Issuu on Google+


LUNI SÃPTÃMÂNA A XIII-A DE PESTE AN Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Sã mergem înaintea Domnului cu cântece de laudã. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

2 10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Sã mergem înaintea Domnului cu cântece de laudã. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Dumnezeu în trei persoane, sursã purã de luminã, Þie, la-nceputul zilei, fiii tãi smeriþi se-nchinã. Ne e fruntea-n praf plecatã de ruºine ºi de fricã, Dar simþim cum blânda-þi mânã din þãrânã ne ridicã. Te mãrturisim pe tine, Creator ºi veºnic Tatã, ªi pe Fiul tãu cel care e-ndurarea întrupatã, ªi pe Duhul Sfânt pe care l-ai trimis din cer în lume, Focul dragostei ce-n inimi arde fãrã sã consume. Adevãrul veºnic, cel ce singur minþii noastre place, Tu, izvor de bucurie, de luminã ºi de pace, Dã-ne dragoste, credinþã ºi speranþã ne împarte, Ca sã-nvingem vraja lumii ºi-a speranþelor deºarte.


Oficiul lecturilor

3

Tu eºti alfa ºi omega, de la tine totul vine, Tu ai dat pornire lumii, îndreptând-o tot spre tine, Dor de tine-ai pus în inimi, ai deschis o ranã care Doar în tine îºi gãseºte alinare, vindecare. Dacã te-am gãsit pe tine, cu lumina ta, Stãpâne, Chiar de-am pierde toate-n viaþã, o speranþã ne rãmâne Cãci avându-te pe tine, ne e inima sãtulã; ªtim de ce trãim pe lume ºi rãsplata e destulã. Cãtre noi îndrepte Tatãl faþa sa cea milostivã, De asemenea, ºi Fiul, cel cu Tatãl deopotrivã. Duhul Sfânt ne-asculte ruga din cereasca sa splendoare. Mila sa, Treimea Sfântã, peste noi sã o coboare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mântuieºte-mã, Doamne, pentru îndurarea ta. Psalmul 6 Omul asuprit implorã îndurarea lui Dumnezeu Acum sufletul meu e tulburat... Tatã, salveazã-mã de ceasul acesta (In 12,27). 2 Doamne, în mânia ta nu mã mustra * ºi în furia ta nu mã pedepsi. 3 Ai milã de mine, Dumnezeule,* cãci am ajuns fãrã putere; vindecã-mã, Doamne, cã-mi tremurã oasele 4 ºi sufletul mi-i tare zbuciumat. * Iar tu, Doamne, pânã când... ? 5 Întoarce-te, Doamne, mântuieºte sufletul meu, * salveazã-mã pentru milostivirea ta. 6 Pentru cã nimeni dintre cei morþi nu-ºi aminteºte de tine; * în locuinþa morþilor cine te va preamãri? 7 Sunt istovit de atâta geamãt, † în fiecare noapte mã înec în plâns în patul meu * ºi cu lacrimi scald aºternutul meu.


4

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

8

Mi s-au împãienjenit ochii de durere, * am îmbãtrânit între toþi duºmanii mei. 9 Depãrtaþi-vã de la mine toþi cei care sãvârºiþi nelegiuire, * cãci a auzit Domnul glasul plângerii mele. 10 A auzit Domnul cererea mea, * Domnul a primit rugãciunea mea. 11 Sã se ruºineze ºi sã se tulbure toþi duºmanii mei; * sã se retragã ºi sã se ruºineze îndatã. Ant. Mântuieºte-mã, Doamne, pentru îndurarea ta. Ant. 2 Domnul este scãparea sãracului în necazuri. Psalmul 9 A (9) Mulþumire pentru victorie Iarãºi va veni sã-i judece pe cei vii ºi pe cei morþi. I Te voi lãuda, Doamne, din toatã inima, * voi vesti toate faptele tale minunate! 3 Mã voi bucura ºi voi tresãlta de veselie în tine, * voi preamãri numele tãu, Dumnezeule preaînalt! 4 Duºmanii mei dau înapoi, * se clatinã ºi pier dinaintea feþei tale, 5 cãci tu ai judecat pricina mea ºi mi-ai fãcut dreptate, * te-ai aºezat pe tron ca judecãtor al dreptãþii. 6 Ai mustrat neamurile, l-ai distrus pe cel nelegiuit, * le-ai ºters numele în veci, pentru totdeauna. 7 Au fost distruºi duºmanii, * nimiciþi pe vecie, le-ai dãrâmat cetãþile, * a dispãrut o datã cu ei ºi amintirea lor. 8 Dar Domnul stãpâneºte în veci, * ºi-a aºezat scaunul lui de domnie pentru judecatã; 2


Oficiul lecturilor

5

9

el va judeca lumea cu dreptate, * fãrã pãrtinire va pronunþa sentinþa pentru popoare. 10 Domnul este refugiul celui asuprit, * scãpare sigurã în vreme de strâmtorare. 11 Cei care cunosc numele tãu se încred în tine, * cãci tu nu-i pãrãseºti pe cei care te cautã pe tine, Doamne! Ant. Domnul este scãparea sãracului în necazuri. Ant. 3 Voi vesti laudele tale la porþile fiicei Sionului. II 12

Cântaþi Domnului care locuieºte în Sion, * vestiþi printre popoare faptele sale. 13 Cãci el, care rãzbunã sângele vãrsat, * îºi aduce aminte de cei nenorociþi, nu uitã strigãtele lor. 14 Ai milã de mine, Doamne, * priveºte la nenorocirea pe care mi-au fãcut-o cei care mã urãsc; tu mã ridici de la porþile morþii † 15 ca sã vestesc toate laudele tale la porþile fiicei Sionului, * sã tresalt de bucurie pentru mântuirea ta. 16 Popoarele pãgâne cad în groapa pe care au fãcut-o * ºi li se prinde piciorul în laþul pe care l-au ascuns. 17 Domnul s-a arãtat, a þinut judecata: * pãcãtosul a cãzut în capcana pe care a fãcut-o cu mâinile sale. 18 Sã se întoarcã pãcãtoºii în locuinþa morþilor, * toþi pãgânii, cei care uitã de Dumnezeu. 19 Dar cel sãrman nu rãmâne în uitare la nesfârºit, * nãdejdea celor sãraci nu va pieri pentru totdeauna. 20 Ridicã-te, Doamne, sã nu se trufeascã omul; * sã fie judecaþi pãgânii înaintea feþei tale.


6 21

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

Aºterne, Doamne, fricã peste ei, * sã ºtie neamurile cã nu sunt decât oameni! Ant. Voi vesti laudele tale la porþile fiicei Sionului. V. Dã-mi înþelegere ºi voi pãstra legea ta. R. ªi o voi þine din toatã inima.

LECTURA ÎNTÂI Din cãrþile lui Samuel

1Sam 31,1-4; 2Sam 1,1-16

Moartea lui Saul În zilele acelea, filistenii s-au luptat cu Israelul ºi bãrbaþii lui Israel au luat-o la fugã dinaintea filistenilor, ºi au cãzut uciºi pe muntele Ghilboa. 2 Filistenii i-au urmãrit pe Saul ºi pe fiii lui ºi i-au ucis pe Ionatan, Abinadab ºi Melchiºua, fiii lui Saul. 3 Saul a fost prins în toiul luptei; arcaºii l-au ajuns ºi l-au rãnit greu. 4 Saul i-a zis atunci celui ce-i ducea armele: „Scoate-þi sabia ºi strãpunge-mã, ca nu cumva aceºti netãiaþi împrejur sã vinã sã mã strãpungã ºi sã-ºi batã joc de mine”. Cel ce-i ducea armele n-a voit, cãci îi era teamã. Atunci, Saul ºi-a luat sabia ºi s-a aruncat în ea. 1,1 Dupã moartea lui Saul, dupã ce i-a învins pe amaleciþi, David s-a întors la Þiclag ºi a rãmas acolo douã zile. 2 A treia zi, a venit un om din tabãra lui Saul: avea hainele sfâºiate ºi capul plin de praf. Venind la David, s-a plecat pânã la pãmânt în faþa lui. 3 David l-a întrebat: „De unde vii?” ªi el a rãspuns: „M-am salvat, fugind din tabãra israeliþilor”. 4 David a întrebat din nou: „Dar ce s-a întâmplat? Spune-mi”. Omul i-a rãspuns: „Armata a luat-o la fugã în timpul luptei, mulþi au cãzut ºi au murit; însuºi Saul ºi fiul sãu, Ionatan, au murit”. 5 David i-a zis tânãrului care-i aducea aceste veºti: „De unde ºtii cã Saul ºi fiul sãu Ionatan au murit?” 6 Tânãrul care-i aducea aceste veºti a rãspuns: „Am venit din întâmplare pe muntele Ghilboa; ºi Saul stãtea rezemat în suliþa lui, ºi carele ºi cãlãreþii erau aproape sã-l ajungã. 7 Întorcându-se, m-a vãzut ºi m-a chemat. Eu am zis: «Iatã-mã!» 8 ªi el mi-a zis: «Cine eºti?» I-am 31,1


Oficiul lecturilor

7

9

rãspuns: «Eu sunt amalecit». ªi a zis: «Apropie-te deci ºi ucide-mã; cãci m-a apucat neliniºtea morþii, deºi sufletul meu este încã în mine». 10 M-am apropiat de el ºi l-am ucis, ºtiind bine cã nu avea sã mai rãmânã cu viaþã în urma înfrângerii. Am luat coroana regeascã de pe capul lui ºi brãþara pe care o avea la braþ ºi le-am adus aici domnului meu”. 11 Atunci, David ºi-a sfâºiat hainele, ºi la fel au fãcut toþi oamenii sãi. 12 Au plâns ºi au postit pânã seara, i-au jelit pe Saul ºi pe fiul sãu, Ionatan, pe poporul Domnului ºi casa lui Israel, pentru cã au cãzut rãpuºi de sabie. 13 David i-a zis tânãrului care-i adusese aceste veºti: „De unde eºti?” ªi el a rãspuns: „Sunt fiul unui strãin, al unui amalecit”. 14 David i-a zis: „Cum nu þi-a fost fricã sã pui mâna pe unsul Domnului ºi sã-l ucizi?” 15 ªi David a chemat pe unul dintre oamenii lui ºi i-a zis: „Apropie-te ºi ucide-l!” Omul acela l-a strãpuns ºi a murit. 16 ªi David i-a zis: „Sângele tãu sã cadã asupra capului tãu, cãci gura ta a mãrturisit împotriva ta, fiindcã ai zis: «L-am ucis pe unsul Domnului!»” RESPONSORIUL 2Sam 1,21a.27a R. Voi, munþilor Ghilboa, sã nu cadã peste voi nici ploaie ºi nici rouã, * pentru cã acolo au cãzut puternicii lui Israel. V. Sã coboare Domnul peste toþi munþii care sunt de jur împrejur, dar sã nu se uite la munþii Ghilboa, * pentru cã. LECTURA A DOUA Din Predicile sfântului Augustin, episcop (Pred. 47, 1.2.3.6, Despre oi: CCL 41, 572-573.575-576)

El este Domnul, Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pãstorit de el Cuvintele pe care le-am cântat exprimã mãrturisirea noastrã de credinþã: noi suntem turma lui Dumnezeu,


8

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

cãci Domnul este Dumnezeu! El ne-a fãcut (Ps 99,3). El este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte (Ps 94,7). Pãstorii oameni nu au fãcut oile pe care le au, nu ei au creat oile pe care le pãstoresc. În schimb, Domnul, Dumnezeul nostru, pentru cã este Dumnezeu ºi creator, ºi-a fãcut oile pe care le are ºi pe care le duce la pãºune. Nimeni altul nu a creat ceea ce el pãstoreºte, nimeni altul nu pãstoreºte ceea ce el a creat. Deoarece am proclamat în acest psalm cã suntem turma sa, poporul pãºunii sale, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte, sã ascultãm ceea ce ne spune el nouã, turma sa. Altãdatã vorbea pãstorilor, acum însã vorbeºte turmei. În acele cuvinte ale sale, noi ascultam cu teamã, voi cu siguranþã. De aceea, ce anume vã este spus în aceste cuvinte de astãzi? Poate cã situaþia va fi schimbatã, ºi noi vom asculta cu siguranþã, iar voi cu teamã? Nicidecum! Înainte de toate, pentru cã, chiar dacã suntem pãstori, pãstorul ascultã cu teamã nu numai ceea ce este adresat pãstorilor, ci ºi ceea ce este adresat turmei. Cel care ascultã cu indiferenþã ceea ce se referã la oi aratã cã nu are nici o preocupare pentru turmã. În al doilea rând, am expus deja dragostei voastre douã puncte care trebuie sã fie luate în considerare cu privire la noi: primul, cã suntem creºtini, al doilea, cã suntem puºi sã conducem. Pentru cã suntem puºi sã conducem, suntem consideraþi printre pãstori, dacã suntem buni; întrucât suntem creºtini, facem ºi noi parte din turmã împreunã cu voi. De aceea, fie cã Domnul vorbeºte pãstorilor, fie cã vorbeºte turmei, noi trebuie sã ascultãm întreaga învãþãturã cu teamã, iar preocuparea nu trebuie sã se îndepãrteze din inimile noastre. Sã ascultãm, aºadar, fraþilor, de ce mustrã Domnul oile rele ºi ce le promite oilor sale. El spune: Voi, oile mele (Ez 34,31). Ce bucurie sã fii turma lui Dumnezeu! Dacã e sã ne gândim, fraþilor, aceasta produce o mare bucurie chiar ºi în mijlocul lacrimilor ºi al necazurilor de pe acest pãmânt. De fapt, cel cãruia i s-a spus: Tu, care pãstoreºti Israelul, este acelaºi despre care se


Oficiul lecturilor

9

afirmã: Nu aþipeºte, nu doarme cel care-l pãzeºte pe Israel (Ps 120,4). Aºadar, el vegheazã asupra noastrã atunci când veghem, dar vegheazã ºi atunci când dormim. De aceea, dacã turma unui om este în siguranþã sub un pãstor omenesc, cu cât mai mare trebuie sã fie siguranþa noastrã atunci când cel care ne pãstoreºte este Dumnezeu, ºi nu numai pentru cã ne pãstoreºte, ci ºi pentru cã ne-a creat! Vouã, oile mele, acestea vã spune Domnul Dumnezeu: Iatã, eu judec între oaie ºi oaie, între berbeci ºi capre (cf. Ez 34,17). Ce fac caprele aici, în turma lui Dumnezeu? Chiar pe aceleaºi pãºuni ºi la aceleaºi izvoare, caprele, care sunt destinate sã stea la stânga, s-au amestecat cu oile destinate sã stea la dreapta. Acum ele sunt tolerate, însã apoi vor fi despãrþite. Aici se exercitã rãbdarea oilor, asemenea rãbdãrii lui Dumnezeu. El va face separarea: unii la stânga ºi alþii la dreapta. In 10,27-28; Ez 34,15 RESPONSORIUL R. Oile mele ascultã glasul meu; eu le cunosc, iar ele mã urmeazã, eu le dau viaþa veºnicã; * ºi nu vor pieri niciodatã ºi nimeni nu le va rãpi din mâna mea. V. Eu însumi voi conduce oile mele la pãºune ºi le voi face sã se odihneascã. * ªi nu. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, tu ne-ai înfiat prin harul tãu ºi ne-ai fãcut fii ai luminii: nu îngãdui sã fim învãluiþi de întunericul greºelii, ci pãstreazã-ne pururi în strãlucirea adevãrului. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu.


10

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Isuse, tu, care luceºti ca un soare, A Tatãlui veºnic cereascã splendoare, Persoanã divinã, izvor de luminã, Ce ziua o chemi la luminã sã vinã. Din sfântul lãcaº al splendorilor tale, În lumea cea tristã a beznei totale O razã-a luminii în veci neapuse Trimite-ne nouã acuma, Isuse. Cerescule Tatã, rugãmu-ne þie, Tu, care eºti sursã de har ºi tãrie, Ne iartã-ale vieþii greºeli ºi cusururi ªi-a ta îndurare cânta-vom de-a pururi. Pãcatul ne trage în jos, spre þãrânã, Duºmanul pe drumuri greºite ne mânã. Fiinþe sãrmane cãzute-n capcane! Din ele ne scoate, sub paza ta ia-ne. Ne-alungã din cale dureri ºi nãpaste, Pãstreazã-ne trupul ºi inima caste, În suflet credinþa în clocot sã fiarbã, Sã nu o sufoce satanica iarbã. Ca hranã în viaþã Cristos sã ne fie, El, pâinea cea vie, izvor de tãrie, Iar Duhul ne stingã a inimii sete, Cu vinul iubirii curate ne-mbete, Ca ziua de azi s-o petrecem în pace, Cu sfântã sfialã Cristos sã ne-mbrace, Iar dacã în suflet credinþa e tare, Noi nu vom cunoaºte apus ºi-nserare.


Laudele

11

Acum, când lumina dã lumii contururi, Cristos care-n Tatãl rãmâne de-a pururi, El, care-i mai dulce decât aurora, Luminã ne-aduc�� din cer tuturora. Amin. PSALMODIA Ant. 1 De dimineaþã te rog, Doamne, ascultã glasul meu. Psalmul 5,2-10.12-13 Rugãciune de dimineaþã pentru a cere ajutor Cei care l-au primit se vor bucura în veci de cuvântul care locuieºte în ei. 2 Pleacã-þi urechea la cuvintele mele, Doamne! * Ascultã-mi suspinele! 3 Ia aminte la strigãtele mele, † regele meu ºi Dumnezeul meu! * 4 pentru cã mã rog cãtre tine, Doamne! Dimineaþa vei auzi glasul meu; * de dimineaþã voi sta înaintea ta ºi voi aºtepta, 5 cãci tu nu eºti un Dumnezeu cãruia sã-i placã rãul, † cel nelegiuit nu-ºi aflã adãpost în preajma ta; * 6 cei mândri nu pot sta înaintea ochilor tãi. Tu îi urãºti pe toþi cei care sãvârºesc fãrãdelegea † 7 ºi îi nimiceºti pe cei mincinoºi. * Domnul îl dispreþuieºte pe cel care varsã sânge ºi pe cel care înºalã. 8 Dar eu, prin îndurarea ta cea mare, † voi intra în casa ta * ºi te voi adora cu teamã în templul tãu cel sfânt. 9 Doamne, povãþuieºte-mã în dreptatea ta, înaintea duºmanilor mei! * Netezeºte calea ta înaintea mea. 10 Pentru cã nu este adevãr în gura lor, * inima lor nu este decât o capcanã;


12

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

mormânt deschis este gâtul lor, * iar limbile lor sunt înºelãtoare. 12 Sã se bucure toþi cei care se încred în tine * ºi în veci sã tresalte. Cãci tu îi ocroteºti * ºi toþi cei care iubesc numele tãu se vor bucura în tine. 13 Tu îl binecuvântezi pe cel drept, Doamne, * ca un scut îl încoronezi cu bunãvoinþa ta. Ant. De dimineaþã te rog, Doamne, ascultã glasul meu. Ant. 2 Doamne, Dumnezeul nostru, lãudãm numele tãu preaslãvit. Cântarea

1Cr 29,10-13

Numai lui Dumnezeu cinste ºi slavã Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos! (Ef 1,3). 10b

Doamne, Dumnezeul lui Israel, pãrintele nostru, * tu eºti binecuvântat din veac în veac. 11 Ale tale, Doamne, sunt mãrirea ºi puterea, † gloria, strãlucirea ºi maiestatea; * tot ce este în cer ºi pe pãmânt îþi aparþine. A ta este, Doamne, împãrãþia, * cãci tu te înalþi, ca un stãpân, mai presus de toate. 12 Bogãþia ºi cinstea vin de la tine, * tu eºti atotstãpânitor. În mâna ta este puterea ºi tãria, * cu mâna ta pe toate poþi sã le mãreºti ºi sã le întãreºti. 13 Iar acum, Dumnezeul nostru, te mãrturisim * ºi lãudãm numele tãu preaslãvit. Ant. Doamne, Dumnezeul nostru, lãudãm numele tãu preaslãvit. Ant. 3 Adoraþi-l pe Domnul în templul sãu cel sfânt.


Laudele

13

Psalmul 28 (29) Laudã Cuvântului lui Dumnezeu Un glas din ceruri a zis: „Acesta este Fiul meu preaiubit!” (Mt 3,17). 1 Aduceþi Domnului, fii ai lui Dumnezeu, * aduceþi Domnului preamãrire ºi putere, 2 aduceþi Domnului gloria numelui sãu. * Adoraþi-l pe Domnul în strãlucirea sfinþeniei sale. 3 Glasul Domnului este peste ape, † Dumnezeul slavei tunã; * Domnul este peste apele întinse. 4 Glasul Domnului este puternic, * glasul Domnului e plin de mãreþie. 5 Glasul Domnului despicã cedrii, * Domnul zdrobeºte cedrii Libanului 6 ºi face sã salte Libanul ca un viþel * iar Sirionul ca un pui de zimbru. 7 Glasul Domnului varsã limbi de foc, † 8 glasul Domnului cutremurã pustiul * ºi va cutremura Domnul pustiul Cadeº. 9 Glasul Domnului face cerboaicele sã nascã, † despoaie pãdurile * ºi în lãcaºul sãu sfânt toþi îi cântã slava. 10 Domnul stãpâneºte peste potop, * Domnul stãpâneºte în veci ca rege. 11 Domnul va da tãrie poporului sãu, * Domnul va binecuvânta poporul sãu cu pace. Ant. Adoraþi-l pe Domnul în templul sãu cel sfânt. LECTURA SCURTÃ 2Tes 3,10b-13 Dacã cineva nu vrea sã munceascã, nici sã nu mãnânce. Auzim însã cã unii dintre voi umblã în neorânduialã, nelucrând nimic, ci amestecându-se peste tot. Unora ca aceºtia le poruncim ºi-i sfãtuim în Domnul Isus Cristos sã-ºi mãnânce pâinea proprie, muncind în liniºte. Însã voi, fraþilor, sã nu obosiþi în a face bine.


14

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

RESPONSORIUL SCURT R. Binecuvântat sã fie Domnul * din veac ºi pânã-n veac! Binecuvântat. V. El singur sãvârºeºte fapte minunate * din veac ºi pânã-n veac! Slavã Tatãlui. Binecuvântat. Ant. la Benedictus: Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii.


Ora medie

15

Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Binecuvântat sã fie Domnul Dumnezeul nostru. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l preamãrim pe Cristos, cel plin de har ºi de Duhul Sfânt, ºi sã-l implorãm cu încredere: Dã-ne, Doamne, Duhul tãu! Dãruieºte-ne harul sã petrecem ziua aceasta cu bucurie, cu pace ºi fãrã prihanã, – pentru ca, ajungând în pragul serii, sã te putem lãuda cu veselie ºi cu inimã curatã. Sã fie astãzi strãlucirea ta asupra noastrã – ºi cãlãuzeºte lucrarea mâinilor noastre. Aratã-þi faþa asupra noastrã spre bine, în pace, – ca sã fim ocrotiþi astãzi de mâna ta puternicã. Priveºte cu bunãtate la toþi cei care se încredinþeazã rugãciunilor noastre: – copleºeºte-i cu tot binele sufletesc ºi trupesc. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Te rugãm, Doamne, sã inspiri faptele noastre ºi sã ne ajuþi sã le împlinim, aºa încât tu sã fii începutul ºi înfãptuitorul lucrãrilor noastre. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.


16

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL O, Dumnezeule preasfânt, Luminã tu ne dai în zori, Iar la amiazã ne cobori, De sus, cãldurã pe pãmânt. Al patimii nãvalnic foc Tu stinge-l, Doamne, în noi toþi; Din inimi ura sã o scoþi ªi dragoste sã pui în loc. Sã fie Tatãl lãudat, ªi Fiul cel nãscut din el, ªi Duhul dragostei, la fel, Primeascã cinste ne-ncetat. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Legea Domnului înveseleºte inima ºi lumineazã ochii. Psalmul 18 B (19 B) Laudã lui Dumnezeu, stãpânul legii Fiþi desãvârºiþi, precum ºi Tatãl vostru din ceruri este desãvârºit (Mt 5,48). 8 Legea Domnului este desãvârºitã, învioreazã sufletul; † mãrturia Domnului este adevãratã, * îl face înþelept pe cel neºtiutor. 9 Orânduirile Domnului sunt drepte, înveselesc inima, * poruncile Domnului sunt strãlucitoare, lumineazã ochii. 10 Frica de Domnul este curatã, rãmâne pentru totdeauna; * judecãþile Domnului sunt adevãrate, toate sunt drepte.


Ora medie 11

17

Ele sunt mai de dorit decât aurul † ºi decât mult aur curat, * mai dulci decât mierea ºi decât fagurele proaspãt. 12 Slujitorul tãu primeºte înþelepciunea prin ele; * pentru cel care le pãzeºte, rãsplata este mare. 13 Cine îºi dã seama de greºelile fãcute din neatenþie? * Curãþã-mã de pãcatele ascunse. 14 Mai presus de toate, pãzeºte-l pe slujitorul tãu de mândrie, * ca ea sã nu mã stãpâneascã niciodatã. Atunci voi fi fãrã vinã * ºi curãþat de pãcatul cel mare. 15 Plãcute sã-þi fie cuvintele gurii mele † ºi gândurile inimii mele sã ajungã înaintea ta, * Doamne, stânca mea ºi mântuitorul meu! Ant. Legea Domnului înveseleºte inima ºi lumineazã ochii. Ant. 2 Se va scula Domnul sã judece popoarele întru dreptate. Psalmul 7 Rugãciunea celui drept vorbit de rãu Iatã, judecãtorul stã înaintea uºii (Iac 5,9). I Doamne, Dumnezeul meu, în tine mi-am pus speranþa. * Mântuieºte-mã de toþi prigonitorii mei ºi elibereazã-mã 3 ca nu cumva sã-mi rãpeascã viaþa, sã mã sfâºie, ca leul, * fãrã ca cineva sã mã salveze! 4 Doamne, Dumnezeul meu, † dacã am sãvârºit aceasta, * dacã este nedreptate în mâinile mele, 5 dacã am rãspuns prietenului meu cu rãu * ºi fãrã motiv mi-am jefuit duºmanul, 2


18

Luni, sãptãmâna a XIII-a de peste an

6

atunci duºmanul sã mã prigoneascã ºi sã mã ajungã † ºi sã culce la pãmânt viaþa mea * ºi cinstea mea în praf sã o arunce. 7 Ridicã-te, Doamne, în mânia ta * înalþã-te împotriva furiei asupritorilor mei ºi scoalã-te, Dumnezeul meu, * la judecata pe care ai rânduit-o! 8 Adunarea neamurilor sã te înconjoare: † întoarce-te asupra ei din înãlþime! * 9 Domnul judecã popoarele; judecã-mã, Doamne, dupã dreptatea * ºi dupã nevinovãþia care este în mine! 10 Pune capãt rãutãþii pãcãtoºilor † ºi întãreºte-l pe cel drept, * tu, care pãtrunzi cu privirea inimile ºi rãrunchii, Dumnezeule preadrept. Ant. Se va scula Domnul sã judece popoarele întru dreptate. Ant. 3 Dumnezeu, judecãtorul cel drept ºi puternic, îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima. II Ajutorul meu este la Dumnezeu, * cel care îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima. 12 Dumnezeu este un judecãtor drept * care se poate mânia în fiecare zi. 13 Oare nu este el cel care îºi ascute din nou sabia, * îºi întinde arcul ºi þinteºte? 14 κi pregãteºte armele morþii * ºi îºi încinge sãgeþile în foc. 15 Iatã, cel rãu a urzit fãrãdelegea, * a zãmislit silnicia ºi a nãscut nelegiuirea. 16 A sãpat groapã ºi a adâncit-o * ºi a cãzut în groapa pe care a fãcut-o. 17 Se întoarce rãutatea lui asupra capului sãu * ºi pe creºtetul lui coboarã nedreptatea. 18 Îl voi lãuda pe Domnul pentru dreptatea lui * ºi voi cânta numele Domnului Preaînalt. 11


Vesperele I

19

Ant. 3 Dumnezeu, judecãtorul cel drept ºi puternic, îi mântuieºte pe cei drepþi cu inima. LECTURA SCURTÃ

Iac 1,19b-20.26

Fiecare om sã fie prompt la ascultare, încet la vorbire ºi lent la mânie, pentru cã mânia omului nu împlineºte dreptatea lui Dumnezeu. Dacã cineva crede cã este religios, dar nu-ºi stãpâneºte limba, din contrã, îºi înºalã inima, religiozitatea lui este zadarnicã. V. Îl voi binecuvânta pe Domnul în toatã vremea. R. Lauda lui va fi pururea în gura mea.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule, stãpânul ºi pãzitorul seceriºului ºi al viei, care împarþi fiecãruia lucrarea sa ºi dai dreaptã rãsplatã dupã fapte, dã-ne harul sã purtãm povara zilei împlinind cu seninãtate voinþa ta. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. 29 iunie SFINÞII PETRU ªI PAUL, APOSTOLI Solemnitate Vesperele I V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia.


29 iunie, Sfinþii Petru ºi Paul, apostoli

20

IMNUL Sunt zilele toate-mbrãcate-n splendoare, Sunt veºnic sub soare miresme de floare, Dar ziua aceasta, când Roma îºi strânge Copiii în juru-i, stropitã-i de sânge. Pe bolta cereascã se-aprind douã stele; Apostolul Petru e una din ele, El moare pe cruce, în timp ce de spadã Sortit este capul lui Paul sã cadã. O, Romã ferice ºi-atât de splendidã, Din purpurã-þi este regeasca hlamidã. Strãvechea-þi mãrire intactã ºi-acum-e; Eºti cea mai frumoasã cetate din lume! Martiri ºi apostoli în toate asemeni, Nu-i mama aceeaºi, dar sunteþi fraþi gemeni! Eroica voastrã trãire ºi moarte Exemplu ne fie, spre cer sã ne poarte. În veci adoratã Treime divinã, Deºi apãsaþi de pãcat ºi de vinã, Smeriþi îndrãznim, printre lacrimi amare, Prinos sã-þi aducem de cânt ºi-nchinare. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! Fericit eºti ºi tu, Simon, fiul lui Iona! Psalmul 116 (117) Lãudaþi-l pe Domnul, toate neamurile, * preamãriþi-l, toate popoarele. 2 Cãci mare este îndurarea lui asupra noastrã, * ºi adevãrul Domnului rãmâne întotdeauna. 1

Ant. Tu eºti Cristos, Fiul Dumnezeului celui viu! Fericit eºti ºi tu, Simon, fiul lui Iona! Ant. 2 Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea.


Vesperele I

21

Psalmul 147 (147 B) Laudã, Ierusalime, pe Domnul, * preamãreºte, Sionule, pe Dumnezeul tãu. 13 Cãci el întãreºte zãvoarele porþilor tale, * el binecuvânteazã pe fiii tãi în mijlocul tãu. 14 El dã pace þinutului tãu * ºi te saturã cu cel mai bun grâu. 15 El îºi trimite cuvântul pe pãmânt, * cuvântul lui aleargã cu iuþealã mare. 16 El face sã cadã zãpada ca lâna * ºi presarã chiciura ca cenuºa. 17 Azvârle grindina ca firimiturile, * ºi gerul lui cine-l poate rãbda? 18 Trimite cuvântul sãu ºi le topeºte, * stârneºte vântul ºi vor curge apele. 19 El vesteºte lui Iacob cuvântul sãu, * lui Israel, legile ºi poruncile sale. 20 El n-a fãcut aºa cu nici un alt popor, * ºi nu le-a fãcut cunoscute judecãþile sale. Ant. Tu eºti Petru ºi pe aceastã piatrã voi zidi Biserica mea. 12

Ant. 3 Tu eºti vas ales, sfinte apostol Paul, predicator al adevãrului în lumea întreagã. Cântarea Ef 1,3-10 Binecuvântat sã fie Dumnezeu ºi Tatãl Domnului nostru Isus Cristos, * care ne-a copleºit cu binecuvântarea sa spiritualã în ceruri, în Cristos. 4 În el, Dumnezeu ne-a ales înainte de întemeierea lumii, * ca sã fim sfinþi ºi fãrã prihanã în faþa lui, în dragoste. 5 El a orânduit de mai înainte † sã fim adoptaþi ca fii, prin Isus Cristos, în el, * dupã bunul plac al voinþei sale, 3


22

29 iunie, Sfinþii Petru ºi Paul, apostoli

6

spre lauda gloriei harului sãu, * pe care ni l-a dãruit prin Fiul sãu preaiubit. 7 Prin sângele lui avem rãscumpãrarea, * iertarea pãcatelor; prin bogãþia harului sãu † 8 care a prisosit în noi, * în toatã înþelepciunea ºi înþelegerea. 9 El ne-a descoperit misterul voinþei sale * dupã bunãvoinþa sa, pe care îl hotãrâse de mai înainte în el, * 10 ca sã-l înfãptuiascã la împlinirea timpurilor, recapitulând toate în Cristos, * cele din cer ºi cele de pe pãmânt. Ant. Tu eºti vas ales, sfinte apostol Paul, predicator al adevãrului în lumea întreagã. LECTURA SCURTÃ

Rom 1,1-3a.7

Paul, slujitor al lui Cristos Isus, chemat sã fie apostol, ales ca sã vesteascã evanghelia lui Dumnezeu, pe care o promisese de mai înainte prin profeþii sãi în Sfintele Scripturi, despre Fiul sãu, tuturor celor care sunt în Roma, celor iubiþi de Dumnezeu, numiþi sfinþi, har vouã ºi pace de la Dumnezeu, Tatãl nostru, ºi de la Domnul Isus Cristos. RESPONSORIUL SCURT R. Apostolii predicau cuvântul lui Dumnezeu * cu încredere. Apostolii. V. ªi dãdeau mãrturie despre învierea lui Isus Cristos * cu încredere. Slavã Tatãlui. Apostolii. Ant. la Magnificat: Apostolii slãviþi ai lui Cristos, uniþi în timpul vieþii, nu au fost despãrþiþi nici de moarte. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul


Vesperele I

23

46

Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi; 53 pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Apostolii slãviþi ai lui Cristos, uniþi în timpul vieþii, nu au fost despãrþiþi nici de moarte. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l rugãm cu încredere pe Cristos, care ºi-a zidit Biserica pe temelia apostolilor ºi a profeþilor: Vino, Doamne, în ajutorul poporului tãu! Tu l-ai chemat pe Simon pescarul ca sã fie pescar de oameni: – nu înceta sã alegi lucrãtori, ca sã fie mântuitã mulþimea neamurilor. Tu ai poruncit furtunii, ca sã nu se scufunde corabia ucenicilor: – apãrã Biserica ta de orice tulburare ºi întãreºte-i pe urmaºii apostolilor.


24

29 iunie, Sfinþii Petru ºi Paul, apostoli

Tu, dupã înviere, ai adunat în jurul lui Petru turma ta risipitã: – adunã, bunule pãstor, întregul tãu popor într-un singur staul. Tu l-ai trimis pe apostolul Paul sã ducã vestea cea bunã neamurilor: – rãspândeºte cuvântul mântuirii la toatã fãptura. Tu ai încredinþat Bisericii tale cheile împãrãþiei cerurilor: – deschide porþile cerului tuturor acelora care în viaþa lor ºi-au pus încrederea în îndurarea ta. Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Doamne, Dumnezeul nostru, te rugãm sã ne dai mângâiere ºi ajutor prin mijlocirea sfinþilor apostoli Petru ºi Paul; prin ei a primit Biserica începutul darurilor tale: ei sã ne dobândeascã acum ºi nouã harurile spre mântuire veºnicã. Prin Domnul nostru Isus Cristos, Fiul tãu, care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Aleluia. IMNUL Acum, când e timpul de mers la culcare, În rugã mai cerem o datã-ndurare: Privirile tale ce pururi sunt treze Asuprã-ne, Doamne, mereu sã vegheze.


Completoriul

25

În vis mintea noastrã te aibã pe tine Iar inima noastrã de doru-þi suspine, Te cânte pe tine, te simtã aproape, Sã nu laºi ca bezna de tot sã ne-ngroape. Ne fie odihna ºi somnul în pace; Cât timp trupul nostru puterea-ºi reface, ªi-i noapte adâncã, ºi bezna dominã, Ne fii tu, Cristoase, în beznã luminã. Rugãmu-ne þie cu fruntea plecatã, Ascultã-ne ruga, cerescule Tatã, Cu Fiul cel care-i cu tine de-o fire ªi Duhul cel Sfânt cel ce-i Duh de iubire. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Psalmul 4 Aducere de mulþumire Minunat l-a fãcut Domnul pe acela pe care l-a înviat din morþi (sf. Augustin). 2 Când strig cãtre tine, rãspunde-mi, Dumnezeul dreptãþii mele; † din strâmtorare, m-ai scos în larg: * ai milã de mine ºi ascultã-mi rugãciunea. 3 Fii ai oamenilor, pânã când veþi fi cu inima împietritã? * Pânã când veþi iubi deºertãciunea ºi veþi alerga dupã minciunã? 4 Sã ºtiþi cã Dumnezeu face minuni pentru cel credincios: * când strig cãtre el, Domnul mã aude. 5 Cutremuraþi-vã ºi nu pãcãtuiþi! † Meditaþi acestea în inimile voastre, * în aºternuturile voastre, ºi fiþi liniºtiþi. 6 Aduceþi jertfe de dreptate * ºi nãdãjduiþi în Domnul.


26

29 iunie, Sfinþii Petru ºi Paul, apostoli

7

Mulþi spun: „Cine ne va arãta ce este bine?” * Fã sã rãsarã peste noi, Doamne, lumina feþei tale! 8 Tu pui mai multã bucurie în inima mea * decât au ei atunci când li se înmulþeºte grâul ºi vinul. 9 Eu mã culc în pace ºi adorm îndatã, * cãci numai tu, Doamne, îmi dai liniºte deplinã. Ant. Fie-þi milã de mine, Doamne, ºi ascultã rugãciunea mea. Ant. 2 Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Psalmul 133 (134) Rugãciune de searã în templu Lãudaþi-l pe Dumnezeul nostru, voi, toþi slujitorii lui, toþi cei care vã temeþi de el, mici ºi mari! (Ap 19,5). 1

Iatã, binecuvântaþi-l pe Domnul voi toþi, slujitorii Domnului; * voi, care staþi în timpul nopþii în casa Domnului. 2 Ridicaþi mâinile cãtre sanctuar * ºi binecuvântaþi-l pe Domnul. 3 Sã te binecuvânteze Domnul din Sion, * el, care a fãcut cerul ºi pãmântul. Ant. Binecuvântaþi-l pe Domnul în timpul nopþii. Dt 6,4-7 LECTURA SCURTÃ Ascultã, Israele: Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn. Sã-l iubeºti pe Domnul, Dumnezeul tãu, din toatã inima ta ºi din tot sufletul tãu ºi din toate puterile tale. ªi sã fie cuvintele acestea, pe care eu þi le poruncesc astãzi, în inima ta; sã le sãdeºti în fiii tãi ºi sã vorbeºti despre ele când stai în casã sau mergi pe drum, când te culci ºi când te scoli.


Completoriul

27

RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel 29 Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Viziteazã, te rugãm, Doamne, locuinþa aceasta ºi îndepãrteazã de la ea toate cursele vrãjmaºului; îngerii tãi sfinþi sã locuiascã în ea ºi sã ne pãzeascã în pace, iar binecuvântarea ta sã fie pururi asupra noastrã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin.


29 iunie, Sfinþii Petru ºi Paul, apostoli

28

Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã. Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



28-06-2010