveniserã amare. 12 A sunat din trâmbiþã ºi al patrulea înger ºi a fost lovitã o treime din soare, o treime din lunã ºi o treime dintre stele, ca sã se întunece o treime din ele, iar ziua sã nu aibã luminã pentru o treime, la fel ºi noaptea. 13 ªi am vãzut ºi am auzit un vultur zburând în partea cea mai înaltã a cerului ºi strigând cu glas puternic: „Vai, vai, vai de locuitorii de pe pãmânt din cauza sunetului trâmbiþei celorlalþi trei îngeri care sunt gata sã sune”. RESPONSORIUL Cf. Ap 8,3-4; 5,8b R. Îngerul a stat în picioare înaintea altarului. El avea un vas de aur pentru tãmâiere ºi i s-a dat multã tãmâie: * ºi fumul de tãmâie s-a înãlþat înaintea lui Dumnezeu, aleluia! V. Îngerii aveau fiecare cupe de aur pline cu tãmâie, care sunt rugãciunile sfinþilor. * ªi fumul.


8

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Pred. 34, 1-3.5-6: CCL 41, 424-426)

Sã cântãm Domnului cântarea iubirii Cântaþi Domnului un cântec nou; lauda lui în adunarea credincioºilor sãi (Ps 149,1). Suntem îndemnaþi sã cântãm Domnului un cântec nou. Omul nou cunoaºte cântecul nou. A cânta este un semn de bucurie ºi, dacã observãm mai atent acest lucru, este ºi o expresie de iubire. Aºadar, cel care ºtie sã iubeascã viaþa nouã ºtie ºi sã cânte cântecul nou. Ce anume este aceastã viaþã nouã, trebuie sã o ºtim în vederea cântecului nou. Într-adevãr, totul aparþine unei singure împãrãþii: omul nou, cântarea nouã, legãmântul nou. De aceea, omul nou va cânta cântecul nou ºi va aparþine legãmântului nou. Nu este nimeni care sã nu iubeascã, însã trebuie vãzut ce anume iubeºte. Nu suntem îndemnaþi sã nu iubim, ci sã alegem obiectul iubirii noastre. Dar ce vom alege, dacã mai întâi nu suntem aleºi? Deoarece noi nu iubim dacã mai întâi nu suntem iubiþi. Ascultaþi-l pe apostolul Ioan: Noi iubim pentru cã el ne-a iubit mai întâi (cf. 1In 4,10). Cautã pentru om motivul pentru care trebuie sã-l iubeascã pe Dumnezeu ºi nu-l vei gãsi decât pe acesta: pentru cã Dumnezeu l-a iubit mai întâi. Cel pe care noi l-am iubit s-a dat deja pe sine pentru noi, s-a dat ca sã-l putem iubi. Ce anume a dat pentru ca sã-l iubim, ascultaþi mai clar de la apostolul Paul: Iubirea lui Dumnezeu a fost revãrsatã în inimile noastre (Rom 5,5). De unde? Oare de la noi? Nu. Deci de la cine? Prin Duhul Sfânt care ne-a fost dat (Rom 5,5). Având deci o încredere atât de mare, sã-l iubim pe Dumnezeu din Dumnezeu. Ascultaþi-l mai clar pe acelaºi Ioan: Dumnezeu este iubire; cine rãmâne în iubire rãmâne în Dumnezeu, iar Dumnezeu rãmâne în el (1In 4,16). Nu este suficient a spune: Iubirea este de la Dumnezeu


Oficiul lecturilor

9

(1In 4,7). Cine dintre noi ar îndrãzni sã spunã ceea ce a fost spus: Dumnezeu este iubire? A spus-o cel care ºtia ceea ce avea. Dumnezeu ni se oferã în mod complet. Ne spune: Iubiþi-mã ºi mã veþi avea, pentru cã nu puteþi sã mã iubiþi dacã nu mã aveþi deja. O, fraþilor, o, fiilor, o, popor creºtin, o, sfântã ºi cereascã seminþie, o, voi care sunteþi renãscuþi în Cristos, creaturi ale unei lumi divine, ascultaþi-mã, ba chiar prin mine: Cântaþi Domnului un cântec nou. Tu spui: Iatã, eu cânt. Desigur, tu cânþi, aud cã tu cânþi. Dar fii atent ca viaþa ta sã nu dea mãrturie împotriva glasului tãu. Cântaþi cu glasul, cântaþi cu inima, cântaþi cu gura, cântaþi cu sfânta voastrã conduitã. Cântaþi Domnului un cântec nou. Mã întrebaþi ce trebuie sã cântaþi despre cel pe care îl iubiþi? Fãrã îndoialã, despre cel pe care-l iubeºti vrei sã cânþi. Cãutaþi laudele pe care sã le cântaþi? Aþi auzit: Cântaþi Domnului un cântec nou. Cãutaþi laudele? Lauda lui sã rãsune în adunarea credincioºilor. Cântãreþul devine el însuºi lauda cântecului sãu. Vreþi sã aduceþi laude lui Dumnezeu? Voi sunteþi ceea ce spuneþi. Veþi fi lauda lui dacã veþi trãi bine. RESPONSORIUL Rom 6,4b; 1In 3,23b; cf. Idt 16,13 R. Dupã cum Cristos a înviat din morþi prin gloria Tatãlui, la fel, ºi noi sã umblãm într-o viaþã nouã * ºi sã ne iubim unii pe alþii, dupã cum ne-a poruncit, aleluia! V. Sã cântãm Domnului un cântec, un cântec nou sã cântãm Dumnezeului nostru * ºi sã ne. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care le deschizi împãrãþia cereascã celor renãscuþi din apã ºi din Duhul Sfânt, sporeºte în noi, slujitorii tãi, harul pe care ni l-ai dãruit, pentru ca, spãlaþi fiind de toate pãcatele, prin îndurarea ta, sã nu fim lipsiþi de bunurile fãgãduite. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin.


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

10

Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Mai frumos ca niciodatã azi luceºte aurora ªi vesteºte-n lumea toatã bucurie tuturora. Pe pãmânt întreaga fire e în cânt ºi voie bunã ªi cântãri de preamãrire sus în cer voios rãsunã. Doar în iad e mare jale, se-aud plânsete, se geme, Guri de duhuri infernale scot torente de blesteme. Din mormântul sãu cel tainic se ridicã mândrul Rege, Izbutind al vieþii crainic lanþul morþii sã-l dezlege. Razei gloriei eterne, celui care nu mai moare, Umilit i se prosterne tot infernul la picioare. Omului, precum e marea, agitat de spaima morþii, Se vesteºte liberarea, i se schimbã-n bine sorþii. Este sigilat mormântul; sub povara pietrei grele Stã ucisul, el, înfrântul, ºi-i pãzit de santinele. Doarme somn adânc sub glie; dispãrut cu totul pare, Dar Cristos din morþi învie. Nu e moartea cea mai tare. Cântã, omenire, cântã! Glas de bucurie scoate! E minunea cea mai sfântã ºi mai mare dintre toate. În candidele-i veºminte dã un înger mare veste: „Ce cãtaþi printre morminte? Printre morþi el nu mai este”. Din pãcate ne învie ºi pe noi acum, Cristoase, Dã-ne marea bucurie a-nvierii glorioase.


Laudele

11

Fã ca-n inimi sã rãsarã farmecul vieþii tale ªi-a iubirii primãvarã cu speranþele pascale. Þie, victimã preablândã, rãstignitã pe o cruce, Pentru marea ta izbândã, lumea slavã îþi aduce. Îl slãveºte totodatã cu smerenie adâncã ªi pe cel ce-þi este Tatã, ºi-l mai preamãreºte încã ªi pe Duhul Sfânt, cel care dintru moarte ne renaºte ªi ne duce cu-ndurare spre nepieritorul Paºte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Dumnezeule, tu, întorcându-te, ne vei da viaþã ºi poporul tãu se va bucura în tine, aleluia! Psalmul 84 (85) Aproape este mântuirea noastrã Când a coborât Mântuitorul pe pãmânt, Dumnezeu a binecuvântat pãmântul sãu (Origene). 2 Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, * i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob. 3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, * i-ai acoperit toate pãcatele; 4 þi-ai potolit toatã indignarea * ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale. 5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi! 6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, * vei þine mânie din generaþie în generaþie? 7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, * pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine? 8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta * ºi dã-ne mântuirea ta. 9 Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; † el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi * ºi celor care se întorc la el din toatã inima. 10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el * ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru.


12

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

11

Mila ºi adevãrul se vor întâlni, * dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa; 12 adevãrul va rãsãri din pãmânt * ºi dreptatea va coborî din ceruri. 13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea * ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale. 14 Dreptatea va merge înaintea lui * ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale. Ant. Dumnezeule, tu, întorcându-te, ne vei da viaþã ºi poporul tãu se va bucura în tine, aleluia! Ant. 2 În Domnul am nãdãjduit: el ne va dãrui pacea, aleluia! Cântarea

Is 26,1-4.7-9.12

Imn dupã o biruinþã asupra duºmanului Zidul cetãþii are douãsprezece pietre de temelie (Ap 21,14). 1 Avem o cetate puternicã; * Domnul a ridicat spre mântuirea noastrã ziduri ºi întãrituri. 2 Deschideþi porþile ºi va intra un popor drept, * care pãstreazã credinþa. 3 Hotãrârea lui este neclintitã; * îl vei pãstra în pace, pentru cã ºi-a pus speranþa în tine. 4 Puneþi-vã speranþa în Domnul întotdeauna, * pentru cã Domnul este stâncã veºnicã. 7 Drepte sunt cãrãrile celui drept; * în faþa celui drept tu netezeºti calea. 8 Pe calea judecãþilor tale te aºteptãm, Doamne, cu speranþã; * numele tãu ºi amintirea ta sunt dorul sufletului nostru. 9 Sufletul meu te doreºte în noapte, * ºi duhul, înlãuntrul meu, tânjeºte dupã tine.


Laudele

13

Când judecãþile tale se vor arãta pe pãmânt, * locuitorii lumii vor învãþa dreptatea. 12 Dã-ne, Doamne, pacea, * cãci tu împlineºti toate lucrãrile noastre. Ant. În Domnul am nãdãjduit: el ne va dãrui pacea, aleluia! Ant. 3 Pãmântul ºi-a dat rodul sãu; sã se bucure ºi sã se veseleascã neamurile, aleluia! Psalmul 66 (67) Toate neamurile sã-l laude pe Domnul Cunoscut sã vã fie cã aceastã mântuire a lui Dumnezeu a fost trimisã pãgânilor (Fap 28,28). 2 Dumnezeu sã aibã milã de noi ºi sã ne binecuvânteze; * sã-ºi îndrepte spre noi faþa seninã, 3 ca sã fie cunoscutã pe pãmânt calea ta * ºi mântuirea ta la toate popoarele. 4 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * sã te laude toate popoarele. 5 Sã tresalte de bucurie ºi sã cânte de veselie naþiunile, † pentru cã judeci popoarele cu dreptate * ºi cãlãuzeºti neamurile pe faþa pãmântului. 6 Sã te laude popoarele, Dumnezeule, * toate popoarele sã te laude. 7 Pãmântul ºi-a dat roadele sale; * sã ne binecuvânteze Dumnezeu, Dumnezeul nostru, 8 sã ne binecuvânteze Dumnezeu * ºi sã se teamã de el toate marginile pãmântului. Ant. Pãmântul ºi-a dat rodul sãu; sã se bucure ºi sã se veseleascã neamurile, aleluia! LECTURA SCURTÃ Fap 13,30-33 Dumnezeu l-a înviat pe Isus din morþi. Timp de mai multe zile, el s-a arãtat acelora care urcaserã cu el din Galileea la Ierusalim ºi care acum sunt martorii lui


14

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

înaintea poporului. ªi noi vã aducem ca o veste bunã promisiunea fãcutã pãrinþilor, pe care Dumnezeu a împlinit-o pentru copiii lor, pentru noi, înviindu-l pe Isus aºa cum este scris în psalmul al doilea: Fiul meu eºti tu, eu astãzi te-am nãscut. RESPONSORIUL SCURT R. Domnul din mormânt a înviat. * Aleluia, aleluia! Domnul. V. Care pentru noi pe cruce a atârnat. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. Domnul. Ant. la Benedictus: Adevãr, adevãr vã spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã dã pâinea cea adevãratã din cer, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale,


Laudele

15

77

pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Adevãr, adevãr vã spun: nu Moise v-a dat pâinea din cer, ci Tatãl meu vã dã pâinea cea adevãratã din cer, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALà Sã-l preamãrim pe Cristos care, cu puterea sa, a înãlþat iarãºi templul trupului sãu dãrâmat de duºmani. Sã-l rugãm: Dãruieºte-ne, Doamne, rodul învierii tale! Cristoase, care, înviind, ai vestit bucurie femeilor ºi apostolilor ºi ai adus lumii întregi mântuirea, – fã-ne sã-þi fim martori în faþa lumii! Tu, care ai fãgãduit tuturor învierea spre o viaþã nouã, – fã-ne vestitori ai evangheliei tale! Tu, care ai apãrut de mai multe ori apostolilor ºi ai suflat asupra lor pe Duhul Sfânt, – reînnoieºte în noi Duhul tãu creator! Tu, care ai fãgãduit ucenicilor tãi cã vei rãmâne cu ei pânã la sfârºitul veacurilor, – rãmâi cu noi astãzi ºi fii alãturi de noi pururi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care le deschizi împãrãþia cereascã celor renãscuþi din apã ºi din Duhul Sfânt, sporeºte în noi, slujitorii tãi, harul pe care ni l-ai dãruit, pentru ca, spãlaþi fiind de toate pãcatele, prin îndurarea ta, sã nu fim


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

16

lipsiþi de bunurile fãgãduite. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL

Toþi lui Dumnezeu cel mare Sã-i aducem închinare; Nu-i nimic mai sfânt pe lume Ca în veci slãvitu-i nume. Este ora cea obscurã, Când sãrmana creaturã, Pradã unei uri perfide, Creatorul ºi-l ucide. Marea crimã ne constrânge Sã vãrsãm lacrimi de sânge ªi sã stingem oarba urã Cu a dragostei cãldurã. Ale tale slugi supuse Slavã îþi aduc, Isuse. Tatã, cinste-n veci sã-þi fie, Duhule, mãrire þie. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia!


Ora medie

17

Psalmul 118 (119),97-104 XIII (Mem) 97

Cât de mult iubesc legea ta, Doamne, * toatã ziua meditez la ea. 98 Poruncile tale mã fac mai înþelept decât duºmanii mei, * pentru cã întotdeauna sunt cu mine. 99 Sunt mai înþelept decât toþi învãþãtorii mei, * deoarece cuget la învãþãturile tale. 100 Am mai multã pricepere decât bãtrânii, * pentru cã pãzesc îndrumãrile tale. 101 Îmi þin paºii departe de orice cale a rãului, * pentru a pãzi cuvântul tãu. 102 Nu mã abat de la judecãþile tale, * pentru cã tu însuþi mã înveþi. 103 Cât de plãcute sunt cuvintele tale pentru cerul gurii mele! * Ele sunt mai dulci decât mierea pentru gura mea. 104 Am cãpãtat înþelegere din învãþãturile tale, * de aceea urãsc orice cale a minciunii. Psalmul 73 (74) Plângere pentru devastarea templului Nu vã temeþi de aceia care ucid trupul (Mt 10,28). I De ce, Dumnezeule, ne respingi pentru totdeauna? † Pentru ce s-a aprins mânia ta * împotriva turmei pãºunii tale? 2 Adu-þi aminte de adunarea ta, * pe care ai câºtigat-o odinioarã, de tribul pe care l-ai rãscumpãrat ca moºtenire a ta, * de Muntele Sionului, pe care þi-ai stabilit locuinþa. 3 Îndreaptã-þi paºii spre aceste ruine fãrã sfârºit, * duºmanul a devastat totul în sfântul tãu lãcaº! 1


18

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

4

Potrivnicii tãi au scos rãgete în mijlocul templului tãu. * În locul semnelor noastre ºi-au pus însemnele lor. 5 Ca unii ce ridicã securea * într-un desiº de codru, 6 aºa au sfãrâmat cu lovituri de securi ºi de ciocane * porþile sale. 7 Au pus foc sfântului tãu lãcaº; * au pângãrit ºi au dãrâmat pânã la pãmânt locuinþa numelui tãu. 8 Au zis în inima lor: „Sã-i distrugem pe toþi”; * au ars toate lãcaºurile lui Dumnezeu din þarã. 9 Semnele noastre nu le mai vedem, † nu mai e nici un profet * ºi nimeni dintre noi nu ºtie pânã când. 10 Pânã când, Dumnezeule, ne va insulta duºmanul? * Oare va dispreþui vrãjmaºul numele tãu la nesfârºit? 11 De ce þi-ai îndepãrtat mâna de la noi, * de ce þii nemiºcatã dreapta ta? 12 Dar Dumnezeu este regele nostru din timpuri strãvechi, * cel care sãvârºeºte mântuirea pe faþa pãmântului. II Tu ai despicat marea cu puterea ta, * ai sfãrâmat capetele balaurilor în ape. 14 Tu ai zdrobit capetele Leviatanului, * le-ai dat ca hranã monºtrilor mãrii. 15 Ai fãcut sã þâºneascã izvoare ºi pâraie, * tu ai secat râuri veºnic curgãtoare. 16 A ta este ziua ºi a ta este noaptea, * tu ai creat luna ºi soarele. 17 Tu ai fixat toate marginile pãmântului, * vara ºi iarna tu le-ai orânduit. 18 Adu-þi aminte: † duºmanul l-a insultat pe Domnul * ºi un neam fãrã minte a defãimat numele tãu. 19 Sã nu dai fiarelor sufletul porumbiþei tale, * viaþa sãracilor tãi sã n-o dai uitãrii niciodatã. 13


Vesperele

19

20

Ia aminte la legãmântul tãu, † cãci toate colþurile ascunse ale þãrii * au devenit cuiburi ale violenþei. 21 Cel asuprit sã nu plece ruºinat de la tine, * cel sãrac ºi cel nenorocit sã laude numele tãu. 22 Scoalã-te, Dumnezeule, apãrã cauza ta; * adu-þi aminte cum te insultã cel nebun toatã ziua. 23 Nu uita strigãtul potrivnicilor tãi, * larma duºmanilor tãi, care creºte mereu. Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Cf. 1Pt 3,21-22a LECTURA SCURTÃ Pe voi vã mântuieºte acum Botezul: nu spãlarea de necurãþia trupului, ci dobândirea unui cuget curat de la Dumnezeu prin învierea lui Isus Cristos, cel care este la dreapta lui Dumnezeu. V. S-au bucurat ucenicii, aleluia! R. Vãzându-l pe Domnul, aleluia! Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care le deschizi împãrãþia cereascã celor renãscuþi din apã ºi din Duhul Sfânt, sporeºte în noi, slujitorii tãi, harul pe care ni l-ai dãruit, pentru ca, spãlaþi fiind de toate pãcatele, prin îndurarea ta, sã nu fim lipsiþi de bunurile fãgãduite. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

20 IMNUL

O, Cristoase, Rege-al nostru, ce domneºti de mai-nainte De toþi vecii, sus în ceruri, lângã veºnicul Pãrinte, Din nimic scoþând o lume, l-ai zidit pe om din tinã ªi þi-ai pus într-însul chipul ºi imaginea divinã. Dar duºmanul ºi vicleanul îl momeºte, îl înºealã, Îl atrage în ispitã, îl împinge în greºealã. De aceea, vii în lume ºi te naºti dintr-o Fecioarã, Cu un trup menit sã-ndure chinul crucii ºi sã moarã. Mori pe cruce în durere, ca aceastã sfântã moarte Sã ne-aducã împãcarea ºi la viaþã sã ne poarte. Înviind din morþi, Isuse, viaþa ta ai pus-o-n apã: E botezul ce din lanþul morþii veºnice ne scapã. Ai gustat din plin amarul, pân-la fund sorbind paharul, Biciuit, cu crucea-n spate, ai urcat, gemând, Calvarul. Ai plãtit cu preþ de sânge pentru propria fãpturã, Ca s-o vezi eliberatã, preþul fãrã de mãsurã. Din mormântul negru, Tatãl, cu puterea sa te scoase ªi te-a pus pe tron de slavã ºi te-a-ncoronat, Cristoase. Orice om de-acuma poate sã râvneascã ºi sã spere Cã prin tine va ajunge la slãvita înviere. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Pacea sã fie cu voi! Eu sunt: nu vã temeþi, aleluia! Psalmul 124 (125) Domnul este ocrotitorul poporului sãu Pacea lui Dumnezeu asupra lui Israel! (Gal 6,16).


Vesperele

21

1

Cei care se încred în Domnul sunt ca Muntele Sionului: * el nu se clatinã, ci rãmâne în veac. 2 Munþii înconjoarã Ierusalimul, † ºi Domnul stã împrejurul poporului sãu * de acum ºi pânã-n veac. 3 Sceptrul celui nelegiuit nu va rãmâne peste moºtenirea celor drepþi, * ca nu cumva cei drepþi sã-ºi întindã mâinile spre nelegiuire. 4 Fã bine, Doamne, celor buni * ºi celor drepþi cu inima, 5 iar pe cei ce se abat pe cãrãri strâmbe † Domnul îi va aduna cu cei care sãvârºesc fãrãdelegea. * Pace peste Israel! Ant. Pacea sã fie cu voi! Eu sunt: nu vã temeþi, aleluia! Ant. 2 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, aleluia! Psalmul 130 (131) Încredere de copil faþã de Dumnezeu Învãþaþi de la mine cã sunt blând ºi smerit cu inima (Mt 11,29). 1 Doamne, eu nu am o inimã îngâmfatã, * nici nu privesc cu trufie; nu mã îndeletnicesc cu lucruri prea mari * ºi prea înalte pentru mine. 2 Sufletul îmi este împãcat ºi liniºtit, * ca un copil înþãrcat la sânul mamei sale. Da, sufletul meu este în mine, * ca un copil în braþele mamei sale. 3 Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul * de acum ºi pânã-n veac! Ant. Sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, aleluia!


22

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

Ant. 3 Þie sã-þi slujeascã toatã fãptura ta, cãci tu ai zis ºi s-au fãcut toate, aleluia! Cântarea Ap 4,11; 5,9b.10.12b Imnul celor rãscumpãraþi 4,11

Vrednic eºti, Doamne ºi Dumnezeul nostru, * sã primeºti gloria, cinstea ºi puterea, pentru cã tu ai creat toate, * ºi prin voinþa ta au fost create ºi existã! 5,9b Vrednic eºti, Doamne, sã primeºti cartea * ºi sã-i deschizi peceþile, cãci ai fost înjunghiat † ºi în sângele tãu ai rãscumpãrat pentru Dumnezeu * oameni din toate triburile, limbile, popoarele ºi naþiunile 10 ºi ai fãcut din ei o împãrãþie † ºi preoþi pentru Dumnezeul nostru, * care vor domni pe pãmânt! 12b Vrednic este Mielul, care a fost înjunghiat, † sã primeascã puterea ºi bogãþia ºi înþelepciunea * ºi tãria ºi cinstea ºi gloria ºi binecuvântarea! Ant. Þie sã-þi slujeascã toatã fãptura ta, cãci tu ai zis ºi s-au fãcut toate, aleluia! 1Pt 2,4-5 LECTURA SCURTÃ Apropiaþi-vã de Domnul, piatra cea vie, aruncatã de oameni, dar aleasã ºi preþuitã de Dumnezeu. ªi voi, ca niºte pietre vii, sunteþi zidiþi într-o casã spiritualã pentru o preoþie sfântã, ca sã aduceþi jertfe spirituale plãcute lui Dumnezeu prin Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. S-au bucurat ucenicii. * Aleluia, aleluia! S-au bucurat. V. Vãzându-l pe Domnul. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. S-au bucurat.


Vesperele

23

Ant. la Magnificat: Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboarã din cer ºi dã viaþã lumii, aleluia! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pâinea lui Dumnezeu este aceea care coboarã din cer ºi dã viaþã lumii, aleluia! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Lui Cristos, care, aºezat în adâncul pãmântului, a vãzut lumina mãririi celei noi, sã-i strigãm cu bucurie: Rege al mãririi, ascultã-ne!


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

24

Pentru episcopi, preoþi ºi diaconi, ca sã-ºi îndeplineascã slujirea cu râvnã – ºi sã-þi ofere un popor pregãtit pentru toatã lucrarea cea bunã, te rugãm, Doamne. Pentru oamenii de ºtiinþã care se strãduiesc sã slujeascã Bisericii tale, – ca sã caute cu inimã curatã adevãrul tãu, te rugãm, Doamne. Pentru credincioºii Bisericii, ca sã lupte lupta cea bunã a credinþei – ºi, ajungând la capãtul alergãrii lor, sã dobândeascã rãsplata împãrãþiei tale, te rugãm, Doamne. Tu, care ai pironit pe cruce ºi ai nimicit înscrisul osândei noastre, – dezleagã-ne lanþurile ºi izbãveºte-ne de întuneric! Tu, care, coborând în iad, i-ai deschis porþile spre eliberare, – primeºte-i în împãrãþia ta pe fraþii noºtri rãposaþi! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, care le deschizi împãrãþia cereascã celor renãscuþi din apã ºi din Duhul Sfânt, sporeºte în noi, slujitorii tãi, harul pe care ni l-ai dãruit, pentru ca, spãlaþi fiind de toate pãcatele, prin îndurarea ta, sã nu fim lipsiþi de bunurile fãgãduite. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Completoriul IMNUL

Salvator al omenirii, o, Isuse, tu, Cuvântul Tatãlui din înãlþime, care-ai pãrãsit mormântul, Tu, luminã din luminã, ce reverºi cereasca-þi razã Peste cei ce te urmeazã ºi-i pãstrezi în sfântã pazã,


Completoriul

25

Ziditorule a toate, ce-ai aprins pe cer un soare, Rânduind ca dupã ziuã, iarãºi noaptea sã coboare, Fã ca trupurile noastre obosite, fãrã vlagã, Din odihna dulce-a nopþii, iarãºi forþele sã-ºi tragã. Tu pe principele morþii izbutit-ai a-l înfrânge; Nu lãsa sã-i cadã pradã cei salvaþi prin scumpu-þi sânge. Cu putere izgoneºte-l de la noi în prag de noapte, Nu-l lãsa sã ne înºele cu-ale lui viclene ºoapte, Ca în timp ce trupul noastru îºi petrece somnu-n pace ªi în timp ce mintea noastrã energiile-ºi reface, Inima ce þie-þi bate sã rãmânã pururi treazã, Sã vegheze cum în ceruri îngerii mereu vegheazã. Tu primeºte-ne, Cristoase, cântul inimii sincere Ce-þi aducem azi cu toþii pentru sfânta înviere. Pentru Tatãl, de asemeni, glasul nostru azi rãsunã, Duhul Sfânt, prin cântul nostru, cinste aibã împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! Psalmul 142 (143),1-11 Rugãciune la vreme de strâmtorare Omul nu este justificat prin faptele legii, ci doar prin credinþa în Isus Cristos (Gal 2,16). 1 Doamne, ascultã rugãciunea mea, † pleacã-þi urechea la cererea mea, * rãspunde-mi în adevãrul ºi în dreptatea ta! 2 ªi sã nu intri la judecatã cu slujitorul tãu, * cãci niciunul dintre cei vii nu va fi îndreptãþit înaintea ta. 3 Duºmanul prigoneºte sufletul meu, * îmi calcã viaþa în picioare, m-a fãcut sã locuiesc în întuneric, * ca cei morþi pentru vecie. 4 Se stinge în mine sufletul * ºi neliniºtitã este în mine inima mea.


26

Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

5

Îmi aduc aminte de zilele de demult, † mã gândesc la toate faptele tale * ºi meditez la lucrãrile mâinilor tale. 6 Întind spre tine mâinile mele, * sufletul meu este înaintea ta ca un pãmânt lipsit de apã. 7 Doamne, grãbeºte-te ca sã-mi rãspunzi, * cã se sfârºeºte duhul meu. Nu-þi ascunde faþa de la mine, * ca sã nu mã asemãn cu cei ce se coboarã în groapã. 8 Fã sã aud dis-de-dimineaþã îndurarea ta, * cãci în tine mi-am pus încrederea! Fã-mã sã cunosc calea pe care voi merge, * cãci sufletul meu spre tine îl înalþ! 9 Elibereazã-mã de duºmanii mei, Doamne, * cãci la tine îmi aflu adãpost! 10 Învaþã-mã sã fac voia ta, * cãci tu eºti Dumnezeul meu. Duhul tãu cel bun mã va cãlãuzi cãtre pãmântul drept. * 11 De dragul numelui tãu, Doamne, îmi vei da viaþã. În dreptatea ta, * vei scoate sufletul meu din strâmtorare! Ant. Aleluia, aleluia, aleluia! LECTURA SCURTÃ 1Pt 5,8-9a Fiþi cumpãtaþi, vegheaþi! Duºmanul vostru, diavolul, ca un leu care rage, dã târcoale cãutând pe cine sã înghitã. Împotriviþi-vã lui, tari în credinþã. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, încredinþez sufletul meu. * Aleluia, aleluia! În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului. * Aleluia, aleluia! Slavã Tatãlui. În mâinile tale.

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

27

CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos – lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace, aleluia. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã reverºi cu bunãtate lumina ta asupra slujitorilor tãi în aceastã noapte ºi sã le dai harul sã adoarmã în pace, pentru a se trezi bucuroºi la lumina zilei de mâine, în numele tãu. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Bucurã-te, Regina cerului, aleluia, cãci acela pe care ai fost vrednicã sã-l porþi, aleluia a înviat precum a zis, aleluia! Roagã-te pentru noi lui Dumnezeu, aleluia! Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Marti, saptamâna a III-a din timpul pascal

28

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu. Nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



10-05-2011