Issuu on Google+


DUMINICA FLORIILOR ªI A PÃTIMIRII DOMNULUI Invitatoriul V. Doamne, deschide-mi buzele. R. ªi gura mea va vesti lauda ta.

Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul 94 (95) Chemare la preamãrirea lui Dumnezeu Îndemnaþi-vã unii pe alþii în fiecare zi, pânã când putem zice: „Astãzi!” (Evr 3,13). 1 Veniþi sã cântãm cu veselie Domnului, sã strigãm cu bucurie cãtre stânca mântuirii noastre! 2 Sã mergem înaintea lui cu cântece de laudã ºi în cântãri de psalmi sã-l preamãrim! 3 Cãci mare Dumnezeu este Domnul ºi mare împãrat peste toþi zeii; 4 în mâna lui sunt adâncurile pãmântului ºi ale lui sunt înãlþimile munþilor; 5 a lui este marea, cãci el a fãcut-o, ºi mâinile lui au plãsmuit uscatul. 6 Veniþi sã ne închinãm ºi sã ne plecãm în faþa lui ºi sã îngenunchem înaintea Domnului, creatorul nostru, 7 cãci el este Dumnezeul nostru, iar noi suntem poporul pe care el îl pãstoreºte, turma pe care mâna lui o cãlãuzeºte. 8 O, de aþi asculta astãzi glasul lui: „Nu vã împietriþi inimile ca la Meriba, ca în ziua de la Massa, în pustiu; 9 acolo m-au ispitit pãrinþii voºtri, m-au pus la încercare, deºi au vãzut lucrãrile mele.


2

Duminica Floriilor

10

Patruzeci de ani m-a dezgustat neamul acesta; de aceea am zis: Este un popor cu inima rãtãcitã, 11 nu au cunoscut cãile mele; de aceea am jurat în mânia mea: Nu vor intra în odihna mea!” Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Pe Cristos Domnul, care pentru noi a fost ispitit ºi a pãtimit, veniþi sã-l adorãm. Psalmul cu antifona sa se poate eventual omite, dacã Invitatoriul se spune înainte de Laude.

Oficiul lecturilor V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Glasurile noastre bucuroase cântã Marea bãtãlie, lupta neînfrântã; Pe Cristos îl cântã, sfânta lui izbândã, Cântã liberarea lumii din osândã. Crucea, instrumentul morþii de ruºine, Semn de biruinþã ºi stindard devine. La-nceputuri, omul, plãmãdit din tinã, A muºcat din pomul vieþii din grãdinã. ªi-a gãsit nu viaþa, însã moartea, plânsul, Atrãgând întreaga lume dupã dânsul. Cum fusese lemnul purtãtor de moarte, Tot el trebuia, deci, viaþa sã ne-o poarte. Boala, rãul, care pe pãmânt existã E rodit de pomul de-amintire tristã.


Oficiul lecturilor

3

Lemnul crucii însã roade dulci aduce; Viaþa ºi speranþa înfloresc pe cruce. Cum, prin lemn, Satana învinsese-odatã, Tot prin lemn izbânda este câºtigatã. Când soseºte timpul hotãrât de Tatãl, Fiul sãu, din ceruri, vine-n lume, iatã-l! Ziditorul lumii umil se coboarã Pe pãmânt ºi prinde trup într-o Fecioarã. Firea noastrã slabã vine s-o îmbrace, Sã ne mântuiascã, sã ne-aducã pace. La sfârºitul vieþii chinuri grele-ndurã, Tatãlui jertfindu-i propria fãpturã. Sub privirea Mamei ce-n dureri se frânge, Moare pe o cruce tot scãldat în sânge; Ca un miel se lasã dus la-njunghiere, Tatãlui i-aduce jertfa ce i-o cere. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire. Fiule, mãrire! Tu din ascultare Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. Psalmul 103 (104) Imn lui Dumnezeu creatorul Dacã este cineva în Cristos, este fãpturã nouã; cele vechi au trecut, iatã, toate s-au fãcut noi (2Cor 5,17). 1

I Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! * Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti nemãrginit de mare.


4

Duminica Floriilor

Tu eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, * învãluit în luminã ca într-o hainã! Tu întinzi cerurile ca pe un cort, * 3 îþi aºezi pe ape lãcaºurile tale, îþi faci carul din nori, * umbli pe aripile vântului; 4 tu faci din suflãrile de vânt mesageri ai tãi * ºi din flãcãrile focului slujitori ai tãi. 5 Tu ai aºezat pãmântul pe temeliile sale, * ca sã nu se clatine în veci ºi de-a pururi. 6 Tu l-ai acoperit cu abisul cum l-ai acoperi cu o hainã; * ºi apele stãteau pânã deasupra munþilor. 7 La ameninþarea ta, ele fug, * la glasul tunetului tãu, sunt cuprinse de groazã; 8 se suie pe munþi ºi se coboarã în vãi, * spre locul pe care l-ai statornicit pentru ele. 9 Le-ai pus un hotar pe care nu-l vor trece, * nici nu se vor întoarce sã acopere pãmântul. 10 Tu faci sã þâºneascã izvoarele în vãi * ºi ele se strecoarã printre munþi. 11 Ele adapã toate vieþuitoarele câmpului, * asinii sãlbatici setea ºi-o potolesc. 12 Pãsãrile cerului locuiesc deasupra lor * ºi dintre ramuri îºi înalþã glasul lor. Ant. Doamne, Dumnezeul meu, tu eºti învãluit în luminã ca într-o hainã, eºti înveºmântat în strãlucire ºi mãreþie, aleluia. 2

Ant. 2 Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. II Tu laºi sã cadã din lãcaºurile tale ploaie peste munþi; * tu saturi pãmântul cu rodul lucrãrilor tale. 14 Tu faci sã creascã iarbã pentru vite * ºi verdeþuri în folosul omului, ca el sã scoatã hranã din pãmânt: * 15 vinul care înveseleºte inima omului, 13


Oficiul lecturilor

5

untdelemnul care face sã strãluceascã faþa sa * ºi pâinea care întãreºte inima omului. 16 Se saturã copacii Domnului, * cedrii Libanului pe care el i-a plantat. 17 În ei pãsãrile îºi fac cuib, * iar barza îºi are locuinþa în chiparoºi. 18 Munþii cei înalþi sunt pentru cerbi * iar stâncile sunt adãpost pentru iepuri. 19 El a fãcut luna ca sã arate timpurile, * ºi soarele care ºtie unde sã apunã. 20 Tu aduci întunericul ºi se face noapte: * atunci miºunã toate fiarele pãdurii, 21 puii de lei rag în cãutare de pradã * ºi cer hrana lor de la Dumnezeu. 22 Când rãsare soarele, se întorc * ºi se duc la culcare în vizuini. 23 Atunci iese omul la lucrarea lui * ºi la munca lui, pânã seara. Ant. Domnul a dat hranã din pãmânt ºi vin care înveseleºte inima omului, aleluia. Ant. 3 Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. III Cât de numeroase sunt lucrãrile tale, Doamne: † toate le-ai fãcut cu înþelepciune; * pãmântul este plin de creaturile tale. 25 Iatã marea întinsã ºi largã: † într-însa miºunã fiinþe fãrã numãr, * vieþuitoare mici ºi mari; 26 pe ea plutesc corãbii, * în ea este Leviatanul, pe care l-ai fãcut ca sã se joace într-însa. 27 Toate aºteaptã de la tine * sã le dai hranã, la vreme potrivitã. 28 Tu le dai hranã iar ele o adunã, * tu îþi deschizi mâna ºi ele se saturã de bunãtãþi. 24


6

Duminica Floriilor

29

Dacã îþi ascunzi faþa, ele îºi pierd puterea, † dacã le iei suflarea, ele mor * ºi se întorc în þãrânã. 30 Tu îþi trimiþi duhul tãu ºi ele vor fi create, * ºi vei reînnoi faþa pãmântului. 31 Slava Domnului sã rãmânã în veci! * Sã se bucure Domnul de lucrãrile sale! 32 El priveºte spre pãmânt ºi acesta se cutremurã; * se atinge de munþi ºi ei fumegã. 33 Voi cânta Domnului cât voi fi, * voi cânta din strune Dumnezeului meu cât voi trãi. 34 Sã ajungã cântecul meu pânã la el * iar eu mã voi bucura în Domnul! 35 Sã piarã pãcãtoºii de pe pãmânt † ºi cei rãi sã nu mai fie! * Binecuvânteazã, suflete al meu, pe Domnul! Ant. Dumnezeu a vãzut toate câte le-a fãcut ºi erau foarte bune, aleluia. V. Când voi fi înãlþat de la pãmânt. R. Voi atrage toate la mine. LECTURA ÎNTÂI Din Scrisoarea cãtre Evrei

10,1-18

Sfinþirea noastrã prin sacrificiul lui Cristos Fraþilor, 1 legea, care are o umbrã a bunurilor viitoare, ºi nu înfãþiºarea realitãþilor – prin jertfele aduse neîncetat în fiecare an – nu poate nicidecum sã-i desãvârºeascã pe cei care se apropie. 2 Altfel, nu ar înceta oare jertfele aduse, dacã cei care aduc cult, curãþaþi o datã pentru totdeauna, nu ar mai avea conºtiinþa pãcatelor? 3 Dar tocmai în aceste jertfe, în fiecare an, se face amintirea pãcatelor. 4 Pentru cã sângele taurilor ºi al þapilor nu poate sã înlãture pãcatele. 5 Pentru aceasta, intrând în lume, el spune: Tu n-ai voit nici jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup. 6 Nu þi-au plãcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru pãcat.


Oficiul lecturilor

7

7

Atunci am zis: Iatã, vin – în sulul cãrþii este scris despre mine – ca sã fac voinþa ta, Dumnezeule! 8 Dupã ce a spus mai întâi: Tu n-ai voit ºi nici nu þi-au plãcut jertfele ºi ofrandele, arderile de tot ºi jertfele pentru pãcat – acestea sunt totuºi oferite conform legii – 9 acum, zice, iatã, vin ca sã fac voinþa ta. Astfel, desfiinþeazã jertfa dintâi ca s-o întemeieze pe a doua. 10 Datoritã acestei voinþe, suntem sfinþiþi prin jertfa trupului lui Isus Cristos, o datã pentru totdeauna. 11 Pe când orice preot stã în picioare pentru a aduce cult în fiecare zi ºi a oferi de multe ori aceleaºi jertfe, care nu pot nicidecum sã înlãture pãcatele, 12 el, oferind o singurã jertfã pentru pãcate, s-a aºezat pentru totdeauna la dreapta lui Dumnezeu, 13 aºteptând de acum ca duºmanii lui sã fie puºi sub picioarele sale, 14 pentru cã el, printr-o singurã jertfã, i-a dus la desãvârºire pentru totdeauna pe cei care sunt sfinþiþi. 15 Dar ºi Duhul Sfânt dã mãrturie despre aceasta, cãci, dupã ce a spus: 16 Aceasta este alianþa pe care o voi încheia cu ei, dupã zilele acelea, Domnul spune: Voi pune legile mele în inima lor ºi le voi înscrie în mintea lor, 17 ºi: ªi nu-mi voi mai aminti de pãcatele ºi de nelegiuirile lor. 18 Or, unde este iertarea acestora, nu mai este nevoie de jertfã pentru pãcate. Cf. Evr 10,5-7.4 (Ps 39 [40],7-8) RESPONSORIUL R. Tu n-ai voit jertfã, nici ofrandã, ci mi-ai alcãtuit un trup; nu þi-au plãcut arderile de tot pentru pãcat, atunci am zis: * Iatã vin, Dumnezeule, ca sã fac voinþa ta. V. Pentru cã sângele taurilor ºi al þapilor nu poate sã înlãture pãcatele, de aceea Cristos, intrând în lume, spune: * Iatã vin.


8

Duminica Floriilor

LECTURA A DOUA Din Discursurile sfântului Andrei din Creta, episcop (Disc. 9, Despre ramurile de palmier: PG 97, 990-994)

Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel Veniþi sã urcãm împreunã pe Muntele Mãslinilor ºi sã ieºim în întâmpinarea lui Cristos care se întoarce astãzi din Betania ºi se apropie de bunã voie de pãtimirea sa venerabilã ºi fericitã, pentru a împlini misterul mântuirii noastre. Vine spre Ierusalim de bunã voie, a coborât din cer pentru noi, pentru a ne face sã urcãm cu el sus, în cer, deasupra oricãrui principat ºi oricãrei puteri, stãpâniri ºi domnii ºi deasupra oricãrui nume rostit (Ef 1,21). A venit nu pentru a cuceri gloria, nu în lux ºi cu pompã. Nu se va certa, spune, nici nu va striga ºi nici nu va auzi cineva glasul lui prin pieþe (Mt 12,19). Va fi blând ºi umil ºi va intra cu o hainã uzatã ºi în stare de sãrãcie. Sã alergãm ºi noi împreunã la cel care se grãbeºte spre pãtimire ºi sã-i imitãm pe cei care i-au ieºit în întâmpinare. Însã nu pentru a aºterne înaintea lui de-a lungul drumului ramuri de mãslin sau de palmier, haine sau altele de felul acesta, ci ca ºi cum am pune în prosternare umilã ºi în adoraþie profundã înaintea picioarelor sale persoanele noastre, încât sã-l primim pe Cuvântul lui Dumnezeu care înainteazã ºi sã-l primim în noi înºine pe acel Dumnezeu pe care nici un loc nu-l poate cuprinde. El, care este însãºi blândeþea, se bucurã sã vinã la noi blând. Rãsare, pentru a spune aºa, deasupra amurgului orgoliului nostru, sau, mai bine zis, intrã în umbra josniciei noastre, devine intimul nostru, devine unul dintre noi pentru a ne ridica ºi a ne conduce la sine. El a urcat spre rãsãrit deasupra cerurilor cerurilor (cf. Ps 67,34), adicã în culmea gloriei ºi a triumfului sãu divin, ca principiu ºi anticipare a condiþiei noastre viitoare. Totuºi, nu pãrãseºte neamul omenesc, pentru cã îl iubeºte, pentru cã vrea sã înalþe cu sine natura


Oficiul lecturilor

9

umanã, ridicând-o din josniciile pãmântului spre glorie. Aºadar, sã ne aºternem cu umilinþã înaintea lui Cristos pe noi înºine, în locul hainelor sau al ramurilor neînsufleþite ºi al frunzelor verzi care bucurã ochii numai pentru câteva ore ºi sunt destinate sã piarã. Sã ne aºternem pe noi înºine îmbrãcaþi cu harul sãu, sau, mai bine zis, îmbrãcaþi cu el însuºi, deoarece toþi câþi aþi fost botezaþi în Cristos v-aþi îmbrãcat în Cristos (cf. Gal 3,27) ºi sã ne prosternãm la picioarele sale ca niºte haine aºternute. Din cauza pãcatului, înainte eram roºii ca purpura, apoi, prin apa mântuitoare a Botezului, am ajuns la albul curat al lânii, pentru a putea oferi învingãtorului morþii nu numai simple ramuri de palmier, ci trofee ale victoriei. Agitând ramurile spirituale ale sufletului, sã aclamãm ºi noi cu sfinþenie în fiecare zi, alãturi de copii: Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului, regele lui Israel (cf. Lc 19,38). RESPONSORIUL Cf. In 12,12.13; cf. Mt 21,8.9 R. Auzind cã Isus a venit la Ierusalim, poporul a ieºit în întâmpinarea lui. Atunci, o mare mulþime ºi-a întins hainele pe drum în timp ce alþii agitau ramuri din copaci ºi strigau: * Osana Fiului lui David! Binecuvântat cel care vine în numele Domnului! V. Mulþimile care mergeau înaintea lui ºi cele care îl urmau strigau cu glas puternic: * Osana. IMNUL TE DEUM Pe tine, Dumnezeule, te lãudãm, Pe tine, Doamne, te mãrturisim. Pe tine, veºnicul Pãrinte, Tot pãmântul te cinsteºte. Þie toþi îngerii, cerurile ºi toate puterile, Heruvimii ºi serafimii îþi cântã fãrã încetare: Sfânt, sfânt, sfânt e Domnul, Dumnezeul Sabaot! Plin e cerul ºi pãmântul de mãrirea slavei tale! Pe tine te mãreºte corul preaslãvit al apostolilor; Pe tine te slãveºte Numãrul vrednic de laudã al profeþilor;


10

Duminica Floriilor

Pe tine te laudã ceata strãlucitã a martirilor; Pe tine te mãrturiseºte sfânta Bisericã Pe toatã faþa pãmântului: Pe tine, Tatãl, a cãrui slavã este fãrã de sfârºit, ªi pe Fiul tãu, unic, adevãrat ºi vrednic de închinare, ªi pe Duhul Sfânt, Mângâietorul. Tu eºti regele mãririi, Cristoase, Tu eºti Fiul cel veºnic al Tatãlui. Pentru mântuirea noastrã Tu nu te-ai sfiit sã te cobori în sânul Fecioarei. Tu ai biruit ghimpele morþii ªi ai deschis celor ce cred împãrãþia cerurilor. Tu stai de-a dreapta lui Dumnezeu Întru mãrirea Tatãlui. Noi credem cã vei veni ca judecãtor, Deci, pe tine te rugãm sã vii în ajutorul slugilor tale Pe care le-ai rãscumpãrat cu sângele tãu scump. Învredniceºte-ne sã fim numãraþi printre sfinþii tãi În slava ta cereascã. ¶ Mântuieºte, Doamne, poporul tãu ªi binecuvânteazã moºtenirea ta. Cãlãuzeºte-i ºi înalþã-i pe ei pânã în veac. În toate zilele te binecuvântãm ªi lãudãm numele tãu în veci ºi în vecii vecilor. Binevoieºte, Doamne, în ziua aceasta Sã ne fereºti de pãcat. Miluieºte-ne, Doamne, miluieºte-ne. Fie, Doamne, mila ta asupra noastrã Precum am nãdãjduit ºi noi în tine. În tine, Doamne, am nãdãjduit ªi nu voi regreta în veci. ¶ Aceastã ultimã parte a imnului se poate omite, la alegere.

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru, care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind


Laudele

11

Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Laudele V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Cuie, lance, cruce, ucigaºe scule, Dornice de sânge, crude, nesãtule! Rãstignit pe cruce, sus, lângã cetate, Salvatorul nostru în dureri se zbate; Sângele ce-l varsã în dureri amare E menit sã spele lumea de-ntinare. Cruce, de când Domnul e bãtut în cuie, Nicãieri pe lume lemn mai nobil nu e. Rodul ºi sãmânþa, minunata floare Ce-o oferi tu lumii, e Cristos ce moare. Din unealta morþii ce-ai fost mai-nainte, Ai ajuns obiectul închinãrii sfinte. Arbore al vieþii, lasã sã se plece Ramurile tale, lasã trupul rece Braþele din cuie sã ºi le desprindã, Ca sã-mbrãþiºeze lumea suferindã, Lasã-l sã coboare, ca sã ne audã Cum ne plângem vina pentru moartea-i crudã. Cruce glorioasã, tu eºti lemnul care Porþi pe tine preþul de rãscumpãrare. Toatã-mpurpuratã de preasfântul sânge,


12

Duminica Floriilor

Tu îl ierþi pe cel ce vina ºi-o deplânge. Celui ce-ºi trãieºte viaþa în derivã Tu îi eºti salvarea, cruce milostivã. Slavã þie, Tatã, care din iubire Ni l-ai dat pe Fiul preþ de ispãºire Fiule, mãrire! Tu din ascultare Ai bãut paharul patimii amare. Preamãrire þie, Duhule Preasfinte! Îþi jurãm, Treime, dragoste fierbinte. Amin. PSALMODIA Ant. 1 Mulþimea, care venise la sãrbãtoare, striga înaintea Domnului: Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, osana întru cei de sus! Psalmul 117 (118) Glas de bucurie ºi de mântuire Aceasta este piatra pe care aþi dispreþuit-o voi, constructorii, ºi care a ajuns piatrã unghiularã (Fap 4,11). 1 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 2 Sã spunã acum Israel cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 3 Sã spunã acum casa lui Aron cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! 4 Sã spunã acum cei care se tem de Domnul: * veºnicã este îndurarea lui! 5 În strâmtorare am strigat spre Domnul: * Domnul mi-a rãspuns ºi m-a scos în larg. 6 Domnul este de partea mea * ºi nu mi-e teamã de nimic: ce poate sã-mi facã omul? 7 Domnul este de partea mea, el îmi vine în ajutor, * iar eu mã uit cu dispreþ la duºmanii mei. 8 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în oameni. 9 Mai bine este sã-þi cauþi adãpost la Domnul * decât sã te încrezi în cei puternici.


Laudele 10

Toate neamurile m-au înconjurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 11 M-au înconjurat, m-au împresurat: * în numele Domnului le-am nimicit. 12 M-au înconjurat ca roiurile de albine, † s-au aprins ca un foc de spini: * în numele Domnului le-am nimicit. 13 M-au îmbrâncit cu putere, ca sã cad, * dar Domnul mi-a venit în ajutor. 14 Domnul este tãria ºi lauda mea: * el este mântuirea mea. 15 Strigãte de bucurie ºi de biruinþã * se aud în corturile celor drepþi: 16 „Dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate, † dreapta Domnului m-a înãlþat, * dreapta Domnului a fãcut lucruri minunate”. 17 Nu voi muri, ci voi trãi * ºi voi istorisi faptele Domnului. 18 Domnul m-a pedepsit, da, m-a pedepsit, * dar nu m-a lãsat pradã morþii. 19 Deschideþi-mi porþile dreptãþii, * ca sã intru ºi sã aduc mulþumire Domnului. 20 Aceasta este poarta Domnului: * cei drepþi vor intra printr-însa. 21 Te laud pentru cã m-ai ascultat * ºi ai fost salvarea mea. 22 Piatra pe care au aruncat-o zidarii * a ajuns în capul unghiului. 23 Domnul a fãcut acest lucru * ºi este minunat în ochii noºtri. 24 Aceasta este ziua pe care a fãcut-o Domnul, * sã ne bucurãm ºi sã ne veselim într-însa. 25 Doamne, mântuieºte-mã, * Doamne, dã-mi biruinþã! 26 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului. * Vã binecuvântãm din casa Domnului.

13


14

Duminica Floriilor

27

Domnul este Dumnezeu ºi ne lumineazã. * Alcãtuiþi alaiul cu ramuri înverzite pânã la treptele altarului. 28 Tu eºti Dumnezeul meu, pe tine te laud; * Dumnezeul meu, pe tine te preamãresc. 29 Lãudaþi-l pe Domnul pentru cã este bun: * veºnicã este îndurarea lui! Ant. Mulþimea, care venise la sãrbãtoare, striga înaintea Domnului: Binecuvântat cel care vine în numele Domnului, osana întru cei de sus! Ant. 2 Împreunã cu îngerii ºi cu cei trei tineri sã fim aflaþi credincioºi ºi noi, strigând biruitorului asupra morþii: „Osana întru cei de sus!” Cântarea

Dan 3,52-57

Toatã fãptura sã-l laude pe Domnul Creatorul... e binecuvântat în veci (Rom 1,25). 52 Binecuvântat eºti, Doamne, Dumnezeul pãrinþilor noºtri, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci! Binecuvântat este numele sfânt al slavei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 53 Binecuvântat eºti în lãcaºul gloriei tale sfinte, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 54 Binecuvântat eºti pe tronul împãrãþiei tale, * prealãudat ºi preamãrit în veci. 55 Binecuvântat eºti tu, care cercetezi adâncurile, † care ºezi peste heruvimi, * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 56 Binecuvântat eºti în tãria cerului * ºi lãudat ºi preamãrit în veci. 57 Binecuvântaþi-l toate lucrãrile Domnului, pe Domnul; * lãudaþi-l ºi preamãriþi-l în veci!


Laudele

15

Ant. Împreunã cu îngerii ºi cu cei trei tineri sã fim aflaþi credincioºi ºi noi, strigând biruitorului asupra morþii: „Osana întru cei de sus!” Ant. 3 Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului; pace în cer ºi mãrire întru cei de sus! Psalmul 150 Lãudaþi-l pe Domnul Cântaþi cu duhul, cântaþi cu mintea: lãudaþi-l pe Dumnezeu cu sufletul ºi cu trupul vostru (Hesychius). 1 Lãudaþi-l pe Domnul în lãcaºul sãu sfânt, * lãudaþi-l în firmamentul puterii sale. 2 Lãudaþi-l pentru faptele sale minunate, * lãudaþi-l pentru mãreþia sa nesfârºitã. 3 Lãudaþi-l cu sunete de trompetã, * lãudaþi-l cu chitarã ºi harpã. 4 Lãudaþi-l cu timpane ºi dansuri, * lãudaþi-l cu instrumente de suflat ºi coarde. 5 Lãudaþi-l cu cimbale plãcut sunãtoare, † lãudaþi-l cu cimbale de veselie. * Sã-l laude pe Domnul toatã suflarea! Ant. Binecuvântat este cel care vine în numele Domnului; pace în cer ºi mãrire întru cei de sus! LECTURA SCURTÃ Zah 9,9 Tresaltã de bucurie, fiica Sionului! Strigã de veselie, fiica Ierusalimului! Iatã, regele tãu vine la tine; el e drept ºi biruitor. RESPONSORIUL SCURT R. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, * prin sângele tãu! Ne-ai rãscumpãrat. V. Din toate seminþiile ºi limbile ºi popoarele ºi neamurile, * prin sângele tãu! Slavã Tatãlui. Ne-ai rãscumpãrat.


16

Duminica Floriilor

Ant. la Benedictus: A început toatã mulþimea ucenicilor sã-l laude cu bucurie pe Dumnezeu, spunând cu glas tare: Binecuvântat cel care vine ca rege în numele Domnului! Pace în cer ºi mãrire întru cei de sus! CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – BENEDICTUS Lc 1,68-79 Despre Mesia ºi Înaintemergãtorul sãu 68 Binecuvântat este Domnul, Dumnezeul lui Israel, * pentru cã a vizitat ºi a rãscumpãrat poporul sãu, 69 ºi ne-a înãlþat o putere de mântuire * în casa lui David, slujitorul sãu, 70 precum a promis prin gura sfinþilor sãi profeþi * care au fost în vechime, 71 sã ne mântuiascã de vrãjmaºii noºtri * ºi de mâna tuturor acelora care ne urãsc. 72 Astfel îºi aratã îndurarea faþã de pãrinþii noºtri * ºi îºi aduce aminte de legãmântul sãu cel sfânt. 73 De jurãmântul pe care l-a fãcut lui Abraham, pãrintele nostru, * cã ne va dãrui harul, 74 ca, eliberaþi din mâna duºmanilor noºtri, * sã-i slujim fãrã teamã, 75 în sfinþenie ºi dreptate, sub privirea lui, * în toate zilele vieþii noastre. 76 Iar tu, copile, profet al Celui Preaînalt te vei chema: * cãci vei merge înaintea Domnului sã pregãteºti cãile sale, 77 pentru a da poporului sãu cunoºtinþa mântuirii * întru iertarea pãcatelor, 78 prin iubirea îndurãtoare a Dumnezeului nostru, * cu care ne va vizita, Cel care Rãsare din înãlþime 79 ca sã lumineze pe cei care se aflã în întuneric ºi în umbra morþii * ºi sã îndrepte paºii noºtri pe calea pãcii. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin.


Laudele

17

Ant. A început toatã mulþimea ucenicilor sã-l laude cu bucurie pe Dumnezeu, spunând cu glas tare: Binecuvântat cel care vine ca rege în numele Domnului! Pace în cer ºi mãrire întru cei de sus! RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l adorãm pe Cristos, care, intrând în Ierusalim, a fost aclamat de mulþime ca Rege ºi Mesia. Sã-i dãm slavã cu bucurie: Binecuvântat cel care vine în numele Domnului! Osana, Fiule al lui David ºi Rege al veacurilor, – osana, þie, care ai triumfat asupra morþii ºi a iadului! Tu, care te-ai suit la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie, – cãlãuzeºte Biserica ta spre Paºtele veºnic! Tu, care ai fãcut din crucea ta pomul vieþii, – dãruieºte cu îmbelºugare roadele ei celor renãscuþi prin Botez! Cristoase, mântuitorul nostru, care ai venit sã-i mântuieºti pe cei pãcãtoºi, – binevoieºte a-i primi în împãrãþia ta pe cei care cred, nãdãjduiesc ºi iubesc! Tatãl nostru. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru, care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin.


Duminica Floriilor

18

Ora medie V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL E bucurie, e veste bunã, Cãci vine Domnul ca sã rãpunã, Prin suferinþã, luptã ºi trudã, Moartea cea tristã, moartea cea crudã. Îi iese-n faþã cetatea sfântã, Ramuri agitã, strigã ºi cântã, Umple vãzduhul de osanale ªi îi aºterne haine pe cale. Ca ºi norodul cetãþii sfinte, Iasã-i creºtinii azi înainte; Toþi la o parte plânsetul lese-l ªi sã-i înalþe cântecul vesel. Slavã þi-aducem, Doamne Isuse, Din ale noastre inimi supuse. Vesel, ferice, astãzi pãmântu-i, Cãci cu-ndurare vii sã ne mântui. Pânã la ceruri cântul strãbatã. Cinstea primeºte-o, veºnice Tatã. Þie, Cristoase, slavã-n vecie, Duhule Sfinte, slavã ºi þie. Amin. PSALMODIA Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. Psalmul 22 (23) Pãstorul cel bun


Ora medie

19

Mielul va fi pãstorul lor ºi îi va duce la izvoarele apelor vieþii (Ap 7,17). 1 Domnul este pãstorul meu, * nu voi duce lipsã de nimic; 2 el mã paºte pe pãºuni verzi, † mã conduce la ape de odihnã, * 3 îmi învioreazã sufletul. Mã cãlãuzeºte pe cãrãri drepte, * de dragul numelui sãu. 4 Chiar dacã ar fi sã umblu prin valea întunecatã a morþii, † nu mã tem de nici un rãu, * cãci tu eºti cu mine, toiagul ºi nuiaua ta mã mângâie. 5 Tu pregãteºti masã pentru mine în faþa duºmanilor mei, † îmi ungi capul cu untdelemn * ºi paharul meu e plin de se revarsã. 6 Da, fericirea ºi îndurarea mã vor însoþi în toate zilele vieþii mele * ºi voi locui în casa Domnului pânã la sfârºitul zilelor mele. Psalmul 75 (76) Aducere de mulþumire pentru biruinþã Îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului (Mt 24,30). I 2 Dumnezeu este cunoscut în Iuda, * mare este numele sãu în Israel. 3 Cortul sãu e aºezat în Salem * ºi locuinþa sa în Sion. 4 Acolo el a frânt sãgeþile arcului, * scutul, sabia ºi rãzboiul. 5 Prealuminos eºti tu ºi admirabil, * mai mare decât munþi de prãzi!


20

Duminica Floriilor

6

Au fost despuiaþi curajoºii, † s-au cufundat în somn * ºi toþi cei viteji nu-ºi mai gãsesc puterea. 7 La ameninþarea ta, Dumnezeul lui Iacob, * au înlemnit ºi carele ºi caii. II Înfricoºãtor eºti tu: cine va sta în faþa ta * când se dezlãnþuie mânia ta? 9 Din ceruri ai rostit sentinþa ta; * pãmântul se cutremurã ºi amuþeºte 10 când se ridicã Dumnezeu la judecatã, * ca sã-i mântuiascã pe toþi cei sãrmani de pe pãmânt. 11 Omul lovit de mânia ta te preamãreºte * ºi cei care scapã de mânie îþi fac sãrbãtoare. 12 Faceþi promisiuni Domnului, Dumnezeului vostru, ºi împliniþi-le, * toþi cei din jurul lui sã-i aducã daruri Celui Înfricoºãtor, 13 lui, care le ia principilor vlaga * ºi e temut de toþi regii pãmântului. Ant. Dupã cum mã cunoaºte pe mine Tatãl, îl cunosc ºi eu pe Tatãl ºi viaþa mi-o dau pentru oile mele. 8

LECTURA SCURTÃ 1Pt 4,13-14 Întrucât participaþi la suferinþele lui Cristos, bucuraþi-vã, ca sã puteþi tresãlta de bucurie ºi la arãtarea gloriei lui. Dacã sunteþi batjocoriþi în numele lui Cristos, fericiþi sunteþi, pentru cã Duhul mãririi ºi al lui Dumnezeu se odihneºte peste voi. V. El a purtat suferinþele noastre. R. ªi a luat asupra sa fãrãdelegile noastre. Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru, care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne


Vesperele II

21

harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind Dumnezeu, vieþuieºte ºi domneºte în toþi vecii vecilor. R. Amin. Se încheie, cel puþin când se recitã comun, cu aclamaþia:

Sã-l binecuvântãm pe Domnul. R. Mulþumim lui Dumnezeu. Vesperele II V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL Iatã, taina crucii tuturor apare. Steag al mântuirii, þi-aduc închinare. Cu pãcatul nostru pe tine se suie Ziditorul lumii ºi e prins în cuie. Sub privirea Mamei ce sub cruce plânge, Din coasta-þi strãpunsã izvorãºte sânge; Sângele tãu, Doamne, dã-ni-l sã ne spele Petele lãsate de pãcate grele. O, copac prea nobil, o, tu, cruce sfântã, Purpurã de sânge falnic te-nveºmântã! Lemn menit s-atingã membrele divine, Nu existã altul mai de preþ ca tine! Ca-ntr-un naufragiu, salvatoare bârnã, Mântuirea lumii doar de tine-atârnã. Omul poate iarãºi raiul sã îl vadã, Iar infernul pierde ce-a luat ca pradã. Crucea e altarul jertfei sângeroase, Victima de jertfã eºti chiar tu, Cristoase; Dacã tu pieirea o gãseºti prin cruce, Nouã, dimpotrivã, viaþã ne aduce.


Duminica Floriilor

22

Cruce glorioasã, slavã-n veci sã-þi fie, Tu, izvor de viaþã ºi speranþã vie. Lemn sfinþit prin sânge, lacrimi ºi durere, Dã-ne harul unei convertiri sincere. Sus, în cer, Treimii slavã fie-n toate; Ea, prin taina crucii, la liman ne scoate. Noi sperãm s-ajungem printr-o viaþã bunã Cerul sã-l petrecem veºnic împreunã. Amin. PSALMODIA Ant. 1 El a fost lovit ºi umilit, dar Domnul l-a înãlþat cu dreapta sa. Psalmul 109 (110),1-5.7 Mesia - rege ºi preot El trebuie sã domneascã pânã ce Dumnezeu îi va pune toþi duºmanii sub picioare (1Cor 15,25). 1 Aºa vorbeºte Domnul cãtre Domnul meu: „ªezi la dreapta mea * pânã voi pune pe duºmanii tãi aºternut picioarelor tale”. 2 Domnul va întinde din Sion sceptrul puterii tale: * „Domneºte în mijlocul duºmanilor tãi!” 3 În ziua puterii tale, † tu domneºti strãlucind de sfinþenie; * din sânul aurorei, ca roua, te-am nãscut. 4 Domnul s-a jurat ºi nu-i va pãrea rãu: * „Tu eºti preot în veci dupã rânduiala lui Melchisedec!” 5 Domnul este la dreapta ta, * el va zdrobi regi în ziua mâniei sale. 7 Va bea din pârâu pe cale * ºi, de aceea, îºi va înãlþa capul. Ant. El a fost lovit ºi umilit, dar Domnul l-a înãlþat cu dreapta sa.


Vesperele II

23

Ant. 2 Sângele lui Cristos ne curãþã ca sã-i slujim Dumnezeului celui viu. Psalmul 113 B (115) Laudã Dumnezeului adevãrat V-aþi întors de la idoli la Dumnezeu, ca sã-i slujiþi Dumnezeului celui viu ºi adevãrat (1Tes 1,9). 1 Nu nouã, Doamne, nu nouã, † ci numelui tãu dã mãrire * pentru bunãtatea ºi fidelitatea ta. 2 De ce sã spunã pãgânii: * „Unde este Dumnezeul lor?” 3 Dumnezeul nostru este în ceruri * ºi face tot ce voieºte. 4 Idolii lor sunt argint ºi aur, * lucrarea mâinilor omului. 5 Au gurã, dar nu vorbesc; * au ochi, dar nu pot sã vadã; 6 au urechi, dar nu aud; * au nas, dar nu pot sã miroase; 7 au mâini, dar nu pipãie; † au picioare, dar nu pot sã meargã; * din gâtul lor nu iese nici un sunet. 8 Ca ei vor fi cei care i-au fãcut * ºi toþi cei care se încred în ei. 9 Casa lui Israel nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 10 Casa lui Aron nãdãjduieºte în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 11 Cei ce se tem de Domnul nãdãjduiesc în Domnul: * el este ajutorul ºi scutul lor. 12 Domnul îºi aminteºte de noi * ºi ne binecuvânteazã; va binecuvânta casa lui Israel, * va binecuvânta casa lui Aron; 13 va binecuvânta pe toþi cei ce se tem de Domnul, * pe cei mici ºi pe cei mari.


24

Duminica Floriilor

14

Domnul sã vã facã rodnici * pe voi ºi pe fiii voºtri! 15 Sã fiþi binecuvântaþi de Domnul, * care a fãcut cerul ºi pãmântul. 16 Cerurile, cerurile sunt ale Domnului, * pãmântul însã l-a dãruit fiilor oamenilor. 17 Nu morþii te vor lãuda pe tine, Doamne, * nici toþi cei ce coboarã în împãrãþia tãcerii, 18 ci noi, cei vii, îl binecuvântãm pe Domnul * de acum ºi pânã-n veac. Ant. Sângele lui Cristos ne curãþã ca sã-i slujim Dumnezeului celui viu. Ant. 3 Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, pe lemn, pentru ca noi, morþi fiind pentru pãcat, sã trãim pentru dreptate. Cântarea 1Pt 2,21b-24 Pãtimirea de bunãvoie a lui Cristos, Fiul lui Dumnezeu 21b

Cristos a pãtimit pentru voi, lãsându-vã exemplu, * ca sã mergeþi pe urmele sale. 22 El nu a sãvârºit pãcat * ºi nici nu s-a gãsit înºelãciune în gura lui. 23 Insultat fiind, nu a rãspuns la insultã, † chinuit fiind, nu ameninþa, * ci s-a dat pe sine în mâna celui care judecã cu dreptate. 24 El însuºi a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, * pe lemnul crucii, pentru ca noi, murind pentru pãcat, sã trãim pentru dreptate; * prin rãnile lui aþi fost vindecaþi. Ant. Cristos a purtat pãcatele noastre în trupul sãu, pe lemn, pentru ca noi, morþi fiind pentru pãcat, sã trãim pentru dreptate.


Vesperele II

25

LECTURA SCURTÃ Fap 13,26-30a Fraþilor, nouã ne-a fost trimis cuvântul acestei mântuiri. De fapt, cei care locuiesc în Ierusalim ºi conducãtorii lor nu l-au recunoscut pe Isus, dar, judecându-l, au împlinit cuvintele profeþilor, care se citesc în fiecare sâmbãtã. Deºi nu au gãsit în el nici un motiv de condamnare la moarte, i-au cerut lui Pilat sã-l ucidã. Dupã ce au împlinit toate câte erau scrise despre el, l-au dat jos de pe lemn ºi l-au pus într-un mormânt. Dar Dumnezeu l-a înviat. RESPONSORIUL SCURT R. Ne închinãm þie, Cristoase, * ºi te binecuvântãm! Ne închinãm. V. Cãci prin crucea ta sfântã ai rãscumpãrat lumea. * ªi te binecuvântãm! Slavã Tatãlui. Ne închinãm. Ant. la Magnificat: Vã zic vouã cã ceea ce este scris trebuie sã se împlineascã în mine: Cu cei nelegiuiþi a fost socotit. Cu adevãrat, cele ce sunt despre mine se împlinesc. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – MAGNIFICAT Lc 1,46-55 Tresãltarea de bucurie a sufletului în Domnul 46 Sufletul meu * îl preamãreºte pe Domnul 47 ºi duhul meu tresaltã de bucurie * în Dumnezeu, mântuitorul meu, 48 cãci a privit la smerenia slujitoarei sale. * Iatã, de acum toate popoarele mã vor numi fericitã, 49 cãci mi-a fãcut lucruri mari Cel Atotputernic, * ºi numele lui e sfânt. 50 Milostivirea lui rãmâne din neam în neam * peste cei ce se tem de el. 51 A arãtat puterea braþului sãu, * i-a risipit pe cei mândri în cugetul inimii lor, 52 i-a dat jos de pe tron pe cei puternici * ºi i-a înãlþat pe cei smeriþi;


26

Duminica Floriilor

53

pe cei flãmânzi i-a copleºit cu bunuri, * iar pe cei bogaþi i-a lãsat cu mâinile goale. 54 L-a sprijinit pe Israel, slujitorul sãu, * amintindu-ºi de îndurarea sa, 55 dupã cum a promis pãrinþilor noºtri, * lui Abraham ºi urmaºilor lui în veci. Slavã Tatãlui ºi Fiului * ºi Sfântului Duh. Precum era la început ºi acum ºi pururea * ºi în vecii vecilor. Amin. Ant. Vã zic vouã cã ceea ce este scris trebuie sã se împlineascã în mine: Cu cei nelegiuiþi a fost socotit. Cu adevãrat, cele ce sunt despre mine se împlinesc. RUGÃCIUNEA UNIVERSALÃ Sã-l implorãm cu umilinþã pe Mântuitorul neamului omenesc, care a urcat la Ierusalim spre a pãtimi ºi a intra astfel în glorie: Sfinþeºte, Doamne, poporul pe care l-ai rãscumpãrat cu sângele tãu! Isuse, rãscumpãrãtorul nostru, dã-ne harul sã intrãm mai adânc în pãtimirea ta prin pocãinþã, – ca sã dobândim mãrirea învierii! Dã-ne harul sã ne bucurãm de ocrotirea Mamei tale, mângâietoarea mâhniþilor, – ºi învaþã-ne sã-i întãrim pe cei întristaþi cu alinarea pe care ºi noi o primim de la tine! Priveºte la aceia care, din pricina rãutãþii noastre, se poticnesc pe cale: – vino în ajutorul lor, iar pe noi adu-ne pe calea cea bunã, pentru ca dreptatea ºi iubirea sã fie biruitoare! Tu, care te-ai smerit fãcându-te ascultãtor pânã la moarte, ºi încã moartea pe cruce, – dã slujitorilor tãi harul de a fi ascultãtori ºi rãbdãtori! Binevoieºte a-i face pe cei rãposaþi asemenea cu trupul mãririi tale – ºi fã-ne ºi pe noi pãrtaºi cândva de fericirea lor! Tatãl nostru.


Completoriul

27

Rugãciunea de încheiere Dumnezeule atotputernic ºi veºnic, tu ai dat neamului omenesc un exemplu de umilinþã în Mântuitorul nostru, care s-a fãcut om ºi a îndurat moartea pe cruce: dã-ne harul sã învãþãm a-l urma cu rãbdare, ºi astfel, sã ne învrednicim a fi pãrtaºi de învierea sa. El care, fiind Dumnezeu, împreunã cu tine vieþuieºte ºi domneºte, în unire cu Duhul Sfânt, în toþi vecii vecilor. R. Amin. Dacã se recitã individual, se face încheierea astfel:

Domnul sã ne binecuvânteze, sã ne apere de orice rãu ºi sã ne ducã la viaþa veºnicã. R. Amin. Completoriul V. Dumnezeule, vino în ajutorul meu. R. Doamne, grãbeºte-te sã mã ajuþi.

Slavã Tatãlui, ºi Fiului, ºi Sfântului Duh. Precum era la început, ºi acum, ºi pururea, ºi în vecii vecilor. Amin. IMNUL O, Cristoase, nici un soare nu te-ntrece în splendoare; Toatã bezna o alungã raza ta strãlucitoare, Cum Biserica îþi cântã, eºti Luminã din Luminã, Pentru cei ce te contemplã fericire eºti deplinã. Câtã vreme peste fire noaptea neagrã e stãpânã, Mâna ta asupra noastrã cu iubire sã rãmânã. Mãdularele trudite sã gãseascã tihnã-n tine, Sã ne fie somnul dulce ºi visãrile senine. Deºi ochii în neºtire dorm cu pleoapele închise, Urmãrind ce-aduc privirii iluzoriile vise, Inima rãmâne treazã, pentru tine-n somn sã batã. Cãtre noi cu drag þi-aratã faþa ta cea minunatã. Când suntem sub vraja nopþii ºi a viselor domoale, Apãrat de întuneric, duhul rãu ne dã târcoale.


28

Duminica Floriilor

Sã nu-ngãdui ca duºmanul cel viclean sã ne rãpunã. Te rugãm trimite-un înger sã ne ia sub paza-i bunã. O, Cristoase, îþi aducem jertfa buzelor curate; Rugãciunea de-nchinare, tu primeºte-o, Împãrate. Tatã veºnic, de asemeni, îþi aducem fiecare Ca ºi þie, Duh Preasfinte, sfânt prinos de închinare. Amin. PSALMODIA Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. Psalmul 90 (91) Sub ocrotirea Celui Preaînalt Iatã, v-am dat putere sã cãlcaþi peste ºerpi ºi peste scorpioni (Lc 10,19). 1 Cel care locuieºte sub ocrotirea Celui Preaînalt * ºi se odihneºte la umbra Celui Atotputernic 2 îi spune Domnului: † „Tu eºti locul meu de refugiu ºi fortãreaþa mea, * Dumnezeul meu în care îmi pun încrederea”. 3 Cãci el te va elibera din laþul vânãtorului * ºi de ciuma pustiitoare. 4 El te va acoperi cu aripile lui † ºi vei gãsi refugiu sub penele sale; * fidelitatea lui îþi va fi scut ºi pavãzã. 5 Nu te vei teme nici de spaima nopþii, nici de sãgeata care zboarã ziua, † 6 nici de ciuma care se rãspândeºte în întuneric, * nici de molima care bântuie în plinã zi. 7 Vor cãdea alãturi de tine o mie, † ºi zece mii la dreapta ta, * dar de tine nimic nu se va apropia. 8 E de ajuns cu ochii sã priveºti * ºi vei vedea rãsplata pãcãtoºilor. 9 Pentru cã ai spus: „Tu, Doamne, eºti locul meu de refugiu” * ºi pe Cel Preaînalt þi l-ai ales adãpost,


Completoriul

29

10

nici un rãu nu te va lovi, * nici o nenorocire nu se va apropia de locuinþa ta, 11 pentru cã el le va porunci îngerilor sãi * sã te pãzeascã pe toate cãile tale. 12 Ei te vor purta pe mâini, * ca nu cumva sã-þi loveºti piciorul de piatrã; 13 vei pãºi peste lei ºi peste vipere * ºi vei cãlca în picioare pui de lei ºi balauri. 14 Pentru cã nãdãjduieºte în mine, îl voi salva, * îl voi ocroti, pentru cã îmi cunoaºte numele. 15 Când el mã va chema, eu îi voi rãspunde, † voi fi alãturi de el în necazuri. * Îl voi elibera ºi-l voi preamãri. 16 Îi voi dãrui viaþã lungã * ºi îi voi arãta mântuirea mea. Ant. Cu aripile sale te va acoperi; nu te vei teme de spaima nopþii. LECTURA SCURTà Ap 22,4-5 Ei vor vedea faþa Domnului, iar numele sãu va fi pe frunþile lor. Nu va mai fi noapte acolo ºi nu vor mai avea nevoie nici de lumina candelei, nici de lumina soarelui, pentru cã Domnul Dumnezeu îi va lumina iar ei vor domni în vecii vecilor. RESPONSORIUL SCURT R. În mâinile tale, Doamne, * încredinþez sufletul meu. În mâinile tale. V. Ne-ai rãscumpãrat, Doamne, Dumnezeul adevãrului, * îþi încredinþez sufletul meu. Slavã Tatãlui. În mâinile tale. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. CÂNTAREA DIN EVANGHELIE – NUNC DIMITTIS Lc 2,29-32 Cristos - lumina neamurilor ºi slava lui Israel


Duminica Floriilor

30 29

Acum slobozeºte pe slujitorul tãu, Stãpâne, * dupã cuvântul tãu, în pace, 30 cãci au vãzut ochii mei * mântuirea ta, 31 pe care ai pregãtit-o * înaintea tuturor popoarelor, 32 luminã spre luminarea neamurilor * ºi slava poporului tãu, Israel. Ant. Mântuieºte-ne, Doamne, când veghem, ocroteºte-ne când dormim, ca sã veghem cu Cristos ºi sã ne odihnim în pace. Rugãciunea de încheiere Sã se înalþe spre tine, Doamne, glasul nostru, care te roagã cu umilinþã ca, dupã ce am celebrat astãzi taina învierii Fiului tãu, sã ne odihnim în pacea ta feriþi de toate relele ºi sã ne trezim bucuroºi de a-þi aduce laudã. Prin Cristos, Domnul nostru. R. Amin. Apoi se spune binecuvântarea, chiar ºi atunci când se recitã în particular:

Noapte liniºtitã ºi sfârºit bun sã ne dea nouã atotputernicul Dumnezeu. R. Amin. Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria Apoi se spune una dintre urmãtoarele antifone:

Maicã binecuvântatã a Rãscumpãrãtorului, Poarta cerului pururi deschisã, Steaua mãrii, vino în ajutorul poporului ce cade ºi vrea sã se ridice, tu, care ai nãscut, spre uimirea fãpturii, pe Cel Preasfânt ce þi-e Pãrinte, Fecioarã de-a pururi, care ai primit din gura îngerului Gabriel vestirea, îndurã-te de noi, pãcãtoºii. Sau:

Te bucurã, a cerului Reginã, A îngerilor Doamnã ºi Stãpânã.


Antifone finale cãtre sfânta Fecioarã Maria

31

Tu-ai odrãslit mlãdiþa mântuirii ªi poartã eºti luminii nemuririi! Te bucurã, Fecioarã preaslãvitã, Decât fãptura toatã mai mãritã! Te salutãm, a cerului minune; Du la Cristos a noastrã rugãciune! Sau:

Bucurã-te, Reginã, Maica milei, viaþa, mângâierea ºi speranþa noastrã, bucurã-te! Cãtre tine strigãm, surghiuniþii fii ai Evei; cãtre tine suspinãm, gemând ºi plângând în aceastã vale de lacrimi. Aºadar, Mijlocitoarea noastrã, întoarce spre noi ochii tãi cei milostivi ºi, dupã surghiunul acesta, aratã-ni-l nouã pe Isus, binecuvântatul rod al trupului tãu. O milostivã, o blândã, o dulce Fecioarã Marie! Sau:

Sub ocrotirea ta alergãm, sfântã Nãscãtoare de Dumnezeu, nu ne dispreþui rugãciunile în nevoile noastre, ci ne mântuieºte pururea de toate primejdiile, Fecioarã slãvitã ºi binecuvântatã. Amin.



28-03-2010