Issuu on Google+


2 noiembrie POMENIREA TUTUROR CREDINCIOªILOR RÃPOSAÞI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Regelui pentru care toate trãiesc veniþi sã ne închinãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu;


2

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

9

acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele. 10 Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Regelui pentru care toate trãiesc veniþi sã ne închinãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Doamne, Stãpân peste veacuri, tu ce þii În mâinile tale destinele vieþii, Din ceruri coboarã privirea ta pânã La noi, cei sortiþi sã pierim în þãrânã. Porunca ta, Doamne,-n Eden e cãlcatã ªi moartea e datã pãcatului platã; În urma acestei pedepse severe Þãrâna din om în þãrânã se cere. ªi totuºi, un germen de viaþã rãmâne; Suflarea ta veºnic rãmâne, Stãpâne:


Oficiul lecturilor

3

Scânteia divinã ºi nepieritoare Ce moartea n-o stinge în cel care moare. O Doamne, avem o speranþã sublimã: Speranþa-nvierii ce-acum ne animã. Sperãm cã la tine Isus ne va duce, El primu-nviat dupã moartea pe cruce. Pe cei ce-au murit cu credinþã creºtinã Fã-i, Doamne, sã vinã la loc de luminã; Deºi în pãmânt trupul lor încã zace, Revarsã-le-n suflet luminã ºi pace. Tu singur ºtii, Doamne, ºi ziua ºi ora Sfârºitului vieþii menit tuturora. Când îngerul morþii la noi va apare, A cerului poartã deschide-ne-o mare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Din pãmânt m-ai fãcut ºi m-ai îmbrãcat cu un trup, Doamne, rãscumpãrãtorul meu, fã-mã sã învii în ziua de pe urmã. Psalmul 39 (40),2-14.17-18 I Cu dor l-am aºteptat pe Domnul † iar el s-a plecat spre mine * 3 ºi mi-a ascultat strigãtul. M-a scos din prãpastia nenorocirii, * din noroi ºi mocirlã, mi-a pus picioarele pe stâncã, * mi-a întãrit paºii. 4 El a pus în gura mea un cântec nou, * un imn de laudã pentru Dumnezeul nostru. Mulþi vor vedea ºi vor fi cuprinºi de teamã * ºi îºi vor pune încrederea în Domnul. 5 Fericit bãrbatul care ºi-a pus încrederea în Domnul † ºi nu-ºi întoarce faþa cãtre cei îngâmfaþi, * nici cãtre cei rãtãciþi în minciunã. 2


4

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

6

Multe sunt minunile pe care le-ai fãcut † ºi planurile tale pentru noi, Doamne, Dumnezeul meu! * Nimeni nu este asemenea þie! Aº vrea sã le povestesc ºi sã vorbesc despre ele, * dar ele se înmulþesc fãrã numãr. 7 Jertfã ºi ofrandã tu nu doreºti, † tu mi-ai deschis urechile; * nu ceri nici arderi de tot, nici jertfã de ispãºire. 8 Atunci am zis: „Iatã, vin † – în sulul cãrþii este scris despre mine – * 9 ca sã fac voinþa ta. Dumnezeul meu, aceasta o doresc. * Legea ta este în adâncul inimii mele”. Slavã Tatãlui. Rugãciunea Slavã Tatãlui se spune la sfârºitul tuturor psalmilor ºi cântãrilor.

Ant. Din pãmânt m-ai fãcut ºi m-ai îmbrãcat cu un trup, Doamne, rãscumpãrãtorul meu, fã-mã sã învii în ziua de pe urmã. Ant. 2 Doamne, vino sã mã eliberezi, grãbeºte-te sã mã ajuþi. II 10

Vestesc dreptatea ta în adunarea cea mare; * nu-mi închid buzele, tu ºtii lucrul acesta, Doamne! 11 Nu am tãinuit dreptatea ta, * ci vestesc fidelitatea ºi mântuirea ta. Nu am ascuns îndurarea ºi adevãrul tãu * în adunarea cea mare. 12 Iar tu, Doamne, nu-þi îndepãrta îndurarea de la mine, * milostivirea ºi adevãrul tãu sã mã întãreascã pururi, 13 cãci m-au împresurat rele fãrã numãr, † pãcatele mele m-au înconjurat * ºi nu mai pot vedea.


Oficiul lecturilor

5

S-au înmulþit mai mult decât perii capului meu * ºi mi-a pierit curajul. 14 Binevoieºte, Doamne, a mã elibera! * Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! 17 Sã se bucure ºi sã se veseleascã în tine toþi cei care te cautã; † cei care iubesc mântuirea ta sã zicã fãrã încetare: * „Preamãrit sã fie Domnul”. 18 Eu sunt sãrac ºi nefericit, * dar Dumnezeu are grijã de mine. Tu, ajutorul ºi eliberatorul meu, * Dumnezeul meu, nu întârzia! Ant. Doamne, vino sã mã eliberezi, grãbeºte-te sã mã ajuþi. Ant. 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu: când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? Psalmul 41 (42) 2

Cum doreºte cerbul izvoarele de apã, * aºa te doreºte sufletul meu pe tine, Dumnezeule. 3 Sufletul meu e însetat de Dumnezeu, de Dumnezeul cel viu; * când voi veni ºi mã voi arãta în faþa lui Dumnezeu? 4 Lacrimile îmi sunt pâine ziua ºi noaptea * când mi se zice în fiecare zi: „Unde este Dumnezeul tãu?” 5 Îmi aduc aminte de aceasta – ºi sufletul se topeºte în mine – † cum înaintam prin mulþime pânã la casa lui Dumnezeu * în strigãtele de bucurie ºi de mulþumire ale unei mulþimi în sãrbãtoare. 6 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu.


6

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

7

E mâhnit în mine sufletul, † de aceea mã gândesc la tine * din þara Iordanului ºi din Hermon, de pe muntele Misar. 8 Un abis cheamã un alt abis la vuietul cascadelor tale; * toate talazurile ºi valurile tale trec peste mine! 9 Ziua îmi trimite Domnul îndurarea sa † ºi noaptea cântarea lui mã însoþeºte * ca o rugãciune cãtre Dumnezeul vieþii mele. 10 Îi spun lui Dumnezeu, stânca mea: † „De ce m-ai uitat? * De ce umblu trist, oprimat de duºmanii mei?” 11 Mi se sfãrâmã oasele când mã batjocoresc asupritorii mei † ºi mã întreabã toatã ziua: * „Unde este Dumnezeul tãu?” 12 Pentru ce eºti mâhnit, suflete al meu, * ºi pentru ce gemi înlãuntrul meu? Încrede-te în Dumnezeu, cãci iarãºi îl voi lãuda, * pe el, care este mântuirea mea ºi Dumnezeul meu. Ant. Sufletul meu e însetat de Dumnezeul cel viu: când voi veni ºi mã voi arãta în faþa Domnului? V. Nemãrginitã este mila ta, Doamne. R. Dã-mi viaþã, dupã cuvântul tãu. LECTURA îNTâI Din Scrisoarea întâi a sfântului apostol Paul cãtre Corinteni 15,12-34 Învierea lui Cristos este speranþa celor credincioºi Fraþilor, 12 dacã se vesteºte cã Cristos a înviat din morþi, cum spun unii dintre voi cã nu existã înviere din morþi? 13 Iar dacã nu existã înviere din morþi, nici Cristos nu a înviat! 14 Însã dacã Cristos nu a înviat, zadarnicã este predica noastrã ºi zadarnicã este credinþa voastrã. 15 Iar noi suntem gãsiþi martori falºi ai lui Dumnezeu


Oficiul lecturilor

7

pentru cã dãm mãrturie împotriva lui Dumnezeu, spunând cã l-a înviat pe Cristos, pe care nu l-a înviat, de vreme ce morþii nu învie. 16 Cãci dacã morþii nu învie, nici Cristos nu a înviat, 17 iar dacã Cristos nu a înviat, credinþa voastrã este zadarnicã ºi voi sunteþi încã în pãcatele voastre, 18 iar cei care au adormit în Cristos au pierit. 19 ªi dacã ne-am pus speranþa în Cristos numai în viaþa aceasta, suntem cei mai de plâns dintre toþi oamenii. 20 Dar acum, Cristos a înviat din morþi, fiind începutul învierii celor adormiþi. 21 Cãci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om vine ºi învierea din morþi. 22 ªi dupã cum toþi mor în Adam, tot la fel, în Cristos, toþi vor fi readuºi la viaþã. 23 Dar fiecare la rândul lui: cel dintâi Cristos, dupã aceea cei care sunt ai lui Cristos, la venirea lui, 24 apoi va fi sfârºitul, când el va încredinþa împãrãþia lui Dumnezeu Tatãl, dupã ce va fi nimicit orice domnie, orice stãpânire ºi putere. 25 Cãci el trebuie sã domneascã pânã când va pune toþi duºmanii sub picioarele lui. 26 Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea. 27 De fapt, toate le-a supus sub picioarele lui. Însã când spune cã „toate le-a supus”, este evident cã în afarã de cel care i-a supus lui toate. 28 Iar când toate îi vor fi supuse, atunci ºi el, Fiul, se va supune celui care i-a supus lui toate, pentru ca Dumnezeu sã fie totul în toþi. 29 ªi apoi ce vor face cei care sunt botezaþi pentru cei morþi? Dacã într-adevãr morþii nu învie, de ce se mai boteazã pentru ei? 30 Iar noi de ce sã ne punem în pericol la orice orã? 31 În fiecare zi eu sunt în pericol de moarte, fraþilor, o jur pe mândria mea care sunteþi voi, pe care o am în Cristos Isus, Domnul nostru. 32 Dacã numai din motive umane m-am luptat împotriva fiarelor în Efes, la ce-mi foloseºte? Atunci, dacã morþii nu învie, sã mâncãm ºi sã bem cãci mâine vom muri. 33 Nu vã înºelaþi: „Tovãrãºiile rele stricã bunele mora vuri”. 34 Veniþi-vã într-adevãr în fire ºi nu pãcãtuiþi pentru cã sunt unii care nu au cunoaºterea lui Dumnezeu: o spun spre ruºinea voastrã.


8

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

RESPONSORIUL 1Cor 15,25-26; cf. Ap 20,13.14 R. Cristos trebuie sã domneascã pânã când Dumnezeu îi va pune pe toþi duºmanii sub picioarele lui. * Ultimul duºman care va fi nimicit este moartea. V. Atunci moartea ºi infernul au dat înapoi morþii lor, ºi moartea ºi infernul vor fi aruncate în lacul de foc. * Ultimul duºman. LECTURA A DOUA Din cartea Despre moartea fratelui Satir a sfântului Ambroziu, episcop (Cartea 2, 40.41.46.47.132.133: CSEL 73, 270-274.323-324)

Sã murim împreunã cu Cristos, ca sã trãim împreunã cu el Trebuie sã recunoaºtem cã ºi moartea poate fi un câºtig, iar viaþa, o pedeapsã. De aceea, ºi sfântul Paul spune: Pentru mine, a trãi este Cristos, iar a muri este un câºtig (Fil 1,21). Ce este Cristos, dacã nu moartea trupului ºi duhul vieþii? De aceea, sã murim împreunã cu el, ca sã trãim împreunã cu el. Sã avem în noi, în fiecare zi, obiºnuinþa ºi dispoziþia de a muri aºa încât sufletul nostru sã înveþe sã se dezlipeascã de poftele trupului, ºi, ca ºi cum ar plana în înãlþimi, departe de a se atinge de plãcerile josnice ale lumii, care tind mereu sã ademeneascã spiritul, sã accepte imaginea morþii, ca sã nu îndure apoi moartea ca pe o pedeapsã. De fapt, legea trupului repugnã legii spiritului ºi încredinþeazã sufletul legii pãcatului. Dar care va fi remediul? Cine mã va elibera de acest trup al morþii? Harul lui Dumnezeu prin Isus Cristos, Domnul nostru (cf. Rom 7,24 º.u.). Avem medicul, sã acceptãm medicamentul. Medicamentul nostru este harul lui Cristos, iar trupul muritor este trupul nostru. Aºadar, sã ne exilãm din trup pentru a nu fi exilaþi din Cristos. Chiar dacã suntem în trup, sã cãutãm sã nu urmãm dorinþele trupului. Este adevãrat, nu trebuie sã renegãm drepturile legitime ale naturii, dar trebuie sã dãm mereu preferinþã darurilor harului.


Laudele

9

Lumea a fost rãscumpãratã prin moartea unuia singur. Dacã Cristos nu ar fi voit sã moarã, putea sã o facã. În schimb, el nu a considerat cã trebuie sã alunge moartea ca ºi cum ar fi o slãbiciune, nici nu ne-ar fi mântuit mai bine altfel decât prin moarte. De aceea, moartea sa este viaþa tuturor. Noi purtãm sigiliul morþii sale; atunci când ne rugãm, o vestim; oferind jertfa, o proclamãm; moartea sa este victorie, moartea sa este sacrament, moartea sa este solemnitatea anualã a lumii. Ce sã mai spunem despre moartea sa, în timp ce putem demonstra cu exemplul divin cã numai moartea a dobândit nemurirea ºi cã moartea însãºi s-a rãscumpãrat pe sine? Deci moartea, cauzã de mântuire universalã, nu este de plâns. Moartea pe care Fiul lui Dumnezeu nu a dispreþuit-o ºi n-a alungat-o, nu este de evitat. Cu siguranþã, moartea nu fãcea parte din naturã, însã a devenit parte a ei dupã aceea. De fapt, Dumnezeu nu a instituit moartea de la început, ci a dat-o ca remediu. Din cauza condamnãrii primului pãcat, a început condiþia demnã de compãtimit a neamului omenesc în truda continuã, în dureri ºi adversitãþi. Dar trebuia sã se punã capãt acestor rele, pentru ca moartea sã restituie ceea ce pierduse viaþa, altfel, fãrã har, nemurirea ar fi fost mai mult o povarã decât un avantaj. Sufletul nostru va trebui sã iasã din îngustimile acestei vieþi, sã se elibereze de poverile trupului ºi sã se îndrepte spre adunãrile veºnice. A ajunge acolo este pentru sfinþi. Acolo vom cânta lui Dumnezeu acea laudã pe care, aºa cum spune lectura profeticã, o cântã interpreþii cereºti de harpã: Mari ºi minunate sunt lucrãrile tale, Doamne, Dumnezeule atotputernic, drepte ºi adevãrate sunt cãile tale, Rege al naþiunilor. Cine nu se va teme, Doamne, ºi nu va preamãri numele tãu? Cãci numai tu eºti sfânt. Toate naþiunile vor veni ºi se vor prosterna înaintea ta (Ap 15,3-4). Sufletul va trebui sã iasã ºi pentru a contempla nunta ta, Isuse, în care, în cântarea de bucurie a tuturor, mireasa este însoþitã de pe pãmânt la cer, nemaifiind supusã lumii, ci unitã cu spiritul: La tine va veni tot omul (Ps 64,3).


10

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Sfântul David a suspinat, mai mult decât oricare altul, dorind sã contemple ºi sã vadã ziua aceasta. El a spus: Un lucru cer de la Domnul ºi pe acesta îl caut: sã locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieþii mele, ca sã privesc frumuseþea Domnului (Ps 26,4). Cf. 2Mac 12,45b; Mt 13,43a RESPONSORIUL R. Cei care au acceptat moartea în credinþa pãrinþilor * vor avea o recompensã strãlucitã pregãtitã pentru ei. V. Atunci, cei drepþi vor strãluci ca soarele în împãrãþia Tatãlui lor. * Vor avea. Rugãciunea de încheiere Ascultã cu bunãtate, Doamne, rugãciunile noastre: sporeºte în noi credinþa în Fiul tãu înviat din morþi ºi întãreºte-ne speranþa în învierea slujitorilor tãi rãposaþi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Cristoase, prin moartea ºi sfânta-nviere Iertare primeºte oricine þi-o cere. Aprinsã speranþa în piept tuturor þii În ceasul cel greu al durerilor morþii. Tu însuþi sorbit-ai din cupa amarã A morþii cumplite din cale afarã.


Laudele

11

Te-ai stins pe o cruce, tu, Mielul, plãpândul, Strigându-l pe Tatãl ºi capul plecându-l. Stãpân al mãririi ºi-al veºnicei glorii, Supusu-te-ai morþii ca toþi muritorii. Pãstor ce cu drag ai murit pentru turmã, Condu-ne la Tatãl în ceasul din urmã. Iubirea-þi pe cruce în braþe cuprinde Durerile lumii mereu suferinde. În inimã-þi este deschisã o ranã, Lãcaº pentru orice durere umanã. Cum moartea-i înfrântã prin moartea ta sfântã, Deºi ne loveºte, ea nu ne-nspãimântã, Cãci dupã rostirea sentinþei finale Sperãm sã ajungem în braþele tale. Îndurã-te Doamne, preabune ºi sfinte, De toþi rãposaþii ce dorm în morminte. Ascultã cu milã cum gem ºi suspinã; Primeºte-i în sfântul lãcaº de luminã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Vor tresãlta în Domnul oasele pe care le-ai zdrobit. Psalmul 50 (51) 3

Ai milã de mine, Dumnezeule, dupã marea ta bunãtate, * ºi, dupã mulþimea îndurãrilor tale, ºterge fãrãdelegea mea. 4 Spalã-mã cu desãvârºire de nelegiuirea mea * ºi curãþã-mã de pãcatul meu. 5 Cãci recunosc fãrãdelegea mea * ºi pãcatul meu stã pururi înaintea mea. 6 Împotriva ta, numai împotriva ta am pãcãtuit, * ºi ce-i rãu înaintea ta am fãcut. De aceea tu eºti drept în sentinþele tale * ºi nepãrtinitor în judecãþile tale.


12 7

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Cãci, iatã, în nelegiuire m-am nãscut * ºi în pãcat m-a zãmislit mama mea. 8 Dar tu iubeºti adevãrul în adâncul inimii, * fã, deci, sã pãtrundã înþelepciunea înlãuntrul meu. 9 Stropeºte-mã cu isop ºi voi fi curat, * spalã-mã ºi voi fi mai alb decât zãpada. 10 Fã sã aud un cuvânt de bucurie ºi veselie, * ºi oasele pe care le-ai zdrobit vor tresãlta. 11 Întoarce-þi faþa de la pãcatele mele * ºi ºterge toate nelegiuirile mele. 12 Creeazã în mine o inimã curatã, Dumnezeule, * ºi un duh statornic înnoieºte înlãuntrul meu. 13 Nu mã alunga de la faþa ta * ºi duhul tãu sfânt nu-l lua de la mine. 14 Dã-mi iarãºi bucuria mântuirii tale * ºi întãreºte-mã cu duh binevoitor. 15 Atunci voi învãþa pe cei fãrãdelege cãile tale * ºi cei pãcãtoºi la tine se vor întoarce. 16 Mântuieºte-mã, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele, † de vinovãþia sângelui vãrsat, * ºi limba mea va preamãri dreptatea ta. 17 Doamne, deschide-mi buzele * ºi gura mea va vesti lauda ta. 18 Pentru cã jertfele nu-þi sunt plãcute † ºi, chiar dacã þi-aº aduce, * arderile de tot nu te-ar mulþumi. 19 Jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, * inima cãitã ºi smeritã, Dumnezeule, n-o dispreþui. 20 În bunãtatea ta, Doamne, fã bine Sionului * ºi reclãdeºte zidurile Ierusalimului. 21 Atunci îþi vor fi plãcute jertfele de împãcare, arderile de tot ºi ofrandele; * atunci þi se vor oferi viþei pe altarul tãu. Ant. Vor tresãlta în Domnul oasele pe care le-ai zdrobit. Ant. 2 De porþile iadului, scapã-mi, Doamne, sufletul.


Laudele

13

Cântarea Is 38,10-14.17b-20 Spuneam: „În toiul vieþii mele * sunt nevoit sã merg la porþile locuinþei morþilor”. Am cãutat restul anilor mei ºi am zis: * 11 „Nu-l voi mai vedea pe Domnul pe pãmântul celor vii, nu voi mai vedea pe nimeni * dintre cei rãmaºi în lume. 12 Locuinþa mea e smulsã ºi aruncatã departe de mine * ca o colibã de pãstori; ca un þesãtor îmi taie firul vieþii * ºi mã scoate din urzealã. Din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 13 Am strigat pânã dimineaþa, * ca un leu, mi-ai zdrobit toate oasele; din zi în noapte * mi-ai hotãrât sfârºitul. 14 Strig ca puiul de rândunicã, * stau îngândurat ca porumbelul. Mi s-au împãienjenit ochii tot privind la cer, * Doamne, sunt în necaz; ajutã-mã! 17b Tu însã ai scãpat sufletul meu din prãpastia pierzãrii, * cãci ai dat uitãrii toate pãcatele mele. 18 Cei din infern nu te laudã, * moartea nu te preamãreºte; cei care coboarã în adâncuri * nu mai sperã în promisiunea ta. 19 Cel viu, da, cel viu te va lãuda, ca mine astãzi; * tatãl face cunoscutã fiilor sãi fidelitatea ta. 20 Doamne, ajutã-mã, † ºi-þi vom cânta psalmi în toate zilele vieþii noastre, * în casa Domnului. Ant. De porþile iadului, scapã-mi, Doamne, sufletul. Ant. 3 Îl voi lãuda pe Domnul în viaþa mea. 10


14

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Psalmul 145 (146) Laudã, suflete al meu, pe Domnul! † 2 Voi lãuda pe Domnul în toatã viaþa mea, * voi cânta Dumnezeului meu cât voi trãi. 3 Nu vã puneþi încrederea în cei puternici, * în fiii oamenilor, care nu pot sã mântuiascã. 4 Suflarea lor trece, iar ei se întorc în þãrânã, * ºi în aceeaºi zi se destramã planurile lor. 5 Fericit este acela care are ca ajutor pe Dumnezeul lui Iacob; * care-ºi pune încrederea în Domnul, Dumnezeul sãu. 6 El a fãcut cerul ºi pãmântul, * marea ºi toate câte se aflã în ele. El este totdeauna credincios cuvântului sãu, † 7 el face dreptate celor asupriþi, * el dã pâine celor flãmânzi. Domnul elibereazã pe cei închiºi. * 8 Domnul lumineazã pe cei orbi, Domnul ridicã pe cei împovãraþi, * Domnul iubeºte pe cei drepþi, 9 Domnul are grijã de cei strãini, † sprijinã pe vãduvã ºi pe orfan, * dar nimiceºte calea celor rãi. 10 Domnul, Dumnezeul tãu, Sionule, * stãpâneºte în veci, din neam în neam. Ant. 3 Îl voi lãuda pe Domnul în viaþa mea. 1

LECTURA SCURTÃ 1Tes 4,14 Dacã noi credem cã Isus a murit ºi a înviat, la fel, prin Isus, Dumnezeu îi va aduce pe cei adormiþi împreunã cu el. RESPONSORIUL SCURT R. Te voi preamãri, Doamne, * pentru cã m-ai primit. Te voi.


Laudele

15

V. Ai schimbat plânsul meu în bucurie, * pentru cã m-ai primit. Slavã Tatãlui. Te voi. Ant. la Benedictus: Eu sunt învierea ºi viaþa: cine crede în mine, chiar dacã moare, va trãi, ºi tot cel care trãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci. Ant. la Benedictus: Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. CâNTAREA DIN EvANghELIE – Benedictus Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.


16

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Eu sunt învierea ºi viaþa: cine crede în mine, chiar dacã moare, va trãi, ºi tot cel care trãieºte ºi crede în mine nu va muri în veci. RUgÃCIUNEA UNIvERSALÃ Dumnezeu Tatãl l-a înviat pe Isus Cristos din morþi. El va învia ºi trupul nostru supus putrezirii. Sã-l rugãm, spunându-i: Dã-ne, Doamne, viaþa în Cristos! Pãrinte sfânt, fã ca aceia care au fost înmormântaþi cu Fiul tãu prin Botez ºi reînnoiþi prin învierea lui, astfel sã trãiascã viaþa cea nouã: – încât ºi atunci când vor muri, sã trãiascã mereu împreunã cu Cristos. Tu, care ai în grijã totul, ne-ai dat pâinea vie coborâtã din cer, ca sã ne hrãnim din ea cu vrednicie, – fã sã avem parte de viaþa veºnicã ºi sã înviem în ziua de apoi. Dumnezeule, tu ai voit sã-l întãreºti pe Fiul tãu aflat în agonie printr-un înger: – dã-ne ºi nouã în ultimele clipe speranþa aducãtoare de mângâiere. Tu i-ai eliberat pe cei trei tineri din cuptorul de foc: – scapã sufletele rãposaþilor de pedeapsa meritatã pentru pãcate. Dumnezeul celor vii ºi al celor morþi, care l-ai înviat pe Isus: – dã viaþã veºnicã celor rãposaþi ºi condu-ne împreunã cu ei în slava fericirii veºnice. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Ascultã cu bunãtate, Doamne, rugãciunile noastre: sporeºte în noi credinþa în Fiul tãu înviat din morþi ºi


Ora medie

17

întãreºte-ne speranþa în învierea slujitorilor tãi rãposaþi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, pe Lazãr, cu lacrimi de jale, L-ai plâns cum l-au plâns ºi surorile sale; Tu însã, chemându-l din groapã afarã, Surorile sale primitu-l-au iarã. Isuse, pe cruce, în chinuri amare, Gãsit-ai în rugã cuvânt de iertare, ªi dat-ai speranþa iertãrii divine Tâlharului care murea lângã tine. Isuse, vorbind pentru ultima oarã, Ne-ai dat-o de mamã pe sfânta Fecioarã, Ca-n ceasul din urmã, în clipele triste, Sã fie alãturi de noi, sã ne-asiste. Isuse Cristoase, preascumpul tãu sânge Ne-aduce salvarea cãci moartea o-nfrânge. Speranþa vieþii ce stã înainte Ne-alungã tristeþea ºi frica din minte. Prea mult milostive ºi bune Isuse, Pe slugile tale de moarte rãpuse Condu-le la tine, în patria unde Vreo umbrã-a durerii nicicând nu pãtrunde. Amin.


18

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

PSALMODIA Ant. Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta! Psalmul 69 (70) Dumnezeule, vino în ajutorul meu; * Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi! 3 Sã fie fãcuþi de ruºine ºi sã fie batjocoriþi * cei ce cautã sufletul meu. Sã dea înapoi ºi sã fie umiliþi * cei ce-ºi gãsesc desfãtarea în nefericirea mea. 4 Sã se întoarcã înapoi din cauza ruºinii lor * cei care îmi spun: „Aºa îþi trebuie!” 5 Sã se bucure ºi sã se veseleascã de tine toþi cei care te cautã, † ºi cei care iubesc mântuirea ta sã spunã pururi: * „Preamãrit sã fie Dumnezeu!” 6 Iar eu sunt sãrman ºi lipsit; * Dumnezeule, vino degrabã! Tu eºti ajutorul ºi eliberatorul meu: * Doamne, nu întârzia! 2

Psalmul 84 (85) Doamne, tu ai fost binevoitor cu þara ta, * i-ai adus înapoi pe cei deportaþi ai lui Iacob. 3 Ai iertat nelegiuirea poporului tãu, * i-ai acoperit toate pãcatele; 4 þi-ai potolit toatã indignarea * ºi te-ai întors de la iuþimea mâniei tale. 5 Întoarce-ne, Dumnezeul mântuirii noastre, * ºi îndepãrteazã mânia ta de la noi! 6 Oare vei continua în veac sã fii supãrat pe noi, * vei þine mânie din generaþie în generaþie? 7 Nu vei veni oare ca sã ne dai viaþã, * pentru ca poporul tãu sã se bucure în tine? 8 Aratã-ne, Doamne, îndurarea ta * ºi dã-ne mântuirea ta. 2


Vesperele

19

9

Voi asculta ce zice Domnul Dumnezeu; † el vesteºte pacea poporului sãu ºi celor sfinþi ai sãi * ºi celor care se întorc la el din toatã inima. 10 Mântuirea este aproape de cei care se tem de el * ºi slava lui va locui pe pãmântul nostru. 11 Mila ºi adevãrul se vor întâlni, * dreptatea ºi pacea se vor îmbrãþiºa; 12 adevãrul va rãsãri din pãmânt * ºi dreptatea va coborî din ceruri. 13 Domnul îºi va revãrsa binecuvântarea * ºi pãmântul îºi va aduce roadele sale. 14 Dreptatea va merge înaintea lui * ºi-i va cãlãuzi paºii pe cale. Psalmul 85 (86) Pleacã-þi, Doamne, urechea ºi rãspunde-mi, * pentru cã sunt sãrman ºi nefericit. 2 Pãzeºte-mi sufletul, pentru cã îþi sunt credincios. † Mântuieºte, Dumnezeul meu, pe slujitorul tãu, * care ºi-a pus încrederea în tine. 3 Ai milã de mine, Doamne, * cãtre tine strig toatã ziua. 4 Fã sã se bucure sufletul slujitorului tãu, * cãci eu înalþ sufletul meu cãtre tine, Doamne! 5 Cãci tu, Doamne, eºti bun ºi îndurãtor, * plin de dragoste faþã de cei care te cheamã. 6 Ascultã-mi, Doamne, rugãciunea; * ia aminte la glasul cererii mele. 7 În ziua necazului meu, strig cãtre tine, * pentru cã tu îmi dai ascultare. 8 Doamne, nu este nimeni asemenea þie între dumnezei * ºi nimic nu este ca lucrãrile tale. 9 Toate popoarele pe care le-ai fãcut vor veni, † se vor prosterna în faþa ta, Doamne, * ºi vor preamãri numele tãu, 10 pentru cã eºti mare ºi sãvârºeºti lucruri minunate, * tu singur eºti Dumnezeu! 1


20

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

11

Învaþã-mã, Doamne, calea ta * ºi voi umbla în adevãrul tãu; dã-mi o inimã simplã * ca sã se teamã de numele tãu. 12 Îþi mulþumesc, Doamne, Dumnezeul meu, din toatã inima mea, * ºi voi preamãri numele tãu în veac. 13 Cãci mare este mila ta faþã de mine * ºi tu ai eliberat sufletul meu din adâncul infernului. 14 Dumnezeule, cei mândri s-au ridicat împotriva mea, † ºi o adunãturã de oameni violenþi vor sã-mi ia sufletul, * ºi nu te-au pus pe tine înaintea lor. 15 Tu, Doamne, eºti Dumnezeu îndurãtor ºi bun, * încet la mânie ºi plin de dragoste ºi adevãr. 16 Priveºte-mã ºi fie-þi milã de mine; † dã slujitorului tãu putere, * ºi mântuieºte-l pe fiul slujitoarei tale. 17 Fã un semn de bunãvoinþã faþã de mine, † ca sã vadã cei ce mã urãsc ºi sã se ruºineze, * cãci tu, Doamne, m-ai ajutat ºi m-ai mângâiat. Ant. Vindecã, Doamne, sufletul meu, cãci am pãcãtuit împotriva ta! LECTURA SCURTÃ Înþ 1,13-14a.15 Dumnezeu nu a creat moartea ºi nici nu se bucurã de pieirea celor vii. Cãci el a creat toate spre viaþã, fiindcã dreptatea e nepieritoare. V. În mijlocul umbrei morþii nu mã tem de nici un rãu. R. Cãci tu eºti cu mine, Doamne. Rugãciunea de încheiere Ascultã cu bunãtate, Doamne, rugãciunile noastre: sporeºte în noi credinþa în Fiul tãu înviat din morþi ºi întãreºte-ne speranþa în învierea slujitorilor tãi rãposaþi. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


Vesperele

21

vesperele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O Rege puternic, Cristoase Isuse, Prin moartea pe cruce pe veci sunt distruse, Spre binele nostru ºi-a Tatãlui slavã, Sãgeþile morþii muiate-n otravã. Asuprã-þi luând ºi durerea, ºi rana, O luptã cumplitã ai dus cu Satana; Pe el, vinovatul de omul ce moare, În luptã învins, l-ai cãlcat în picioare. Nu poate mormântul captiv sã te þinã; Învii cu mãrire ºi ieºi la luminã. Prin forþa cea mare a tainei pascale Pãrtaºi ne-ai fãcut ai victoriei tale. Fã, Doamne, ca harul în noi sã rãmânã, Sã þinem fãclia aprinsã în mânã, ªi-aºa sã petrecem, primiþi în mãrire, Cu tine la nuntã, cerescule Mire. Iar când vei veni ca sã þii judecatã, O faþã seninã ºi blândã aratã Spre noi, cei pe care credinþa creºtinã Treimii din cer la botez ne închinã. La tine tot omul gãseºte iertare; Fii plin de-ndurare cu fraþii pe care Îngãdui ca moartea de trup sã-i dezbrace; Primeºte-i la loc de luminã ºi pace. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Domnul te va pãzi de orice rãu, Domnul îþi va apãra sufletul.


22

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Psalmul 120 (121) 1

Îmi ridic ochii spre munþi ºi mã întreb: * De unde-mi va veni ajutorul?” 2 Ajutorul meu vine de la Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 3 Nu va lãsa sã þi se clatine piciorul * ºi nu va aþipi cel care te pãzeºte. 4 Iatã, nu aþipeºte, nu doarme * cel care-l pãzeºte pe Israel. 5 Domnul este pãzitorul tãu, * Domnul este umbra ocrotitoare la dreapta ta. 6 Ziua, soarele nu-þi va dãuna, * nici luna în timpul nopþii. 7 Domnul te va pãzi de orice rãu, * Domnul îþi va apãra sufletul. 8 Domnul te va pãzi la plecare ºi la venire, * de acum ºi pânã în veac. Ant. Domnul te va pãzi de orice rãu, Domnul îþi va apãra sufletul. Ant. 2 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? Psalmul 129 (130) 1

Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine. 5 Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. 2


Vesperele

23

Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 7

Ant. 3 Dupã cum Tatãl îi trezeºte pe cei morþi ºi le dã viaþã, la fel ºi Fiul îi dã viaþã cui vrea. Cântarea

Fil 2,6-11

6

Cristos Isus, fiind din fire Dumnezeu, * nu a þinut cu orice preþ sã aparã egal cu Dumnezeu, 7 dar s-a nimicit pe sine luând firea de sclav † ºi devenind asemenea oamenilor. * Dupã înfãþiºare era considerat ca om. 8 S-a umilit, fãcându-se ascultãtor pânã la moarte, * ºi încã moartea pe cruce. 9 De aceea, ºi Dumnezeu l-a înãlþat † ºi i-a dãruit un nume * care este mai presus de orice alt nume, 10 pentru ca în numele lui Isus sã se plece tot genunchiul: * al celor din cer, al celor de pe pãmânt ºi al celor din adâncuri, 11 ºi orice limbã sã proclame, spre mãrirea lui Dumnezeu Tatãl: * „Isus Cristos este Domnul!” Ant. Dupã cum Tatãl îi trezeºte pe cei morþi ºi le dã viaþã, la fel ºi Fiul îi dã viaþã cui vrea. LECTURA SCURTÃ 1Cor 15,55-57 Unde este, moarte, victoria ta? Unde este, moarte, ghimpele tãu? Ghimpele morþii este pãcatul, iar puterea pãcatului este legea. Însã, mulþumire fie lui Dumnezeu care ne dã victoria prin Domnul nostru Isus Cristos.


24

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

RESPONSORIUL SCURT R. În tine, Doamne, am nãdãjduit: * nu voi regreta în veci. În tine. V. Mã voi bucura ºi mã voi veseli de îndurarea ta: * nu voi regreta în veci. Slavã Tatãlui. În tine. Sau: R. În îndurarea ta, Doamne, * dã-le lor odihnã! În

îndurarea. V. Tu, care vei veni sã-i judeci pe cei vii ºi pe cei morþi, * dã-le lor odihnã. Slavã Tatãlui. În îndurarea. Ant. la Magnificat: Tot ce-mi dã mie Tatãl va veni la mine ºi pe acela care vine la mine nu-l voi izgoni afarã. CâNTAREA DIN EvANghELIE – Magnificat Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci.


Completoriul

25

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Tot ce-mi dã mie Tatãl va veni la mine ºi pe acela care vine la mine nu-l voi izgoni afarã. RUgÃCIUNEA UNIvERSALÃ Domnul nostru Isus Cristos va transforma trupul nostru umil, fãcându-l asemenea cu trupul sãu glorios. Însufleþiþi de aceastã speranþã sã-l rugãm: Doamne, tu eºti viaþa ºi învierea noastrã! Doamne, Isuse Cristoase, Fiul Dumnezeului celui viu, tu l-ai înviat din morþi pe prietenul tãu Lazãr: – dãruieºte viaþa ºi fericirea veºnicã rãposaþilor pe care i-ai rãscumpãrat prin sângele tãu preþios. Doamne, Isuse Cristoase, mângâierea celor întristaþi, care ai ºters lacrimile celor care plângeau la moartea lui Lazãr, a tânãrului din Naim ºi a fiicei lui Iair: – alinã durerea acelora care îi plâng pe rãposaþii lor. Doamne, Isuse Cristoase, mântuitorul nostru, distruge în trupul nostru muritor puterea pãcatului, pentru ca aºa cum printr-însul am meritat pedeapsa morþii: – tot astfel, prin tine sã dobândim viaþa veºnicã. Doamne, Isuse Cristoase, mântuitorul nostru, priveºte-i pe aceia care nu au speranþã în tine, fiindcã nu te cunosc: – fã-i sã creadã în înviere ºi în viaþa viitoare. Tu, care le-ai dat orbilor lumina ochilor spre a te putea privi, – aratã chipul tãu acelor rãposaþi care încã n-au vãzut strãlucirea ta. Tu, care permiþi ca locuinþa noastrã pãmânteascã sã se destrame, – dã-ne o locuinþã veºnicã în ceruri. Tatãl nostru.


26

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

Rugãciunea de încheiere Ascultã cu bunãtate, Doamne, rugãciunile noastre: sporeºte în noi credinþa în Fiul tãu înviat din morþi ºi întãreºte-ne speranþa în învierea slujitorilor tãi rãposaþi. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze. În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin.


Completoriul

27

PSALMODIA Ant. 1 Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Psalmul 30 (31),2-6 Rugãciunea plinã de încredere a celui necãjit Tatã, în mâinile tale încredinþez sufletul meu (Lc 23,46). 2 Doamne, în tine mã încred, † sã nu fiu dat nicicând de ruºine; * mântuieºte-mã în dreptatea ta. 3 Pleacã-þi urechea spre mine, * grãbeºte-te sã mã eliberezi. Fii pentru mine o stâncã de scãpare, * o cetate întãritã ca sã mã mântuieºti. 4 Tu eºti stânca mea, cetatea mea, * pentru numele tãu, condu-mã ºi cãlãuzeºte-mã. 5 Scoate-mã din laþul pe care mi l-au întins, * cãci tu eºti tãria mea. 6 În mâinile tale îmi încredinþez sufletul, * tu mã vei mântui, Doamne, Dumnezeule adevãrat. Ant. Fii pentru mine un Dumnezeu ocrotitor ºi lãcaº de scãpare. Ant. 2 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. † Psalmul 129 (130) Dintru adâncuri strig cãtre tine El va mântui poporul sãu de pãcatele sale (Mt 1,21). 1 Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne, * 2 † Doamne, ascultã glasul meu! Pleacã-þi urechea ta * la glasul rugãciunii mele. 3 Dacã te-ai uita la fãrãdelegi, Doamne, * Doamne, cine ar mai putea sã stea în faþa ta? 4 La tine însã este iertare * ºi ne temem de tine.


28

2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

5

Eu nãdãjduiesc în Domnul; * sufletul meu se încrede în cuvântul sãu. 6 Sufletul meu îl aºteaptã pe Domnul * mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor. Mai mult decât aºteaptã strãjerii ivirea zorilor, * 7 sã nãdãjduiascã Israel în Domnul, cãci la Domnul este îndurare * ºi belºug de mântuire. 8 El îl va mântui pe Israel * de toate fãrãdelegile lui. Ant. Dintru adâncuri strig cãtre tine, Doamne. LECTURA SCURTÃ Ef 4,26-27 Sã nu pãcãtuiþi! Sã nu apunã soarele peste mânia voastrã! Nu daþi ocazie diavolului! RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CâNTAREA DIN EvANghELIE – nunc diMittis Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

29

Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Doamne, Isuse Cristoase, blând ºi smerit cu inima, jugul tãu este plãcut ºi povara ta este uºoarã pentru cei ce te urmeazã; binevoieºte a primi astãzi rugãciunile ºi faptele noastre ºi a ne dãrui odihnã ca sã te putem sluji cu o râvnã reînnoitã. Tu, care vieþuieºti ºi domneºti în toþi vecii vecilor. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune!


2 noiembrie, Pomenirea tuturor credincioºilor rãposaþi

30 Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



02-11-2011